Prin naturale\u0163ea discursului s-a remarcat, \u00eenc\u0103 de la primele \u00eencerc\u0103ri din anii \u201960, critica lui Nicolae Manolescu. Chiar fa\u0163\u0103 de colegii de genera\u0163ie care-i \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feau reac\u0163ia la dogmele marxiste, Matei C\u0103linescu sau Eugen Simion, Manolescu manifesta un nonconformism ce tr\u0103da inten\u0163ia de a lua o \u00eentreag\u0103 literatur\u0103 pe cont propriu. Nu \u00een mesajele textelor sale, ci \u00een tonalitatea lor ireveren\u0163ioas\u0103 \u015fi imprudent\u0103 \u00eentr-un moment \u00een care reveren\u0163a \u015fi pruden\u0163a f\u0103ceau legea \u00een via\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, const\u0103 rapiditatea cu care s-a impus drept cel mai avizat critic al genera\u0163iei. E, \u00een fond, primul care ridiculizeaz\u0103 limbajul realist-socialist, activ \u00eenc\u0103 la \u00eenceputul anilor \u201960, atr\u0103g\u00e2nd aten\u0163ia asupra stilului \u00een critic\u0103. E ini\u0163iatorul dezbaterii din 1965-1966 despre importan\u0163a metodelor critice, de\u015fi trece \u00een tab\u0103ra potrivnic\u0103 teoreticienilor dup\u0103 \u201970, postul\u00e2nd re\u00eentoarcerea la Sainte-Beuve. E cel care a formulat apoi, \u00een primul deceniu de dup\u0103 destalinizare, cea mai discutat\u0103 sintagm\u0103 critic\u0103 (\u201electuri infidele\u201c), dar \u015fi cel dint\u00e2i care i-a tratat ireveren\u0163ios pe criticii interbelici. Articole polemice la adresa unor critici importan\u0163i precum Perpessicius sau Tudor Vianu (se depl\u00e2nge \u201etriste\u0163ea erudi\u0163iei\u201c) i-au atras antipatiile \u201evechii garde\u201c. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, Nicolae Manolescu e cronicarul inegalabil, proasp\u0103t \u015fi receptiv, imprevizibil \u015fi personal, privit ca autoritate \u015fi citat \u00een studii critice \u00eenc\u0103 de la finele anilor \u201960.
\nDe la debut p\u00e2n\u0103 \u00een 1990 prestigiul criticului cre\u015fte exponen\u0163ial, Manolescu devenind principala instan\u0163\u0103 la care se raporteaz\u0103 scriitorul rom\u00e2n postbelic, personalitate care poate s\u0103 fac\u0103 \u015fi s\u0103 desfac\u0103 destine literare. O selec\u0163ie \u00een trei volume a cronicilor sale dispuse pe genuri, Literatura rom\u00e2n\u0103 postbelic\u0103. Lista lui Manolescu (2001) d\u0103 seama de calit\u0103\u0163ile care au contribuit la prestigiul foiletonistului. Printre ele, \u00eembinarea paradoxal\u0103 dintre expresivitatea tran\u015fant\u0103, de multe ori apodictic\u0103 \u2013 conform principiului \u201ecanonul se face, nu se discut\u0103\u201c \u2013 \u015fi mobilitatea judec\u0103\u0163ilor de gust. Listele lui Manolescu sunt simptomatice pentru receptivitatea cronicarului fa\u0163\u0103 de toate genera\u0163iile active \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 postbelic\u0103, de la scriitorii interbelici p\u00e2n\u0103 la \u015faizeci\u015fti sau optzeci\u015fti. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, cronicile manolesciene conving prin diversitatea unghiurilor de interpretare \u015fi prin aspectul de confesiune abia re\u0163inut\u0103: foiletonistul sacrific\u0103 d\u0103rile de seam\u0103 factuale sau contextualiz\u0103rile operei \u00een favoarea momentelor vii de interes estetic sau a punctelor vulnerabile. \u00cen volum, criticul a debutat \u00eempreun\u0103 cu Dumitru Micu cu o \u00eencercare de panoram\u0103 a Literaturii rom\u00e2ne de azi 1944-1964. Poezia, proza, dramaturgia (1965). R\u0103spunz\u00e2nd exigen\u0163elor festiviste ale epocii, cartea e tributar\u0103 \u00eenc\u0103 steoreotipiilor de limbaj ale literaturii realist-socialiste. Printre r\u00e2nduri se cite\u015fte \u00eens\u0103 inten\u0163ia de a \u00eenl\u0103tura deprinderile schematice de \u00een\u0163elegere a literaturii. Enun\u0163area unor criterii de bun-sim\u0163 precum \u201eoperele literare nu trebuie judecate dup\u0103 concluziile filozofice care se degaj\u0103 din ele\u201c, tr\u0103deaz\u0103 inten\u0163ia de realfabetizare \u00een estetica elementar\u0103.
