{"id":21378,"date":"2014-11-27T13:54:14","date_gmt":"2014-11-27T11:54:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21378"},"modified":"2014-11-27T13:53:05","modified_gmt":"2014-11-27T11:53:05","slug":"griul-de-toate-zilele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/griul-de-toate-zilele\/","title":{"rendered":"Griul de toate zilele"},"content":{"rendered":"

Dac\u0103 un decor trebuie s\u0103 fie nu frumos, ci adecvat la sensurile pe care le dezvolt\u0103 spectacolul, atunci spa\u0163iul construit de Andu Dumitrescu \u00een Tartuffe de la Teatrul Na\u0163ional Ia\u015fi, regia Vlad Massaci, este un exemplu. Pere\u0163ii jum\u0103tate albi, jum\u0103tate gri, \u00een curs de \u201ecenu\u015fificare\u201c, c\u0103rora li se adaug\u0103 costumele sobre, tot gri, recompun un univers greu de uitat, a\u015fa cum greu de uitat pare s\u0103 fie pentru scenograf omniprezentul cenu\u015fiu comunist dinainte de \u201989. Sarafanul gri asezonat cu ciorapii albi, trei sferturi, \u00een cazul elevei Marianne, costumele gri ale personajelor masculine, (p\u00e2n\u0103 \u015fi) canapeaua tot gri sunt m\u0103rcile inubliabile ale sistemului totalitarist. \u015ei, pentru ca procesul s\u0103 fie \u015fi mai limpede, cineva vopse\u015fte pere\u0163ii, cu trafaletele, \u00een cenu\u015fiu. \u00centregul imaginar este \u00een curs de a deveni gri.<\/strong> <\/em>
\nCele ce fac not\u0103 cromatic\u0103 distinct\u0103 sunt dou\u0103 personaje feminine care se lupt\u0103 \u015fi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 reu\u015fesc s\u0103 \u00eenving\u0103 for\u0163a manipul\u0103rii: servitoarea \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-un crem sobru \u015fi so\u0163ia lui Orgon, singura apari\u0163ie de pe scen\u0103 al c\u0103rei costum p\u0103streaz\u0103 culorile libert\u0103\u0163ii de g\u00e2ndire. Este personajul ce face eforturi, caut\u0103 solu\u0163ii \u015fi elaboreaz\u0103 un plan ra\u0163ional prin care s\u0103 vin\u0103 de hac fanatismului. Pandantul s\u0103u, servitoarea, \u00eencarneaz\u0103 bunul-sim\u0163 popular. Vioiciunea, optimismul, iste\u0163imea de a g\u0103si stratageme de moment \u015fi mai ales refuzul de a se l\u0103sa t\u00e2r\u00e2t\u0103 de valul manipul\u0103rii sunt atributele care fac din menajer\u0103 unul dintre pilonii rezisten\u0163ei. Una popular\u0103, desigur, din care umorul s\u0103n\u0103tos \u015fi opozi\u0163ia vesel\u0103 nu vor lipsi. Plin\u0103 de temperament h\u00e2tru, cu o interpretare supl\u0103, colorat\u0103 \u00een multiple nuan\u0163e, Andreea Sp\u0103taru reu\u015fe\u015fte personajul cel mai c\u0103rnos al spectacolului. Actri\u0163a \u00eei d\u0103 via\u0163\u0103 \u015fi savoare, pe fa\u0163a ei mobil\u0103 \u00eencheg\u00e2ndu-se, mai tot timpul, mir\u0103ri \u015fi ironie. \u00cen rolul so\u0163iei lui Orgon, Andreea Boboc comenteaz\u0103 mut, cu subtilitate, fiecare scen\u0103 \u00een care familia ei se las\u0103 \u00eenglodat\u0103 \u00een fanatism. Delicat\u0103, gracil\u0103, actri\u0163a reac\u0163ioneaz\u0103 permanent f\u0103r\u0103 cuvinte, dar viu, la adora\u0163ia soacrei fa\u0163\u0103 de manipulatorul Tartuffe (Georgeta Burdujan, o mam\u0103-bunic\u0103 aspr\u0103, scor\u0163oas\u0103 \u015fi autoritar\u0103).<\/p>\n

