{"id":21434,"date":"2014-12-04T13:21:21","date_gmt":"2014-12-04T11:21:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21434"},"modified":"2014-12-04T13:21:21","modified_gmt":"2014-12-04T11:21:21","slug":"alternative-la-globalizare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/alternative-la-globalizare\/","title":{"rendered":"Alternative la globalizare"},"content":{"rendered":"

Conceptualiz\u0103rile realit\u0103\u0163ii date \u00een experien\u0163ele din lumea globalizat\u0103 se las\u0103 ordonate sub multe aspecte. Aici ne intereseaz\u0103 distan\u0163a pe care ele o iau fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 realitate \u015fi capacitatea de a constitui alternative la conceptualiz\u0103ri ce r\u0103m\u00e2n captive cadrelor vie\u0163ii date. Am \u00een vedere \u00een reflec\u0163ia de fa\u0163\u0103 neocontractualismul lui Rawls, recuperarea \u201edemnit\u0103\u0163ii umane\u201c ca fundament al drepturilor de c\u0103tre B\u00f6ckenf\u00f6rde, a \u201edecen\u0163ei\u201c ca prealabil al valorilor libertate, dreptate, solidaritate, de c\u0103tre Margalit, a \u201epersoanei\u201c ca centru al societ\u0103\u0163ii de c\u0103tre Reale \u015fi teoria \u201edemocra\u0163iei deliberative\u201c a lui Habermas. S\u0103 st\u0103ruim asupra lor.<\/strong> <\/em>
\n\u00centr-o istorie ce d\u0103 semne c\u0103 repet\u0103 ceea ce este \u015fi nu las\u0103 s\u0103 se vad\u0103 repere plauzibile pentru schimbare, John Rawls a restabilit tradi\u0163ia conceperii societ\u0103\u0163ii \u00een forma unei \u201eteorii a drept\u0103\u0163ii\u201c. El confrunt\u0103 ceea ce este cu un reper normativ care nu este utopic: \u201econtractul social\u201c asumat \u00een baza de legitimare a democra\u0163iilor actuale, trecut printr-o modelare. Rawls iese, cu propunerea sa de conceptualizare, din cadrul societ\u0103\u0163ii existente pentru a se \u00eentoarce cu o \u00een\u0163elegere ad\u00e2ncit\u0103 ce permite considerarea acesteia dintr-o perspectiv\u0103 dep\u0103\u015fitoare. El spune c\u0103 pentru a l\u0103muri chestiunea \u201edrept\u0103\u0163ii sociale\u201c (social justice) primul pas este stabilirea \u201estructurii de baz\u0103 a societ\u0103\u0163ii\u201c (the basic structure of society), adic\u0103 a \u201efelului \u00een care institu\u0163iile sociale majore distribuie drepturi \u015fi \u00eendatoriri fundamentale \u015fi determin\u0103 diviziunea avantajelor cooper\u0103rii sociale\u201c. Prin institu\u0163ii majore el \u00een\u0163elege \u201econstitu\u0163ia politic\u0103 \u015fi principalele aranjamente economice \u015fi sociale\u201c (John Raws, A Theory of Justice, The Belknap Press of Harvard University Press, 1971, p. 7).
\nDou\u0103 idei sunt aici hot\u0103r\u00e2toare. Prima este c\u0103 avem nevoie de o abstrac\u0163ie mai puternic\u0103 \u00een punctul de plecare al teoriei, \u00een \u00een\u0163elesul c\u0103 \u00eensu\u015fi contractul social de care vorbeau Locke, Rousseau sau Kant trebuie modelat mai departe, \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu se suprapun\u0103 cu condi\u0163iile empirice ale aplic\u0103rii lui. A doua este c\u0103 principiile drept\u0103\u0163ii, pe baza c\u0103rora se construie\u015fte \u201estructura de baz\u0103 a societ\u0103\u0163ii\u201c, trebuie s\u0103 fie obiectul unui \u201eacord original\u201c al tuturor celor implica\u0163i. \u201eMeritul terminologiei contractului \u2013 scrie Rawls \u2013 este acela c\u0103 accept\u0103 ideea c\u0103 principiile drept\u0103\u0163ii pot fi concepute ca principii care ar putea fi alese de persoane ra\u0163ionale \u015fi c\u0103 pe aceast\u0103 cale concep\u0163iile drept\u0103\u0163ii pot fi explicate \u015fi justificate. Teoria drept\u0103\u0163ii este o parte, probabil cea mai semnificativ\u0103 parte, a teoriei alegerii ra\u0163ionale\u201c (p. 16). Iar ceea ce este ra\u0163ional este asociat cu \u201eonestitatea\u201c (fairness), \u00eenainte de orice, c\u0103ci ra\u0163ional \u00eenseamn\u0103 a g\u00e2ndi contrafactual, a\u015fadar virtualiz\u00e2nd toate interesele, except\u00e2nd interesul pentru caracterul echitabil al solu\u0163iei.
