{"id":21404,"date":"2014-11-27T13:41:24","date_gmt":"2014-11-27T11:41:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21404"},"modified":"2014-11-27T13:41:24","modified_gmt":"2014-11-27T11:41:24","slug":"dimitrie-cantemir-transilvaneanul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dimitrie-cantemir-transilvaneanul\/","title":{"rendered":"Dimitrie Cantemir, transilv\u0103neanul"},"content":{"rendered":"

Olahus, precursor cantemirian<\/strong>
\nDimitrie Cantemir a fost (dup\u0103 umanistul Nicolaus Olahus) al doilea creator rom\u00e2n de anvergur\u0103 continental\u0103 care s-a \u00eenscris \u00eentr-un curent cultural, literar \u015fi \u015ftiin\u0163ific european contemporan lui, f\u0103r\u0103 niciun fel de decalaj cronologic. Astfel, Cantemir devenea la 1714 nu numai coleg de Academie berlinez\u0103 savant\u0103 al lui Leibniz, dar \u015fi coleg de idei cu acesta, adic\u0103 un autentic preiluminist, precursor al iluminismului sau p\u0103rta\u015f al viziunii despre lume, cuprins\u0103 \u00een ceea ce se cheam\u0103 Fr\u00fch-Aufkl\u00e4rung. A fost precedat de pomenitul transilv\u0103nean, n\u0103scut din spi\u0163a dinastiei domnitoare a \u0162\u0103rii Rom\u00e2ne\u015fti, anume Nicolae Rom\u00e2nul (Olahus), tr\u0103itor \u00een secolul al XVI-lea (1493-1568), care s-a sim\u0163it egalul lui Erasmus din Rotterdam, purt\u00e2nd cu acesta un savuros dialog epistolar. Cantemir s-a mi\u015fcat cu dezinvoltura \u015fi siguran\u0163a marii sale erudi\u0163ii \u00eentre mediile culturale bizantino-slav, occidental \u015fi oriental, prelu\u00e2nd toat\u0103 tradi\u0163ia valid\u0103 a umanismului t\u00e2rziu \u015fi anun\u0163\u00e2nd ferm enciclopedismul veacului lui Voltaire. Comunitatea de idei dintre Olahus \u015fi Cantemir rezid\u0103 \u00een admira\u0163ia lor nedisimulat\u0103 pentru clasicismul greco-latin, pentru mo\u015ftenirea Romei, pentru sigiliul pe care aceasta l-a pus pentru eternitate la Dun\u0103re \u015fi \u00een Carpa\u0163i, pentru unitatea roman\u0103 \u015fi rom\u00e2neasc\u0103, pentru romanitatea \u015fi continuitatea rom\u00e2nilor etc. Dar \u00eentre cei doi sunt \u015fi diferen\u0163e tipologice, explicabile nu numai prin intervalul de peste un secol \u015fi jum\u0103tate dintre vie\u0163ile \u015fi crea\u0163iile lor, ci \u015fi prin viziunile deosebitoare despre lume, despre crea\u0163ie, despre rosturile \u015ftiin\u0163ei \u015fi cunoa\u015fterii \u00een societate. Olahus s-a n\u0103scut rom\u00e2n (Valahus) \u015fi a r\u0103mas mereu a\u015fa \u00een ad\u00e2ncul s\u0103u (\u00een subsidiar), dar, la maturitate, s-a sim\u0163it membru marcant al elitei ungare (Hungarus) \u015fi, mai ales, un umanist, intrat \u015fi primit cu drepturi depline \u00een \u201erepublica literelor\u201c europene (Europaeus). Cu Dimitrie Cantemir, cel care era principe \u015fi sta la mas\u0103 cu marile capete \u00eencoronate, care dialoga cu floarea diploma\u0163iei europene, care comunica direct \u00een empireul savan\u0163ilor vremii, p\u0103trundem \u00een lumea modern\u0103, a echilibrului european, \u00een lumea dec\u0103derii imperiilor medievale \u015fi a afirm\u0103rii na\u0163iunilor. Era o lume pe care unii au definit-o de \u201ecriz\u0103 a con\u015ftiin\u0163ei europene\u201c, iar al\u0163ii, de \u201etrecere de la mica la marea Europ\u0103\u201c.