\nDebutul individual \u00een volum se produce \u00eens\u0103 abia \u00een 1966, cu Lecturi infidele (1966). O \u201epseudopostfa\u0163\u0103\u201c cu valoare de manifest d\u0103 seama de ruptura programatic\u0103 fa\u0163\u0103 de cli\u015feele realismului socialist prin plasarea deschis\u0103 \u00een siajul concep\u0163iilor c\u0103linesciene din Istoria literar\u0103 ca sintez\u0103 epic\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163\u0103 inefabil\u0103. Teza \u201electurilor infidele\u201c preia, sub interfa\u0163a c\u0103linescian\u0103, c\u00e2teva precepte ale Noii Critici franceze, postul\u00e2nd imposibilitatea de a reduce opera literar\u0103 la un sens con\u015ftient, fie c\u0103 e vorba de inten\u0163ionalitatea autorului, de a\u015ftept\u0103rile cititorului sau de codurile istoriei literare. Afirm\u00e2nd c\u0103 \u201eo oper\u0103 nu este neap\u0103rat ceea ce vrea autorul ei\u201c sau \u201eceea ce a\u015ftept\u0103m de la ea\u201c, Manolescu nu face dec\u00e2t s\u0103 reformuleze teza \u201eobscurit\u0103\u0163ii\u201c ireductibile a crea\u0163iei. Concep\u0163ia elimin\u0103 determinismul dogmatic din actul lecturii, f\u0103c\u00e2nd ca interpretarea s\u0103 devin\u0103, prin excelen\u0163\u0103, \u00eent\u00e2lnirea unic\u0103 \u015fi irepetabil\u0103 a criticului cu opera, o \u201eexperien\u0163\u0103\u201c ce transform\u0103 at\u00e2t obiectul, c\u00e2t mai ales subiectul. C\u00e2nd atribuie criticii o atare misiune, Manolescu \u00eenl\u0103tur\u0103 din condei orice atribu\u0163ie ideologic\u0103 sau documentaristic\u0103: \u201eSunt cu putin\u0163\u0103 orice considera\u0163ii \u00een leg\u0103tur\u0103 cu o oper\u0103 literar\u0103 (…), cu condi\u0163ia s\u0103 putem spune mai \u00eent\u00e2i c\u0103 aceast\u0103 oper\u0103 exist\u0103 cu adev\u0103rat. Unii eludeaz\u0103 cu totul criteriul, privindu-l din puncte de vedere care nu implic\u0103 neap\u0103rat ideea de valoare. Ei fac psihologie, sociologie, istorie \u015fi le e de obicei indiferent dac\u0103 au de a face cu o capodoper\u0103 sau cu o scriere de duzin\u0103\u201c. Afirma\u0163ia poate fi considerat\u0103 punctul zero al reticen\u0163ei genera\u0163iei criticii proasp\u0103t ie\u015fite din proletcultism fa\u0163\u0103 de abord\u0103rile istoriciste ale literaturii, dar \u015fi o profesiune de credin\u0163\u0103 care permite interpretarea, din unghiuri noi, a unor autori de opere clasice. Volumul Lecturi infidele \u00eel recomand\u0103 deja drept un comentator prin excelen\u0163\u0103 polemic, care-\u015fi construie\u015fte argumenta\u0163ia critic\u0103 pe ruinele interpret\u0103rilor anterioare. Impulsul e de a \u00eenl\u0103tura cli\u015feele de receptare. Ion Creang\u0103, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu sau G. C\u0103linescu romancierul sunt sco\u015fi din zona de influen\u0163\u0103 a realismului, devenit\u0103 un loc comun al recept\u0103rii marxiste, \u00een favoarea identific\u0103rii unor mecanisme livre\u015fti.