\nRawls consider\u0103 c\u0103 \u00een abordarea societ\u0103\u0163ilor existente trebuie plecat de la \u201eprincipii\u201c, anume de la principiile care duc la formarea \u201estructurii de baz\u0103 a societ\u0103\u0163ii\u201c. Este vorba, \u00een abordarea sa, de dou\u0103 principii: principiul dup\u0103 care \u201efiecare persoan\u0103 are dreptul egal la cea mai extins\u0103 libertate de baz\u0103 compatibil\u0103 cu libertatea altora\u201c \u015fi principiul conform c\u0103ruia \u201einegalit\u0103\u0163ile sociale \u015fi economice trebuie stabilite astfel \u00eenc\u00e2t (a) se a\u015fteapt\u0103 ca ambele s\u0103 fie \u00een avantajul fiec\u0103ruia \u015fi (b) s\u0103 fie legate de pozi\u0163ii \u015fi oficii deschise pentru to\u0163i\u201c (p. 60). Este adev\u0103rat c\u0103 ulterior Rawls a socotit c\u0103 principiile acestea sunt plasate la prea mare distan\u0163\u0103 de realitate pentru a mai fi eficace \u00een abordarea acesteia \u015fi le-a reformulat. \u00cen varianta final\u0103, de exemplu, primul principiu are aceast\u0103 formulare: \u201efiecare persoan\u0103 are aceea\u015fi preten\u0163ie ce nu poate fi condi\u0163ionat\u0103 la un sistem deplin adecvat de libert\u0103\u0163i fundamentale egale\u201c, renun\u0163\u00e2ndu-se astfel la \u201ecel mai cuprinz\u0103tor sistem de libert\u0103\u0163i de baz\u0103 egale\u201c (John Rawls, Gerechtigkeit als Fairness. Ein Neuentwurf, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2006, p. 78). Raportarea drept\u0103\u0163ii la \u201esitua\u0163ia de baz\u0103\u201c \u015fi la \u201econtract\u201c s-a atenuat, prefer\u00e2ndu-se \u201efolosirea public\u0103 a ra\u0163iunii\u201c \u015fi \u00eenlocuirea \u201eadev\u0103rului\u201c cu \u201erezonabilitatea\u201c (reasonableness). Dar aceast\u0103 modificare a teoriei drept\u0103\u0163ii a lui Rawls nu a \u00eensemnat p\u0103r\u0103sirea ideii c\u0103 la societ\u0103\u0163ile existente ajungem mai bine construind din principii o \u201esocietate a drept\u0103\u0163ii\u201c ancorat\u0103 \u00eentr-o situa\u0163ie conceput\u0103 ca \u201eoriginar\u0103\u201c.
\nDac\u0103 Rawls recurge la \u201estructura de baz\u0103 a societ\u0103\u0163ii\u201c \u015fi la \u201econtractul originar\u201c pentru ie\u015firea din orizontul societ\u0103\u0163ii existente, al\u0163i autori recurg, \u00een acela\u015fi scop, la restabilirea unor valori uitate ce stau, istorice\u015fte, cel pu\u0163in, la baza valorilor invocate \u00een societatea globalizat\u0103. Men\u0163ionez aici doar doi dintre ace\u015ftia.