\nUnitatea rom\u00e2neasc\u0103 genuin\u0103<\/strong>
\nDimitrie Cantemir este primul savant rom\u00e2n care a f\u0103cut cunoscute Europei, \u00een limba latin\u0103, dar \u015fi \u00een limbi vernaculare, istoria, cultura, etnografia, a\u015fezarea geografic\u0103 a \u0163\u0103rii sale, precum \u015fi originea \u015fi specificul poporului s\u0103u, urm\u00e2nd o cale programatic\u0103, trasat\u0103 printr-un plan bine conceput. Concep\u0163ia acestui savant despre unitatea poporului s\u0103u este exprimat\u0103 \u00een texte variate, dar reiese \u00een chip sintetic dintr-un pasaj aflat \u00een Historia Moldo-Valachica: \u201eAstfel, ast\u0103zi, moldovenii, muntenii, vlahii transalpini, basarabenii \u015fi epiro\u0163ii se numesc pe sine cu to\u0163ii cu un nume cuprinz\u0103tor, nu vlahi, ci rom\u00e2ni, iar limbii lor neao\u015fe \u00eei spun limba rom\u00e2n\u0103\u201c. \u00cen acest text, prin formula \u201evlahii transalpini\u201c, se \u00een\u0163eleg rom\u00e2nii de peste mun\u0163i, adic\u0103 transilv\u0103nenii, plasa\u0163i \u015fi ei, ca \u015fi ceilal\u0163i, \u00een corolarul unit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, \u00een ciuda \u0163\u0103rilor, desp\u0103r\u0163ite sub aspect politic, locuite de ace\u015fti rom\u00e2ni. \u00cen afirma\u0163ia de mai sus, Cantemir nu vine cu o noutate \u015fi nu face dec\u00e2t s\u0103 consemneze un loc comun, remarcat \u00eenc\u0103 din secolele XIV-XV de c\u0103tre umani\u015ftii \u015fi c\u0103l\u0103torii str\u0103ini, \u00eent\u0103rit de c\u0103tre cronicarii \u015fi umani\u015ftii autohtoni (n\u0103scu\u0163i \u00een \u0162\u0103rile Rom\u00e2ne \u015fi \u00een provinciile locuite de rom\u00e2ni \u015fi alogeni deopotriv\u0103), reluat de str\u0103ini (savan\u0163i, clerici, militari, arti\u015fti, soli sau simpli comercian\u0163i), demonstrat de istoricii \u015fi cronicarii secolului al XVII-lea etc. Cea mai extins\u0103 \u015fi savant\u0103 argumentare a unit\u0103\u0163ii \u015fi originii romane a rom\u00e2nilor, r\u0103mas\u0103 ca atare p\u00e2n\u0103 spre finele secolului al XVIII-lea, a f\u0103cut-o Dimitrie Cantemir, \u00een lucrarea Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, publicat \u00eentr-o prim\u0103 edi\u0163ie la Sankt Peterburg \u00een anul 1717, de la Na\u015fterea M\u00e2ntuitorului (sau 7225, de la Facerea Lumii). Aici, autorul afirm\u0103 clar, din primele pagini, c\u0103 neamul romano-moldo-vlahilor \u201enecurmat l\u0103cue\u015fte \u00een Dachia (adec\u0103 \u00een Moldova, \u00een \u0162ara Munteniasc\u0103 \u015fi \u00een Ardeal)\u201c. Unitatea \u015fi romanitatea apar \u00eens\u0103 exprimate peste c\u00e2teva pagini, \u00eenainte de Prolegomena, loc \u00een care se arat\u0103, de fapt, titlul dezvoltat al lucr\u0103rii: \u201eHronicon a toat\u0103 \u0162ara Rom\u00e2niasc\u0103 (care apoi s-au \u00eenp\u0103r\u0163it \u00een Moldova, Munteniasc\u0103 \u015fi Ardealul) din desc\u0103lecatul ei de la Traian \u00eenp\u0103ratul R\u00e2mului. A\u015fijderea pentru numerele carele au avut odat\u0103 \u015fi carele are acmu. \u015ei pentru romanii cari de atunce \u00eentr-\u00eensa a\u015f\u0103zindu-s\u0103, \u00eentr-aceia\u015fi si p\u0103n\u0103 acmu l\u0103cuesc\u201c. Lucrarea \u00eei a\u015faz\u0103 pe rom\u00e2ni \u00eentre popoarele romanice, \u00een cadrul lor european firesc.
\n\u201e\u00cencep\u0103tura numelui Dachii\u2026\u201c<\/strong>
\nAstfel, pentru Dimitrie Cantemir, rom\u00e2nii au beneficiat \u00een trecutul \u00eendep\u0103rtat de o unitate politic\u0103 primordial\u0103, de un stat numit \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103, ale c\u0103rei baze au fost puse de romanii \u00eemp\u0103ratului Traian, la \u00eenceputurile secolului al II-lea al mileniului \u00eent\u00e2i. \u00centre Dacia preroman\u0103, roman\u0103 \u015fi \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 generic\u0103, ca \u015fi \u00eentre romani \u015fi rom\u00e2ni, autorul nu vede deosebiri fundamentale, de tip sau de structur\u0103, ci de gen sau de form\u0103, nu de esen\u0163\u0103, ci de aparen\u0163\u0103. De aceea, numele folosite de-a lungul lucr\u0103rii interfer\u0103: apar uneori Dacia \u00een loc de \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi romani \u00een loc de rom\u00e2ni. Cumva, f\u0103r\u0103 o afirma\u0163ie explicit\u0103, rom\u00e2nii sunt privi\u0163i drept romanii adev\u0103ra\u0163i, a\u015fa cum au d\u0103inuit ei timp de peste un mileniu \u015fi jum\u0103tate pe teritoriul Daciei, numite apoi \u015fi \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103, desp\u0103r\u0163it\u0103 