{"id":21396,"date":"2014-11-27T13:53:39","date_gmt":"2014-11-27T11:53:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21396"},"modified":"2014-11-27T13:34:17","modified_gmt":"2014-11-27T11:34:17","slug":"femeia-este-viitorul-barbatului-festivalul-international-al-filmului-de-la-salonic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/femeia-este-viitorul-barbatului-festivalul-international-al-filmului-de-la-salonic\/","title":{"rendered":"Femeia este viitorul b\u0103rbatului. Festivalul interna\u0163ional al filmului de la Salonic"},"content":{"rendered":"

Am spus-o de multe ori: filmele, ca \u015fi c\u0103r\u0163ile, vorbesc \u00eentre ele. \u00ce\u015fi fac cu ochiul \u00ee\u015fi transmit teme, mituri, idei. Cu festivalurile se petrece altceva. Concuren\u0163a, mai mult sau mai pu\u0163in declarat\u0103, le arunc\u0103 \u00eentr-o aparent\u0103, programatic\u0103 lips\u0103 de comunicare, destinat\u0103 s\u0103 le protejeze individualitatea, ambi\u0163iile fire\u015fti de unicitate. C\u00e2nd vine vorba de marile manifest\u0103ri, Cannes, Vene\u0163ia, Berlin, totul este mai simplu. Ele sunt primele care au acces la pescuit \u00een marele bazin al produc\u0163iei mondiale. Cele mai mici sunt nevoite s\u0103 se descurce altfel, nu \u00een sensul de a se mul\u0163umi cu ceea ce r\u0103m\u00e2ne, ci de a descoperi alte surse de alimentare, poate mai pu\u0163in spectaculoase \u015fi, \u00een mod cert, mai s\u0103race. Dar ce surprize pot \u0163\u00e2\u015fni, uneori! A\u015fa se explic\u0103 circula\u0163ia mai intens\u0103 a unor filme de la un festival la un altul din amintita familie. Am \u00eent\u00e2lnit la Salonic un titlu de la Valladolid, aproape neluat \u00een seam\u0103 \u00een Spania \u015fi \u0163inut la mare onoare acum. Dar asist\u0103m \u015fi la un alt fel de coinciden\u0163e, dincolo de care, dac\u0103 lu\u0103m aminte, se afl\u0103, de fapt, istoria, mereu generoas\u0103. Ideile din discursul lui Volker Schl\u00f6ndorff, evocat \u00een num\u0103rul trecut, le-am reg\u0103sit acum \u00een m\u0103rturisirile Hannei Schygulla, invitata de onoare a Festivalului de la Salonic. Marii actri\u0163e, figur\u0103 legendar\u0103 a Noului cinematograf german, cunoscut\u0103 \u00een primul r\u00e2nd din filmele lui Fassbinder (Lacrimile amare ale Petrei von Kant, Effi Briest, C\u0103s\u0103toria Mariei Braun, Lili Marleen, toate realizate \u00eentre anii 1972 \u015fi 1981) i-a fost dedicat\u0103 o Retrospectiv\u0103 (fassbinderian\u0103, desigur), iar \u00eenm\u00e2narea Premiului pentru \u00eentreaga activitate a fost urmat\u0103 de proiectarea documentarului Quelque soit le songe (Oricare ar fi visul) de Anne Imbert, al c\u0103rui titlu a fost inspirat de un vers al lui Jean-Claude Carri\u00e8re, prieten \u015fi colaborator. Dac\u0103 filmele proiectate \u00een zilele festivalului au oferit, mai ales tinerilor, prilejul de a se convinge de \u00eentinderea \u015fi intensitatea talentului unei actri\u0163e care \u015fi-a apropiat eroine din epoci diferite ale