Romanele poli\u0163iste alc\u0103tuiesc genul literar care se uit\u0103 cel mai u\u015for. Problema lui principal\u0103 nerezolvat\u0103 e cum s\u0103 \u00ee\u015fi p\u0103streze cititorii dup\u0103 ce s-a \u00eencheiat.
\nIat\u0103 c\u00e2teva solu\u0163ii.<\/p>\n
1. Abandonarea romanelor poli\u0163iste dup\u0103 primele capitole; astfel, enigma va continua s\u0103 lucreze \u00een con\u015ftiin\u0163a frustrat\u0103 de absen\u0163a rezolv\u0103rii a cititorilor. Este o op\u0163iune a cititorilor, dar autorii pot de asemenea abandona cartea dup\u0103 incipit; unii au \u015fi f\u0103cut-o, fie pentru c\u0103 au murit \u00eenainte de a sf\u00e2r\u015fi (Charles Dickens \u00een The Mystery of Edwin Drood), fie c\u0103 au decis s\u0103 lase enigma nerezolvat\u0103 (Mateiu Caragiale \u00een Remember, Stanislaw Lem, \u00een Investiga\u0163ia, sau John Fowles \u00een Omida; e drept c\u0103 ace\u015ftia nu sunt autori tipici de romane poli\u0163iste, dar tocmai de aceea ei ac\u0163ioneaz\u0103 din exterior \u00eempotriva unuia dintre punctele slabe ale genului).
\n2. O alt\u0103 solu\u0163ie st\u0103 \u00een \u00eenchipuirea, la sf\u00e2r\u015fitul fic\u0163iunii, a unei rute pentru revizitarea ei. Exemplul clasic este acela din Comoara din insul\u00e3 de Robert Louis Stevenson, roman al c\u0103rui final, urm\u00e2nd descoperirii fericite a comorii, ofer\u0103 promisiunea celei de a doua comori, \u00eenc\u0103 neg\u0103site: \u201eThe bar silver and the arms still lie, for all that I know, where Flint buried them; and certainly they shall lie there for me. Oxen and wain-ropes would not bring me back again to that accursed island; and the worst dreams that ever I have are when I hear the surf booming about its coasts or start upright in bed with the sharp voice of Captain Flint still ringing in my ears: \u00abPieces of eight! Pieces of eight!\u00bb\u201c. Vorbele lui Jim Hawkins ac\u0163ioneaz\u0103, desigur, ca o preteri\u0163iune: de\u015fi \u00ee\u015fi jur\u0103 dezinteresul, vorbele lui ac\u0163ioneaz\u0103 dimpotriv\u0103, ar\u0103t\u00e2nd comoara ce urmeaz\u0103 a fi descoperit\u0103. Exemplul romanului lui Stevenson ac\u0163ioneaz\u0103 prospectiv. Se pot imagina \u015fi scenarii retrospective. \u00centr-un text de Borges, ultimele r\u00e2nduri ale unui roman poli\u0163ist anuleaz\u0103 explica\u0163ia \u201efinal\u0103\u201c, for\u0163\u00e2nd cititorul s\u0103 revin\u0103 asupra cazului, rezolv\u00e2ndu-l pe cont propriu.<\/p>\n
3. Alt\u0103 solu\u0163ie e deconstruc\u0163ia. Principala zon\u0103 de nefiresc a romanelor poli\u0163iste st\u0103 \u00een priza solu\u0163iei g\u0103site de detectiv la fic\u0163iune: solu\u0163ia este de fiecare dat\u0103 corect\u0103 \u015fi tot de fiecare dat\u0103 (sau aproape) ea genereaz\u0103 solu\u0163ii morale. De aceea tocmai aceast\u0103 zon\u0103 trebuie deconspirat\u0103, a\u015fa cum a f\u0103cut Julian Barnes \u00een Arthur & George, roman inspirat dintr-o anchet\u0103 real\u0103 \u00eentreprins\u0103 de Conan Doyle, care descoper\u0103, spre deosebire de eroul s\u0103u, c\u0103 \u00een realitate exist\u0103 o considerabil\u0103 for\u0163\u0103 de frecare care se opune mi\u015fc\u0103rii fantasmatice. Alt\u0103 variant\u0103 de deconstruc\u0163ie st\u0103 \u00een instrumentarea mecanismului romanului poli\u0163ist \u00eentr-un sens contrar celui al simplului divertisment, p\u0103str\u00e2nd \u00eens\u0103 divertismentul ca motor (v. Stanislaw Lem, Investiga\u0163ia \u015fi Catarul).