vremelnic \u015fi formal, dar r\u0103mas\u0103 \u00een unitatea ei generic\u0103 stabil\u0103. Pentru aceasta, se dau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd actualiz\u0103ri de genul: \u201e\u00eencep\u0103tura numelui Dachii (pre care acmu \u0163\u0103r\u00e2le Moldovii, \u0162ara Munteniasc\u0103 \u015fi Ardialul stau)\u201c. Dacia unic\u0103 \u015fi etern\u0103 cuprinde \u2013 \u00een viziunea lui Cantemir \u2013 un spa\u0163iu vast, corespunz\u0103tor aceluia pe care tr\u0103iau rom\u00e2nii timpului s\u0103u (chiar dac\u0103, mai ales spre margini, amesteca\u0163i cu alte popoare): \u201eDin pomeni\u0163ii dar\u0103 scriitori, curat Dachia toat\u0103 hot\u0103r\u00e2ndu-s\u0103, cele ale ei de demult hotar\u0103 s\u0103 cunosc, precum au fost, de la \u00eencep\u0103turile Tisei \u015fi din \u0162ara Maramor\u0103\u015fului p\u00e2n\u0103 unde d\u0103 Tisa \u00een Dun\u0103re \u015fi din gura Tisei pe Dun\u0103re spre r\u0103zs\u0103rit, p\u00e2n\u0103 \u00een gura Nistrului \u015fi de acolo lu\u00e2nd pe apa Buhului spre miaz\u0103noapte s\u0103 \u00eentoarce spre apus p\u00e2n\u0103 la apa Axiacului \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een mun\u0163ii Carpatici, carii despart hotarul le\u015fesc de cel al Ardialului\u201c. Cu alte cuvinte, Dacia se \u00eentindea de la Tisa (spre vest) p\u00e2n\u0103 la Nistru \u015fi Bug (spre est \u015fi nord) \u015fi de la sud de Dun\u0103re p\u00e2n\u0103 la Carpa\u0163ii Nordici. Tot acest spa\u0163iu a suferit, natural, modific\u0103ri de-a lungul timpului, relevate de Dimitrie Cantemir, dar considerate de suprafa\u0163\u0103. Dup\u0103 relatarea unei complicate \u015fi, uneori, confuze istorii antice, autorul constat\u0103: \u201eS-au desp\u0103r\u0163it Dachiia acesta \u00eentr-alte numere noa\u00e2. Deci care de mult s-au fost chem\u00e2nd Dachia de mijloc, apoi s-au numit Transilvania, adec\u0103 cum zicem noi Ardialul. \u00centre acesta \u015fi \u00eentre Dun\u0103re s-au zis Valahia mic\u0103, adec\u0103 \u0162ara Munteneasc\u0103. \u00centre Valahia mic\u0103 \u015fi \u00eentre apa Prutului, a\u015fijdere \u00eentre Prut \u015fi \u00eentre Nistru p\u00e2n\u0103 la Mare Negr\u0103, s-au chemat Valahie mare, adec\u0103 Moldova\u201c. F\u0103r\u0103 preciziune cronologic\u0103, se arat\u0103 savant cum marea Dacie, numit\u0103 de str\u0103ini de la un timp Valahia sau Volohia, s-a \u00eemp\u0103r\u0163it (\u201edesp\u0103r\u0163it\u201c) \u00een Transilvania (chemat\u0103 \u015fi Dacia de Mijloc), \u0162ara Munteneasc\u0103 (sau Valahia Mic\u0103 ori Dacia dintre Transilvania \u015fi Dun\u0103re) \u015fi Moldova (Valahia Mare sau Dacia dintre Carpa\u0163i, Nistru \u015fi Marea Neagr\u0103). Prin urmare, toate \u0163\u0103rile rom\u00e2ne s-au chemat Dacia, apoi Valahia (de c\u0103tre str\u0103ini) \u015fi au format o unitate primar\u0103. Pentru Cantemir nu are prea mare importan\u0163\u0103 faptul c\u0103 Regatul Ungar a cucerit \u201eDacia de Mijloc\u201c, adic\u0103 Transilvania, nici faptul c\u0103 t\u0103tarii \u015fi turcii \u201eau r\u0103\u015fluit\u201c Moldova (la 1484 cet\u0103\u0163ile de la Dun\u0103re \u015fi Mare erau cucerite de otomani, apoi, la 1538, Tighina devenea raia etc.) sau \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103. Rom\u00e2nii \u015fi str\u0103inii trebuiau s\u0103 \u015ftie c\u0103 toate erau cum fuseser\u0103, \u00een unitatea ini\u0163ial\u0103. Este de re\u0163inut c\u0103, \u00een urma acestei concep\u0163ii, savantul moldovean prefer\u0103 numele de \u0162ara Munteneasc\u0103 \u015fi nu pe cel de \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 (dat \u00een mod curent principatului sud-carpatic), de\u015fi Muntenia era numai o parte a \u0163\u0103rii aflate \u00een aten\u0163ie. Este clar c\u0103 \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 este, la Cantemir, \u201etot p\u0103m\u00e2ntul locuit etnografice\u015fte de rom\u00e2ni\u201c, cum avea s\u0103 spun\u0103, dup\u0103 mai mult de un secol, Mihail Kog\u0103lniceanu, atunci c\u00e2nd definea, \u00een viziune romantic\u0103, patria. \u00cen acela\u015fi spirit, al viziunii unit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti v\u0103zute dinspre r\u0103s\u0103rit, Valahia Mare nu putea fi, la Cantemir, \u201e\u0162ara Munteniasc\u0103\u201c (a\u015fa cum scriau mul\u0163i dintre autorii str\u0103ini), ci \u0162ara Moldovei, care, \u00een hotarele sale istorice (singurele care contau), avea o suprafa\u0163\u0103 aproape dubl\u0103 \u00een raport cu vecina ei dinspre sud.