Tartuffe, o comedie?<\/strong><\/p>\n

Nicidecum, \u00een viziunea regizorului Vlad Massaci. Textul lui Moli\u00e8re este fundamentul pentru un studiu teatral despre c\u00e2t de u\u015for se poate transforma o lume liber\u0103 \u00eentr-una totalitar\u0103. Iar regizorului nu-i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 ilustreze p\u00e2rghiile scabrosului mecanism. \u00cen noua sa montare, lini\u015ftea, luciditatea anesteziat\u0103, manipularea la pachet cu ignoran\u0163a sunt demonstrate punct cu punct. \u00cen st\u00e2nga scenei, cea care nu a apucat s\u0103 fie m\u00e2njit\u0103 \u00een gri, lumea \u00eenc\u0103 liber\u0103 \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 rosturile domestice. Se a\u015faz\u0103 la mas\u0103, cite\u015fte presa, \u00ee\u015fi face rug\u0103ciunea. Doar c\u0103 toate se petrec pe t\u0103cutelea. \u00cen viziunea lui Vlad Massaci, textul lui Moli\u00e8re func\u0163ioneaz\u0103 ca o dram\u0103 de familie. Fiecare situa\u0163ie se construie\u015fte cu grij\u0103. Regizorul \u00ee\u015fi conduce actorii cu aceea\u015fi subtilitate dintotdeauna, reac\u0163iile lor sunt bogat nuan\u0163ate. Nimic prea mult \u015fi nimic din ce ar ie\u015fi de sub umbrela plauzibilului pare s\u0103 fie principiul s\u0103u. Teza nu e ar\u0103tat\u0103 cu degetul, sensurile se \u00eencheag\u0103 subtil, prin acumul\u0103ri fine, moment cu moment. A\u015fa se desf\u0103\u015foar\u0103 scenele de dragoste adolescentin\u0103 dintre fat\u0103 \u015fi b\u0103iat (Andrei Sava cu o prospe\u0163ime bine temperat\u0103), pe substratul macul\u0103rii ideologice \u015fi al obedien\u0163ei f\u0103r\u0103 cr\u00e2cnire. \u00cen familia guvernat\u0103 de modelul patriarhal, fata (Delu Lucaci, \u00eentr-o construc\u0163ie fin\u0103, pertinent\u0103, cu izbucniri mocnite) consimte la ascultare f\u0103r\u0103 rezerve \u015fi f\u0103r\u0103 filtre ra\u0163ionale. E principalul teren pe care se a\u015faz\u0103 ideologia totalitar\u0103. Propunerile servitoarei, care vrea s\u0103 o salveze de c\u0103s\u0103toria nedorit\u0103 cu Tartuffe, o vor speria prin \u00eendr\u0103zneal\u0103. Modelul \u00een care diferi\u0163ii membri ai familiei se livreaz\u0103 cu totul ideologiei dominante \u2013 \u00een cazul acesta, credin\u0163a habotnic\u0103 \u2013, abandon\u00e2ndu-\u015fi luciditatea \u015fi l\u0103s\u00e2ndu-i pe al\u0163ii s\u0103 fac\u0103 alegeri \u00een locul lor este principalul teren al oric\u0103rei dictaturi, ne \u015fopte\u015fte regizorul din spate. Iar instaurarea regimului totalitar se folose\u015fte de bunul-sim\u0163, cumin\u0163enia \u015fi decen\u0163a celor mul\u0163i. \u00cen fond, orbirea habotnic\u0103 a tat\u0103lui (\u00eentr-un Tartuffe din ora\u015ful \u00een care an de an B.O.R. prosper\u0103 \u015fi datorit\u0103 moa\u015ftelor supermarketate al Preacuvioasei) nu este \u00een nici un caz o urmare a structurii sale tic\u0103loase. Dimpotriv\u0103, adecv\u00e2ndu-se la norme, Orgon (Doru Aftanasiu, \u00eentr-o evolu\u0163ie func\u0163ional\u0103 \u015fi echilibrat\u0103), sacrific\u00e2ndu-\u015fi liberul arbitru, renun\u0163\u0103 la propriet\u0103\u0163ile materiale \u015fi intelectuale plin de inten\u0163ii bune \u015fi chiar de omenie. \u00cen lipsa exerci\u0163iului analitic, el devine victima fariseismului ideologic cu at\u00e2t mai u\u015for cu c\u00e2t, \u00een montarea lui Vlad Massaci, derapajele de la normalitate ideologic\u0103, politic\u0103 etc. nu se mai fac prin lideri foco\u015fi \u015fi \u00eenfierb\u00e2nta\u0163i. Manipularea lui Tartuffe se dovede\u015fte subtil\u0103, fariseul e fermec\u0103tor, deci cu at\u00e2t mai lesne de asimilat pentru tab\u0103ra celor one\u015fti. Mijloacele imposturii se ascund \u00eentr-un discurs catifelat, mai cu seam\u0103 c\u0103 Ionu\u0163 Cornil\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u015fte arta seduc\u0163iei scenice. Actorul nu cade \u00een p\u0103catul fariseismului gros, iar personajul s\u0103u r\u0103m\u00e2ne, pe tot parcursul spectacolului, suplu \u015fi mobil.
