{"id":21456,"date":"2014-12-04T13:48:22","date_gmt":"2014-12-04T11:48:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21456"},"modified":"2014-12-04T13:48:22","modified_gmt":"2014-12-04T11:48:22","slug":"posteritatea-unui-clasic-al-modernitatii-liviu-rebreanu-70-de-ani-de-la-moarte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/posteritatea-unui-clasic-al-modernitatii-liviu-rebreanu-70-de-ani-de-la-moarte\/","title":{"rendered":"Posteritatea unui clasic al modernit\u0103\u0163ii. Liviu Rebreanu \u2013 70 de ani de la moarte"},"content":{"rendered":"

Posteritatea sau destinul postum al unui scriitor \u00eencep a doua zi dup\u0103 moarte \u2013 iat\u0103 un adev\u0103r banal, ce nu ar mai trebui enun\u0163at. Cu at\u00e2t mai mult nu ar trebui formulat ca premis\u0103 a unei demonstra\u0163ii triste, ca \u00een cazul lui Liviu Rebreanu. Poate c\u0103 nici \u00eentr-un alt caz al scriitorilor no\u015ftri interbelici, fie G. C\u0103linescu, M. Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu sau oricare altul, nu e at\u00e2t de evident ca \u00een cazul lui Liviu Rebreanu c\u0103 destinul s\u0103u postum, ingrat la \u00eenceput, generos mai apoi, dup\u0103 un deceniu, \u00eencepe chiar de a doua zi, \u00een sens propriu. Timpul nu a avut r\u0103bdare, nu a permis am\u00e2n\u0103ri, nu a creat ambiguit\u0103\u0163i, nu a imaginat refugii. Chiar a doua zi dup\u0103 ce a murit, Rebreanu a devenit du\u015fman al poporului. St\u00e2nga politic\u0103 l-a pus urgent la st\u00e2lpul infamiei.<\/strong><\/em>
\nO moarte la timp<\/strong>
\nAr mai fi putut tr\u0103i. La 1 septembrie 1944, c\u00e2nd Liviu Rebreanu se stinge la Valea Mare, proprietatea sa de l\u00e2ng\u0103 Pite\u015fti, bolnav de cancer pulmonar, mai avea aproape trei luni p\u00e2n\u0103 s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 59 de ani. Nu era o v\u00e2rst\u0103 \u00eenaintat\u0103. Se afla \u00eenc\u0103 \u00een func\u0163ia important\u0103 de director al Teatrului Na\u0163ional din Bucure\u015fti, cumulat\u0103 cu aceea de director general al teatrelor, \u00een care fusese instalat la 12 februarie 1941 de regimul Antonescu, dup\u0103 ce Mare\u015falul se debarasase de legionari. Era subordonat, pe filiera ierarhic\u0103 a func\u0163iilor, lui Ion Petrovici, ministru al Culturii Na\u0163ionale \u015fi al Cultelor. Din 31 martie 1941 era \u015fi directorul ziarului oficial al regimului Antonescu, Via\u0163a, finan\u0163at de Ministerul Propagandei, ziar care \u00ee\u015fi \u00eencetase apari\u0163ia la 20 august 1944. Se retr\u0103sese la casa de la Valea Mare, \u00eempreun\u0103 cu Fanny \u015fi Puia, la 4 aprilie 1944, din cauza bombardamentelor asupra Bucure\u015ftilor, \u00eentr-o stare grav\u0103 a bolii de pl\u0103m\u00e2ni, dup\u0103 cum rezult\u0103 din penultima \u00eensemnare din jurnal, datat\u0103 vineri, 7 iulie 1944:
\n\u201eDe trei luni sunt la \u0163ar\u0103 \u00eempreun\u0103 cu Fanny \u015fi Puia. Am venit grav bolnav cu ma\u015fina lui Manolescu \u015fConstantin Manolescu, inspector din administra\u0163ia Teatrului Na\u0163ional \u2013 nota lui Niculae Gheran\u0163, \u00eendat\u0103 ce am sc\u0103pat din primul mare bombardament la Bucure\u015fti, la 4 aprilie. Pe la 9 seara am sosit complect istovit; nu \u015ftiam c\u0103 sufeream de pneumonie, a patra zi, cu perspective pu\u0163ine de salvare, date fiind v\u00e2rsta mea, chistul din pl\u0103m\u00e2nul drept, emfizemul vechi \u015fi bron\u015fita cronic\u0103, f\u0103r\u0103 a mai pomeni neglijen\u0163a-mi din tot cursul iernii de-a trata serios \u00eenceputurile multiple de congestii pulmonare, care mi-au dat avertismentele necesare din vreme.
\nA fost o boal\u0103 teribil\u0103. Dou\u0103 luni am z\u0103cut \u00een pat, iar c\u00e2nd m-am sculat, nu puteam sta \u00een picioare. Acuma a\u015f fi \u00een convalescen\u0163\u0103, dar merge greu de tot. Pofta de m\u00e2ncare nu e faimoas\u0103 \u015fi e vorba de ref\u0103cut mu\u015fchi \u00eentregi. Cred c\u0103 va mai trece vreme lung\u0103 p\u00e2n\u0103 s\u0103 m\u0103 v\u0103d zdrav\u0103n cu adev\u0103rat.
