Th\u00e9\u00e2tre de la Ville din Paris vine pe scena s\u0103lii Harvey la BAM (Brooklyn Academy of Music \u2013 2 noiembrie 2014) cu o montare inedit\u0103 a piesei lui Pirandello \u015ease personaje \u00een c\u0103utarea unui autor, \u00een regia lui Emmanuel Demarcy-Mota. Aceea\u015fi echip\u0103, acela\u015fi regizor au asaltat cu un an \u00een urm\u0103 tot scenele BAM-ului \u2013 cu tropote \u015fi r\u0103cnete de rinocer \u2013, realiz\u00e2nd o viziune original\u0103 a piesei lui Eugen Ionescu \u00een afara tiparelor fasciste \u015fi \u015fablonard totalitare cu care eram familiariza\u0163i din reprezent\u0103rile de p\u00e2n\u0103 atunci.
\nT\u00e2n\u0103rul regizor, distins cu ordinul de Cavaler al legiunii de onoare, este director artistic la Th\u00e9\u00e2tre de la Ville, unde a pus \u00een scen\u0103 Brecht, cu Homme pour Homme, sau Le Diable en partage de Melquiot \u2013 montare care prime\u015fte Premiul Criticii pentru cea mai bun\u0103 crea\u0163ie \u00een limba francez\u0103. Emmanuel Demarcy-Mota pare s\u0103 aib\u0103 constant interes pentru teatrul lui Eugen Ionescu. Anul acesta Th\u00e9\u00e2tre de la Ville particip\u0103 la festivalul Atena \u015fi Epidaurus 2014 cu o produc\u0163ie format\u0103 din seria de piese Jacques sau supunerea, Delir \u00een doi, C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103, Lec\u0163ia.
\nMontarea prezent\u0103 aduce un fel de Theatrum Mundi, \u00een sensul lui Calder\u00f3n de la Barca, \u00een care lumea e o scen\u0103 la discre\u0163ia unui regizor demiurg. Infuzia artei pe aceast\u0103 scen\u0103 (prin intrarea celor \u015ease personaje) for\u0163eaz\u0103 grani\u0163ele dintre fic\u0163iune \u015fi realitate, dintre via\u0163\u0103 \u015fi art\u0103 \u2013 teme pe care Pirandello le ridic\u0103, prin dramaturgia sa, la nivelul artei poetice care marcheaz\u0103 sf\u00e2r\u015fitul unei complexe activit\u0103\u0163i creatoare.
\nViziunea lui Demarcy-Mota se orienteaz\u0103 c\u0103tre prezentarea unei trupe de personaje r\u0103t\u0103cite \u00een timp \u2013 de autor \u2013, ca pe un fel de teatru itinerant ce ancoreaz\u0103 \u00een modernitate, \u00een ideea re\u00eemprosp\u0103t\u0103rii formelor rigide, stereotipe \u015fi artificiale ale teatrului \u015fi \u00eentoarcerii lui la formula tradi\u0163ional\u0103, autentic\u0103 de la care a pornit (Commedia dell\u2019Arte): via\u0163a, improviza\u0163ia, masca afi\u015fat\u0103, \u015fi nu cea ascuns\u0103 \u00een forma camuflat\u0103 a interpret\u0103rii. Produc\u0163ia de fa\u0163\u0103 demonstreaz\u0103 \u015fi, mai mult, subliniaz\u0103 actualitatea \u015fi modernitatea piesei la aproape o sut\u0103 de ani de la apari\u0163ia ei\u00a0 (1921). Precursor al teatrului absurd, ce \u00eencepe s\u0103 prind\u0103 form\u0103 \u015fi s\u0103 se concretizeze ca gen abia dou\u0103zeci de ani mai t\u00e2rziu (cu Beckett, Ionescu, Jean Genet, Harold Pinter), Pirandello realizeaz\u0103 un fel de meta-teatru, o pies\u0103 \u2013 art\u0103 poetic\u0103 din perspectiva creatorului, extrapolat\u0103 la condi\u0163ia crea\u0163iei \u00eens\u00e3\u015fi ce, deta\u015fat\u0103 de autor, se