\nTransilvania rom\u00e2nilor \u015fi a altora, a\u015feza\u0163i printre rom\u00e2ni<\/strong>
\nIstoria Transilvaniei nu este tratat\u0103 de c\u0103tre Dimitrie Cantemir \u00een chip sistematic \u015fi nici nu avea cum s\u0103 fie. Dup\u0103 epoca gloriei romane propriu-zise, apar informa\u0163ii disparate, de genul: Ardealul a fost cuprins de \u201eghepidii\u201c (gepizi), fapt petrecut prin secolul al V-lea d. Hr. Cucerirea \u015fi ocuparea Transilvaniei de c\u0103tre maghiari, petrecut\u0103 treptat, \u00eentre secolele XI-XIII, este privit\u0103 drept rezultat al unei \u00een\u0163elegeri, al unui contract, prin care conduc\u0103torii europeni de-atunci le-au dat acestora, ungurilor,\u00a0 un loc sub soare: \u201eAice \u00eent\u00e2i d\u0103m de istorici, precum o parte din Volohia sau Dachia s-au dat acelor unguri pentru loca\u015f, adec\u0103 peste mun\u0163i p\u0103n\u0103 la apa Tisii, care loc, precum la Gheografie Dachii am zis, iera parte Dachii, pre care istoricii grece\u015fti ce\u015fti mai de pre urm\u0103 o chiam\u0103 Pannodachia; \u015fi de atunce dezlipindu-se au r\u0103mas \u00een parte \u0163\u0103r\u00e2i ungure\u015fti, precum s\u0103 \u0163ine \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi\u201c. T\u00e2lcul este u\u015for de descifrat, \u00een sensul c\u0103 Dacia sau \u201eVolohia\u201c, adic\u0103 \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 dinspre vest \u015fi din mijloc, a ajuns s\u0103 fie \u201edat\u0103\u201c vremelnic \u0162\u0103rii Ungure\u015fti, de\u015fi ea r\u0103m\u00e2nea nefr\u00e2nt\u0103 \u00een raport cu unitatea ini\u0163ial\u0103. Mai mult, ea nu a devenit Pannonia, ci a r\u0103mas \u201ePannodachia\u201c, cu numele unit\u0103\u0163ilor antice, reflect\u00e2nd dou\u0103 mo\u015fteniri distincte. Despre cucerirea Habsburgilor din 1688-1699 nu se aminte\u015fte nimic, fiind socotit\u0103, probabil, nerelevant\u0103, din moment ce Ungaria se men\u0163inea (par\u0163ial) ca entitate\u00a0 sub egida Vienei, \u00eemp\u0103ratul romano-german fiind \u015fi rege al Ungariei. Astfel, Transilvania ap\u0103rea f\u0103r\u0103 probleme, \u00een continuare, ca parte a \u0162\u0103rii Ungure\u015fti. Dimitrie Cantemir \u015ftie c\u0103 \u00een Transilvania tr\u0103iesc \u015fi sa\u015fi: \u201eDeci sasii … cei din Dachia mai din lontru, adec\u0103 din Ardial … ast\u0103 zi l\u0103cuesc printre rom\u0103nii, care au fost acolo de loc\u201c. Sa\u015fii proveneau \u00een aceste locuri \u2013 crede Cantemir, \u00een acord cu un cli\u015feu de epoc\u0103 \u2013 din vremea lui Carol cel Mare. Ulterior, pe acelea\u015fi locuri ar fi venit \u015fi secuii, ambele grupuri etnice fiind plasate printre rom\u00e2ni. \u201ePe vreme lui Carolus Marele vinit-au coloniile saxoniilor, de acel \u00eenp\u0103rat trimise \u015fi s-au a\u015fezat pre o sam\u0103 de locuri \u00een Ardial, pe-ntre rom\u00e2ni, unde din temelie \u015fepte cet\u0103\u0163i f\u0103c\u00e2nd, mai pre urm\u0103, pre acele cet\u0103\u0163i, Ardialul \u00een limba saxonesc\u0103 (sau, precum noi rom\u00e2nii zicem, s\u0103sasc\u0103) s-au numit Siebenburg, \u0163ara a \u015fapte cet\u0103\u0163i. Dup\u0103 sa\u015fi, au mai vinit s\u0103cuii \u015fi au apucat \u015fi ei o parte din \u0163ara Ardialului; ce cu to\u0163i cu ace\u015fte o sam\u0103 de rom\u00e2ni tot au r\u0103mas \u00eenpreun\u0103 l\u0103cuitori, precum \u015fi p\u0103n\u0103 ast\u0103 zi l\u0103cuesc; \u00eens\u0103 mai mul\u0163i spre p\u0103r\u0163ile Ardialului de sus; iar alal\u0163i, carii adec\u0103 l\u0103cuia dincoace de mun\u0163i \u015fi \u00een Ardial tot ave st\u0103p\u00e2nirea mo\u015fiilor \u015fi cet\u0103\u0163ilor sale. Ce\u015fti dar\u0103 despre p\u0103r\u0163ile Moldovii, \u00een p\u0103r\u0163ile Ardialului de sus, iar cei despre parte Muntenii, \u00een p\u0103r\u0163ile Ardialului de gios\u201c. Cronologia \u015fi succesiunea grupurilor sunt sui generis pentru noi, dar fire\u015fti pentru acele vremi: mai \u00eent\u00e2i au venit peste Dacia \u015fi s-au a\u015fezat aici sa\u015fii, \u00een jurul anilor 800 (c\u00e2nd domnea \u00een Apus Carol cel Mare); de fapt, exodul sa\u015filor a \u00eenceput cu peste trei secole \u015fi jum\u0103tate mai t\u00e2rziu, \u00een jurul anilor 1150; apoi au venit ungurii, care au primit aici \u201eloca\u015f\u201e; \u00een realitate, au cucerit-o \u00een secolele XI-XIII; \u00een fine, secuii \u201eau apucat\u201c \u015fi ei o parte din \u0163ar\u0103 (dup\u0103 surse, au \u00eenaintat \u00een fruntea o\u015ftii ungare, fiind plasa\u0163i la frontier\u0103, mai \u00eent\u00e2i \u00een Cri\u015fana, apoi pe T\u00e2rnave \u015fi, la urm\u0103, \u00een regiunile de la curbura mun\u0163ilor, unde sunt \u015fi azi). \u00cen ciuda acestor numeroase \u201eveniri\u201c, \u201eo sam\u0103 de rom\u00e2ni tot au r\u0103mas\u201c, constat\u0103 istoricul. Ace\u015ftia (rom\u00e2nii ardeleni) sunt numi\u0163i uneori moldoveni, fiindc\u0103 moldovean \u00eenseamn\u0103, la Cantemir, rom\u00e2n, iar rom\u00e2n \u00eenseamn\u0103 \u015fi moldovean.