istoriei, documentarul, c\u0103ruia i s-a ad\u0103ugat \u015fi dialogul din timpul conferin\u0163ei de pres\u0103, ne-a dezv\u0103luit o personalitate fascinant\u0103, o femeie ai c\u0103rei ochi m-au topit printr-o c\u0103ldur\u0103 rar \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een lumea starurilor care lumineaz\u0103, ca s\u0103 spun a\u015fa, dar nu \u00eenc\u0103lzesc. Mic\u0103 de statur\u0103, oarecum marcat\u0103 de v\u00e2rst\u0103 (71 de ani), cu o singur\u0103 cochet\u0103rie \u2013 p\u0103rul lung \u015fi \u00eenv\u00e2rtejit \u00een arhitecturi bizare \u015fi schimb\u0103toare, Schygulla ne-a \u0163intuit cu m\u0103rturisirile ei. Apar\u0163ine genera\u0163iei lui Schlond\u00f6rff, post-naziste, \u201ehr\u0103nite cu lapte negru\u201c, spune ea. Asemenea colegului care a traversat o criz\u0103 identitar\u0103, a avut \u015fi mai are, \u00eenc\u0103, \u201ealergia identit\u0103\u0163ii\u201c. Ar fi vrut s\u0103 nu fie nem\u0163oaic\u0103, \u201e\u015fi tocmai eu am ajuns s\u0103 fiu simbolul Germaniei\u201c. A f\u0103cut tot ce i-a stat \u00een putin\u0163\u0103 pentru a fugi de fantomele trecutului \u0163\u0103rii sale. La19 ani a plecat \u00een Fran\u0163a (unde, de altfel, s-a \u015fi stabilit din 1981), dar istoria te ajunge din urm\u0103, orice ai face. L-a cunoscut pe Rainer Werner Fassbinder, i-a fost coleg la Conservator, l-a idolatrizat pe rebelul cinematografului german, pe d\u0103r\u00e2m\u0103torul de tabu-uri, dar marile filme semnate \u00eempreun\u0103 au fost realizate cu un pre\u0163 de pu\u0163in\u0103 lume \u015ftiut: \u201eDac\u0103 Fassbinder vrea s\u0103 g\u0103seasc\u0103 pe cineva pe care l-ar putea face s\u0103 sufere, nu se va da \u00eenapoi \u015fi, mai mult, asta \u00eel bucur\u0103. Este ca o pisic\u0103, una dintre acelea care se apropie de tine cu l\u0103bu\u0163ele preg\u0103tite, dar nu \u015ftii dac\u0103 pentru a te ataca sau m\u00e2ng\u00e2ia\u201c. \u00cen filmul despre care vorbesc, Wajda o asem\u0103na pe Hanna Schygulla acelor \u201eflori care cresc sub p\u0103m\u00e2nt \u015fi r\u0103sar nu \u015ftii niciodat\u0103 unde\u201c. Am ascultat aceste vorbe prinse \u00een amintirile actri\u0163ei, \u00een timp ce i se dest\u0103inuia lui
\nSokurov, la ea acas\u0103: regizorul rus pl\u00e2ng\u00e2ndu-se c\u0103 este derutat, nu \u015ftie cum va ar\u0103ta Faust-ul s\u0103u, gazda \u0163es\u00e2nd harnic la gherghef, Penelop\u0103 modern\u0103, cu o lini\u015fte incredibil\u0103. Era aceea\u015fi fiin\u0163\u0103 care cu numai o jum\u0103tate de or\u0103 \u00eenainte ne tulburase cu recitalul s\u0103u (Schygulla este \u015fi o c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103 remarcabil\u0103) de-a lungul c\u0103ruia, cel pu\u0163in eu una, am ascultat pentru prima oar\u0103 piese din repertoriul lui Edith Piaf \u015fi al lui Janis Joplin preluate de cineva care nu le imit\u0103. Aceea\u015fi emo\u0163ie, acela\u015fi dramatism, dar pe alte note. Iar acum, ceea ce urmeaz\u0103 chiar este o frumoas\u0103 coinciden\u0163\u0103.