extinde prin creaturile ei \u00een afara lumii fic\u0163ionale a teatrului, ancor\u00e2nd circumstan\u0163ial \u00eentr-o realitate ce \u00eencearc\u0103 s\u0103 le emuleze. Talentul lui Demarcy-Mota const\u0103 \u00een firescul cu care pune fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 personajul (rolul format, complet) \u015fi actorul, \u00een plin \u015fantier de crea\u0163ie, ce \u00eencearc\u0103 s\u0103 recreeze rolul, s\u0103-l apropie de personaj, s\u0103-i dea consisten\u0163\u0103 real\u0103. Cele dou\u0103 elemente sunt a\u015fezate \u00een oglind\u0103: modelul perfect \u015fi reflectarea lui \u00een fic\u0163iunea interpret\u0103rii. Procesul de devenire: personaj \u2013 actor \u2013 rol este anevoios, presupune munc\u0103, r\u0103bdare \u015fi confruntarea \u00een permanen\u0163\u0103 cu personajul. El se nume\u015fte repeti\u0163ie. \u00centreaga pies\u0103 st\u0103 sub semnul repeti\u0163iei, \u015fi nu al improviza\u0163iei, modalitate a c\u0103rei exegez\u0103 este disputat\u0103 \u00een piesa \u201eAst\u0103zi se improvizeaz\u0103\u201c a aceluia\u015fi autor. Dac\u0103 textul face leg\u0103tura dintre personaj \u015fi actor, el nu este necesar pentru c\u0103 personajele tr\u0103iesc \u015fi pot vorbi singure.
\nDemarcy-Mota insist\u0103 \u00een prima scen\u0103 asupra lumii teatrului \u00een plin\u0103 efervescen\u0163\u0103 creatoare cu toate elementele ei, ca \u015fantier de crea\u0163ie: electricianul ce d\u0103 drumul la lumini, cei ce construiesc e\u015fafodajele (disputa cu regizorul), croitoreasa la ma\u015fina de cusut ce aranjeaz\u0103 costumele (un preludiu al personajului mam\u0103 \u00een atelierul de croitorie al Madamei Pace din preambulul scenei de incest al tat\u0103lui cu fiica vitreg\u0103). Teatrul este prezentat ca o lume \u00een sine, o lume \u00een culise cu actori cabotini, profesioni\u015fti, cu ifose, cu regizorul-demiurg ce critic\u0103 piesele, cu autorii dramatici \u015fi decaden\u0163a artei, av\u00e2nd c\u0103derea s\u0103 schimbe piesa aflat\u0103 \u00een repeti\u0163ie cu o alta f\u0103r\u0103 text.\u00a0 Via\u0163a de zi cu zi a acestei lumi care se cheam\u0103 teatru este repeti\u0163ia. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor piesa \u00een pies\u0103 se nume\u015fte Jocul rolurilor \u015fi apar\u0163ine aceluia\u015fi autor. Urm\u0103rind cu aten\u0163ie titlul piesei \u00een pies\u0103, Demarcy-Mota a\u015faz\u0103 \u00een scen\u0103, \u00eentr-o manier\u0103 ludic\u0103, cu efecte comice, acest joc \u00eentre actori \u015fi personaje ce \u00ee\u015fi inverseaz\u0103 pe r\u00e2nd rolurile. Jocului autentic al personajelor i se opune jocul manierist \u015fi stereotip al actorilor profesioni\u015fti. \u00cen acest joc este prins \u015fi regizorul- autor-spectator ce \u00eemprumut\u0103 rolul tat\u0103lui \u00een scena din budoarul Madamei Pace. Asist\u0103m la o dezagregare a tiparelor teatrului: actorii devin spectatori, personajele sunt ba actori, ba spectatori,\u00a0 ba sufleori, pentru c\u0103 textul nescris locuie\u015fte \u00een ele. Regizorul opune autenticului iluzia \u015fi opteaz\u0103 pentru ea.