\nSociet\u0103\u0163i \u00eentregi formate din cei mai normali \u015fi cinsti\u0163i oameni s-au fanatizat pe fondul bunei credin\u0163e. Nu f\u0103r\u0103 urme de opozi\u0163ie, cum o arat\u0103 reac\u0163iile ineficiente ale fiului (Dumitru Florescu) \u015fi ale cumnatului lui Orgon (Dumitru N\u0103stru\u015fnicu). C\u0103 modelul \u00een care oamenii de bun-sim\u0163 se livreaz\u0103 necondi\u0163ionat, f\u0103r\u0103 s\u0103 intre \u00een alert\u0103 lucid\u0103, uit\u00e2nd c\u0103 \u00een contractul cu statul ei sunt parte de egal\u0103 importan\u0163\u0103, o demonstreaz\u0103 finalul spectacolului. \u00cen plin model al autorit\u0103\u0163ii patriarhale, salvarea pentru to\u0163i cei pu\u015fi literalmente la zid \u00een scena cu pricina va veni deus ex machina. Adic\u0103 doar din afar\u0103! Pe fondul comodit\u0103\u0163ii \u015fi al lipsei de reac\u0163ie (spectacolul a avut premiera \u00eenainte de tumultul alegerilor preziden\u0163iale \u015fi de disperarea societ\u0103\u0163ii civile ie\u015fite \u00een strad\u0103 \u00eempotriva partidului-stat), f\u0103r\u0103 de analiz\u0103 ra\u0163ional\u0103 \u015fi control atent al comunit\u0103\u0163ii fa\u0163\u0103 de autorit\u0103\u0163i, calea pentru toate excesele ideologice \u015fi abuzurile de putere r\u0103m\u00e2ne deschis\u0103, cum lesne sugereaz\u0103 discursul (presupus al) lui Hitler din final.
\nUrm\u00e2nd atent mecanismele unei drame de familie, Vlad Massaci \u015fi Andu Dumitrescu, al\u0103turi de echipa de actori, construiesc un Tartuffe din cale afar\u0103 de adecvat la mersul societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti de \u00eenceput de secol XXI. Iar pentru cei ce nu sunt interesa\u0163i de semnifica\u0163iile politice, vestea bun\u0103 e c\u0103 spectacolul se sus\u0163ine, perfect coerent, prin \u00eentreaga panoplie profesionist nuan\u0163at\u0103 a mijloacelor teatrale.<\/p>\n

\"tartuffe-7\"<\/a><\/p>\n

\"tartuffe-11\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dac\u0103 un decor trebuie s\u0103 fie nu frumos, ci adecvat la sensurile pe care le dezvolt\u0103 spectacolul, atunci spa\u0163iul construit de Andu Dumitrescu \u00een Tartuffe de la Teatrul Na\u0163ional Ia\u015fi, regia Vlad Massaci, este un exemplu. Pere\u0163ii jum\u0103tate albi, jum\u0103tate gri, \u00een curs de \u201ecenu\u015fificare\u201c, c\u0103rora li se adaug\u0103 costumele sobre, tot gri, recompun un… Cite\u0219te mai mult »Griul de toate zilele<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11318],"tags":[12913,1132,12914,12912],"class_list":["post-21378","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-spectacolului","tag-andreea-spataru","tag-andu-dumitrescu","tag-regia-vlad-massaci","tag-teatrul-national-iasi"],"views":1940,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21378","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21378"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21378\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21378"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21378"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21378"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}