\n4. O enigm\u0103 intact\u0103 ofer\u0103 cititorului mai mult\u0103 participare dec\u00e2t o enigm\u0103 descifrat\u0103: \u00een stadiul de incipit al enigmei, mintea r\u0103m\u00e2ne \u201edeschis\u0103\u201c, rul\u00e2nd interpret\u0103ri; \u00een 99% dintre cazuri, dup\u0103 descifrarea misterului, el \u00ee\u015fi pierde orice interes, fiind expediat c\u0103tre Recycle Bin.
\nA\u015fadar, o alt\u0103 solu\u0163ie st\u0103 \u00een introducerea unei enigme secundare care s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u00e3 nerezolvat\u0103. Astfel, frustrarea cititorului va fi mai mic\u0103 dec\u00e2t \u00een cazul nerezolv\u0103rii enigmei principale, dar \u00een acela\u015fi timp va r\u0103m\u00e2ne prins, fie \u015fi printr-un fir secundar, \u00een fic\u0163iune.
\n5. \u00cen fine, o solu\u0163ie st\u0103 \u00een inventarea unor mecanisme de producere a uit\u0103rii. Zece negri mititei, Cine l-a omor\u00e2t pe Roger Ackroyd? \u015fi Crima din Orient Express sunt cele mai notorii romane ale Agathei Christie, cu rezolv\u0103ri at\u00e2t de celebre, \u00eenc\u00e2t c\u0103r\u0163ile sunt nerecitibile \u2013 de fapt, necitibile sau necitite, deoarece e greu s\u0103 apuci s\u0103 le cite\u015fti inocent, f\u0103r\u0103 s\u0103 cuno\u015fti deja poanta. Problema lor decurge din simplitatea solu\u0163iei, care se poate rezuma \u00eentr-o fraz\u0103 care nu mai poate fi uitat\u0103. Contracararea ar putea veni dintr-o sofisticare laborioas\u0103, nereductibil\u0103 la o poant\u0103 parafrazabil\u0103 (aceasta poate fi de factur\u0103 stilistic\u0103, precum \u00een pove\u015ftile scrise de Borges \u00eempreun\u0103 cu Bioy Casares ori precum \u00een textele lui Faulkner, sau narativ\u0103, precum \u00een Omida lui John Fowles ori \u00een romanele lui Lawrence Durrell); sau, dimpotriv\u0103, dintr-o simplitate at\u00e2t de ingenioas\u0103, \u00eenc\u00e2t este ireproductibil\u0103 \u015fi deci uitat\u0103 din nou de fiecare dat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Romanele poli\u0163iste alc\u0103tuiesc genul literar care se uit\u0103 cel mai u\u015for. Problema lui principal\u0103 nerezolvat\u0103 e cum s\u0103 \u00ee\u015fi p\u0103streze cititorii dup\u0103 ce s-a \u00eencheiat. Iat\u0103 c\u00e2teva solu\u0163ii. 1. Abandonarea romanelor poli\u0163iste dup\u0103 primele capitole; astfel, enigma va continua s\u0103 lucreze \u00een con\u015ftiin\u0163a frustrat\u0103 de absen\u0163a rezolv\u0103rii a cititorilor. Este o op\u0163iune a cititorilor, dar… Cite\u0219te mai mult »5 solu\u0163ii pentru a nu rata sf\u00e2r\u015fitul unui roman poli\u0163ist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[12903,12904,12902],"class_list":["post-21372","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-final-roman-politist","tag-reyolvari-celebre-romane-politiste","tag-romane-politiste"],"views":994,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21372","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21372"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21372\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21372"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21372"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21372"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}