\nCunoscutul jurist german Ernst B\u00f6ckenf\u00f6rde aminte\u015fte c\u0103 societ\u0103\u0163ile de ast\u0103zi cultiv\u0103, pe bun\u0103 dreptate, libert\u0103\u0163ile \u015fi drepturile individului. Ele au desprins \u00eens\u0103 aceste valori de principiul ce le fundamenta \u00een societatea modern\u0103, cel al \u201edemnit\u0103\u0163ii omului\u201c (Menschenw\u00fcrde). \u00cen condi\u0163iile desprinderii, solu\u0163ionarea litigiilor devine aplicare mecanic\u0103 a unor prevederi ale legii, f\u0103r\u0103 a se \u00een\u0163elege suficient spe\u0163a. \u00cemprejurarea devine c\u00e2t se poate de evident\u0103 \u00een cazul litigiilor ce includ interven\u0163ii biomedicale. Desigur, \u201edemnitatea uman\u0103\u201c nu este ignorat\u0103 de instan\u0163ele ce solu\u0163ioneaz\u0103 cauze, dar deja la nivelul Constitu\u0163iei s-a petrecut o schimbare plin\u0103 de consecin\u0163e: a\u015fa cum se poate observa \u00een cazul Republicii Federale Germania, \u201edemnitatea uman\u0103\u201c a func\u0163ionat ca principiu al \u201elegii fundamentale\u201c (Grundgesetz), dar \u00een comentariile mai noi, care au autoritate de interpretare \u00een drept, \u201edemnitatea uman\u0103\u201c este redus\u0103 la rangul unei simple norme constitu\u0163ionale. Un principiu este altceva dec\u00e2t o norm\u0103 de drept. Cu aceasta, \u201edemnitatea uman\u0103 privit\u00e3 ca un concept de drept este redus\u0103 la sine, dezlegat\u0103 \u015fi rupt\u0103 de leg\u0103tura cu con\u0163inutul spiritual-etic…\u201c (vezi Ernst-Wolfgang B\u00f6ckenf\u00f6rde, Recht, Staat, Freiheit, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1991, p. 383). Dac\u0103 s-ar reveni la recunoa\u015fterea \u201edemnit\u0103\u0163ii umane\u201c, ca prealabil al libert\u0103\u0163ilor \u015fi drepturilor, s-ar putea recupera acea \u201enelini\u015fte etic\u0103\u201c (ethische Unruhe) care ar putea face din aplicarea dreptului un act de justi\u0163ie \u00een fiecare caz.
\nAvishai Margalit observ\u0103 o alt\u0103 valoare uitat\u0103 \u00een societ\u0103\u0163ile de ast\u0103zi: \u201edecen\u0163a\u201c (decency) sau \u201eceea ce face ca oamenii s\u0103 nu fie descuraja\u0163i\u201c. El profileaz\u0103 diferen\u0163a dintre o \u201esocietate civilizat\u0103\u201c \u2013 \u00een care oamenii nu se descurajeaz\u0103 unii pe al\u0163ii, \u015fi o \u201esocietate decent\u0103\u201c (decent society) \u2013 \u00een care chiar institu\u0163iile sunt cele care nu descurajeaz\u0103 oamenii. \u201ePrin descurajare se \u00een\u0163eleg toate formele de comportament \u015fi rela\u0163iile ce confer\u0103 unei persoane un temei ra\u0163ional s\u0103 se vad\u0103 pe sine r\u0103nit\u0103 \u00een respectul de sine\u201c (Avishai Margalit, Politik der W\u00fcrde. Uber Achtung und Verachtung, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2012, p. 21). Descurajarea poate veni de la persoane sau de la institu\u0163ii, dar cel mai important este faptul c\u0103 include nu numai chestiuni de respectarea drepturilor, ci \u015fi ceva \u00een plus.
