Era spre sfarsitul memorabilei veri a lui 1989. intr-una din zilele acelei veri, pe sub coloanele Casei Scanteii, cam in dreptul intrarii la \u201eRomania libera\u201c, ma intalneam, mai mult sau mai putin intamplator, cu profesorul Ovid. S. Crohmalniceanu. Tin minte ca azi ca ne-am plimbat de cateva ori pe sub coloane, de la un capat la altul si retur, in timp ce Profesorul imi vorbea intruna cu titlu conspirativ si chiar putin infricosat despre \u201eVisul\u201c abia aparut al lui Mircea Cartarescu. Vorbea ca la curs despre o capodopera. Despre \u201eNostalgia\u201c, despre \u201eJocul\u201c si despre neuitatul \u201epovestitor\u201c numit Mendebilul. Vorbea ca de unul singur cu insufletire neobisnuita si mai ales \u201ecu titlu conspirativ\u201c. Nu spre a evoca tonul soptit cu care cei mai multi vorbeau in acele vremuri despre lucrurile interzise spun asta, ci vrand doar sa sugerez impresia puternica si fara echivoc ca Profesorul avea aerul surescitat si capatase infatisarea agitata a unui copil care tocmai a descoperit o comoara asa de pretioasa, incat ar fi vrut si n-ar fi vrut s-o tina numai pentru el, temandu-se totodata ca altul i-ar putea-o fura. Era uluit si fericit in sublimul sau egoism, dar si imboldit de neastampar juvenil sa vorbeasca despre \u201ecomoara\u201c. L-am lasat sa-mi comunice impresia lui prefacandu-ma indiferent, fara sa am aerul ca ating cumva nepretuita comoara: draga, mi-a spus, precipitat si coplesit de o mare emotie bucuroasa, \u201eVisul\u201c si Mendebilul acela din povestile lui Cartarescu \u201ebat de departe tot ce s-a scris mai bun in intreaga literatur\u00e3 romana de la origini si pana in prezent in materie de creatie fantastica\u201c. O clipa am fost tentat sa-l intreb: \u201esi Eminescu, dle profesor, Eminescu?!\u201c, dar m-am abtinut, in timp ce el continua: il \u201ebate\u201c zdrobitor (azi am zice: orbitor) si pe Mircea Eliade cu tigancile lui si cu miraculoasa strada Mantuleasa. \u201eVisul\u201c, a conchis el, pe fuga, \u201eeste realmente incomparabil si imbatabil, n-are \u00abloc\u00bb in literatura romana, trebuie tradus imediat si \u00abdat\u00bb altora!\u201c Forta de a se bucura, cu o copilari(r)e de-a dreptul fascinanta, precum si aerul conspirativ cu care-mi comunicase descoperirea comorii, ivirea capodoperei indicau in el rezerva, imensa si surprinzatoare, de generozitate si candoare pe care nu i-o cunoscusem, cu atat mai putin cu cat acest mare critic si profesor toba de carte, el insusi competitor in productia de gen fantastic, isi incepuse cariera publica, asa cum stim, ca ideolog literar intransigent al realismului socialist. Evident ca in 1989 omul nu mai era de mult acela din ’50-’57. Noile generatii il \u201eadoptasera\u201c, pe buna dreptate, iar vechii gardieni ii purtau o pica nestinsa \u201etradatorului\u201c. insa \u201etradatorul\u201c facuse intre timp \u2013 mult timp! \u2013 mari servicii literaturii romane si generatiilor care, cu ajutorul lui si al lui Paul Georgescu au scos literatura din fundatura realismului socialist unde tot ei o cam impinsesera… Dar ce vreau sa spun aici nu tine de cronica acelor vremi. O scriu altii mai buni si mai bine. intamplarea de mai sus, cu entuziasmul si candoarea unui om altfel rece, prudent si atat de experimentat precum Ov. S. Crohmalniceanu mi-a navalit in memorie citind un interviu recent al poetului, prozatorului si universitarului M. Cartarescu acordat Danei G. Ionescu pentru \u201eAdevarul literar si artistic\u201c. Revista facuse cu un numar in urma \u201etopul\u201c celor mai bune romane din intervalul 2000-2010 si pe primul loc a iesit \u201eOrbitor\u201c-ul lui Cartarescu, desi cativa dintre cei zece nu-l mentionasera, avandu-si ratiunile si gusturile lor. Prozatorului nu-i place acest lucru, simtul relativitatii nu-l bantuie si, cu un ton acru si ranchiunos, de copil r\u00e3zgaiat si bosumflat, purcede la o penibila rafuiala jignitoare