\nSpre deosebire de produc\u0163ia lui Ciulei la Teatrul \u201eBulandra\u201c (din 2005), ce se vrea o proiec\u0163ie a teatrului la \u00eenceput de secol, o reprezentare static\u0103, reflexiv\u0103 ce actualizeaz\u0103 filozofic diserta\u0163iile despre realitate \u015fi fic\u0163iune ale marelui dramaturg, montarea de fa\u0163\u0103 pare mai apropiat\u0103 de inten\u0163ia pirandellian\u0103 de a sugera fuziunea dintre via\u0163\u0103 \u015fi teatru. Ea realizeaz\u0103 concret acea mixtur\u0103 \u00eentre efervescen\u0163a Commediei dell\u2019Arte, concretizat\u0103 \u00een Jocul (alternativ al) rolurilor oficiate pe r\u00e2nd de actori \u015fi personaje, \u015fi teatrul intelectual de medita\u0163ie \u00een care marile adev\u0103ruri se dezbat \u015fi se declam\u0103 pe scen\u0103 \u2013 transpus \u00een dialogul dintre regizor \u015fi personajul-tat\u0103 care se identific\u0103 cu autorul. El \u00ee\u015fi caut\u0103 o cas\u0103 pentru copiii \u2013 crea\u0163iile\/emana\u0163iile lui.
\nCele \u015ease personaje intr\u0103 \u00een scen\u0103 \u00eentr-un grup compact, toate \u00eembr\u0103cate \u00een negru, ca \u00eentr-un\u00a0 cortegiu funerar. Fe\u0163ele lor sunt iluminate de jos \u00een sus, conferindu-le o imagine spectral\u0103; la asta contribuie \u015fi stratul de pudr\u0103 alb\u0103 specific actorilor de b\u00e2lci. Suflul straniu al grupului \u015fi povestea lor incitant\u0103 \u00eel fac pe regizor s\u0103 accepte propunerea. \u00cen plus, ideea de a deveni deopotriv\u0103 autor adaug\u0103 orgoliului s\u0103u pe cel de demiurg al scenei. \u00cen fond, de unde vin aceste ciudate personaje, dac\u0103 nu din Theatrum Mundi? R\u0103t\u0103cite de autorul lor, ies pe o u\u015f\u0103 \u015fi intr\u0103 pe alta \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere gre\u015fit\u0103. Dar lumea e mic\u0103, pentru c\u0103 \u015fi aici se joac\u0103 tot o pies\u0103 a lui Pirandello \u2013 unde se vorbe\u015fte despre Jocul rolurilor, deci personajele sunt, \u00een cele din urm\u0103, poftite \u00een\u0103untru. Scena cu un podium \u00eenalt pe care se mi\u015fc\u0103 actorii, cu draperia din spatele c\u0103reia se teleporteaz\u0103 magic Madame Pace, spectatorii str\u00e2n\u015fi \u00een jurul podiumului trimit la Commedia dell\u2019Arte. Dar libertatea jocului este doar aparent\u0103. Actorii trebuie s\u0103 se supun\u0103 indica\u0163iilor de regie \u015fi legilor personajelor \u015fi, mai ales, s\u0103 intre \u00een realitatea lor.
