{"id":21440,"date":"2014-12-04T13:27:03","date_gmt":"2014-12-04T11:27:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21440"},"modified":"2014-12-04T13:27:03","modified_gmt":"2014-12-04T11:27:03","slug":"fericirea-o-dorinta-legitima","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fericirea-o-dorinta-legitima\/","title":{"rendered":"Fericirea, o dorin\u0163\u0103 legitim\u0103"},"content":{"rendered":"

Faptul c\u0103 to\u0163i oamenii doresc s\u0103 fie ferici\u0163i, f\u0103r\u0103 nicio excep\u0163ie, ridic\u0103 fericirea la rangul unei dorin\u0163e legitime care reprezint\u0103 at\u00e2t scopul c\u00e2t \u015fi sensul vie\u0163ii. Fericirea apare astfel nu ca o simpl\u0103 dorin\u0163\u0103, ci ca o dorin\u0163\u0103 uman\u0103 fundamental\u0103 \u00een jurul c\u0103reia graviteaz\u0103 \u015fi se structureaz\u0103 \u00eentreaga noastr\u0103 existen\u0163\u0103. Dar ce \u00eenseamn\u0103, oare, c\u0103 oamenii caut\u0103 fericirea? \u015ei ce semnifica\u0163ie are c\u0103utarea fericirii dac\u0103 nu c\u0103utarea a ceva ce ai pierdut c\u00e2ndva? C\u0103ci nu putem c\u0103uta ceva despre care n-avem habar, ceva absolut nou \u015fi necunoscut, ci putem c\u0103uta doar ceea ce exist\u0103 deja \u00een noi, putem c\u0103uta doar o \u201eurm\u0103\u201c… C\u0103ut\u0103m, a\u015fadar, fericirea tocmai pentru c\u0103 exist\u0103 deja \u00een noi o urm\u0103 a ei.<\/strong><\/em>
\nCel mai adesea \u201eurma\u201c fericirii exist\u0103 \u00een noi sub forma unei amintiri care a fost c\u00e2ndva realitate. Ar fi absurd s\u0103 credem c\u0103 ceea ce a fost c\u00e2ndva realitate dispare f\u0103r\u0103 urm\u0103, deoarece dac\u0103 ar fi a\u015fa n-ar mai exista niciun fel de continuitate, niciun fel de leg\u0103tur\u0103, \u015fi totul ar pluti \u00eentr-o noutate absolut\u0103 care ar anula posibilitatea cunoa\u015fterii. Astfel, atunci c\u00e2nd o realitate se \u00eencheie, se destram\u0103, ea nu dispare f\u0103r\u0103 \u201eurm\u0103\u201c, ci devine o amintire \u00eengropat\u0103 \u00een straturile ad\u00e2nci ale incon\u015ftientului nostru colectiv sau personal, amintire care st\u0103 apoi ca origine a ceva \u2013 a fericirii \u00een cazul de fa\u0163\u0103. Care ar fi, deci, amintirea care st\u0103 la originea fericirii \u015fi pe baza c\u0103reia c\u0103ut\u0103m fericirea? Este vorba de amintirea acelui paradis pierdut, legat fie de imaginea lui Dumnezeu, ca leag\u0103n metafizic al fericirii, fie de imaginea Mamei, ca leag\u0103n fizic al fericirii, adic\u0103 de cele dou\u0103 mari ipostaze ale fericirii, una \u0163in\u00e2nd de fericirea universal\u0103, respectiv de fericirea paradisiac\u0103 de dinaintea C\u0103derii, cealalt\u0103 \u0163in\u00e2nd de fericirea individual\u0103, respectiv de fericirea intrauterin\u0103 din p\u00e2ntecul matern de dinaintea Na\u015fterii. S-a spus, de altfel, c\u0103 fericirea din perioada intrauterin\u0103, prin care eram \u00een leg\u0103tur\u0103 intim\u0103 cu mama, este o experien\u0163\u0103 concret\u0103 a unit\u0103\u0163ii pe care o c\u0103ut\u0103m incon\u015ftient toat\u0103 via\u0163a. Cum at\u00e2t izgonirea din rai, c\u00e2t \u015fi \u201eizgonirea\u201c din p\u00e2ntecul matern au ca efect ruperea \u015fi separarea de \u00eentreg, de unitate, fapt ce produce nefericire \u015fi suferin\u0163\u0103, nu e de mirare c\u0103 omul va fi tentat s\u0103 caute mereu, sub diferite forme, refacerea unit\u0103\u0163ii pierdute ca izvor al fericirii. Amintirea fericirii este \u00een fond amintirea unit\u0103\u0163ii, amintirea unei st\u0103ri de unitate, de armonie, de comuniune, de contopire \u015fi fuziune, aceast\u0103 amintire st\u00e2nd la originea fericirii \u015fi a c\u0103ut\u0103rii ei legitime \u015fi fire\u015fti. Aceast\u0103 amintire a fericirii are un rol extrem de important, acela al unei ancore, al unei busole, al unui reper care ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 ne r\u0103t\u0103cim, s\u0103 ne pierdem, s\u0103 ne irosim.
