{"id":21462,"date":"2014-12-04T13:59:37","date_gmt":"2014-12-04T11:59:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21462"},"modified":"2014-12-04T13:59:37","modified_gmt":"2014-12-04T11:59:37","slug":"creanga-imbrobodirea-vorbelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/creanga-imbrobodirea-vorbelor\/","title":{"rendered":"Creang\u0103 \u2013 \u201e\u00eembrobodirea vorbelor\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen eseul monografic Ion Creang\u0103, cruzimile unui moralist jovial, Eugen Simion scrie c\u0103 autorul Amintirilor din copil\u0103rie \u201e\u00eempac\u0103 toate gusturile, trece \u2013 triumf\u0103tor \u2013 de la o genera\u0163ie la alta \u015fi este, probabil, prozatorul rom\u00e2n cel mai citit\u201c. Oricum, e limpede c\u0103 posteritatea sa nu se compar\u0103 dec\u00e2t cu aceea a lui Eminescu \u015fi Caragiale.<\/strong><\/em><br \/>\nCa \u015fi \u00een cazul lui Eminescu, de Creang\u0103 se leag\u0103 o \u00eentreag\u0103 mitologie. Descinz\u00e2nd \u00een Ia\u015fi cu c\u0103ru\u0163a tras\u0103 de m\u00e2r\u0163oagele lui mo\u015f Luca \u015fi trecut prin \u015fcoala de popi de la Socola, modestul diacon avea s\u0103 transforme o anonim\u0103 Vale a Pl\u00e2ngerii \u00eentr-o \u201emahala celest\u0103\u201c, cum a numit-o poetul Mihai Ursachi, el \u00eensu\u015fi tr\u0103itor \u00een \u0163ic\u0103ul Ia\u015filor. \u0162ine de miracol faptul c\u0103 bojdeuca sa gata s\u0103 o ia la vale de \u015fubred\u0103 ce era, \u00een care a tr\u0103it \u015fi \u015fi-a scris opera, avea s\u0103 devin\u0103 primul \u015fi cel mai vizitat muzeu literar din Rom\u00e2nia, \u00een fond muzeul unui mit, precum cel al lui Cervantes de la Alcal\u00e1 de Henares sau al contelui Tolstoi de la Iasnaia Poliana. Dar aceasta a fost doar o parantez\u0103.<br \/>\nEugen Simion constat\u0103 c\u0103 Ion Creang\u0103 a rezistat noilor metode critice, structuraliste \u015fi psihanalitice. Criticul \u015ftie ce spune, c\u0103ci el \u00eensu\u015fi \u00eel supune pe autorul nuvelei Mo\u015f Nichifor Co\u0163cariul, o capodoper\u0103, unui revelator examen psihanalitic. Fapt e, cum observ\u0103 \u015fi Eugen Simion, c\u0103 Ion Creang\u0103 a dat \u015fi d\u0103 mult\u0103 b\u0103taie de cap biografilor \u015fi exege\u0163ilor s\u0103i. I-a pus \u00een dificultate \u015fi, la drept vorbind, nici nu le datoreaz\u0103 mare lucru. Creang\u0103 nu e un autor f\u0103cut de critic\u0103, precum at\u00e2\u0163ia al\u0163ii, unii laurea\u0163i ai Nobelului, pe care nu-i cite\u015fte nimeni, cu excep\u0163ia unor gr\u0103m\u0103tici care de multe ori \u00eei \u201e\u00eengroap\u0103\u201c \u015fi mai mult. Doar \u015fcoala a avut un rol deosebit \u00een receptarea sa. Dar, ne\u00eendoios, \u015fi c\u00e2\u0163iva mari critici \u015fi esei\u015fti: C\u0103linescu \u00een primul r\u00e2nd, Ibr\u0103ileanu, Iorga, iar, dintre contemporanii no\u015ftri, Eugen Simion sau Valeriu Cristea<br \/>\nLa orice v\u00e2rst\u0103 \u015fi ori de c\u00e2te ori \u00eel recite\u015fti, Creang\u0103 este de o prospe\u0163ime frapant\u0103. Ca \u015fi Caragiale. Cascadele, cum le nume\u015fte Eugen Simion, de ziceri, sentin\u0163e, proverbe, pe care le \u015ftim din paremiologia popular\u0103 ori, pe cale livresc\u0103, de la Neculce \u015fi Cantemir, acesta din urm\u0103 \u201e\u00eent\u00e2iul nostru moralist profesionist\u201c sau \u201egala de umor de mare clas\u0103\u201c, sunt mereu proaspete \u015fi \u00eenvior\u0103toare pentru spiritul cititorului, cu at\u00e2t mai mult, ne-a spus-o C\u0103linescu, pentru spiritul cititorului cu gust artistic rafinat. Cine nu-l gust\u0103 pe Creang\u0103 are, cu o formul\u0103 din precarul limbaj toc\u015foist, o problem\u0103 privind rela\u0163ia cu marea literatur\u0103.