cu criticii sai. in comparatie cu statura din amintirea mea pe care i-o proiectase tanarului scriitor Ov. S. Crohmalniceanu confundandu-l, generos, pe autor cu eroul sau Mendebilul, postura in care fostul tanar scriitor al visului si nostalgiei se complace acum in raport cu criticii sai recenti este una penibila. Criticii convocati \u201eau fost prea putini\u201c, ei \u201eau fost convocati in mod egal, cei buni si cei penibili\u201c, resentimentari, carieristi, carcotasi meschini, \u201ecritici mercenari, fara nicio dimensiune etica\u201c, incapabili sa vada orbitoarea stralucire a propriei sale opere: isi pun ochelari fumurii ca sa-i intunece stralucirea si sa nu orbeasca acesti critici. Si-o revela si descrie, in schimb, el insusi in termeni marinaresti imprumutati probabil de la o flota fantomatica, intre timp disparuta prin farmecele celui mai iubit dintre pamantenii actuali: \u201e\u00abOrbitor\u00bb \u2013 spune prozatorul in interviul sau \u2013 e portavionul modestei mele flote. in jurul lui se grupeaza si nave masive, crucisatoare si fregate, dar si remorchere, salupe si chiar barci usoare. Fiecare are sensul ei in ansamblu, caci o flota formata numai din portavioane sau crucisatoare nu poate exista. Si, asa cum un portavion nu este propriu-zis o nava, ci un oras plutitor, la fel \u00abOrbitor\u00bb nu e un roman (poate ceea ce suna fals in topul celor cinci carti e chiar prezenta mea pana la urma), ci o confederatie de romane care se constituie in ceva neromanesc si poate chiar neliterar ca motivatie si ca mesaj. Cel mai ciudat lucru mi se pare sa disociez sectiuni bune si sectiuni proaste in aceasta carte. Daca spui: \u00abPrima parte a fost buna, iar ultima e un fiasco\u00bb, te inseli in mod sigur, fie in privinta primei parti, fie a ultimei. Caci e ca in Scriptura: \u00abNeghiobilor, oare cel ce a facut partea din afara a paharului nu a facut si partea dinauntru?\u00bb\u201c. Tocmai aici se insala prea suparatul autor: nu, deloc nu \u201ee ca in Scriptura\u201c! Pretinde, apoi, sa i se considere global \u201eConfederatia\u201c, iar nu bucata cu bucata din ea: vrea sa-si vanda marfa la gramada, in vrac, nu cu amanuntul. Desi, n-am nicio indoiala, stie prea bine ca literatura nu-i marfa de hipermarket cu de toate ci de mic magazin specializat, nu-i vorba aici de un Mall literar, ci de un cabinet de lectura. in fine, daca \u201eneromanesc si chiar neliterar\u201c, atunci ce e \u201eOrbitor\u201c?! Incomparabila \u2013 caci \u201esuna fals\u201c si n-ar fi avut ce cauta in \u201etopul celor cinci carti\u201c \u2013, trilogia \u201eOrbitor\u201c nici nu e o carte, dar \u201eCartea\u201c, pardon, Scriptura… Pretioasa ca viziune \u2013 nu spun ce fel de viziune \u2013 a unui scriitor asupra propriei sale \u201ecomedii umane\u201c sau \u201edivine comedii\u201c, insa impinsa in conflict cu criticii (cititorii) sai care nu i-au inteles \u201eConfederatia\u201c, portavionul cu toate vapoarele si vaporasele lui, aceasta viziune, precum si marturisirea ei devin ridicole si, ca instrumente ale unei rafuieli vanitoase, penibile si pernicioase. Caci, in fine, \u201eflota\u201c dlui M. Cartarescu, oricat ar pluti ea pe apele visului si nostalgiei, se compune din \u201ebucati\u201c, din carti \u2013 unele extraordinare, poate chiar geniale, altele mai nepretentioase, mai subrede sau chiar fragile ori facile. Nu e o imputare, ci o constatare. Criticii \u2013 \u201emercenari\u201c, \u201ecarieristi\u201c, \u201eresentimentari\u201c, carcotasi ori cum vor mai fi ei \u2013 au constatat, e dreptul lor, ca unele ambarcatiuni ale \u201eflotei\u201c sunt avariate, altele se pot scufunda: ei nu pot fi nici marinarii, nici salvamarii operei, ci doar pasagerii barcilor, vapoarelor si iahturilor construite de prozator. Pasagerii acestia profesionisti, turisti pretentiosi sau calatori experimentati pot baga de seama ca macar in unele din articulatiile ei \u201eConfederatia\u201c