\nDac\u0103 Hanna Schygulla a fost figura tutelar\u0103 a festivalului, filmele acestuia, multe dintre ele s-au adunat, au f\u0103cut roat\u0103 \u00een jurul personajelor feminine, cele care s-au impus \u00een primul r\u00e2nd. Ai zice c\u0103 lumea \u00eencepe s\u0103-i dea dreptate lui Louis Aragon cu celebrul lui vers L\u2019avenir de l\u2019homme est la femme, devenit titlu pu\u0163in inversat \u00eentr-un c\u00e2ntec de Jean Ferrat \u015fi \u00eentr-un film al sud-coreeanului Hong Sang-soo, La femme est l\u2019avenir de l\u2019homme. Nu ai cum s\u0103 nu te g\u00e2nde\u015fti la o astfel de aser\u0163iune atunci c\u00e2nd o vezi pe eroina din Lec\u0163ia, al debutan\u0163ilor bulgari Kristina Grozeva \u015fi Pet\u0103r V\u00eelceanov alerg\u00e2nd c\u00e2t e ziua de mare pentru a rezolva probleme cuvenite a fi ale a\u015fa-numitului cap al familiei. Filmat\u0103 mereu din spate, mereu pe goan\u0103, Nante (actri\u0163a Margita Goseva, distins\u0103 cu Premiul de interpretare), profesoar\u0103 de englez\u0103, este intransigent\u0103 \u00een fa\u0163a unui act condamnabil petrecut \u00een clas\u0103: dispari\u0163ia unui portofel cu bani. Elevii sunt supu\u015fi unor examene de control moral insistent. C\u00e2nd femeia va fi constr\u00e2ns\u0103 s\u0103 pun\u0103 la cale un adev\u0103rat hold-up pentru a face rost de suma necesar\u0103 p\u0103str\u0103rii locuin\u0163ei, raporturile se vor schimba. \u015ecolarii poate vor putea fi ierta\u0163i, dar profesoara de englez\u0103? Nu exist\u0103 niciun r\u0103spuns \u00een acest film sobru, de un minimalism des\u0103v\u00e2r\u015fit. Lec\u0163ia nu este una moralizatoare. R\u0103m\u00e2nem singuri, cu propriile noastre \u00eentreb\u0103ri. Filmul a meritat Premiul special al juriului. Tot ea, femeia, este cea care \u00eencearc\u0103, prima, s\u0103 \u00eentre\u0163in\u0103 via\u0163a, s\u0103 o ia de la cap\u0103t, dup\u0103 ce a tr\u0103it tragedia pierderii unui fiu, elev de liceu, omor\u00e2t de un coleg iute la m\u00e2nie. Din nou, \u00eentrebarea: adolescentul poate fi iertat? Da. Mai mult ca sigur, \u00eens\u0103, nimeni nu va \u015fti sf\u00e2\u015fierea acestei mame care se str\u0103duie\u015fte s\u0103 execute, la fel ca \u00eenainte, micile gesturi ale vie\u0163ii. O trist\u0103 iluzie a continuit\u0103\u0163ii se ascunde \u00een banalul dialog casnic al neferici\u0163ilor p\u0103rin\u0163i: \u201eTai tu ceapa? Eu preg\u0103tesc ardeii\u201c.
\nScriam la \u00eenceputul acestor r\u00e2nduri despre filme neobservate \u00eentr-un festival \u015fi premiate \u00een altele. Este cazul peliculei mexicane La tirisia de Jorge Perez Solano. Grecii au botezat-o Perpetual Sadness, tirisia fiind o triste\u0163e, melancolie difuz\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 leac, un fel de saudade portughez (sau galician) de care, ce s\u0103 vezi, aici sunt atinse mai ales femeile. Ele, cele nevoite s\u0103 \u00eendure, s\u0103 a\u015ftepte b\u0103rbatul plecat, s\u0103 accepte umilin\u0163a. Pu\u0163in exagerat mi s-a p\u0103rut Marele premiu Alexandru de Aur.