\nTocmai faptul c\u0103 e perfect \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103, perfect dezirabil\u0103 \u015fi perfect legitim\u0103 a f\u0103cut ca fericirea s\u0103 fie considerat\u0103 \u00een timpurile noastre postmoderne un drept fundamental, un drept negativ. Acest lucru a dus treptat, \u00eens\u0103, la o orientare gre\u015fit\u0103 a fericirii, aceasta nemaifiind c\u0103utat\u0103 ca stare de unitate sufleteasc\u0103, ca stare de bine interior, ca stare de a fi, ci ca stare de multiplicitate sufleteasc\u0103, de bine exterior, material, ca stare de a avea, fericirea fiind azi mai mult echivalentul lui a avea, a poseda, a acumula. \u201eDreptul\u201c la fericire devine astfel un imperativ narcisist care ne porunce\u015fte s-o avem, s-o de\u0163inem, s-o posed\u0103m, mai ales \u00een sens cantitativ, \u015ftirbind \u015fi profan\u00e2nd astfel adev\u0103ratul chip al fericirii. Este adev\u0103rat c\u0103 to\u0163i oamenii caut\u0103, sub diferite forme, fericirea \u015fi sunt \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i s\u0103 o fac\u0103. \u00centrebarea care se ridic\u0103 este dac\u0103 ei o caut\u0103 \u00eentr-adev\u0103r unde trebuie, adic\u0103 \u00een sensul \u015fi \u00een direc\u0163ia cea bun\u0103. Deosebit de semnificativ\u0103 \u00een acest context este anecdota aceea despre un om care, pierz\u00e2ndu-\u015fi cheia, este \u00eentrebat de un trec\u0103tor dac\u0103 acolo, \u00een locul acela a pierdut-o, moment \u00een care omul r\u0103spunde c\u00e2t se poate de sincer: \u201eNu, dar aici este lumin\u0103\u201c. Acest r\u0103spuns este un indicator c\u00e2t se poate de simptomatic pentru vremurile noastre \u00een care oamenii caut\u0103 fericirea mai cur\u00e2nd \u00een exterior, adic\u0103 acolo unde e mai vizibil, mai facil \u015fi mai la \u00eendem\u00e2n\u0103, de\u015fi e clar c\u0103 nu acolo vor g\u0103si \u201echeia\u201c fericirii, deoarece nu acolo au pierdut-o. Este vorba, deci, de o pist\u0103 fals\u0103 \u015fi iluzorie a c\u0103ut\u0103rii fericirii. C\u0103utarea fericirii a devenit \u00een zilele noastre, dominate de imperativul narcisist, o stimulare continu\u0103 a pl\u0103cerilor trec\u0103toare \u015fi imediate str\u00e2ns legate de bani, de carier\u0103, de consumerism, de sexualitate, de distrac\u0163ie, de cultura igienist\u0103 \u015fi sportiv\u0103, de dorin\u0163a de a-\u0163i men\u0163ine trupul t\u00e2n\u0103r, de a-\u0163i men\u0163ine silueta, de a lupta contra ridurilor, de a-\u0163i alege orientarea sexual\u0103, de a avea o alimenta\u0163ie s\u0103n\u0103toas\u0103, de a te relaxa, de a avea succes etc., fericirea fiind pulverizat\u0103 \u00een mii de pl\u0103ceri perfect justificate \u015fi devenind sinonim\u0103 cu hedonismul. Iat\u0103, deci, c\u00e2teva din consecin\u0163ele consider\u0103rii fericirii ca \u201edrept\u201c. C\u0103ci a avea \u201edreptul\u201c s\u0103 fiu fericit \u00eenseamn\u0103 \u00een subtext a avea \u201edreptul\u201c de a face ceea ce-mi place \u015fi de a da astfel curs naturii mele egoiste \u015fi narcisiste.