plutitoare scartaie. Au facu imprudenta sa spuna ce-au simtit in timpul calatoriei pe nava, au simtit nesiguranta puntii ori iluzia de stabilitate a marelui catarg inclinat de o furtuna prea puternica. Poetul din prozator se infurie si, ca orice mare neinteles, se apuca sa-i \u201einjure\u201c pe calatorii ambarcatiunilor mai subrede: sunt \u201eneghiobi\u201c, \u201eglume proaste\u201c, \u201ecarieristi ingamfati\u201c, \u201econtorsionisti\u201c sau opaci ca foarte cultivatul universitar si cinstit om de carte G. Bogdan-Duica! insa, cum stim, razbunarea-i arma… discutabila. in plus, dlui M. Cartarescu i se pare \u201eciudat lucru\u201c sa \u201edisociezi sectiuni bune si sectiuni proaste\u201c intr-o carte, fie ea chiar sau tocmai \u201eOrbitor\u201c. Ce sa spunem? Lasam la o parte cazurile cele mai numeroase, in care \u201esectiunile bune\u201c nu salveaza \u201esectiunile proaste\u201c dintr-o scriere iremediabil proasta ori falsa. E de spus doar ca nu prea stim opera mare (vai, ce cuvant!) fara \u201epartile\u201c ei. Toate marile statui par neterminate. Nici David-ul lui Michelangelo nu-i perfect: ar fi plictisitor, neverosimil si, cu un termen compromis, neveridic. N-o spun eu (cum as indrazni?), dar o spune Boccaccio despre Dante, idolul sau: \u201eDesigur ca ma rusinez trebuind sa intinez cu cate o lipsa faima unui atat de mare barbat, dar o cere intrucatva insasi randuiala dintru inceput a lucrurilor: caci daca voi tacea in cele mai putin vrednice de lauda, se vor bucura de mai putina incredere si cele vrednice de lauda pe care le-am aratat pana acum. imi cer, asadar, iertare fata de el insusi, daca, intamplator, din inaltul cerului, ma priveste manios in vreme ce scriu.\u201c Si, sub privirea manioasa a idolului sau, Giovanni Boccaccio continua si scrie: \u201e …si-a schimbat atat de mult sentimentele, incat nimeni altul n-a fost mai aprig ghibelin si mai dusman al guelfilor decat el. Iar ceea ce ma face sa ma rusinez cel mai mult, slujindu-i amintirea, este ca in Romagna stie toata lumea ca orice femeie si orice copilandru care ar fi vorbit despre partide, osandindu-l pe cel ghibelin, il faceau sa-si iasa din fire atat de rau incat, daca nu taceau, il aduceau in stare s-arunce cu pietre. Si cu aceasta ura a trait pana la moarte.\u201c Rusinandu-se in continuare, Boccaccio mai scrie sub privirea manioasa din inaltul cerului si despre nepotolita desfranare a idolului sau precum si alte parti rele ale acestuia. Morala? Si Dante avea, vorba prozatorului nostru, \u201esectiuni bune si sectiuni proaste\u201c, iar Boccaccio crezand ca-i slujea amintirea nu le-a tacut pe unele laudandu-le pe altele. Din contra, le-a facut parte dreapta tuturora. Dupa opinia din inaltul cerului a noului Dante de azi, desigur ca Boccaccio gresea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Era spre sfarsitul memorabilei veri a lui 1989. intr-una din zilele acelei veri, pe sub coloanele Casei Scanteii, cam in dreptul intrarii la \u201eRomania libera\u201c, ma intalneam, mai mult sau mai putin intamplator, cu profesorul Ovid. S. Crohmalniceanu. Tin minte ca azi ca ne-am plimbat de cateva ori pe sub coloane, de la un capat… Cite\u0219te mai mult »Greseala lui Boccaccio<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1760,1761,1521,1762,1763,1624],"class_list":["post-2145","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-romania-libera","tag-visul","tag-mircea-cartarescu","tag-orbitor","tag-ovid-s-crohmalniceanu","tag-paul-georgescu"],"views":2405,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2145","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2145"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2145\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2145"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2145"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2145"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}