Mi s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een urm\u0103 cu vreo dou\u0103zeci de ani. \u00centr-un restaurant din K\u00f6ln, am stat \u00eentr-un grup, al\u0103turi de un american. Era mare c\u00e2t un elefant. Venise cu o echip\u0103 de filmare. F\u0103ceau un documetar. El era cameraman. Din vorb\u0103 \u00een vorb\u0103, ne-am spus cine suntem, de unde venim, ce ne-a fost dat prin via\u0163\u0103 \u015fi ce am \u00een\u0163eles fiecare din ce ne-a fost dat. S-a mai b\u0103ut, s-a mai povestit de una, de alta, eram oameni trecu\u0163i de prima tinere\u0163e, aveam amintiri. La un moment dat, americanul a privit fix \u00eenainte c\u00e2teva minute \u015fi lacrimile au \u00eenceput s\u0103-i curg\u0103 pe obraji. Nu \u015fi le-a mai putut st\u0103p\u00e2ni, a izbucnit \u00een hohote, \u0163in minte c\u0103 mototolea un col\u0163 al fe\u0163ei de mas\u0103 \u015fi se str\u0103duia pe c\u00e2t putea s\u0103 nu se dea \u00een spectacol.
\n\u201e\u015etii, mi-a spus, eu stau aici de vorb\u0103 cu tine. \u015ei povestim despre filme, pe care tu le-ai v\u0103zut acolo, \u00een \u0163ara din care ai plecat, \u015fi eu \u00een America. Povestim despre meseriile pe care ni le-am ales, despre copiii no\u015ftri. Dar ce ai spune tu despre mine dac\u0103 ai \u015fti c\u0103 eu am luptat \u00een r\u0103zboiul din Vietnam? Ce p\u0103rere \u0163i-ai fi f\u0103cut tu, \u00een \u0163ara aceea a ta, dac\u0103 m-ai fi cunoscut atunci? Ce-a\u0163i g\u00e2ndit voi, toat\u0103 genera\u0163ia noastr\u0103, cei de prin alte \u0163\u0103ri, despre americani? Cum ne mai pute\u0163i crede c\u00e2nd vorbim la tot pasul despre \u00abdrepturile omului\u00bb, c\u00e2nd genera\u0163ia Vietnamului \u00eenc\u0103 mai tr\u0103ie\u015fte?\u201c
\nLacrimile lui m-au dat gata. N-am \u015ftiut cum s\u0103-l consolez. Adic\u0103, poate c\u0103 a\u015f fi \u015ftiut, dac\u0103 mi-ar fi dat m\u00e2na. I-a\u015f fi spus c\u0103 despre p\u0103rerea celor din \u0163ara mea nu merita s\u0103 \u00ee\u015fi fac\u0103 griji. Fiindc\u0103 noi, acolo, \u00een Rom\u00e2nia, atunci ca \u015fi acum, avem o p\u0103rere foarte restrictiv\u0103 despre\u00a0 ceea ce se \u00een\u0163elege prin doctrina, at\u00e2t de g\u0103unoas\u0103, a \u201edrepturilor omului\u201c. Noi ne raport\u0103m la concept, a\u015fa cum \u00een adolescen\u0163a mea, tanti Marioara ne \u00eenv\u0103\u0163a \u201eval\u0163ul\u201c.
\nEram de vreo doisprezece ani c\u00e2nd nevasta pompierului din comun\u0103, tanti Marioara, a hot\u0103r\u00e2t c\u0103 e bine s\u0103 ne \u00eenve\u0163e \u201edansuri de salon\u201c. Era o femeiu\u015fc\u0103 sub\u0163iric\u0103 \u015fi elegant\u0103, venea de peste munte, de la Zal\u0103u. Or, la noi, doar ce spuneai Zal\u0103u \u015fi priveai \u00een sus, fiindc\u0103 toat\u0103 lumea era \u00eencredin\u0163at\u0103 c\u0103 acolo e emanciparea, acolo se \u015ftiu lucrurile ca s\u0103 fii domn.