\nDar despre boala aceasta s-ar putea spune, c\u00e2nd s-ar ivi ocazia, \u015fi lucruri mai interesante \u015fi mai de pre\u0163. Impresiile \u015fi sentimentele \u015fi observa\u0163iile omului \u00eentre via\u0163\u0103 \u015fi moarte, tr\u0103ite obiectiv, fiind preg\u0103tit pentru trecerea pragului, nu prin vorbe, ci prin apropierea treptat\u0103 de nefiin\u0163\u0103\u201c (Jurnal, \u00een edi\u0163ia de Opere Liviu Rebreanu, vol. 17, edi\u0163ie critic\u0103 de Niculae Gheran, Ed. Minerva, 1998, pp. 376-377).
\nSpera s\u0103-\u015fi revin\u0103. Avea speran\u0163a consolatoare a oric\u0103rui bolnav. Nu \u015ftia c\u00e2t de grav\u0103 e boala, de\u015fi primise semnalul lumii de dincolo. \u00cen notele edi\u0163iei critice la Jurnal, Niculae Gheran consemneaz\u0103 impruden\u0163a scriitorului de pleca, \u00een iulie 1944, de la Valea Mare la Pucioasa, pentru a se \u00eent\u00e2lni cu Ion Petrovici, \u015feful direct, pentru o comunicare formal\u0103, probabil, \u015fi pentru a se dovedi disponibil \u015fi valid. Merit\u0103 s\u0103 reproducem notele lui Niculae Gheran, consemn\u00e2nd cel mai credibil, f\u0103r\u0103 specula\u0163ii, momentul mor\u0163ii lui Liviu Rebreanu, agonia dup\u0103 \u00eentoarcerea de la Pucioasa, unde se afla sediul \u00een refugiu al Ministerului Culturii Na\u0163ionale \u015fi al Cultelor: \u201eNes\u0103buin\u0163a \u00eel va costa scump. Se \u00eentoarce la Valea Mare, \u00eentr-o stare grav\u0103, \u00een casa \u00een care, cu abuz de \u0163ig\u0103ri \u015fi cafea, scrisese \u00een \u00eentunericul nop\u0163ilor R\u0103scoala \u015fi Gorila. Apucase s\u0103 afle ce se petrecuse la 23 august 1944, s\u0103 aud\u0103, \u00een apropierea gospod\u0103riei de la Valea Mare, zgomotele de \u015fenile ale tancurilor sovietice \u015fi r\u0103p\u0103itul \u00abbalalaicilor\u00bb ruse\u015fti, pornite pe uli\u0163ele satului dup\u0103 m\u00e2ncare \u015fi b\u0103utur\u0103. Moare la 1 septembrie 1944, av\u00e2nd la c\u0103p\u0103t\u00e2iul lui doar pe Fanny, Puia \u015fi Ludovic Dau\u015f, prieten venit tocmai atunci \u00een vizit\u0103. Va fi \u00eengropat \u00een curtea bisericii de la Valea Mare, f\u0103r\u0103 pomp\u0103, singurul vorbitor fiind un \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, ofi\u0163er rezervist, care comanda o companie din multele ce se \u00eendreptau spre front\u201c. (p. 630 \u00een edi\u0163ia men\u0163ionat\u0103). Vremurile \u00een schimbare aduceau o alt\u0103 ideologie la putere. Filogermanul Rebreanu va deveni indezirabil.
\nO singur\u0103 versiune plauzibil\u0103, <\/strong>
\ncu mai multe fantezii macabre<\/strong>
\nAm dorit s\u0103 introduc aceast\u0103 consemnare exact\u0103 din nota lui Niculae Gheran, pentru c\u0103 despre moartea lui Liviu Rebreanu se vor lansa ulterior multe ipoteze nefondate, greu sau imposibil de probat: una c\u0103 s-ar fi sinucis, alta c\u0103 ar fi fost omor\u00e2t de ru\u015fi. Ba ultima dintre ipoteze circul\u0103 \u00een dou\u0103 variante: una, complet fantezist\u0103, conform c\u0103reia Rebreanu ar fi plecat din Bucure\u015fti imediat dup\u0103 23 august 1944 \u015fi ar fi fost r\u0103nit de un soldat rus la for\u0163area unui baraj, la ie\u015firea din Bucure\u015fti, la B\u0103neasa (jurnalul infirm\u0103 o asemenea presupunere, pentru c\u0103 scriitorul plecase \u00eenc\u0103 din aprilie 1944 din Bucure\u015fti); alt\u0103 ipotez\u0103, sus\u0163inut\u0103 de Ilderim Rebreanu, fiul celui mai mic dintre fra\u0163i, Tiberiu Rebreanu, ar fi plauzibil\u0103 dac\u0103 ar exista vreo m\u0103rturie consemnat\u0103 \u00een acest sens: solda\u0163ii ru\u015fi ar fi p\u0103truns pe proprietatea scriitorului, la Valea Mare, \u00een scop de jaf, iar el s-ar fi opus, rezultatul