<br \/>\nTipologiile lui Creang\u0103 \u2013 a prepeleacilor, a celor \u201etari de v\u00e2rtute, dar slabi la minte\u201c, a dracilor, a ur\u00e2cioaselor babe \u015fi multe altele \u2013 genereaz\u0103 sentimente, st\u0103ri dintre cele mai diverse \u015fi contradictorii: de comp\u0103timire, de admira\u0163ie, de r\u00e2su-pl\u00e2nsu. \u00cen fond, e spectacolul tragicomic al lumii \u00een care protagonistul cel mai fascinant este tocmai moralistul sceptic \u015fi histrionul genial din \u201emahalaua celest\u0103\u201c. Textul lui Creang\u0103 are un surprinz\u0103tor ritm interior, de\u015fi totul pare s\u0103 curg\u0103 lent, d\u00e2nd \u2013 scrie Eugen Simion \u2013 \u201etotdeauna impresia, c\u00e2nd \u00eel cite\u015fti, c\u0103 nu cunoa\u015fte sentimentul urgen\u0163ei. \u015ei&#8230; nu merge niciodat\u0103 direct la subiect. Merge pe ocolite, stilul lui este ca mersul \u015farpelui, face bucle uria\u015fe, f\u0103r\u0103 a da \u00eens\u0103 sentimentul c\u0103 povestirea treneaz\u0103, c\u0103 frazele sunt parazitare (este marea lui performan\u0163\u0103, este talentul lui superior de povestitor)\u201c. Criticului i se pare c\u0103 \u00een cutare basm, Creang\u0103 aglomereaz\u0103 nara\u0163iunea cu multe detalii. Ele nu sunt \u00eens\u0103 de prisos, ba chiar sunt, a\u015fa-zic\u00e2nd, la locul lor. Povestitorul spune exact at\u00e2t c\u00e2t trebuie. Nimic nu poate fi scos, nimic nu poate fi ad\u0103ugat. \u015ei din acest punct de vedere Creang\u0103 este vechi \u015fi modern totodat\u0103, \u00eenc\u00e2t nu m\u0103 mir c\u0103 un prozator important contemporan ca Norman Manea \u00eei atribuie un rol capital, ini\u0163iatic, \u00een destinul s\u0103u de scriitor. Apoi, ca \u015fi Caragiale, pentru care, zicea C\u0103linescu, cuv\u00e2ntul nu poate avea dec\u00e2t un singur loc \u00eentr-o fraz\u0103, Creang\u0103 este un \u015flefuitor meticulos, exigent, al cuv\u00e2ntului, al expresiei, al frazei, dovedind o veritabil\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 artistic\u0103. \u00cenv\u0103\u0163a\u0163ii junimi\u015fti nu i-au recunoscut-o sau nu i-au intuit-o \u201eprimitivului\u201c spuitor de snoave \u015fi pove\u015fti \u201epe uli\u0163a mare\u201c. Creang\u0103, subliniaz\u0103 Eugen Simion, c\u00e2nt\u0103re\u015fte cuv\u00e2ntul, scrie, \u015fterge, rescrie \u201eca un Flaubert al Humule\u015ftilor\u201c. Criticul distinge cu fine\u0163e la Creang\u0103 \u00eentre arta spunerii (la Junimea) \u015fi arta scrierii ce confer\u0103 durat\u0103 povestirilor. Naratorul are mai multe tipuri de discurs, analizate cu fine\u0163e de Eugen Simion: un discurs dialogic, ilustr\u00e2nd arta unui maestru al oralit\u0103\u0163ii \u015fi al spontaneit\u0103\u0163ii elaborate, un discurs al seduc\u0163iei, dublat de un altul calomnios, acestea dou\u0103 existente mai ales \u00een Mo\u015f Nichifor Co\u0163cariul, dar \u015fi, de pild\u0103, un discurs gurmand. Are, de asemenea, mai multe limbaje. \u00cen prmul r\u00e2nd, limbajul ambiguit\u0103\u0163ii, \u00een doi peri, cum \u00eel caracterizeaz\u0103 Eugen Simion. Dar Creang\u0103, observ\u0103 criticul, face figur\u0103 de \u201eautentic rom\u00e2n\u201c \u00eendeosebi prin dou\u0103 limbaje antinomice: \u201eUnul public \u2013 obedient fa\u0163\u0103 de regulile ce func\u0163ioneaz\u0103 \u00eentr-o civiliza\u0163ie a ru\u015finii, cum este civiliza\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 \u2013 \u015fi altul taciturn \u2013 cum i-a zis cineva \u2013, \u00een care d\u0103 drumul unei imagina\u0163ii productive, destr\u0103b\u0103late\u201c.