\nMai original\u0103 e culegerea de studii Metamorfozele poeziei (1968), \u00eentruc\u00e2t \u00een filigranul micromonografiilor se \u00eentrevede o reflec\u0163ie sistematic\u0103 asupra evolu\u0163iei poeziei autohtone. Cartea se na\u015fte din medita\u0163ia asupra unei antologii de Poezie rom\u00e2n\u0103 modern\u0103. De la G. Bacovia la Emil Botta, topit\u0103 de oficialit\u0103\u0163ile comuniste \u00eendat\u0103 dup\u0103 apari\u0163ie pentru includerea unor nume interbelice a\u015fa-zis \u201efasciste\u201c. Poezia rom\u00e2neasc\u0103 modern\u0103, sugereaz\u0103 criticul, nu debuteaz\u0103 dec\u00e2t odat\u0103 cu ruptura esen\u0163ial\u0103 \u00eentre practica \u015fi con\u015ftiin\u0163a ei. Dac\u0103 la Alecsandri, Bolintineanu sau Alexandrescu, \u201econ\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi poezie fac una\u201c, Macedonski e primul poet rom\u00e2n sf\u00e2\u015fiat \u00eentre tendin\u0163e contrare. momentul-zero al na\u015fterii lirismului rom\u00e2nesc modern. \u00cen mod vizibil, conceptul de poezie modern\u0103 e tributar distinc\u0163iei simboliste \u00eentre literatur\u0103 \u015fi poezie. Nicolae Manolescu descrie procesul de purificare a lirismului rom\u00e2nesc dup\u0103 cum Marcel Raymond studia, \u00een De la Baudelaire la suprarealism, \u201edialectica intern\u0103\u201c a poeziei franceze.
\n\u015ei mai evidente sunt modelele critice \u00een Contradic\u0163ia lui Maiorescu (1970), primul volum de construc\u0163ie al criticului, care deschide seria \u201ereinterpret\u0103rilor\u201c eseistice, \u00een dezacord flagrant fa\u0163\u0103 de monografiile marxist-leniniste curente \u00een deceniile anterioare. \u00cen mod vizibil, construc\u0163ia \u00ee\u015fi ia drept reper tacit monografia spiritualizat\u0103, cu valen\u0163e psihanalitice, dedicat\u0103 de Sartre lui Baudelaire \u2013 \u015fi tradus\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103 \u00een 1969. Inten\u0163ia principal\u0103 a c\u0103r\u0163ii e de a da contur unui portret maiorescian totalizator, cu obsesiile \u015fi temele sale principale. Scrierile critice, discursurile parlamentare sau fragmentele memorialistice sunt subsumate \u201epersonalit\u0103\u0163ii\u201c a\u015fa-zis inefabile a lui Maiorescu. Gestul originar al maiorescianismului, cel care-i d\u0103 de fapt consisten\u0163\u0103, s-ar na\u015fte din obsesia \u00eent\u00e2iet\u0103\u0163ii absolute. Procesul de construc\u0163ie a limbii, a literaturii \u015fi a criticii rom\u00e2ne\u015fti devine, astfel, \u00een lectura t\u00e2n\u0103rului Manolescu, prelungirea \u201efantasmei\u201c edific\u0103rii de sine, documentat\u0103 aproape psihanalitic. Monografiei manolesciene i s-a repro\u015fat lipsa rigorii \u015ftiin\u0163ifice \u015fi actualizarea for\u0163at\u0103 a operei celui dint\u00e2i critic rom\u00e2n prin apelul la un limbaj strident, tributar Noii Critici franceze. Volumul Contradic\u0163ia lui Maiorescu r\u0103m\u00e2ne, cu toate acestea, un reper pentru efortul, unanim \u00een critica anilor \u201960-\u201970, de reevaluare a clasicilor prin adoptarea unei perspective contemporane.