fiind o reac\u0163ie uciga\u015f\u0103 din partea agresorilor (a se vedea interviul cu Ilderim Rebreanu \u00een Adev\u0103rul din 30 ianuarie 2014). Ilderim invoc\u0103 m\u0103rturia unui s\u0103tean, dezv\u0103luire f\u0103cut\u0103 tat\u0103lui s\u0103u \u00een anii 1970 \u015fi sprijinit\u0103 de argumentul c\u0103 \u00een registrul de decese din Valea Mare sunt consemna\u0163i la 1 septembrie 1944 zece mor\u0163i, probabil prin \u00eempu\u015fcare, dup\u0103 cum presupune Ilderim, ad\u0103ug\u00e2nd c\u0103 nu \u015ftie s\u0103 fi fost vreo epidemie. El mai adaug\u0103 un element pitoresc: \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul, ofi\u0163er rom\u00e2n rezervist, care ar fi vorbit la \u00eenmorm\u00e2ntarea lui Liviu Rebreanu din 3 septembrie s-ar fi numit \u00eent\u00e2mpl\u0103tor… Ceau\u015fescu, evident, f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu comunistul ce va fi cunoscut mai t\u00e2rziu de \u00eentreaga Rom\u00e2nie. Ilderim Rebreanu a introdus acest episod (\u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 numele \u00eenv\u0103\u0163\u0103torului) \u015fi \u00een vasta sa biografie de familie consacrat\u0103 neamului Rebrenilor, Spectre \u00een labirintul uit\u0103rii. Romanul familiei Rebreanu, patru volume, Editura ZIP, Bucure\u015fti, 2013. Am\u0103nuntele de acest fel se propag\u0103 cu o vitez\u0103 uluitoare prin pres\u0103 \u015fi Internet. Ba sunt speculate \u015fi altfel, poate c\u0103 mai pu\u0163in previzibil, intr\u00e2nd \u00een literatura de fic\u0163iune despre scriitori, categorie foarte larg\u0103 \u015fi foarte generoas\u0103 (exist\u0103 romane fic\u0163ionale speculative despre Tolstoi, Dostoievski, Pessoa, Virginia Woolf, Henry James etc., de un relativ mare succes). Rebreanu beneficiaz\u0103 nu numai de un roman, ci \u015fi de o pies\u0103 de teatru, orientat\u0103 secven\u0163ial spre sf\u00e2r\u015fitul scriitorului.
\nDumitru Radu Popescu a scris o pies\u0103 de teatru cu titlul Moartea lui Liviu Rebreanu, \u00een cinci tablouri, ap\u0103rut\u0103 ini\u0163ial \u00een revista bra\u015fovean\u0103 Astra, \u00eentr-un serial \u00eencheiat \u00een num\u0103rul din iulie 2009, \u015fi reluat\u0103, \u00eempreun\u0103 cu alte piese, \u00eentr-un volum de teatru al lui D.R. Popescu, Pastorul sa\u015filor, publicat \u00een 2010, la Craiova, la Editura Scrisul rom\u00e2nesc. Folose\u015fte mare parte din documenta\u0163ia cunoscut\u0103 de la Niculae Gheran (devenit el \u00eensu\u015fi personaj) \u015fi am\u0103nuntele acreditate de Ilderim Rebreanu, printre care \u015fi aceea cu vorbitorul Ceau\u015fescu la \u00eenmorm\u00e2ntarea lui Rebreanu. Dramaturgul imagineaz\u0103, \u00een stilul propriu, o figura\u0163ie destul de bogat\u0103, oniric\u0103, voit haotic\u0103 \u015fi nelini\u015ftitoare \u00een peisajul sumbru al zilei fatale: pelerinajul la catafalc al unora dintre personajele celebre ale romancierului, fantoma unei actri\u0163e care s-ar fi sinucis din cauza dragostei ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite de prozator, localnici comp\u0103timitori din Valea Mare, printre care \u015fi preotul T\u0103n\u0103sescu, la care se va g\u0103si biroul lui Rebreanu dup\u0103 devastarea postum\u0103 a casei, prezen\u0163a fantasmatic\u0103 a primilor oameni Adam \u015fi Eva, bruiajul detractorilor imedia\u0163i Ion C\u0103lug\u0103ru, Oscar Lemnaru, N. Carandino, Miron Radu Paraschivescu, Ion Caraion, introduc\u00e2ndu-\u015fi cu anticipa\u0163ie discursurile lor denigratoare tocmai la ceremonialul funebru. Voci de la radio evoc\u0103 momentul politic, iar \u00een regia sonor\u0103 a spectacolului sunt invocate \u015fi zgomotele de fond ale r\u0103zboiului (uruit de \u015fenile, focuri de arme).