<br \/>\nC\u00e2t prive\u015fte stilul \u015fi structurile narative ale lui Creang\u0103, extrem de sugestiv\u0103 este aceast\u0103 descriere a criticului privind modul cum \u00ee\u015fi organizeaz\u0103 povestitorul nara\u0163iunea: \u201e(&#8230;) \u00een jurul axului central adun\u0103 istorii adiacente, snoave, portrete, \u00een a\u015fa chip, \u00eenc\u00e2t, trecut\u0103 prin acest atelier de me\u015fte\u015fugar priceput, nara\u0163iunea arat\u0103 ca un pom \u00eenc\u0103rcat sau ca un strugure \u00eenainte de a fi cules \u015fi pus \u00een teasc\u201c. De stil \u015fi de limbaj deopotriv\u0103 \u0163ine \u015fi \u201e\u00eembrobodirea vorbelor\u201c, cu expresia inspirat\u0103 a lui Eugen Simion care face o compara\u0163ie \u00eentre eroul reprezentativ al lui Creang\u0103 \u015fi cel al lui Caragiale: \u201eDac\u0103 pl\u0103cerea lui Mitic\u0103 este s\u0103 tachineze, bucuria lui Mo\u015f Nichifor Co\u0163cariul \u2013 eroul emblematic al lui Creang\u0103 \u2013 este s\u0103 \u00eembrobodeasc\u0103 vorbele\u201c. \u015ei \u00een alte privin\u0163e, \u00een viziunea criticului, cei doi mari clasici se aseam\u0103n\u0103. Ca \u015fi Creang\u0103, Caragiale este \u201eun geniu al oralit\u0103\u0163ii \u015fi un martir al scriiturii\u201c. Am\u00e2ndoi sunt mari histrioni \u015fi au exprimat pe deplin ceea ce \u00eendeob\u015fte se nume\u015fte umorul la rom\u00e2ni. Am re\u0163inut reflec\u0163iile pe aceast\u0103 tem\u0103 ale lui Eugen Simion: \u201eCare gen de umor ne este specific nou\u0103 rom\u00e2nilor latini din R\u0103s\u0103rit, punte \u00eentre Orient \u015fi Occident, situa\u0163i la r\u0103sp\u00e2ntia mai multor culturi, obi\u015fnui\u0163i cu ideea c\u0103 este r\u0103u cu r\u0103u, dar mai r\u0103u e f\u0103r\u0103 r\u0103u \u015fi, de multe ori, convin\u015fi c\u0103 r\u00e2sul se \u0163ine de m\u00e2n\u0103 cu pl\u00e2nsul \u015fi c\u0103, \u00een definitiv, n-ar fi r\u0103u s\u0103 fie bine \u00een \u0163ara asta? Umorul acid, gratuit, al valahului I.L. Caragiale, sau umorul bl\u00e2nd, \u00eenv\u0103luitor, de multe ori euforic, opera unui talent ce cultiv\u0103 contrarietatea \u2013 aceea ce produce bucuria spiritului pus la \u00eencercare? Am\u00e2ndou\u0103, cred, exprim\u0103 spiritul rom\u00e2nesc \u015fi modul s\u0103u specific de a privi lucrurile din afara lui. C\u0103ci umorul, ca \u015fi ironia, nu este numai un joc al spiritului, este \u015fi un mod de a fi al omului, indic\u0103 o moral\u0103 colectiv\u0103, o atitudine, \u00een fond, fa\u0163\u0103 de via\u0163\u0103, un sim\u0163 al spectacolului, carnavalescului\u201c.<br \/>\nO problem\u0103 dificil\u0103, \u00een opinia lui Eugen Simion, este, la Creang\u0103, cea a Naratorului. \u00cen Amintiri din copil\u0103rie, \u201eautorul, naratorul \u015fi personajul reprezentativ se confund\u0103 \u00eentr-o nara\u0163iune subiectiv\u0103\u201c, iar \u201ecele trei voci narative c\u00e2nt\u0103 la unison\u201c, c\u00e2nd vrea autorul, dar \u015fi c\u00e2nd vor ele peste voin\u0163a autorului. Altfel spus, \u201escriitura face mai mult \u015fi, de multe ori, altfel dec\u00e2t este programat\u0103 de autor s\u0103 fac\u0103\u201c. A\u015fa s-ar explica faptul c\u0103 \u00een Amintiri, oper\u0103 esen\u0163ial\u0103 a lui Ion Creang\u0103, cum o calific\u0103 criticul, \u201erolul naratorului este \u015fi mai greu de depistat\u201c dec\u00e2t \u00een alte scrieri ale sale.