\nAm apucat, \u00een sf\u00e2r\u015fit, s\u0103 v\u0103d Ida al lui Pawel Pawlikowski, mult premiat \u015fi pre\u0163uit. Exist\u0103 filme care fug de tine, nu \u015ftiu de ce, pe unde m\u0103 duc, nu apuc s\u0103 le v\u0103d, orice a\u015f face. A\u015fa s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi cu tulbur\u0103torul Ida al regizorului de origine polonez\u0103, la al c\u0103rui debut cu Last Resort asistam tot aici, la Salonic, \u00een 2000. \u00cempreun\u0103 cu Alex. Leo \u015eerban pariam, atunci, cu al\u0163i colegi, convin\u015fi c\u0103 ne afl\u0103m \u00een fa\u0163a unui cineast de viitor \u015fi a unui premiu suprem. A\u015fa a fost. Filmul de acum, al patrulea din cariera sa \u015fi primul realizat \u00een \u0163ara natal\u0103, impune, \u00eentr-o splendid\u0103 imagine alb-negru, chipul tinerei Ana, o orfan\u0103 care se preg\u0103te\u015fte s\u0103 devin\u0103 c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103. Ceea ce nu o \u00eempiedic\u0103 s\u0103 porneasc\u0103 \u00een c\u0103utarea r\u0103d\u0103cinilor, din clipa \u00een care afl\u0103 c\u0103 din toat\u0103 familia ei, victim\u0103 a Holocaustului, mai tr\u0103ie\u015fte o m\u0103tu\u015f\u0103. Cam excentric\u0103, dar dispus\u0103 s\u0103 dea de morm\u00e2ntul p\u0103rin\u0163ilor fetei. Pe urmele mor\u0163ii, t\u00e2n\u0103ra devenit\u0103 Ida, numele ei adev\u0103rat, cunoa\u015fte via\u0163a, inclusiv dragostea. Apropierea de un muzician \u00eei d\u0103 speran\u0163a unei alte existen\u0163e: \u201eVei merge cu mine \u00een turnee\u201c. Ea: \u201e\u015ei dup\u0103 aceea?\u201c El: \u201eNe vom c\u0103s\u0103tori, copii, via\u0163a, chestii de astea\u201c. \u201e\u015ei dup\u0103?\u201c \u201eNimic.\u201c Iar\u0103\u015fi \u015fi iar\u0103\u015fi, ca de at\u00e2tea ori, \u00een celelalte filme mai sus amintite, lini\u015fte. Nicio replic\u0103. Ultimele cadre ale filmului o arat\u0103 pe Ida \u00een drumul c\u0103tre locul unde \u00ee\u015fi va relua numele monahic, Ana. M\u0103r\u015f\u0103luie\u015fte ap\u0103sat, este tot ceea ce vedem. Asta s\u0103 fie via\u0163a, toat\u0103 acea \u00een\u015firuire a t\u00e2n\u0103rului artist? Dac\u0103 da, dac\u0103 nu exist\u0103 un surplus c\u0103ruia s\u0103-i g\u0103sim mai greu un nume, atunci mai bine acolo, \u00eentre pere\u0163ii reci ai m\u0103n\u0103stirii. Cine are dreptate? Imposibil\u0103 \u00eentrebare. A nu se crede c\u0103 mi-am petrecut timpul doar cu povestiri cu un incontestabil poten\u0163ial interogativ. Am v\u0103zut \u015fi aiureli cu preten\u0163ii, bun\u0103oar\u0103 Polk, despre h\u0103l\u0103duielile prin timp \u015fi spa\u0163iu ale unui ziarist american care ador\u0103 homarii cu maz\u0103re. Genericul ne spune c\u0103 a fost produs, scris, filmat, regizat \u015fi montat de Nikos Nikolopouls \u015fi Vladimiros Nikolouzos. Truffaut ar fi ad\u0103ugat: \u201e\u015ei v\u0103zut tot de ei\u201c.<\/p>\n

\"schygulla\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am spus-o de multe ori: filmele, ca \u015fi c\u0103r\u0163ile, vorbesc \u00eentre ele. \u00ce\u015fi fac cu ochiul \u00ee\u015fi transmit teme, mituri, idei. Cu festivalurile se petrece altceva. Concuren\u0163a, mai mult sau mai pu\u0163in declarat\u0103, le arunc\u0103 \u00eentr-o aparent\u0103, programatic\u0103 lips\u0103 de comunicare, destinat\u0103 s\u0103 le protejeze individualitatea, ambi\u0163iile fire\u015fti de unicitate. C\u00e2nd vine vorba de marile… Cite\u0219te mai mult »Femeia este viitorul b\u0103rbatului. Festivalul interna\u0163ional al filmului de la Salonic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11316],"tags":[12921,12922],"class_list":["post-21396","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-discursul-lui-volker-schlondorff","tag-festivalul-de-film-de-la-salonic"],"views":1389,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21396","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21396"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21396\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21396"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21396"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21396"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}