\nGheran din piesa lui D.R. Popescu contabilizeaz\u0103 trei versiuni ale mor\u0163ii lui Rebreanu: omor\u00e2t de ru\u015fi, sinucidere sau moartea natural\u0103 \u00een urma cancerului pulmonar. Ilderim Rebreanu \u00een romanul s\u0103u descrie cu meticulozitate \u201ecinci ipostaze de trecere a Styxului\u201c de c\u0103tre prozator, toate \u00eent\u00e2mplate, cu grade diferite de plauzibilitate, \u00een casa de la Valea Mare, \u00een prezen\u0163a buimac\u0103 a septuagenarului Ludovic Dau\u015f: 1. agonia pricinuit\u00e3 de boala pulmonar\u00e3, \u00een felul \u00een care a relatat-o Fanny Rebreanu \u00een volumul s\u0103u de memorialistic\u0103; 2. sinuciderea cu o supradoz\u0103 de sedative, de frica situa\u0163iei incerte din \u0163ar\u0103; 3. omor din impruden\u0163\u0103, pus \u00een seama Puiei, care i-ar fi injectat cu seringa o doz\u0103 prea mare de cafein\u0103 \u015fi cardiazol, pentru a-l resuscita \u00een urma unei crize; 4. crima atribuit\u0103 fantasmagoric so\u0163iei \u015fi fiicei, care l-ar fi sufocat cu perna, pentru a-l proteja de amenin\u0163area politic\u0103 prefigurat\u0103 la orizont \u015fi pentru a se proteja pe ele \u00eensele de complica\u0163iile politice ce ar fi urmat; 5. incidentul cu solda\u0163ii ru\u015fi, \u00een c\u0103utare de hran\u0103, deschiz\u00e2nd focul asupra scriitorului ce se opunea sechestrului de p\u0103s\u0103ri din curte (toate cele cinci mor\u0163i ale lui Rebreanu sunt descrise \u00een volumul IV al romanului lui Ilderim Rebreanu, Spectre \u00een labirintul uit\u0103rii, pp. 245-274). Cred c\u0103 numai foamea de senza\u0163ional poate na\u015fte asemenea mon\u015ftri ai imagina\u0163iei. Unele ipoteze au fost vehiculate de publici\u015fti f\u0103r\u0103 sim\u0163ul m\u0103surii, altele au fost speculate aberant, cu slabe \u015fanse de verosimilizare. Cert e \u00eens\u0103 c\u0103 moartea lui Liviu Rebreanu a intrat \u00eentr-un fel de legend\u0103 dubioas\u0103. Ipotezele neverosimile au \u00een comun strategia compromiterii postume a scriitorului. La Ilderim Rebreanu, ipotezele 3 \u015fi 4 sunt rodul demoniz\u0103rii so\u0163iei \u015fi a fiicei adoptive a prozatorului, procedeu st\u0103ruitor \u015fi eficient pe tot parcursul romanului, contrabalans\u00e2nd p\u0103r\u0163ile documentare, sprijinite pe probe credibile, cu ipoteze izvor\u00e2te dintr-o imagina\u0163ie v\u0103dit def\u0103im\u0103toare la adresa lor, afect\u00e2nd uneori profund \u015fi revolt\u0103tor chiar imaginea scriitorului, acuzat de profund\u0103 ingratitudine fa\u0163\u0103 de to\u0163i ai s\u0103i (p\u0103rin\u0163i, fra\u0163i, surori \u015fi toate celelalte rude).
\nSchimbarea politic\u0103 survenit\u0103 dup\u0103 23 august 1944 \u00een Rom\u00e2nia nu i-ar fi adus lui Liviu Rebreanu niciun fel de beneficii, nici ca scriitor, nici ca fost func\u0163ionar de rang \u00eenalt \u00een regimul Antonescu. Nu merita s\u0103 mai tr\u0103iasc\u0103, dac\u0103 ar fi s\u0103 privim din perspectiva cinic\u0103 a destinului. Ion Petrovici, ministrul s\u0103u, acuzat de crim\u0103 de r\u0103zboi, a stat \u015faptesprezece ani \u00een \u00eenchisorile comuniste. Nici pe Liviu Rebreanu nu l-ar fi a\u015fteptat alt\u0103 soart\u0103 dec\u00e2t arestarea. \u00centr-un fel, dac\u0103 ar fi fost doar constatativ, \u015fi nu acuzator, un articol din Dreptatea (de fapt, o not\u0103) avea \u201edreptate\u201c: \u201eLiviu Rebreanu a plecat la timp\u201c. Dac\u0103 mai tr\u0103ia, \u00eel a\u015ftepta infernul \u2013 \u015fi nu doar pe scriitorul Rebreanu (supus interdic\u0163iei \u00een perioada stalinist\u0103), ci \u015fi pe omul Rebreanu (supus \u00eenchisorii \u015fi condamn\u0103rii politice).
\nIngrata posteritate imediat\u0103<\/strong>
\nA doua zi dup\u0103 \u00eenmorm\u00e2ntarea lui Rebreanu apare o not\u0103 laconic\u0103 \u00een ziarul Democratul, nu \u015ftim c\u00e2t de adev\u0103rat\u0103 prin informa\u0163iile furnizate \u00een leg\u0103tur\u0103 cu prezen\u0163a unor oficialit\u0103\u0163i de rang secund: \u201eIeri dup\u0103 amiaz\u0103 a avut loc \u00een comuna Valea Mare, din jude\u0163ul Arge\u015f, \u00eenmorm\u00e2ntarea scriitorului \u015fi fostului director general al teatrelor Liviu Rebreanu. La ceremonie au luat parte, pe l\u00e2ng\u0103 membrii familiei, un cerc restr\u00e2ns de prieteni, un reprezentant al Societ\u0103\u0163ii scriitorilor, precum \u015fi unul al Academiei Rom\u00e2ne. Din partea ministerului Culturii Na\u0163ionale, a fost delegat d. Petru Comarnescu, subinspector general al teatrelor\u201c.