\nFormulat\u0103 pozitiv, respectarea drepturilor este condi\u0163ie necesar\u0103 a unei \u201esociet\u0103\u0163i decente\u201c, dar nu \u015fi suficiente. Mai este necesar ceva. \u201ePentru o societate decent\u0103 onoarea \u00een sensul demnit\u0103\u0163ii umane este, de asemenea, relevant\u0103. Este aceast\u0103 form\u0103 de onoare pe care oamenii ar trebui s\u0103 o aib\u0103 \u015fi a c\u0103rei r\u0103nire este temei pentru a se sim\u0163i descurajat. Ce avem aici \u00een vedere cu descurajarea? Poate fi o r\u0103nire a respectului de sine, o violare a sentimentului propriei valori, o desconsiderare a integrit\u0103\u0163ii sau exclusiv o \u00eenc\u0103lcare a demnit\u0103\u0163ii umane? Toate aceste posibilit\u0103\u0163i sunt manifest\u0103ri ale conceptului onoarei, a c\u0103rei \u00eenc\u0103lcare ofer\u0103 oamenilor un temei justificat s\u0103 se simt\u0103 descuraja\u0163i\u201c (p. 54). Toate se las\u0103 captate sub maxima \u201eoamenii s\u0103 fie trata\u0163i ca oameni\u201c.
\nCum ar mai putea fi trata\u0163i oamenii? Margalit ofer\u0103 un inventar care prevede tratatea ca obiect, ca animal, ca ma\u015fin\u0103, ca subom, dar \u015fi tratarea \u00een forma excluderii din societatea respectiv\u0103 (precum v\u00e2n\u0103toarea de vr\u0103jitoare din Evul Mediu, rasismul nazi\u015ftilor, demonizarea rivalilor etc. \u2013 p. 96 \u015fi urm.). \u00cen orice caz, exercitarea drepturilor \u015fi libert\u0103\u0163ilor are nevoie ast\u0103zi de recuperarea unui prealabil simplu, ce const\u0103 \u00een valoarea uitat\u0103 a \u201edecen\u0163ei\u201c.
\nSociet\u0103\u0163ile europene de ast\u0103zi au devenit \u00eens\u0103 scena \u201econformismului social\u201c: se prefer\u0103 reproducerea la nesf\u00e2r\u015fit \u015fi cu prea pu\u0163ine interoga\u0163ii nelini\u015ftitoare a solu\u0163iilor acceptate, ezit\u00e2ndu-se sau refuz\u00e2ndu-se credit solu\u0163iilor mai pu\u0163in comode, dar mai profunde. Acest \u201econformism\u201c a fost pus (vezi Giovanni Reale, Radici culturali e spirituali dell\u2019Europa. Per una rinascita dell\u2019uomo europeo, Raffaelo Cortina Editore, Milano, 2003) \u00een seama \u201eambiguit\u0103\u0163ilor\u201c \u015fi \u201eefectelor perverse\u201c ale revolu\u0163iei \u015ftiin\u0163ifico-tehnice: constituirea scientismului ca ideologie, alunecarea umanismului \u00een inuman (cum spunea Henri de Lubac), subminarea \u201enaturii globale\u201c a operei de art\u0103, \u201econtrac\u0163ia tehnologic\u0103 a limbajului\u201c, reducerea \u201e\u00een\u0163elepciunii\u201c la informa\u0163ie (p. 122), s\u0103r\u0103cirea vie\u0163ii spirituale odat\u0103 cu expansiunea Internetului, \u201emanipularea\u201c opiniei publice (p. 127), \u201euitarea\u201c contempla\u0163iei dezinteresate (p. 130). Toate acestea stau pe succese tehnologice epocale, dar \u015fi pe o oboseal\u0103 spiritual\u0103, ce se vede cel mai bine \u00een \u201enesiguran\u0163a siguran\u0163elor\u201c cu care oamenii de ast\u0103zi opereaz\u0103 (cum spunea Peter Wust). A\u015fa st\u00e2nd lucrurile, \u201esingura terapie posibil\u0103 este aceea bazat\u0103 pe recuperarea sensului \u015fi valorii omului ca persoan\u0103: Europa s-a cl\u0103dit cu acest concept \u015fi numai plec\u00e2nd de la acesta poate rena\u015fte\u201c (p. 95). Revenirea, ast\u0103zi, de la proliferarea de indivizi la cultivarea de persoane constituie orizontul singurei solu\u0163ii aflat\u0103 la dispozi\u0163ie.