\nDimitrie Cantemir v\u0103de\u015fte o \u00een\u0163elegere superioar\u0103 a unit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, v\u0103zut\u0103 \u00een mi\u015fcare. Sunt iterate mi\u015fc\u0103ri de popula\u0163ie \u00een aceea\u015fi arie de civiliza\u0163ie roman\u0103 \u015fi rom\u00e2neasc\u0103, de o parte \u015fi de alta a mun\u0163ilor, spre Transilvania \u015fi dinspre Transilvania \u2013 loc binecuv\u00e2ntat, \u00een care ungurii, sa\u015fii \u015fi secuii au convie\u0163uit cu b\u0103\u015ftina\u015fii.
\nTransilvania \u2013 ad\u0103post pentru rom\u00e2nii extracarpatici \u015fi rezervor politic al acestora<\/strong>
\nCantemir crede c\u0103, atunci c\u00e2nd se exercitau presiuni militare, politice \u015fi demografice asupra rom\u00e2nilor, ace\u015ftia se tr\u0103geau la ad\u0103postul p\u0103durilor \u015fi mun\u0163ilor, al coroanei Carpa\u0163ilor, \u00een Transilvania, \u015fi se ap\u0103rau \u015fi se sprijineau, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd atacatorii, migratorii, factorii distructivi \u00ee\u015fi diminuau presiunile, plecau mai departe spre Italia sau peste Dun\u0103re etc. Spre a-\u015fi sus\u0163ine ideea, d\u0103 citate din autori medievali, unul predilect fiind Antonius Bonfinius. \u00cen acest fel, rom\u00e2nii se mi\u015fcau \u00een aceea\u015fi arie larg\u0103 de civiliza\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103, \u00een vechea Dacie, devenit\u0103 Valahie, unde g\u0103seau mereu ad\u0103post \u015fi scut, f\u0103r\u0103 s\u0103 se dea \u00een l\u0103turi de la lupt\u0103. Transilvania apare \u00eens\u0103 mereu ca loc de refugiu, de ap\u0103rare \u015fi de conservare a civiliza\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti. Referitor la marea invazie t\u0103taro-mongol\u0103 din 1241-1242, Dimitrie Cantemir \u00eel citeaz\u0103 pe cronicarul italian \u201eMarin\u201c (vene\u0163ianul Marino Sanudo), care-i pomenea pe rom\u00e2ni \u015fi secui, lupt\u00e2nd \u00eempreun\u0103 pentru ap\u0103rarea pasurilor carpatice \u00een fa\u0163a lui Batu han: \u201eC\u00e2nd au vinit Batie cu t\u0103tar\u00e2i, numai vlahii, adec\u0103 Rom\u00e2nii, cu s\u0103cuii \u00eenso\u0163indu-s\u0103, nu numai c\u0103ci pre sine ne strop\u015fi\u0163i au ap\u0103rat, ce \u00eenc\u0103 \u015fi pre t\u0103tari din str\u00e2mtorile mun\u0163ilor \u00eemping\u00e2nd, despre acele p\u0103r\u0163i s\u0103 \u00eentre \u00een \u0162ara Ungureasc\u0103 nu i-au l\u0103sat\u201c. Astfel, \u00een vreme ce rom\u00e2nii transilvani \u201es-au \u00eenso\u0163it cu secuii\u201c pentru ap\u0103rarea \u0163\u0103rii lor \u015fi a \u0162\u0103rii Ungure\u015fti, unii rom\u00e2ni extracarpatici, de grija t\u0103tarilor, s-au tras \u00een mun\u0163i, trec\u00e2nd \u00een Ardeal, unde au fost comb\u0103tu\u0163i de craiul unguresc, dar au aflat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 protec\u0163ia sa; ei au stat p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, la momentul potrivit, \u201eDrago\u015f Vod\u0103 a trecut o sam\u0103 din ei \u00een Moldova, iar Radul Vod\u0103 Negrul cu al\u0163ii \u00een \u0162ara Munteneasc\u0103 s-au \u00eentors\u201c. Astfel, desc\u0103lecatul dinspre Transilvania apare cumva \u015fi ca o compensare, ca o revenire spre matc\u0103, dup\u0103 ce coroana mun\u0163ilor \u00eei ad\u0103postise cu generozitate pe cei afla\u0163i \u00een nevoie.
\nRom\u00e2nii din Ardeal \u2013 \u201enemi\u015fi \u00een <\/strong>
\nsfatul de ob\u015fte\u201c al \u0163\u0103rii, \u00eempreun\u0103 cu ungurii, sa\u015fii \u015fi secuii<\/strong>
\nUnii rom\u00e2ni, afla\u0163i \u00een Ardeal la scut, s-au \u00eentors cu domnii lor \u2013 spune istoricul \u2013 \u201epe mo\u015fiile sale\u201c, adic\u0103 \u00een Moldova \u015fi \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103, iar al\u0163ii pe acelea\u015fi locuri \u00een Ardeal au r\u0103mas, ca \u015fi alt\u0103dat\u0103, \u201eprecum tuturor \u015ftiut iaste, c\u0103 Ardealul \u015fi acmu de rom\u00e2nii no\u015ftri iaste plin, cari p\u00e2n\u0103 nu demult nemi\u015fi ca aceia iera, c\u00e2t \u015fi \u00een sfatul de ob\u015fte, \u00eenpreun\u0103 cu alal\u0163i, unguri \u015fi sa\u015fi \u00eenc\u0103pe\u201c. Aici, Dimitrie Cantemir exprim\u0103 o idee mai pu\u0163in cunoscut\u0103 \u015fi acceptat\u0103 \u00een perioadele mai recente, anume aceea c\u0103 rom\u00e2nii, ini\u0163ial, au fost parte alc\u0103tuitoare de stat \u00een Transilvania, al\u0103turi de nobili, de sa\u015fi \u015fi de secui. Faptul reiese \u00eens\u0103 \u015fi din Gesta Hungarorum (oamenii lui Gelou, dup\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerea \u015fi moartea domnului lor \u201e\u015fi-au dat dreapta\u201c cu ungurii \u015fi au tr\u0103it mai departe liberi \u015fi egali), \u015fi din documentele adun\u0103rilor de st\u0103ri din 1291 \u015fi 1355, \u015fi din actele r\u0103scoalei de la Bob\u00e2lna (1434-1438) etc. Toate dovedesc c\u0103 rom\u00e2nii transilvani, p\u00e2n\u0103 la finele secolului al XIV-lea \u015fi \u00een prima parte a secolului al XV-lea, au participat la adun\u0103rile de st\u0103ri (numite de Cantemir \u201esfaturi de ob\u015fte\u201c), ca grup privilegiat (recunoscut cu libert\u0103\u0163i), \u00een numele etniei lor.