\nPosteritatea imediat\u0103 este profund nedreapt\u0103, acuz\u00e2ndu-l de tr\u0103dare pe Liviu Rebreanu prin colaborarea, ca func\u0163ionar al regimului Antonescu, cu ocupantul nazist. La c\u00e2teva zile dup\u0103 \u00eenmorm\u00e2ntare,\u00a0 atacurile \u00eempotriva scriitorului sunt orchestrate de Miron Radu Paraschivescu, care \u00eel nume\u015fte tr\u0103d\u0103tor, atacuri continuate de Ion Caraion, de
\nN. Carandino. Acesta din urm\u0103 afirm\u0103 c\u0103 Rebreanu, ca autor prestigios al romanelor \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti Ion \u015fi R\u0103scoala, \u201ea tr\u0103dat pe \u0163\u0103ranii lui n\u0103s\u0103udeni \u015fi a spart solidaritatea ardeleneasc\u0103, ad\u00e3ug\u00e2nd la lista v\u00e2nz\u00e3torilor de \u0163ar\u0103 un nume care p\u00e2n\u0103 atunci ne fusese tuturor scump\u201c. Acuza\u0163iile de acest fel au o deosebit\u0103 rezonan\u0163\u0103 \u00een epoc\u0103. S-au scris numeroase documentare de istorie literar\u0103 pe acest subiect \u00een perioada postdecembrist\u0103. Niculae Gheran culege \u00een volumul Cu Liviu Rebreanu \u015fi nu numai
\n(Ed. Academiei Rom\u00e2ne, 2007, pp. 133-139) un articol publicat anterior, \u00een martie 2006, \u00een presa cultural\u0103: Unde ne sunt detractorii?. Mai \u00eenainte, \u00een Curierul na\u0163ional din 17 septembrie 1994, Valeriu R\u00e2peanu aprecia pe bun\u0103 dreptate c\u0103 modul \u00een care au reac\u0163ionat unii publici\u015fti sau scriitori dup\u0103 moartea lui Rebreanu \u201ereprezint\u0103 una din paginile dureroase ale culturii rom\u00e2ne\u201c, public\u00e2nd fragmente din articolul lui N. Carandino, dar, mai ales, insist\u00e2nd asupra articolului La moartea lui Liviu Rebreanu, semnat de Miron Radu Paraschivescu, articol pe care \u00eel caraterizeaz\u0103 ca \u201eun denun\u0163 public \u00eempotriva unui om de mare valoare moral\u0103\u201c. \u00cen 14 septembrie 1944, \u00een ziarul Fapta, Ion Caraion \u00eel considera pe Rebreanu \u201ealiatul lui Hitler\u201c \u015fi, prin urmare, responsabil, \u00een solidaritate cu ceilal\u0163i oameni ai regimului Antonescu, de ororile \u015fi crimele r\u0103zboiului. \u00cen finalul articolului intitulat Gorila, poetul instig\u0103 la profanarea morm\u00e2ntului recentului defunct: \u201eDar poate m\u00e2ine \u2013 scria Ion Caraion \u2013 din \u0163ara aceasta \u00eentreag\u0103, se va g\u0103si cineva s\u0103 transporte osemintele v\u00e2nzatorului de \u0163ar\u0103 Rebreanu acolo, \u00een cimitirul n\u0103s\u0103udean. Va fi probabil un morm\u00e2nt p\u0103r\u0103sit, umplut de p\u0103l\u0103mid\u0103 \u015fi de boziu; \u0163\u0103ranii locului, cu ochii \u00een p\u0103m\u00e2nt, cu buzele str\u00e2nse, cu pumnii \u00eencle\u015fta\u0163i, \u00eel vor ocoli pe departe pe uli\u0163ele Jidovi\u0163ei; m\u00e2njit de s\u00e2nge, Ion al Glaneta\u015fului se va duce acas\u0103 s\u0103-i spuna muierii lui: \u2013 \u015etii ceva? Titu Herdelea a murit. S\u00e2ngele de pe mine e s\u00e2nge scurs c\u00e2nd m\u0103 bateau solg\u0103bir\u0103ii \u015fi s\u00e2nge pentru care Titu Herdelea a primit bani, ca s\u0103 tac\u0103. \u015ei a t\u0103cut. \u00cen timp ce clopotele bisericilor vor suna peste lini\u015ftita vale a Some\u015fului, un pop\u0103 t\u00e2n\u0103r, cu m\u00e2na pe cruce, \u00eei va blestema morm\u00e2ntul \u015fi amintirea: omagiul de pe urm\u0103 al fostului agent al Gestapoului Liviu Rebreanu\u201c. Trebuie s\u0103 nuan\u0163\u0103m ast\u0103zi ceea ce simplifica dogmatismul. Trebuie s\u0103 disociem \u00eentre filogermanismul cultural al personalit\u0103\u0163ii lui Rebreanu \u015fi foarte discutabilul s\u0103u filogermanism politic. Acesta din urm\u0103 este mult mai slab \u015fi mult mai pu\u0163in vinovat de extremism pe fondul unui puternic filon de cultur\u0103 german\u0103, fundamental pentru construc\u0163ia personalit\u0103\u0163ii scriitorului Rebreanu. Publicistul nu a pactizat cu regimul hitlerist nici \u00een publica\u0163ia antonescian\u0103 Via\u0163a, pe care a condus-o, nici \u00een alte p\u0103r\u0163i. Dar scriitorul suferea \u00eenc\u0103 o dat\u0103, dup\u0103 acuzele din anii Primului R\u0103zboi, de o \u00eenvinov\u0103\u0163ire nu doar exagerat\u0103, ci \u015fi profund nedreapt\u0103, cu efecte p\u0103strate de-a lungul unui deceniu (1944-1953).