\nSub semnul acestor actualiz\u0103ri stau \u015fi urm\u0103toarele dou\u0103 volume ale lui Manolescu. Laconicul eseu monografic Introducere \u00een opera lui Alexandru Odobescu (1977) polemizeaz\u0103 cu viziunea dihotomic\u0103 asupra scriitorului, acredit\u00e2nd continuumul stilistic dintre artist \u015fi erudit. Voca\u0163ia reformatoare a lui Manolescu st\u0103 la baza concluziei c\u0103, departe de a fi un autor de sintez\u0103 pa\u015foptist-junimist\u0103 (a\u015fa cum \u00eel fixaser\u0103 tipologic
\nG. Ibr\u0103ileanu sau Vladimir Streinu), Odobescu ilustreaz\u0103 mai degrab\u0103 tranzi\u0163ia dintre cele dou\u0103 v\u00e2rste literare. Volumul Sadoveanu sau utopia c\u0103r\u0163ii (1976) se recomand\u0103, \u00een schimb, drept cea mai conving\u0103toare monografie a criticului. Cartea nu beneficiaz\u0103 de o documentare contextual\u0103 exhaustiv\u0103 \u015fi este departe de a epuiza opera prolificului prozator. Pornind, \u00eens\u0103, de la e\u015fantioane reprezentative, criticul distinge trei \u201emodele filosofice\u201c ale imaginarului sadovenian c\u0103rora le corespund, simetric, cele trei v\u00e2rste ale romanului: naturalist, realist \u015fi autoreferen\u0163ial. Traseul evolutiv astfel descris face din Sadoveanu un autor complex \u015fi original, a c\u0103rui experien\u0163\u0103 e considerat\u0103 complementar\u0103, nu doar contemporan\u0103, cu cea a reformatorilor prozei occidentale. Manolescu scoate proza lui Sadoveanu din sfera de influen\u0163\u0103 a secolului XIX (\u00c9mile Zola \u015fi Alphonse Daudet) plas\u00e2nd-o definitiv, prin anvergura proiectului existen\u0163ial \u015fi estetic, \u00een vecin\u0103tatea romanelor lui Andr\u00e9 Malraux, Thomas Mann sau William Faulkner.
\nPreocuparea pentru paradigmele prozei din Sadoveanu sau utopia c\u0103r\u0163ii constituie un preambul pentru Arca lui Noe (1980-1983), cel mai amplu proiect al criticii manolesciene. Dup\u0103 reactualiz\u0103rile eseistice din volumele anterioare, demersul \u00een trei volume ilustreaz\u0103 o etap\u0103 de c\u0103ut\u0103ri teoretice. Arca lui Noe reprezint\u0103, pe de o parte, o sintez\u0103 superioar\u0103 a mi\u015fc\u0103rilor tradi\u0163ionale \u015fi a limbajului specializat practicat de critica occidental\u0103 a anilor \u201960-\u201970. Theodor Adorno, Claude L\u00e9vi-Strauss, Lucien Goldmann, Roland Barthes, G\u00e9rard Genette sau Jean
\nStarobinski se a\u015faz\u0103 firesc \u00een prelungirea reflec\u0163iilor despre roman ale lui Thibaudet sau Bruneti\u00e8re. Sursa de inspira\u0163ie cea mai evident\u0103 a criticului o constituie, totu\u015fi, discursul lui Erich Auerbach. Din Mimesis, autorul \u00ee\u015fi extrage at\u00e2t metoda de lucru, c\u00e2t \u015fi unghiul interpret\u0103rii. Manolescu scrie o istorie tipologic\u0103 a romanului rom\u00e2nesc, apel\u00e2nd la e\u015fantioane restr\u00e2nse de text. Cele trei faze de evolu\u0163ie a romanului rom\u00e2nesc \u2013 doric\u0103, ionic\u0103 \u015fi corintic\u0103 \u2013 corespund unor etape diferite de mentalitate social\u0103, de la ascensiunea p\u00e2n\u0103 la epuizarea optimismului burghez. Arca lui Noe nu vizeaz\u0103 \u00eens\u0103 rela\u0163ia determinist\u0103 dinspre structurile sociale c\u0103tre cele literare, ci un mai subtil raport de omologie \u015fi de reciprocitate: \u201eRealul \u015fi arta nu stau fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 ca dou\u0103 evenimente univoc determinate, ci ca dou\u0103 structuri reciproc motivate\u201c. Manolescu propune, practic, o poetic\u0103 a romanului rom\u00e2nesc pornind de la distinc\u0163ii teoretice precum autor\/ narator, martor creditabil\/ martor necreditabil, nara\u0163iune\/ descriere. Pregnan\u0163a celor trei modele \u015fi acurate\u0163ea disocierilor teoretice sunt dep\u0103\u015fite, \u00een Arca lui Noe, doar de mostrele de close-reading menite s\u0103 le probeze. Romane precum Mara, Ion, Baltagul, Rusoaica sau Enigma Otiliei, dar \u015fi postbelicele Cronic\u0103 de familie sau Morome\u0163ii \u00eei servesc criticului la edificarea paradigmei dorice \u2013 \u201erealist obiectiv\u0103\u201c \u015fi \u201eomniscient\u0103\u201c. Nu mai pu\u0163in conving\u0103toare e ilustrarea spulber\u0103rii impar\u0163ialit\u0103\u0163ii narative \u00een favoarea subiectivismului, generalizat \u00een interbelic de programul autenticist al lui Camil Petrescu, Mircea Eliade sau Anton Holban \u2013 a\u015fa-numita etap\u0103 ionic\u0103 a romanului rom\u00e2nesc. \u00cen schimb, neconving\u0103toare e tipologia prozei corintice din ultimul volum al trilogiei din cauza p\u0103r\u0103sirii tramei naratologice \u00een favoarea unui conglomerat de criterii. Legitimarea artefactului \u015fi a livrescului, aplecarea spre parodic, bizar sau absurd, \u201esacrificarea cronologiei\u201c sunt categorii flotante, aplicabile \u00een parte \u015fi celor dou\u0103 modele anterioare. La fel de eteroclit\u0103 e \u015fi selec\u0163ia numelor reprezentative, c\u0103ci Urmuz \u015fi Max Blecher stau al\u0103turi de Mateiu Caragiale sau Mihail Sadoveanu. Doar prin abuz interpretativ pot trece drept metaliteratur\u0103 romane precum Creanga de aur\u00a0 sau Craii de Curtea-Veche. Natura discutabil\u0103 a conceptelor propuse de Manolescu nu \u015ftirbe\u015fte valoarea c\u0103r\u0163ii, r\u0103mas\u0103 p\u00e2n\u0103 azi un reper al poeticii romanului rom\u00e2nesc.
\nMai pu\u0163in ampl\u0103, \u00eens\u0103 la fel de ambi\u0163ioas\u0103, e cealalt\u0103 \u00eencercare teoretic\u0103, Despre poezie. De\u015fi porne\u015fte, programatic, de la interoga\u0163ii elementare, sinteza realizeaz\u0103, de fapt, un tur de for\u0163\u0103 printre ipotezele de secol XX asupra naturii poeziei. Clarificarea distinc\u0163iilor dintre limbajul poetic \u015fi poezie, dar \u015fi dintre dimensiunea poetic\u0103 \u015fi stilistic\u0103, trece prin dialogul cu Benendetto Croce, G. C\u0103linescu, Andr\u00e9 Breton, William Empson, G\u00e9rard Genette, Jean Cohen sau Tzvetan Todorov. Manolescu nu \u00eembrac\u0103 niciodat\u0103 armura teoretic\u0103 a structuralismului, care i se pare constr\u00e2ng\u0103toare \u201eca un costum de-a gata\u201c, \u00eens\u0103 \u00eei preia, \u00een varia\u0163ie liber\u0103, cuceririle conceptuale. \u00cen ce prive\u015fte tipologiile poetice ale modernit\u0103\u0163ii, criticul resemantizeaz\u0103, prin distinc\u0163ia modernism-avangardism, opozi\u0163ia lui Marcel Raymond \u00eentre tendin\u0163a mallarm\u00e9an\u0103 a lirismului pur \u015fi cea antiliteraturizant\u0103 a lui Rimbaud. Cealalt\u0103 direc\u0163ie major\u0103 a liricii de secol XX i se pare criticului postmodernismul, asimilabil \u00eens\u0103 \u00een mare m\u0103sur\u0103 curentelor anterioare. Construc\u0163ia lui Manolescu acutizeaz\u0103 dihotomia dintre modernism \u015fi avangardism, diminu\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp muta\u0163ia paradigmatic\u0103 a postmodernismului. Diferen\u0163a de accent redistribuie criteriile obi\u015fnuite de \u00eencadrare a poe\u0163ilor rom\u00e2ni: Nichita St\u0103nescu \u015fi Marin Sorescu sunt privi\u0163i \u00een mod discutabil drept postmoderni, \u00een timp ce lirica genera\u0163iei optzeciste \u2013 din care nu se citeaz\u0103 niciun nume \u2013 e privit\u0103 drept o resurec\u0163ie a tipologiei avangardiste.