\nTanti M\u0103rioara tr\u0103gea mobila la perete \u00een buc\u0103t\u0103rie. \u015ei \u00een zilele c\u00e2nd b\u0103rbatul ei era \u201ela unitate\u201c, ne duceam la ea, vreo trei perechi, s\u0103 ne \u00eenve\u0163e \u201epa\u015fii\u201c. \u201eVal\u0163ul\u201c \u015ftiam s\u0103-l pornim numai de la sob\u0103. Ne a\u015fezam \u00een dreptul u\u015fii de tuci, puneam un pas \u00eenainte, prin dreptul ferestrei ne r\u0103suceam pe c\u0103lc\u00e2ie. Dac\u0103 nu reu\u015feam, tanti M\u0103rioara ne readucea la pozi\u0163ia ini\u0163ial\u0103: \u201eHai, un, doi, trei \u015fi-o porni\u0163i din nou de la sob\u0103\u201c.
\nAcea amintire, a spa\u0163iului \u00eenchis \u015fi a dansului pornit de la sob\u0103 m-a urm\u0103rit toat\u0103 via\u0163a. Totdeauna am tr\u0103it sub presiunea acestei fixit\u0103\u0163i, a acestei raport\u0103ri la realitatea lumii lipsite de anvergur\u0103. Noi \u015ftiam s\u0103 dans\u0103m \u201eval\u0163ul\u201c numai dac\u0103 \u00eel pornem de la sob\u0103.
\n\u201eNu mai pl\u00e2nge \u015fi nu te mai zbuciuma\u201c, \u00eemi venea s\u0103-i spun americanului de l\u00e2ng\u00e3 mine din restaurantul din K\u00f6ln, eu \u00een Rom\u00e2nia niciodat\u0103 nu i-am auzit pe intelectualii printre care mi-am f\u0103cut veacul vorbind despre Vietnam. Nu i-am v\u0103zut nici pe oamenii sub\u0163iri care \u0163ineau la Facultatea de Filozofie pe care am urmat-o \u00een anii \u201860-\u201970 s\u0103 ia o atitudine fa\u0163\u00e3 de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een lumea cea larg\u0103. Care drepturile omului, ce crime politice r\u0103sun\u0103toare \u00een lume, ce atitudine fa\u0163\u0103 de ele? Noi \u015ftiam cine se mai schimb\u0103 pe la Ministerul Culturii, prin Comitetul Central, pe la Uniunea Scriitorilor, oamenii no\u015ftru de\u015ftep\u0163i c\u0103zuser\u0103 cu capul \u00een studiul unor figuri culturale ermetice, de elit\u0103, pentru a se distan\u0163a de \u201eval\u0163ul\u201c de la sob\u0103. Tot ce auzeam la televizor ni se p\u0103rea politic\u0103 ieftin\u0103, propagand\u0103. P\u00e2n\u0103 ast\u0103zi vorbesc cu o extraordinar\u0103 personalitate a lumii artistice rom\u00e2ne\u015fti din acei ani cu care, ea din Elve\u0163ia \u015fi eu din Atena, facem la telefon comentariul politic al zilei, am\u00e2ndou\u0103 doldora de informa\u0163ii \u015fi de interpret\u0103ri. \u015ei ni se pare uimitor faptul c\u0103 ani de zile, acolo, \u00een Rom\u00e2nia, noi nu puseser\u0103m m\u00e2na s\u0103 citim un ziar.