\nCe diferen\u0163\u0103 uria\u015f\u0103 exist\u0103 \u00eentre acest \u201edrept\u201c la fericire specific postmodernit\u0103\u0163ii, ne\u00eenc\u0103lzit de nici un vis, de nici un ideal \u015fi datoria moral\u0103 de a fi fericit de care vorbe\u015fte Aristotel, datorie care \u00eembl\u00e2nzind instinctele \u015fi impulsurile egoiste face loc unor vise \u015fi unor idealuri \u00een\u0103l\u0163\u0103toare care trimit \u00een mult mai mare m\u0103sur\u0103 la amintirea acelui paradis al unit\u0103\u0163ii \u015fi la datoria de a-l reface, de a-l recrea fie sub forma fericirii colective, fie sub forma fericirii individuale. Astfel, dorin\u0163a de fericire a omului este legitim\u0103 nu at\u00e2t ca \u201edrept\u201c, ceea ce ar \u00eensemna legitimarea \u015fi \u00eendrept\u0103\u0163irea a ceva egoist \u015fi opus fericirii, c\u00e2t mai ales ca datorie moral\u0103. Datoria moral\u0103 de a fi fericit are \u00een vedere refacerea, recreerea acelei st\u0103ri de unitate \u015fi uniune paradisiac\u0103 de care ne amintim \u015fi pe care o c\u0103ut\u0103m cu ajutorul visului \u015fi al idealului. Astfel, amintirea, chiar \u015fi vag\u0103 a unei fericiri paradisiace, adic\u0103 a unei st\u0103ri de bine sinonim\u0103 armoniei, comuniunii \u015fi unit\u0103\u0163ii na\u015fte dorin\u0163a legitim\u0103 de refacere, de actualizare \u015fi de creere a ei, care devine apoi o datorie moral\u0103 fa\u0163\u0103 de cel\u0103lalt, fa\u0163\u0103 de sine \u015fi fa\u0163\u0103 de umanitate. Datoria moral\u0103 de a fi fericit \u00eenseamn\u0103 \u00een fond datoria de a-\u0163i reaminti, de a reactualiza \u015fi de a proiecta un vis, un ideal de fericire prin care fiecare individ \u00eencearc\u0103 s\u0103 creeze fericirea, at\u00e2t pentru sine, c\u00e2t \u015fi pentru umanitate. Crearea fericirii devine \u015fi trebuie s\u0103 devin\u0103, deci, o datorie moral\u0103 care d\u0103 sens, frumuse\u0163e \u015fi demnitate existen\u0163ei noastre.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Faptul c\u0103 to\u0163i oamenii doresc s\u0103 fie ferici\u0163i, f\u0103r\u0103 nicio excep\u0163ie, ridic\u0103 fericirea la rangul unei dorin\u0163e legitime care reprezint\u0103 at\u00e2t scopul c\u00e2t \u015fi sensul vie\u0163ii. Fericirea apare astfel nu ca o simpl\u0103 dorin\u0163\u0103, ci ca o dorin\u0163\u0103 uman\u0103 fundamental\u0103 \u00een jurul c\u0103reia graviteaz\u0103 \u015fi se structureaz\u0103 \u00eentreaga noastr\u0103 existen\u0163\u0103. Dar ce \u00eenseamn\u0103, oare, c\u0103… Cite\u0219te mai mult »Fericirea, o dorin\u0163\u0103 legitim\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[254,12963],"class_list":["post-21440","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-fericirea","tag-paradis-pierdut"],"views":1487,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21440","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21440"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21440\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21440"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21440"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21440"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}