\nPe l\u00e2ng\u0103 valen\u0163ele de critic \u015fi de teoretician, ambi\u0163iile de istoric literar ale lui Manolescu au ie\u015fit la iveal\u0103 abia dup\u0103 1989, c\u00e2nd a devenit posibil\u0103 redactarea unei istorii literare complet dezideologizate. Primul calup al Istoriei critice a literaturii rom\u00e2ne (1990) se \u00eencheie cu romanul postpa\u015foptist, pentru ca edi\u0163ia complet\u0103 s\u0103 apar\u0103 \u00een 2008. Ca inten\u0163ie, cartea nu p\u0103r\u0103se\u015fte concep\u0163ia tradi\u0163ional\u0103 a istoriei literare ca \u00eensumare de valori estetice. Noutatea de concep\u0163ie a volumului, sintagma de \u201eistorie critic\u0103\u201c, ancoreaz\u0103 totu\u015fi demersul \u00een estetica recept\u0103rii. Criticul valorific\u0103 viziunea lui Gadamer \u015fi Jauss conform c\u0103rora orice judecat\u0103 de gust e mediat\u0103 cultural, repro\u015f\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp istoriilor lui
\nE. Lovinescu \u015fi G. C\u0103linescu absen\u0163a reflec\u0163iei metacritice. \u00cen ce prive\u015fte \u00eens\u0103 canonul propriu-zis, \u00een tratarea materiei de p\u00e2n\u0103 \u00een deceniul al cincilea al secolului XX, Manolescu urmeaz\u0103 consecvent ordinea \u015fi valorile impuse deja de C\u0103linescu. Istoricul literar se rezum\u0103 la a corecta canonul \u00eenainta\u015fului prin reevalu\u0103ri \u00eenf\u0103ptuite deja de critica postbelic\u0103, parcimonios citat\u0103: introduce la capitolul \u201eMari scriitori\u201c nume precum Mateiu Caragiale, Max Blecher sau Anton Holban sau trimite la index altele, precum Alexandru Vlahu\u0163\u0103, I. Al. Br\u0103tescu-Voine\u015fti, Demostene Botez \u015f.a.m.d. Un minus considerabil pentru o istorie \u201ecritic\u0103\u201c const\u0103 \u00een ignorarea total\u0103 a c\u00e2mpului \u00een care se mi\u015fc\u0103 operele valabile estetic. Istoricul literar nu acord\u0103 aten\u0163ie grup\u0103rilor \u015fi curentelor dec\u00e2t tangen\u0163ial, \u00een portretele scriitorilor, astfel \u00eenc\u00e2t sensul ideologic al evolu\u0163iei e greu de \u00eentrev\u0103zut. \u00cen schimb, de la cei mai vechi autori p\u00e2n\u0103 la interbelici, Manolescu reface permanent \u00een fundal o istorie a formelor. Dac\u0103 G. C\u0103linescu \u00eei reactualiza pe scriitorii de p\u00e2n\u0103 \u00een secolul XIX oarecum intuitiv, prin compararea cu autori contemporani, Manolescu reface mai clar sensul istoric al moderniz\u0103rii, folosindu-se de o mai acut\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 a conven\u0163iilor literare, orizont \u00eenc\u0103 inaccesibil criticului interbelic. Autorul Istoriei critice e capabil, astfel, s\u0103 repun\u0103 \u00een drepturi aportul lui Maiorescu sau al lui Macedonski la schimbarea canonului poetic rom\u00e2nesc sau s\u0103 reflecteze asupra sensului modern al g\u00e2ndirii lui Duiliu Zamfirescu, \u201e\u00eent\u00e2iul nostru teoretician \u00een roman\u201c. Cele mai consistente sunt capitolele despre \u201emarii scriitori\u201c. Manolescu reu\u015fe\u015fte, \u00eentr-adev\u0103r, s\u0103 \u00eenl\u0103ture steoretipii \u015fi s\u0103 propun\u0103 o imagine pe c\u00e2t de nou\u0103, pe at\u00e2t de clasic\u0103 