\nDiviziuni administrative <\/strong>
\n\u015fi etnice transilvane<\/strong>
\nMai departe, autorul vorbe\u015fte de \u201emapele gheografice\u015fti\u201c, adic\u0103 despre h\u0103r\u0163ile f\u0103cute din porunca lui \u201eEmeric Techelie, domnul Transilvanii\u201c (Emeric T\u00f6k\u00f6lyi, principele Transilvaniei \u00eentre 1690-1691), \u015fi tip\u0103rite la finele secolului al XVII-lea: \u201e\u00cen pomenita dar\u0103 map\u0103, toat\u0103 \u0162ara Ardelului \u00een c\u00e2teva provin\u0163ii, adec\u0103 \u0163inuturi, s\u0103 desparte, din carile unele (deos\u0103bi de cele s\u0103s\u0103\u015fti) au fost moldovene\u015fti, adec\u0103 ale rom\u00e2nilor, cari au fost trecut acolo despre parte Moldovii, iar altele muntene\u015fti, supt a c\u0103rora nume \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi s\u0103 chiam\u0103 \u015fi s\u0103 scriu. Iar mai de nainte de n\u0103pada lui Batie, dup\u0103 ce a scos ghepidii pe rom\u00e2ni cari au fost pus Traian \u00een Ardial (precum noi la locul s\u0103u anume am pomenit), alte colonii de la Italia s\u0103 mai fi vinit, sau \u00eentr-alt\u0103 parte \u00een Ardel s\u0103 mai fie \u00eentrat, nici la un istoric noi n-am aflat, de care lucru de crezut iaste, ca dup\u0103 ce s-au \u00eenturnat craiul Bela la cr\u0103iia sa s\u0103 le fie dat, precum zis\u0103m, aceste, ce vom s\u0103 pomenim mo\u015fii\u201c. \u0162inuturile rom\u00e2nilor din Moldova \u00een Transilvania sunt \u2013 conform lui Cantemir \u2013 \u0163inutul Rudivanii, \u201ecarile mai denainte rom\u00e2ne\u015fte s\u0103 chema Rodna; iar cetate \u00eentr-acel \u0163inut s\u0103 chiam\u0103 Vestendorf. Al doile \u0163inut au fost Tordia, pe apa Mor\u0103\u015fului. Al triile \u0163inut au fost Cochelvar, carile iaste \u00eentre Cliu\u015fvar \u015fi \u00eentre Mediia\u015f, pe apa Cochel. Al patrule \u0163inut au fost Trotu\u015f, cu cetate Pogava, cu alalte multe sate a olatului s\u0103u. Rom\u00e2nii poate fi acestui \u0163inut fiind trecu\u0163i de pe apa Trotu\u015fului \u015fi a Bac\u0103ului, cu acela\u015fi nume au numit \u015fi \u0163inutul din Ardial, \u00een carile s-au fost a\u015fezat ei, Trotu\u015f \u015fi cetate de pe Bacov, Pogava; pu\u0163in, oarece unguri voroava numerelor, dup\u0103 graiul lor, schimb\u00e2nd. A\u015fijdere rom\u00e2nii despre parte \u0162\u0103r\u00e2i Muntene\u015fti, pre l\u00e2ng\u0103 \u0163inutul carile acmu s\u0103 chiam\u0103 Zatmar au \u0163inut cetate Fines, Cheplac, Beling, Papne\u0163, Bele \u015fi Mi\u015fcovul. Iar \u00eentre Alba Iulia (care iaste Oradea Mare) \u015fi \u00eentre Sibiu, au avut t\u00e2rgul Ro\u015fii, a c\u0103ruia l\u0103cuitori apoi, dup\u0103 \u00eenturnare, s-au chemat ciata Ro\u015fii, precum \u015fi ciata s\u00e2rbilor ce se chiam\u0103 Venedii, s-au chemat venetini, precum \u015fi ast\u0103zi \u00een \u0162ara Munteniasc\u0103 aceste cete cu nemutat nume s\u0103 \u0163in. Acolo\u015f mai avut-au \u015fi \u0163inutul Halao\u015f (din carile apoi au ie\u015fit Radul Vod\u0103 Negrul \u00een \u0162ara Munteniasc\u0103) \u015fi Benii, Morsenii, Hacegul \u015fi Verhel (care cetate \u00eent\u00e2i s\u0103 chema Ulpia Traiana). A\u015fijdere, pre apa Strela, carele ast\u0103zi \u00eei zic Strig, au avut Mediia\u015ful, Cra\u015fe \u015fi Sapsonul. Aceste olaturi dar\u0103 \u015fi cet\u0103\u0163i au \u0163inut rom\u00e2nii pe aceia vreme \u00een Ardial; \u015fi deciia c\u00e2t\u0103va vreme, au r\u0103mas ungurii \u015fi cu sasii mo\u015fneni \u015fi st\u0103p\u00e2nitori acelor locuri, unde rom\u00e2nii no\u015ftri, pe vreme lui Batie sau cu domnul lor Ioan Alexie sau cu vreun ficior a lui, pre carile s\u0103-l fie chemat Bogdan (c\u0103ci pentru aceasta chiar a ne adeveri nu putum) s\u0103 s\u0103 fie