\nEi \u00eei povestesc, fiindc\u0103 m\u0103 \u00een\u0163elege, cum prin 1987 am trecut odat\u0103 \u00een Olanda pe un pod c\u0103ruia i se schimba numele, era rebotezat \u201eSoweto\u201c \u015fi eu am \u00eentrebat pe cineva ce \u00eenseamn\u0103 Soweto? Ce \u015ftiam noi \u00een Rom\u00e2nia despre atentatul asupra lui Patrice Lumumba la belgieni (ajunsese la noi doar numele lui Brel), despre asasinarea lui Ben Barka la Paris (citeam Michel Buttor, La modification), despre Nelson Mandela, despre omor\u00e2rea lui Steve Biko \u015fi despre Apartheid? C\u00e2nd \u015fi cum vorbeam noi despre \u201edrepturile omului\u201c, concept care prin alte p\u0103r\u0163i r\u0103scolea lumea?
\nMi-au revenit toate aceste g\u00e2nduri nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Ci asist\u00e2nd din nou la discu\u0163ii ale genera\u0163iei mele, \u00een Rom\u00e2nia. Ale genera\u0163iei mele, spun, \u015fi nu a p\u0103rin\u0163ilor \u015fi bunicilor no\u015ftri. Care ar fi avut tot dreptul probabil, prin r\u0103zboaie, prin lag\u0103re de-o culoare sau de alta, prin deport\u0103ri, s\u0103 ridice glasul pentru respectarea drepturilor omului. Dar noi? Martirajul de-a fi ascultat de Securitate c\u00e2nd era limpede c\u0103 erai \u00eempotriva sistemului? Faptul c\u0103 te urm\u0103rea un f\u00e2r\u0163ang\u0103u pus de straj\u0103 la poarta ta \u015fi \u0163i se asculta telefonul (a\u015fa cum i se ascult\u0103, de altfel, acum \u015fi doamnei Merkel, doar c\u0103 ea nu ia premii ca victim\u0103 a \u00eenc\u0103lc\u0103rii \u201epricipiului fundamental\u201c)? Faptul c\u0103 erai schimbat dintr-un post de director \u00een centru pe un post de director mai la o margine? Da, ne-a fost frig, ne-a fost fric\u0103, ne-a fost foame. Dar la premii de eroism n-avem dreptul. N-am fost martiri \u015fi n-am fost eroi. Val\u0163ul nostru nu s-a dansat dec\u00e2t de la sob\u0103.
\n\u00cen anul 1985, c\u00e2nd am ajuns \u00een Olanda, ziarele vorbeau despre o clinic\u0103 de psihiatrie de la Paris, singura care trata cazurile de dereglare psihic\u0103 a \u201eboat-refugees\u201c. Se constata c\u0103, dup\u0103 un tratament de lung\u0103 durat\u0103, cei care, pe mare, dup\u0103 luni de naufragiu \u00ee\u015fi m\u00e2ncaser\u0103 mor\u0163ii sau se m\u00e2ncaser\u0103 \u00eentre ei, sf\u00e2r\u015feau totu\u015fi prin a se sinucide.
\n\u00cen 2014, tr\u0103iesc \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u00een care aproape zilnic se pescuiesc din mare cadavrele naufragia\u0163ilor sirieni. \u015ei a\u015fa mai departe. Nu \u015ftiu cum e cu al\u0163ii, dar mie uneia emigra\u0163ia mi-a folosit la ceva. Eu, \u015fi nu sunt singura dintre cei pleca\u0163i, nu mai dansez \u201eval\u0163ul\u201c pornind de la sob\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mi s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een urm\u0103 cu vreo dou\u0103zeci de ani. \u00centr-un restaurant din K\u00f6ln, am stat \u00eentr-un grup, al\u0103turi de un american. Era mare c\u00e2t un elefant. Venise cu o echip\u0103 de filmare. F\u0103ceau un documetar. El era cameraman. Din vorb\u0103 \u00een vorb\u0103, ne-am spus cine suntem, de unde venim, ce ne-a fost dat prin… Cite\u0219te mai mult »Drepturile omului. Stop. \u015ei de la sob\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[13001,2386,7031],"class_list":["post-21481","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-comportamente-sociale-emigranti","tag-emigranti-romani","tag-romani-in-europa"],"views":1907,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21481","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21481"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21481\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21481"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21481"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21481"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}