a autorilor respectivi. F\u0103r\u0103 a egala frumuse\u0163ea epic\u0103 sau risipa de sugestii din pagina c\u0103linescian\u0103, Istoria critic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne impresioneaz\u0103 prin contrastul dintre prospe\u0163imea ingenu\u0103 a interpret\u0103rilor \u015fi stilistica retro. Criticul are \u00een volum, mai mult dec\u00e2t \u00een cronici, fraza grea \u015fi senten\u0163ioas\u0103 a istoricului literar de mod\u0103 veche. El respinge orice mistificare erudit\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acela\u015fi artizan al simplit\u0103\u0163ii \u015fi al directe\u0163ii, priceput \u00een a ajunge pe scurt\u0103tur\u0103 la inima operei. Manolescu redescoper\u0103 pe Creang\u0103 cel profund \u00een Amintiri sau \u00een Povestea lui Stan P\u0103\u0163itul mai degrab\u0103 dec\u00e2t \u00een \u201estufosul\u201c Harap-Alb, provocator de \u201edelir hermeneutic\u201c, pe Caragiale din Momente \u015fi schi\u0163e contra aceluia din nuvelele naturaliste, pe Bacovia din Plumb ca mare poet simbolist \u00een defavoarea minorului tranzitiv supralicitat de criticii optzeci\u015fti. Admirabil\u0103 \u00een Istorie nu e at\u00e2t reconstituirea recept\u0103rii critice, c\u00e2t tocmai curajul de a face din critic\u0103 tabula rasa.
\n\u00cen acela\u015fi timp, cele mai acute deficien\u0163e ale Istoriei critice se leag\u0103 de tratarea fenomenului contemporan. Lipsa perspectivei istorice \u015fi a viziunii unitare asupra literaturii postbelice, desele omisiuni \u015fi erorile factuale fac ca setul de valori impuse de Manolescu s\u0103 devin\u0103 neconving\u0103tor. \u00cen fond, redactarea capitolelor la v\u00e2rste diferite creeaz\u0103 probleme de criterii. Multe capitole monografice sunt, \u00een fond, cronici r\u0103mase neschimbate din anii \u201960-\u201980, actualizate de judec\u0103\u0163i de valoare lipsite de specificitate. Dimov ar fi \u201eunul dintre cei mai interesan\u0163i poe\u0163i contemporani\u201c, Ileana M\u0103l\u0103ncioiu, \u201eo poet\u0103 inconfundabil\u0103\u201c, \u015eerban Foar\u0163\u0103, \u201eun poet extraordinar \u015fi inventiv\u201c, Nicolae Prelipceanu tot \u201eun poet valoros \u015fi original\u201c. \u00cen afar\u0103 de Mircea C\u0103rt\u0103rescu, declarat judicios cel mai important scriitor postbelic, sau de Nichita St\u0103nescu, considerat \u201ecel mai original poet\u201c, celelalte etichet\u0103ri nu sugereaz\u0103 nici direc\u0163ii, nici ierarhii. Stridente sunt absen\u0163ele criticilor postbelici \u2013 mai ales din seria teoreticienilor: Adrian Marino, Mircea Iorgulescu, Ioana Em. Petrescu, Liviu Petrescu, Marin Mincu, Ovidiu Cotru\u015f \u015f.a.m.d. E greu de stabilit dac\u0103 nenum\u0103ratele omisiuni de autori \u015fi de opere importante provin din devalorizarea inten\u0163ionat\u0103 \u2013 op\u0163iune acceptabil\u0103 \u00eentr-o istorie fatalmente subiectiv\u0103 \u2013 sau pur \u015fi simplu din eroare. Istoria critic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne rateaz\u0103, prin permanenta schimbare de optic\u0103 \u015fi de mize, tocmai perioada contemporan\u0103, pe care Manolescu a consacrat-o \u00een calitate de cronicar literar.