\nOpera \u00eens\u0103\u015fi va fi pus\u0103 la index \u00een perioada stalinist\u0103, iar comentariile critice sunt toate negative p\u00e2n\u0103 \u00een 1953. Ion, \u0163\u0103ranul \u00eensetat de p\u0103m\u00e2nt, nu avea cum s\u0103 fie propus ca model de c\u0103tre o propagand\u0103 care preg\u0103tea colectivizarea agriculturii. Violen\u0163ele din proza lui Rebreanu sunt puse pe seama unui naturalism irecuperabil \u00een contextul pledoariei pentru temele \u015fi viziunea triumfalist\u0103 a realismului socialist. Semnalul de acceptare va fi dat abia \u00een 1954, cu apari\u0163ia unui\u00a0 volum selectiv de nuvele. Vin la r\u00e2nd apoi \u015fi capodoperele romanului, dar nu f\u0103r\u0103 precau\u0163ii. Romanul R\u0103scoala devine cel mai potrivit pentru a ilustra lupta de clas\u0103. P\u0103durea sp\u00e2nzura\u0163ilor \u015fi Cr\u0103i\u015forul Horia erau prea na\u0163ionaliste pentru anii 1950. Un Rebreanu integral nu vom avea dec\u00e2t foarte t\u00e2rziu. Adam \u015fi Eva ap\u0103rea ca un roman mistic \u015fi obscurantist, cu o dimensiune metafizic\u0103 evident\u0103, sfid\u0103toare la adresa realismului s\u0103n\u0103tos, prin excelen\u0163\u0103 materialist, iar nu spiritualist. Similaritatea dintre crea\u0163ia literar\u0103 \u015fi crea\u0163ia divin\u0103 nu va fi acceptat\u0103 ca idee \u00een textele din Amalgam \u015fi multe afirma\u0163ii cu con\u0163inut religios (\u00een sensul religiei artei, ca ascez\u0103 \u015fi credin\u0163\u0103 a prozatorului) vor fi cenzurate \u00een anii 1970. Romanul Gorila poate fi pentru prima dat\u0103 reeditat abia \u00een 1981, \u00een volumul 10 din seria de Opere. Jurnalul nu apare integral dec\u00e2t dup\u0103 1990. Cu toate aceste sincope \u015fi inconsecven\u0163e, dup\u0103 1965, opera lui Liviu Rebreanu se instaleaz\u0103 cu fermitate at\u00e2t \u00een canonul estetic al criticii literare, capabile s\u0103 ias\u0103 din cli\u015feele realismului tradi\u0163ional, c\u00e2t \u015fi \u00een canonul didactic, receptiv la valorile modernit\u0103\u0163ii ca parte a patrimoniului na\u0163ional.
\nStabilitate \u00een canon<\/strong>
\nOdat\u0103 instalat\u0103 \u00een canonul didactic, opera lui Liviu Rebreanu nu a suferit sincope sau eclipse, p\u0103str\u00e2ndu-se constant \u00een acel nucleu dur, restr\u00e2ns azi la paisprezece sau, cel mult, \u015faisprezece nume din toate epocile, mai relaxat \u015fi mai cuprinz\u0103tor \u00een anii 1970, din ce \u00een ce mai selectiv \u015fi mai restrictiv din 2000 \u00eencoace. Nici criz\u0103 acut\u0103 de cititori tineri nu \u00eenregistr\u0103m \u00een cazul lui Rebreanu, ca \u00een acela al lui Mihail Sadoveanu sau, mai grav, al Hortensiei Papadat-Bengescu. Romanul Ion, al\u0103turi de\u00a0 Morome\u0163ii, se p\u0103streaz\u0103 printre preferin\u0163ele cititorilor tineri, proveni\u0163i dintr-o zon\u0103 urbanizat\u0103 din ce \u00een ce mai extins\u0103. Liviu Rebreanu \u015fi Marin Preda, cel pu\u0163in prin cele dou\u0103 romane reprezentative ale lor, nu sunt percepu\u0163i nici ca \u00eenvechi\u0163i, nici ca regionali\u015fti, cum risc\u0103 din ce \u00een ce mai mult s\u0103 i se \u00eent\u00e2mple lui Ion Creang\u0103, poate \u015fi lui Mihail Sadoveanu. Pe deasupra, opera lui Liviu Rebreanu are capacitate de regenerare \u015fi \u00ee\u015fi poate permite fluctua\u0163ii de gust \u015fi de accent, de la o epoc\u0103 la alta. Dac\u0103 romanul R\u0103scoala intr\u0103 \u00een penumbr\u0103, locul lui poate fi luat de Ciuleandra, pentru o categorie de cititori mai impresionat\u0103 de senza\u0163ional \u015fi cazuistic\u0103 biologic\u0103, sau chiar de Adam \u015fi Eva, \u00een cazul unei genera\u0163ii tinere din ce \u00een ce mai eliade\u015fti \u00een preferin\u0163e \u015fi \u00een viziune mitic\u0103 sau spiritualist\u0103. Rebreanu se p\u0103streaz\u0103 c\u00e2\u015ftig\u0103tor \u00een aceast\u0103 iner\u0163ie a canonului, al\u0163i scriitori resimt uzura \u015fi efectele schimb\u0103rii de context. De pild\u0103, nici alegorismul baladesc al lui Ion Barbu, nici ermetismul s\u0103u nu mai au nici o \u015fans\u0103 de supravie\u0163uire \u00een atmosfera de transparen\u0163\u0103 \u015fi vitez\u0103 a comunic\u0103rii. Ion Barbu pierde \u015fi risc\u0103 s\u0103 ias\u0103 din lista didactic\u0103 restr\u00e2ns\u0103, G. Bacovia c\u00e2\u015ftig\u0103 \u015fi merge mai departe. La fel \u015fi cam din acelea\u015fi motive, Liviu Rebreanu. Transparen\u0163a \u015fi eficien\u0163a comunic\u0103rii, combinate cu performan\u0163a artistic\u0103 \u00een aceste registre, sunt avantaje. Din acelea\u015fi motive ca \u015fi Ion Barbu, prea \u00eenc\u0103rcat simbolic, vinovat de parohialism al mediului \u015fi al personajelor, limbaj ceremonios, preten\u0163ios, \u00eenvechit \u015fi artificios, Mateiu I. Caragiale nu are \u015fanse s\u0103 revin\u0103 \u00een canonul didactic.