a\u015fezat, \u00eens\u0103 cu rom\u00e2nii pre acele locuri domn s\u0103 fie fost un Bogdan Vod\u0103, nu numai c\u0103ci \u015fi ast\u0103zi \u00eentre rom\u00e2nii ardeleni s\u0103 pomene\u015fte\u201c. Autorul vorbe\u015fte apoi despre un anumit t\u00e2rg numit Bogdan, \u201ecarile iaste unde d\u0103 apa Maramor\u0103\u015fului \u00een Tisa, de pre numele acelui Bogdan Vod\u0103 s\u0103-i fie fost porecla\u201c, despre numele de \u201eNegrul\u201c, dup\u0103 care \u015fi Radul Vod\u0103 \u00een \u0162ara Munteniasc\u0103 s-au chemat Negrul\u201c; despre \u201e\u0163\u0103r\u00e2ile am\u00e2ndoa\u00e2\u201c arat\u0103 c\u0103 una s-a chemat \u201eVlahia niagr\u0103\u201c (Muntenia), iar alta \u201eBogdania negr\u0103\u201c (Moldova) \u201e\u015fi a\u015fe \u015fi domnul Moldovenilor s\u0103 chiam\u0103 … domnul Bogdanii negre\u201c, iar trimiterea sa face la scriitorul bizantin \u201eLaonic Halcocondilas\u201c. Aceste referiri pun \u00een lumin\u0103 desc\u0103lecatul din Ardeal, rolul acestei provincii de ad\u0103post al rom\u00e2nilor, situa\u0163ia rom\u00e2nilor de st\u0103p\u00e2ni \u015fi conduc\u0103tori \u00een Transilvania, ca \u015fi o anumit\u0103 domina\u0163ie a popoarelor stepei \u00een spa\u0163iul extracarpatic.
\nInima Daciei \u015fi a Valahiei<\/strong>
\nTransilvania este, prin urmare \u2013 \u00een viziunea istoric\u0103 a lui Dimitrie Cantemir \u2013 o parte dreapt\u0103 a Daciei colonizate cu romani de \u00eemp\u0103ratul Traian, apoi o parte dreapt\u0103 a \u0162\u0103rii Rom\u00e2ne\u015fti (numite de str\u0103ini Valahia), \u00eencorporat\u0103 de unguri \u00een \u0163ara lor, dar r\u0103mas\u0103 mereu locuit\u0103 de rom\u00e2ni, amesteca\u0163i cu noii veni\u0163i. Num\u0103rul rom\u00e2nilor transilvani, descin\u015fi din anticii romani, a fost \u00een vremea migra\u0163iilor \u00eent\u0103rit \u015fi augmentat de unii rom\u00e2ni extracarpatici, \u00een frunte cu domnii lor, c\u0103ut\u0103tori de scut \u00een fa\u0163a invadatorilor. Dup\u0103 potolirea \u015fuvoiului t\u0103tar, ace\u015fti rom\u00e2ni veni\u0163i din sud \u015fi est la ad\u0103postul mun\u0163ilor, s-au \u00eentors pe olaturile lor, \u00een frunte cu Negru Vod\u0103 \u015fi cu Drago\u015f Vod\u0103. Nara\u0163iunea este reluat\u0103 sintetic \u00een felul urm\u0103tor: \u201eIar acmu \u00een scurt at\u00e2ta vrum s\u0103 ar\u0103t\u0103m c\u0103 de pre aceste mo\u015fii, pre carile li-au \u0163inut rom\u00e2nii no\u015ftri din Ardial, cu ungurii \u015fi sasii \u00eempreun\u0103 nemi\u015fi fiind, aiave s\u0103 cunoa\u015fte, \u00eent\u00e2i: c\u0103 dup\u0103 ce au trecut ei \u00een \u0163ara Ardelului nu ca ni\u015fte oameni pro\u015fti \u015fi f\u0103r\u0103 capete sau neb\u0103ga\u0163i \u00een sam\u0103 s\u0103 fie fost, ce cu domnii \u015fi nemi\u015fii lor s\u0103 fie l\u0103cuit pre acele locuri. A doa, s\u0103 cunoa\u015fte c\u0103 v\u0103zind mai pre urm\u0103 iar\u0103\u015f acei rom\u00e2ni precum locurile lor cele dint\u00e2i s-au cur\u0103\u0163it de poiade t\u0103tar\u00e2lor (precum \u00eennainte vom ar\u0103ta cum \u015fi cu ce mijloc s-au r\u0103dicat t\u0103tar\u00e2i de pe aceste locuri), iar\u0103\u015f cu domnii s\u0103i iar nu cu str\u00e2nsur\u0103 din p\u0103stori, precum m\u0103zacii pomenesc, s-au \u00eenturnat la locurile sale cele de mo\u015fie; adic\u0103 Drago\u015f Vod ficiorul lui Bogdan Vod\u0103 cu o parte \u00een Moldova, iar Radul Vod\u0103 Negrul, sau frate sau v\u0103r lui Drago\u015f Vod\u0103, cu alta, \u00een \u0162ara Muntenesc\u0103\u201c. Aici Cantemir intr\u0103 apoi \u00een disput\u0103 cu Nicolae Costin, care, dup\u0103 Antonio Bonfini, spune, pe bun\u0103 dreptate, c\u0103 pe vremea regelui Ludovic un Bogdan Vod\u0103 din Maramure\u015f s-a dus din Ardeal \u00een Moldova.