\nHabermas a sesizat c\u0103 antidotul realist la mentalitatea pozitivist\u0103, care restr\u00e2nge cunoa\u015fterea la descrierea faptelor, \u015fi replica la corectura ei tehnocratic\u0103, care exalt\u0103 virtu\u0163ile deciziilor a\u015fa-zis \u201etehnice\u201c sau \u201e\u015ftiin\u0163ifice\u201c, este, \u00een era globaliz\u0103rii, deslimitarea comunic\u0103rii \u00een societate. El a elaborat o teorie a comunic\u0103rii capabil\u0103 s\u0103 includ\u0103 \u00een abordare \u00eense\u015fi condi\u0163iile de natur\u0103 interac\u0163ional\u0103 \u00een care are loc comunicarea \u015fi s\u0103 fac\u0103 obiect din \u00eensu\u015fi cadrul institu\u0163ional al comunic\u0103rii. Aceast\u0103 teorie de factura unei \u201epragmatici universale\u201c \u00ee\u015fi asum\u0103 c\u00e2teva op\u0163iuni hot\u0103r\u00e2toare (vezi analiza detaliat\u0103 \u00een Andrei Marga, Filosofia lui Habermas, Polirom, Ia\u015fi, 2006, pp. 206-249) ce-i permit s\u0103 se ridice cel mai mult deasupra realit\u0103\u0163ilor date \u00een experien\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 a le p\u0103r\u0103si \u015fi a le sfida, devenind astfel utopic\u0103.
\nBun\u0103oar\u0103, comunicarea este echivalat\u0103 de la \u00eenceput cu \u201eschimbul de propozi\u0163ii\u201c, iar formele de comunicare (interac\u0163iunile mute, comunicarea artistic\u0103 etc.) sunt abordate plec\u00e2nd de la \u201ecomunicarea verbalizat\u0103\u201c. Apoi, schimbul de propozi\u0163ii este cercetat lu\u00e2nd ca platform\u0103 \u201eexprimarea de propozi\u0163ii \u00een contexte ale rela\u0163iei dintre vorbitor \u015fi ascult\u0103tor\u201c. Mai departe, exprimarea de propozi\u0163ii este considerat\u0103 din punctul de vedere al telosului imanent al celei mai simple propozi\u0163ii exprimate, care este \u201eatingerea \u00een\u0163elegerii\u201c. \u00cen continuare, atingerea \u00een\u0163elegerii este abordat\u0103 plec\u00e2nd de la patru preten\u0163ii ridicate de fiecare propozi\u0163ie exprimat\u0103: \u201einteligibilitatea exprim\u0103rii\u201c, \u201everacitatea vorbitorului\u201c, \u201ejuste\u0163ea regulii interac\u0163iunii dintre vorbitor \u015fi ascult\u0103tor\u201c, \u201eadev\u0103rul con\u0163inutului propozi\u0163ional\u201c. Cu un alt pas, juste\u0163ea \u015fi adev\u0103rul sunt abordate ca preten\u0163ii ce se satisfac prin \u201eargumentare \u00een contexte ale rela\u0163iilor dintre cei care comunic\u0103\u201c. Mai departe, se face distinc\u0163ia \u00eentre \u201eac\u0163iune comunicativ\u0103\u201c \u2013 ceea ce \u00eenseamn\u0103 schimbul de propozi\u0163ii f\u0103r\u0103 a tematiza preten\u0163iile de juste\u0163e sau adev\u0103r, \u015fi \u201ediscurs\u201c \u2013 acea comunicare \u00een care se face mult mai mult dec\u00e2t schimbul de informa\u0163ii asupra st\u0103rilor de lucruri, anume se tematizeaz\u0103 juste\u0163ea regulii interac\u0163iunii \u015fi adev\u0103rul. \u00cen continuare, discursul este conceput ca acea \u201esitua\u0163ie de vorbire\u201c \u00een care sunt virtualizate orice interese \u015fi constr\u00e2ngeri \u00een afara interesului pentru solu\u0163ionare pe baza \u201ecelui mai bun argument\u201c. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, se consider\u0103 c\u0103 o \u201esitua\u0163ie de vorbire ideal\u0103\u201c este angajat\u0103 tacit, chiar dac\u0103 contrafactual, \u00een orice argumentare \u015fi r\u0103m\u00e2ne un reper \u00een raport cu care se m\u0103soar\u0103 civilitatea rela\u0163iilor dintre oameni. Nici o societate din istorie nu poate revendica justificat suprapunerea cu situa\u0163ia de vorbire ideal\u0103, dar are a se m\u0103sura cu aceasta.