\n\u00cen recenta versiune a Istoriei sale pe \u00een\u0163elesul celor care citesc, Nicolae Manolescu constat\u0103 acela\u015fi lucru \u00een privin\u0163a receptivit\u0103\u0163ii fa\u0163\u0103 de proza rebrenian\u0103: \u201eRebreanu este citit \u015fi ast\u0103zi f\u0103r\u0103 dificultate, dovad\u0103 c\u0103 romanul doric continu\u0103 s\u0103 fie popular. Marin Preda este sim\u0163it ca un Rebreanu al c\u00e2mpiei muntene, ceea ce \u00eei explic\u0103 succesul dup\u0103 al Doilea R\u0103zboi. Formulele literare \u00ee\u015fi au via\u0163a lor. Imprevizibil\u0103, ca oricare alta. \u00cen plin\u0103 dezvoltare planetar\u0103 a megapolisului, iat\u0103 doi evocatori ai ruralit\u0103\u0163ii tradi\u0163ionale al c\u0103ror loc \u00een con\u015ftiin\u0163a cititorilor pare garantat\u201c (p. 124). M\u0103 simt \u00eent\u0103rit \u00een convingerile mele dac\u0103 adaug la confirmarea pe care o am de la Nicolae Manolescu \u015fi ceea ce \u015ftiu \u00een mod direct de la clasele de liceu pe care le-am v\u0103zut \u00een ultimii zece ani, \u00eentotdeauna pasionate c\u00e2nd au dezbateri despre Ion, P\u0103durea sp\u00e2nzura\u0163ilor sau Ciuleandra. Studen\u0163ii, de asemenea, sunt electriza\u0163i de subiect, cu at\u00e2t mai mult dac\u0103 \u015ftii s\u0103 orientezi interpretarea \u00eenspre sensurile profunde, mai pu\u0163in evidente, dar nu mai pu\u0163in legitime.\u00a0 Ion nu este doar un roman \u0163\u0103r\u0103nesc, a\u015fa cum \u00eel arat\u0103 coaja, prin mediu \u015fi\u00a0 recuzit\u0103, ci un roman de dilem\u0103 existen\u0163ial\u0103 (acesta e miezul): va putea el s\u0103-\u015fi schimbe destinul, a\u015fa cum \u00eel \u00eendeamn\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul Zaharia Herdelea \u015fi fiul s\u0103u Titu, afla\u0163i \u00een polemic\u0103 direct\u0103 cu preotul Belciug, care \u00eendeamn\u0103 la smerenie, resemnare \u015fi supunere la voin\u0163a necunoscut\u0103 a lui Dumnezeu? Care este mecanismul prin care aceast\u0103 atitudine de sfidare a divinit\u0103\u0163ii creeaz\u0103 vinov\u0103\u0163ie? Ar exista o alt\u0103 cale, acceptabil\u0103, pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu \u015fi oamenilor, ca Ion al Glaneta\u015fului s\u0103-\u015fi schimbe destinul? Este capabil s\u0103 o caute, este el \u00eenzestrat s\u0103 o g\u00e2ndeasc\u0103 \u015fi s\u0103 o urmeze? Cu ce mijloace lucreaz\u0103 predestinarea pentru a preg\u0103ti \u015fi a culpabiliza e\u015fecul lui Ion? Dar Apostol Bologa, ca fiu al datoriei, c\u00e2nd se de\u015fteapt\u0103 la via\u0163a moral\u0103? Ce \u00eel provoac\u0103? Nu se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00eentreaga lui via\u0163\u0103 \u00eentre pierderea \u015fi reg\u0103sirea credin\u0163ei? Nu este mai degrab\u0103 P\u0103durea sp\u00e2nzura\u0163ilor un roman religios, primul \u015fi cel mai important din literatura rom\u00e2n\u0103, dec\u00e2t un roman na\u0163ional sau o nara\u0163iune civic\u0103? \u015ei dilemele romanului moral \u015fi cele ale romanului de dragoste se dizolv\u0103 \u00een romanul con\u015ftiin\u0163ei metafizice, adic\u0103 \u00een romanul religios. \u00cen Ciuleandra nu crima \u015fi romanul poli\u0163ist sunt importante, nici biologia naturalist\u0103, ci ipoteza dac\u0103 nebunia poate fi simulat\u0103 f\u0103r\u0103 ca simularea s\u0103 fie depistat\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 ca nebunia s\u0103 se instaleze definitiv, \u00een profunzimea con\u015ftiin\u0163ei tulburate. Problema nu poate fi discutat\u0103 f\u0103r\u0103 a relua ideea de la Leonid Andreev, dintr-o nuvel\u0103 \u015fi din piesa de teatru G\u00e2ndirea, de unde se pare c\u0103 \u015fi Rebreanu a preluat-o. Poate fi asumat\u0103 nebunia pe cale ra\u0163ional\u0103? Se poate refugia omul amenin\u0163at \u00een nebunie ca \u00eentr-o salvare sau o solu\u0163ie de criz\u0103? \u2013 iat\u0103 paradoxul sau paradoxurile \u00een func\u0163ie de care poate fi evaluat eventualul e\u015fec al romanului lui Rebreanu. Dac\u0103 r\u0103m\u00e2nem la dimensiunea romanului naturalist, nu sesiz\u0103m adev\u0103rata problem\u0103 psihologic\u0103 \u015fi dilema intelectualist\u0103 din profunzimile textului. Iar acestea nu sunt subtilit\u0103\u0163i de interpretare, ci alternative relativ u\u015for argumentabile la cli\u015fee de interpretare superficial\u0103.