\nLegitimarea regizorului ca nou autor este ritualizat\u0103; cele \u015ease personaje \u015fi regizorul se retrag\u00a0 \u00eentr-un fel de lift situat pe fundalul puternic iluminat care coboar\u0103 sub scen\u0103, ca \u00eentr-un fel de lume a mor\u0163ilor, de unde personajele vor fi readuse la via\u0163\u0103 de autorul uns \u015fi ini\u0163iat \u00een timpul acestei c\u0103l\u0103torii \u00een lumea fic\u0163ional\u0103 a crea\u0163iei. \u00centors \u00een spa\u0163iul scenei, regizorul-autor, \u00eenzestrat cu noi for\u0163e, posesor simbolic al textului, \u00eencepe repeti\u0163ia. Regizorul accept\u0103 personajele \u015fi titlul de autor, dar teatrul are rigorile lui; el este un templu al crea\u0163iei unde nu pot oficia dec\u00e2t preo\u0163ii lui. Personajele protesteaz\u0103 pentru c\u0103 vor s\u0103-\u015fi joace propriul rol, nu admit distan\u0163a dintre realitatea textului \u015fi cea a interpretului. Nici ele, nici regizorul nu sunt mul\u0163umi\u0163i de jocul actorilor. Repeti\u0163ia continu\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit f\u0103r\u0103 nici o solu\u0163ie concludent\u0103. Regizorul intervine \u015fi joac\u0103 demonstrativ rolul tat\u0103lui incestuos cu fiica vitreg\u0103 \u00een casa de rendez-vous a Madamei Pace. Actorii protesteaz\u0103 la r\u00e2ndul lor pentru c\u0103 nu pot juca \u00een afara unui text.
\nMontarea lui Demarcy-Mota revel\u0103 multiplele dimensiuni de art\u0103 poetic\u0103 a prodigioasei piese \u015fi caracterul ei proteic, adaptat la timpul interpret\u0103rii: condi\u0163ia creatorului ce \u00ee\u015fi abandoneaz\u0103 opera sau o las\u0103 s\u0103 se rescrie singur\u0103 cu fiecare oportunitate a unei noi reprezent\u0103ri, condi\u0163ia\u00a0 elementelor crea\u0163iei (personajele) ce-\u015fi caut\u0103 identitatea \u00een perspectiva unui creator nou (demiurg\u00a0 care s\u0103 le \u0163in\u0103 \u00een via\u0163\u0103), condi\u0163ia teatrului \u2013 ca laborator al crea\u0163iei \u2013, ce alege iluzia, masca, reprezentarea \u00een locul vie\u0163ii \u00een stare pur\u0103. Paradoxul se desprinde din \u00eensu\u015fi textul personajelor ce-\u015fi afirm\u0103 o realitate dincolo de iluzia crea\u0163iei: \u201eQuella che per loro \u00e8 un\u2019illusione da creare, per noi \u00e8 invece l\u2019unica nostra realt\u00e0\u201c. Realitatea \u00een art\u0103 nu este una singur\u0103, ea se modific\u0103 cu fiecare montare sau chiar interpretare. \u00cen ciuda afirma\u0163iei, personajele dep\u0103\u015fesc condi\u0163ia unei realit\u0103\u0163i dramatice singulare, fapt ce este demonstrat \u00een finalul ce arunc\u0103 teatrul \u015fi regizorul \u00eentr-o stare de degringolad\u0103 \u015fi confuzie total\u0103. Scena sinuciderilor celor doi copii (feti\u0163a cade \u00een f\u00e2nt\u00e2n\u0103, b\u0103iatul se \u00eempu\u015fc\u0103 \u00een cap) aduce dezagregarea spa\u0163iului artei din configura\u0163ia sa ini\u0163ial\u0103\u00a0 \u00een \u015fase personaje \u015fi textul lor \u00eencorporat \u00een vocile personajelor. Regizorul Demarcy-Mota \u00eendeamn\u0103 regizorul piesei \u00een pies\u0103 s\u0103 opreasc\u0103 repeti\u0163ia, actorii sunt evacua\u0163i, electricianul este chemat s\u0103 sting\u0103 luminile. \u00cen fapt, personajele (b\u0103iatul) intuiesc e\u015fecul acestei puneri \u00een scen\u0103 pe parcursul repeti\u0163iei. El afirm\u0103 c\u0103 a\u015fa cum personajele nu se reg\u0103sesc \u00een sufletul actorilor, actorii le urm\u0103resc jocul din afar\u0103, f\u0103r\u0103 participare: \u201eMa non ha ancora compreso che questa commedia lei non la pu\u00f2 fare! Noi non siamo mica dentro di lei, e i suoi attori