\nAceast\u0103 teorie a comunic\u0103rii, conceput\u0103 s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 complexit\u0103\u0163ii societ\u0103\u0163ilor de ast\u0103zi \u015fi s\u0103 permit\u0103 deschiderea unei perspective de dep\u0103\u015fire a ceea ce este, se deschide \u00een diferite direc\u0163ii importante pentru reflec\u0163ia asupra a ceea ce vine dup\u0103 globalizare. Este de vorba \u00een definitiv de capacitatea persoanelor de a deschide interoga\u0163ii privind preten\u0163iile de adev\u0103r \u015fi de juste\u0163e, de permisivitatea institu\u0163iilor pentru asemenea interoga\u0163ii \u015fi de disponibilitatea de a scoate din discu\u0163ie orice alt motiv \u00een afara c\u0103ut\u0103rii cooperative a adev\u0103rului \u015fi a juste\u0163ei \u015fi de a \u00eentruni condi\u0163iile discursului. Fiecare dintre aceste laturi poate fi discutat\u0103 aparte \u00een cadrul unor teorii distincte ale personalit\u0103\u0163ii, ale institu\u0163iilor, ale adev\u0103rului \u015fi juste\u0163ei, care pot ele \u00eensele prefigura, din perspectiva proprie, condi\u0163iile transcenderii societ\u0103\u0163ilor existente.
\n\u00centr-una dintre cele mai ample cercet\u0103ri ale condi\u0163iilor democra\u0163iei, Habermas a derivat consecin\u0163ele teoriei sale a comunic\u0103rii, al c\u0103rei miez l-am rezumat, \u00een conceperea democra\u0163iei. El admite c\u0103 \u201estructurile vie\u0163ii publice redau inevitabil asimetrii ale dispunerii de informa\u0163ii, adic\u0103 \u015fanse inegale de acces la producerea, validarea, orientarea \u015fi prezentarea de mesaje. La aceste limit\u0103ri sistemice se adaug\u0103 \u00eemp\u0103r\u0163irea inegal\u0103 accidental\u0103 a capacit\u0103\u0163ilor individuale. Resursele pentru o participare la comunic\u0103rile politice sunt \u00een general limitate str\u00e2ns, \u00eencep\u00e2nd cu timpul disponibil individual \u015fi aten\u0163ia episodic\u0103 pentru teme cu cariere \u00eend\u0103r\u0103tnice, trec\u00e2nd prin disponibilitatea \u015fi capacitatea de a presta propria contribu\u0163ie la aceste teme, p\u00e2n\u0103 la atitudinile, afectele, prejudec\u0103\u0163ile etc. oportuniste, care influen\u0163eaz\u0103 o formare ra\u0163ional\u0103 a voin\u0163ei\u201c (J\u00fcrgen Habermas, Faktizit\u00e4t und Geltung. Beitr\u00e4ge zur Diskurstheorie des Rechts und des demokratischen Rechtsstaates, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1993, p. 396). Dar, chiar a\u015fa st\u00e2nd lucrurile, ne r\u0103m\u00e2ne s\u0103 c\u0103ut\u0103m \u00eentrunirea condi\u0163iilor unei democra\u0163ii discursive sau deliberative, ca singur\u0103 solu\u0163ie de autoconducere ra\u0163ional\u0103 a societ\u0103\u0163ilor de ast\u0103zi.