\nPuterea regeneratoare rom\u00e2neasc\u0103 \u00een context european<\/strong>
\nCantemir trateaz\u0103 chestiunea fond\u0103rii \u0162\u0103rii Rom\u00e2ne\u015fti \u015fi Moldovei \u015fi a desc\u0103lecatului dinspre regiunile intracarpatice la nivelul cel mai \u00eenalt al cuno\u015ftin\u0163elor de atunci. Numeroasele inadverten\u0163e din sursele scrise ridic\u0103 \u015fi ast\u0103zi probleme complicate \u00een fa\u0163a istoricilor, probleme care sunt departe de a se fi l\u0103murit. Pentru principele c\u0103rturar, \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103, Dacia sau Valahia sunt acela\u015fi lucru, iar rom\u00e2nii sunt totuna cu romanii. \u00cen interiorul acestui vast teritoriu, mul\u0163i rom\u00e2ni, condu\u015fi de domnii lor, s-au mi\u015fcat ca s\u0103 se apere, s\u0103 se pun\u0103 la scut, s\u0103 se ad\u0103posteasc\u0103. Locul predilect de ap\u0103rare \u015fi conservare a neamului rom\u00e2nesc a fost Transilvania. Aici s-au concentrat rom\u00e2nii \u00een primul mileniu \u015fi \u00een primul sfert al celui de-al doilea, dup\u0103 care, unii au revenit spre c\u00e2mpiile din sud \u015fi est. Aspectul legendar este greu de eludat \u00een aceste episoade, iar stabilirea exact\u0103 a cronologiilor \u015fi genealogiilor las\u0103, fire\u015fte, de dorit. De aceea, Cantemir pune desc\u0103lecatul moldovenesc \u015fi muntenesc concomitent, pe la 1274, iar pe Negru Vod\u0103 \u015fi Drago\u015f Vod\u0103 \u00eei socote\u015fte fra\u0163i (fiii lui Bogdan Vod\u0103) sau veri, \u201eie\u015fi\u0163i din Ardeal spre locurile lor dint\u00e2i\u201c. Tot \u00een acel moment al istoriei, vede ilustrul savant \u015fi desp\u0103r\u0163irea \u0162\u0103rii Rom\u00e2ne\u015fti \u00een Moldova \u015fi Muntenia. \u00cen Transilvania, Cantemir relev\u0103 o putere politic\u0103 primordial\u0103 tot rom\u00e2neasc\u0103, pe care ace\u015fti b\u0103\u015ftina\u015fi au trebuit s-o \u00eempart\u0103 cu ungurii \u015fi sa\u015fii, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, t\u00e2rziu, \u00een urma discrimin\u0103rilor, au fost sco\u015fi din ea, marginaliza\u0163i \u015fi umili\u0163i. Scriind despre Transilvania, principele savant se simte transilvan, pulseaz\u0103 la unison cu oamenii \u0163\u0103rii rom\u00e2ne\u015fti prezentate, vede vie\u0163uirea ca pe o convie\u0163uire.
\nTabloul nu este at\u00e2t de distorsionat pe c\u00e2t ar putea s\u0103 par\u0103, fiindc\u0103 el p\u0103streaz\u0103 pilonii adev\u0103rului par\u0163ial, at\u00e2t c\u00e2t ne este accesibil \u015fi ast\u0103zi. Cantemir acrediteaz\u0103 o unitate rom\u00e2neasc\u0103 (inclusiv una politic\u0103) generic\u0103 \u015fi perpetu\u0103, fapt care prefigureaz\u0103 marile demonstra\u0163ii iluministe ale \u015ecolii Ardelene \u00een acest sens \u015fi se constituie apoi \u00een prolog al viziunii romantice, de exaltare a Evului Mediu rom\u00e2nesc. Pe aceast\u0103 linie, principele savant este simfonic \u015fi sincronic cu mi\u015fcarea de idei european\u0103, mai ales central-european\u0103, care cultiva atunci, prin Academia din Berlin, prezent\u0103rile etnografice ale popoarelor. Aceast\u0103 mi\u015fcare de idei se preg\u0103tea s\u0103 exalte, nu peste mult timp, \u201espiritul popoarelor\u201c (Volksgeist), adic\u0103 limbile, legendele, c\u00e2ntecele, tradi\u0163iile acestora, \u00eentr-o viziune organicist\u0103 plin\u0103 de sev\u0103, preludiu pentru curentul romantic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Olahus, precursor cantemirian Dimitrie Cantemir a fost (dup\u0103 umanistul Nicolaus Olahus) al doilea creator rom\u00e2n de anvergur\u0103 continental\u0103 care s-a \u00eenscris \u00eentr-un curent cultural, literar \u015fi \u015ftiin\u0163ific european contemporan lui, f\u0103r\u0103 niciun fel de decalaj cronologic. Astfel, Cantemir devenea la 1714 nu numai coleg de Academie berlinez\u0103 savant\u0103 al lui Leibniz, dar \u015fi coleg de… Cite\u0219te mai mult »Dimitrie Cantemir, transilv\u0103neanul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4813],"class_list":["post-21404","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dimitrie-cantemir"],"views":2817,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21404","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21404"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21404\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21404"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21404"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21404"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}