stanno a guardarci da fuori\u201c. \u00cen acela\u015fi timp, realitatea personajelor, chiar dac\u0103 e una singur\u0103, nu neag\u0103 ideea de improviza\u0163ie \u2013 apari\u0163ia magic\u0103 a Madamei Pace dup\u0103 cortin\u0103. Condi\u0163ia personajului \u00een piesa lui Pirandello presupune o stare tripartit\u0103: de personaj nerealizat (\u00een c\u0103utarea unui autor), actor (pentru c\u0103-\u015fi g\u0103se\u015fte ad\u0103post \u00een teatru pentru a-\u015fi legitima tr\u0103irile ca personaje) \u015fi spectator (asist\u0103 la jocul propriilor roluri interpretate de actori profesioni\u015fti). Aceast\u0103 diversificare a personajului-filozof ce \u00ee\u015fi analizeaz\u0103 propria condi\u0163ie (\u00een persoana tat\u0103lui) \u015fi pe cea a celorlalte personaje (\u00een special fiica vitreg\u0103) \u00eei prelunge\u015fte dimensiunea de autor. Dimensionarea \u015fi investirea personajelor este sugerat\u0103 de Demarcy-Mota prin tehnici de contrast, luminare\/obscurizare sau dilatare prin proiec\u0163ie. Fata vitreg\u0103 ne vorbe\u015fte \u00een fa\u0163a unei draperii pe care sunt proiectate \u015fi se mi\u015fc\u0103, exact ca \u00een teatrul de umbre, supraeul mamei \u015fi al tat\u0103lui incestuos. Textul se afl\u0103 \u00een noi ne spun personajele, devenind propriii lor autori. Ideea se concretizeaz\u0103 \u00een final c\u00e2nd, \u00eentr-un mod nea\u015fteptat, dup\u0103 e\u015fecul punerii \u00een scen\u0103 a episodului dintre fata vitreg\u0103 \u015fi tat\u0103 \u00een bordelul Madamei Pace, feti\u0163a se \u00eeneac\u0103 \u00een f\u00e2nt\u00e2na din gr\u0103din\u0103 \u015fi b\u0103iatul se \u00eempu\u015fc\u0103.
\nActorii, regizorul-autor, personajele, audien\u0163a \u00ee\u015fi transfer\u0103 rolurile de la unii la al\u0163ii pe marea scen\u0103 a lumii, p\u00e2n\u0103 la epuizare \u00eentr-o repeti\u0163ie continu\u0103 ce \u0163ine cont de aspectul iluzoriu, ciclic \u015fi adesea lipsit de sens al vie\u0163ii. Regizorul-demiurg, contrariat de propria crea\u0163ie, comand\u0103 electricianului s\u0103 sting\u0103 toate luminile \u2013 repeti\u0163ia a luat sf\u00e2r\u015fit. B\u00e2jb\u00e2ind prin \u00eentunericul haosului ce precede crea\u0163ia, Marele Regizor roag\u0103 electricianul s\u0103-i lase totu\u015fi un lic\u0103r de lumin\u0103 ca s\u0103 poat\u0103 ie\u015fi din scena lumii: \u201eLasciami almeno accesa una lampadina, per vedere dove metto i piedi!\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Th\u00e9\u00e2tre de la Ville din Paris vine pe scena s\u0103lii Harvey la BAM (Brooklyn Academy of Music \u2013 2 noiembrie 2014) cu o montare inedit\u0103 a piesei lui Pirandello \u015ease personaje \u00een c\u0103utarea unui autor, \u00een regia lui Emmanuel Demarcy-Mota. Aceea\u015fi echip\u0103, acela\u015fi regizor au asaltat cu un an \u00een urm\u0103 tot scenele BAM-ului \u2013… Cite\u0219te mai mult »Theatrum Mundi sau \u015ease personaje \u00een c\u0103utarea unui autor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11318],"tags":[12911,12909,12910],"class_list":["post-21376","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-spectacolului","tag-emmanuel-demarcy-mota","tag-theatre-de-la-ville-din-paris","tag-theatrum-mundi"],"views":1341,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21376","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21376"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21376\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21376"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21376"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21376"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}