\nNorberto Bobbio a formulat conceptul opera\u0163ional al democra\u0163iei, conform c\u0103ruia democra\u0163ie \u00eenseamn\u0103 participarea politic\u0103 a unui efectiv corespunz\u0103tor de cet\u0103\u0163eni (f\u0103r\u0103 ca omnicra\u0163ia s\u0103 fie un ideal!), regula majorit\u0103\u0163ii, posibilitatea de alegere \u00eentre alternative, protec\u0163ia sferei private. Habermas, continu\u00e2nd tradi\u0163ia inaugurat\u0103 de John Dewey, vrea s\u0103 capteze \u00een termeni ceva mai mult \u2013 sensul democra\u0163iei, care o distan\u0163eaz\u0103 de primejdia oric\u0103rui autoritarism, inclusiv de cel al majorit\u0103\u0163ii aritmetice. El recurge \u00een acest scop la legarea democra\u0163iei \u015fi \u201ediscursului\u201c \u015fi configureaz\u0103 conceptul \u201epoliticii deliberative\u201c, care este efectiv un enorm pas \u00eenainte \u00een conceptualiz\u0103rile democra\u0163iei. \u201ePolitica deliberativ\u0103 \u00ee\u015fi dob\u00e2nde\u015fte puterea ei legitimatoare din structura discursiv\u0103 a unei form\u0103ri a opiniei \u015fi voin\u0163ei care \u00ee\u015fi poate \u00eendeplini func\u0163iunea sa social-inegrativ\u0103 numai datorit\u0103 a\u015ftept\u0103rii unei calit\u0103\u0163i ra\u0163ionale a rezultatelor ei. De aceea, nivelul discursiv al dezbaterii publice formeaz\u0103 cea mai important\u0103 variabil\u0103. Ea nu ar trebui s\u0103 dispar\u0103 \u00een cutia neagr\u0103 a unei opera\u0163ionaliz\u0103ri care se mul\u0163ume\u015fte cu indicatori sumari\u201c (p. 369). Democra\u0163ia \u00ee\u015fi reface astfel leg\u0103tura cu deliberarea \u00een spa\u0163iul public, cu argumentarea cet\u0103\u0163enilor maturi \u015fi cu triumful argumentelor mai bune \u015fi poate deschide perspective de via\u0163\u0103 ra\u0163ional controlate pentru oameni. Habermas vrea s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103, deopotriv\u0103, at\u00e2t anonimizarea, fie \u015fi numai ideologic\u0103, a voin\u0163ei din democra\u0163iile de azi, c\u00e2t \u015fi recursul la subiec\u0163i \u00een format mare, de genul \u201evoin\u0163a tuturor\u201c sau \u201evoin\u0163a poporului\u201c. \u201eConceptului discursiv al democra\u0163iei \u00eei corespunde, dimpotriv\u0103, imaginea unei societ\u0103\u0163i decentrate, care, \u00een orice caz, odat\u0103 cu sfera public\u0103 politic\u0103, diferen\u0163iaz\u0103 o aren\u0103 pentru perceperea, identificarea \u015fi abordarea problemelor societ\u0103\u0163ii ca ansamblu\u201c (p. 365). Habermas \u00ee\u015fi plaseaz\u0103 speran\u0163ele \u00een \u201ediscurs\u201c \u015fi, mai exact, \u00een deschiderea imanent\u0103 acestuia.<\/p>\n

\n

(Fragment din volumul \u00een curs de publicare Metanarativii actuali. Ce vine dup\u0103 globalizare?<\/em> <\/strong><\/p>\n

de Andrei Marga<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Conceptualiz\u0103rile realit\u0103\u0163ii date \u00een experien\u0163ele din lumea globalizat\u0103 se las\u0103 ordonate sub multe aspecte. Aici ne intereseaz\u0103 distan\u0163a pe care ele o iau fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 realitate \u015fi capacitatea de a constitui alternative la conceptualiz\u0103ri ce r\u0103m\u00e2n captive cadrelor vie\u0163ii date. Am \u00een vedere \u00een reflec\u0163ia de fa\u0163\u0103 neocontractualismul lui Rawls, recuperarea \u201edemnit\u0103\u0163ii umane\u201c ca… Cite\u0219te mai mult »Alternative la globalizare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[12952,12956,12955,12950,12951,12954,12953],"class_list":["post-21434","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-teoria-dreptatii","tag-a-theory-of-justice","tag-john-raws","tag-lumea-globalizata","tag-neocontractualismul-lui-rawls","tag-social-justice","tag-the-basic-structure-of-society"],"views":1383,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21434","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21434"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21434\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21434"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21434"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21434"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}