\nAr mai fi de discutat o problem\u0103 teoretic\u0103, \u015fi anume dac\u0103 toat\u0103 proza lui Rebreanu este subsumabil\u0103 romanului doric. Nicolae Manolescu argumenteaz\u0103 conving\u0103tor de trei ori, \u00een forme diferite, c\u0103 este a\u015fa \u015fi c\u0103 nu mai \u00eencape nicio discu\u0163ie: prima dat\u0103 \u00een Arca lui Noe, a doua oar\u0103 \u00een Istoria mare din 2008 \u015fi a treia oar\u0103 \u00een Istoria mic\u0103 din 2014. Dac\u0103 e suveran argumentul naratologic, a\u015fa r\u0103m\u00e2ne: s-ar p\u0103rea c\u0103 Rebreanu nu e capabil s\u0103 ias\u0103 din limitele romanului doric. \u00cens\u0103 discu\u0163ia nu mi se pare \u00eencheiat\u0103 \u015fi m\u0103 folosesc mai mult de eviden\u0163e dec\u00e2t de argumente palpabile \u015fi imbatabile. \u00cen P\u0103durea sp\u00e2nzura\u0163ilor se prefigureaz\u0103 ionicul, chiar dac\u0103 \u00eenc\u0103 nu realizeaz\u0103 \u201einteriorizarea psihologiei\u201c, ci numai \u201einteriorizarea lumii exterioare\u201c, dup\u0103 cum sus\u0163ine Nicolae Manolescu. Apostol Bologa nu are consisten\u0163\u0103 tridimensional\u0103 f\u0103r\u0103 dosarul psihologic al interiorit\u0103\u0163ii \u015fi f\u0103r\u0103 tribula\u0163iile de con\u015ftiin\u0163\u0103. Drama lui are relevan\u0163\u0103 prin ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een interior, nu prin conflictul exterior, care creeaz\u0103 doar ocazia unor transform\u0103ri profunde, care nu sunt doar morale, intelectuale sau civice, ca moduri de a g\u00e2ndi, ci sunt modula\u0163ii psihologice. E adev\u0103rat \u00eens\u0103 c\u0103 relatarea nu e asumat\u0103 subiectiv de personaj. Apostol Bologa nu-\u015fi c\u00e2\u015ftig\u0103 independen\u0163a fa\u0163\u0103 de naratorul omniscient, dar \u00ee\u015fi dezv\u0103luie \u00eentr-un mod propriu dilemele con\u015ftiin\u0163ei. Adam \u015fi Eva nu poate fi \u00eens\u0103 \u00een\u0163eles \u015fi epuizat din perspectiva realismului obiectiv sau al doricului. Este, din punctul meu de vedere, \u00een mod clar \u015fi indubitabil, un roman corintic, speculativ, intelectualist ca ipotez\u0103, juc\u00e2ndu-se cu m\u0103rgelele de sticl\u0103 ale temporalit\u0103\u0163ii, ca romanul Orlando al Virginiei Woolf. Diferen\u0163iez problema valorii romanului (prea sentimental \u00een stilul narativ al confesiunii, descusut \u00een construc\u0163ie) de categoria generic\u0103 a romanului corintic, \u00een cadrul c\u0103reia \u00eel v\u0103d foarte bine situat prin interogarea unei ipoteze despre om, despre iubire, despre destin sau despre \u201eatomul spiritual\u201c. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, mi se pare c\u0103-l v\u0103d pe Rebreanu \u00eenc\u0103 o dat\u0103 c\u00e2\u015ftigat dac\u0103 vom considera deschis\u0103 aceast\u0103 problem\u0103 a categoriilor romanului \u015fi vom accepta disponibilitatea stilurilor sale narative spre doric, ionic \u015fi corintic, \u00een tendin\u0163e, \u00een expansiuni sau \u00een propor\u0163ii ce nu sunt definitiv stabilite sau rezolvate.
\nProza lui Liviu Rebreanu mai poate trezi curiozitatea \u015fi complicitatea cititorului, mai are \u00eenc\u0103 resurse pentru interpret\u0103ri noi \u015fi suport\u0103 modificarea interoga\u0163iilor \u00een sfera unei modernit\u0103\u0163i pluridimensionale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Posteritatea sau destinul postum al unui scriitor \u00eencep a doua zi dup\u0103 moarte \u2013 iat\u0103 un adev\u0103r banal, ce nu ar mai trebui enun\u0163at. Cu at\u00e2t mai mult nu ar trebui formulat ca premis\u0103 a unei demonstra\u0163ii triste, ca \u00een cazul lui Liviu Rebreanu. Poate c\u0103 nici \u00eentr-un alt caz al scriitorilor no\u015ftri interbelici, fie… Cite\u0219te mai mult »Posteritatea unui clasic al modernit\u0103\u0163ii. Liviu Rebreanu \u2013 70 de ani de la moarte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[5289],"class_list":["post-21456","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-liviu-rebreanu"],"views":3396,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21456","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21456"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21456\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21456"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21456"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21456"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}