<br \/>\nNoua lectur\u0103 a presupus cu necesitate \u015fi revederea modului cum a fost analizat \u015fi receptat Creang\u0103 de comentatori din toate genera\u0163iile. La mul\u0163i dintre ei, Eugen Simion face trimiteri sau \u00eei citeaz\u0103 pe parcursul eseului, nu o dat\u0103 subscriind la o judecat\u0103 sau la un punct de vedere, alteori nuan\u0163\u00e2nd sau polemiz\u00e2nd cordial. Fire\u015fte, cel mai citat este C\u0103linescu, \u201emaestrul ne\u00eentrecut al paradoxului\u201c care, apreciaz\u0103 criticul \u2013 \u201ea dat, probabil, judec\u0103\u0163ile cele mai drepte \u015fi mai flatante prin frumuse\u0163ea lor metaforic\u0103\u201c. Dac\u0103 bine am notat, dup\u0103 C\u0103linescu, criticul la care Eugen Simion face cele mai dese referiri este Valeriu Cristea, cel care a identificat 151 de personaje \u00een Amintiri \u015fi 189 \u00een pove\u015fti \u015fi povestiri. Nimeni p\u00e2n\u0103 la el, remarc\u0103 Eugen Simion, nu a \u00eentreprins o asemenea opera\u0163ie de identificare \u015fi restaurare. Dar Dic\u0163ionarul personajelor lui Creang\u0103, c\u0103ci despre acesta e vorba, al celui ce \u015fi-a f\u0103cut prea repede Bagajele pentru paradis, este \u015fi o admirabil\u0103 oper\u0103 de moralist \u015fi portretist.<br \/>\n\u00centre subiectele din eseul lui Eugen Simion figureaz\u0103 \u015fi cele privind prietenia dintre Creang\u0103 \u015fi Eminescu, devenit\u0103 un mit cultural rom\u00e2nesc, ca \u015fi m\u0103rturiile, desigur multe \u201efiltrate subiectiv\u201c, despre moartea marelui povestitor de la care se \u00eemplinesc, iat\u0103, 125 de ani. De aceea, voi \u00eencheia cu o scurt\u0103 evocare bazat\u0103 pe datele din volumul Ion Creang\u0103 \u015fi lumea \u00een care a tr\u0103it, 1937-1889, al lui Constantin Parascan, eminent biograf \u015fi exeget al genialului humule\u015ftean. Abia \u00een ziua de 18 iunie (1889), Ion Creang\u0103 afl\u0103 din ziare c\u0103 a murit Eminescu. Nu-l poate petrece pe ultimul drum pe marele s\u0103u prieten, al c\u0103rui nume, credea el cu neclintit\u0103 convingere, \u201eva tr\u0103i c\u00e2t veacurile\u201c. Deschide volumul Poesii, edi\u0163ia Maiorescu, unica ap\u0103rut\u0103 antum, \u015fi \u00eel cite\u015fte de la prima la ultima fil\u0103 pl\u00e2ng\u00e2nd. Apoi, epuizat emo\u0163ional \u015fi fizic \u2013 este el \u00eensu\u015fi bolnav \u2013, adoarme cu capul pe \u201em\u0103iastra carte\u201c. \u00cen acela\u015fi modest pat din Bojdeuc\u0103, \u201eHomer al nostru\u201c, cum l-a numit Ibr\u0103ileanu, va adormi pentru totdeauna, peste ceva mai mult de \u015fase luni, la cump\u0103na dintre ani. Era noaptea c\u00e2nd \u201emahalaua celest\u0103\u201c r\u0103suna de colinde \u015fi clopo\u0163ei ca \u00een copil\u0103ria \u201ezb\u00e2n\u0163uitului\u201c Nic\u0103 a lui \u015etefan a Petrei din Humule\u015fti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen eseul monografic Ion Creang\u0103, cruzimile unui moralist jovial, Eugen Simion scrie c\u0103 autorul Amintirilor din copil\u0103rie \u201e\u00eempac\u0103 toate gusturile, trece \u2013 triumf\u0103tor \u2013 de la o genera\u0163ie la alta \u015fi este, probabil, prozatorul rom\u00e2n cel mai citit\u201c. Oricum, e limpede c\u0103 posteritatea sa nu se compar\u0103 dec\u00e2t cu aceea a lui Eminescu \u015fi Caragiale.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/creanga-imbrobodirea-vorbelor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Creang\u0103 \u2013 \u201e\u00eembrobodirea vorbelor\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1141,565],"class_list":["post-21462","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eugen-simion","tag-ion-creanga"],"views":2558,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21462","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21462"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21462\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21462"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21462"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21462"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}