\nTemele compun un segment aparte al crea\u0163iei manolesciene. Cele \u015fapte volume ap\u0103rute \u00eentre 1971 \u015fi 1988 cuprind un mozaic de eseuri scrise \u00een pauza exerci\u0163iului critic, dar care \u00eel men\u0163in \u00een fundal. Multe dintre fragmente debuteaz\u0103 cu formula \u201eMi-a c\u0103zut \u00een m\u00e2n\u0103 o carte\/ un articol\u201c, semn c\u0103 interpretul se las\u0103, pentru o clip\u0103, prad\u0103 hazardului \u015fi c\u0103 actul s\u0103u critic nu mai func\u0163ioneaz\u0103 \u00eentr-un scenariu prestabilit, ci \u00ee\u015fi creeaz\u0103 ocazii speciale de reflec\u0163ie. Criticul porne\u015fte de obicei de la un nivel foarte modest al reflec\u0163iei, m\u0103rturisindu-\u015fi, cu disimulat\u0103 naivitate, ne\u015ftiin\u0163a. Subiectele micro-eseurilor sunt extrase din zona \u201ecuriozit\u0103\u0163ilor\u201c, a bric-\u00e0-brac-urilor \u015fi a excentricit\u0103\u0163ilor istoriei literare \u2013 nu str\u0103ine de nevoia \u201esenza\u0163ionalist\u0103\u201c a interpretului eliberat de constr\u00e2ngeri. Pozi\u0163ia din care \u00ee\u015fi concepe Manolescu eseurile o contrazice pas cu pas pe cea a criticului care a oficiat s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, timp de patru decenii: esteticul e pus \u00een umbr\u0103 de etic, urgen\u0163a verdictului cedeaz\u0103 teren lentorii interpret\u0103rii, nevoia \u00eencadr\u0103rii \u00eentr-o tipologie e minat\u0103 de pl\u0103cerea r\u0103sturn\u0103rii paradigmelor pornind de la o fraz\u0103. \u00cen toate aceste savuroase teme de autor, care las\u0103 s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 talentul scriitoricesc al criticului, literarul fuzioneaz\u0103 cu biograficul, anecdoticul cu livrescul, ludicul cu medita\u0163ia hermeneutic\u0103 serioas\u0103. De aceea, cele mai personale c\u0103r\u0163i ale lui Manolescu, acolo unde utopia \u201einfidelit\u0103\u0163ii\u201c autenticiste se afl\u0103 la ea acas\u0103, r\u0103m\u00e2n Temele. De altfel, ele reprezint\u0103 placa turnant\u0103 c\u0103tre cele dou\u0103 volume autobiografice, Cititul \u015fi scrisul (2002), respectiv Via\u0163\u0103 \u015fi c\u0103r\u0163i. Amintirile unui cititor de curs\u0103 lung\u0103 (2009). \u00cen ambele, criticul \u00ee\u015fi rememoreaz\u0103 episoade biografice mediate de experien\u0163e livre\u015fti. Istoria familiei se confund\u0103 cu istoria textelor citite sau scrise de c\u0103tre membrii ei, de vreme ce Manolescu reconstituie bibliotecile personale sau bruioanele literare ale membrilor ei. Copilul \u00eensu\u015fi e un mare devorator de genuri dintre cele mai diverse, de la basme \u015fi folclor, la literatur\u0103 SF, tratate de astronomie sau lucr\u0103ri de popularizare. Miza de substrat a memorialisticii manolesciene const\u0103, \u00een fond, \u00een a descoperi \u201etalme\u015f-balme\u015ful\u201c c\u0103r\u0163ilor de adolescen\u0163\u0103 ca paradis al lecturii libere de constr\u00e2ngeri pedagogice.
\nFie c\u0103 sunt cronici de \u00eent\u00e2mpinare, eseuri teoretice sau sinteze de istorie literar\u0103, toate crea\u0163iile lui Manolescu r\u0103m\u00e2n, de altfel, pledoarii indirecte pentru debirocratizarea criticii, cu at\u00e2t mai pregnante cu c\u00e2t au circulat \u00een cea mai birocratic\u0103 epoc\u0103 a literaturii rom\u00e2ne. A devenit, de aceea, aproape de ne\u00een\u0163eles comportamentul autarhic al criticului din ultimul deceniu. Nu numai c\u0103 Nicolae Manolescu prive\u015fte cu ostilitate literatura ultimei genera\u0163ii (admonestat\u0103 b\u00e2tr\u00e2ne\u015fte, \u00een Istoria critic\u0103, conform cunoscutului dicton \u201etinerii din ziua de azi…\u201c), dar pare preg\u0103tit s-o introduc\u0103, pe necitite, \u00een ni\u015fte categorii rigide: proza sau poezia sunt \u00een \u00eentregime lipsite de miz\u0103, \u201emizerabiliste\u201c, \u00een timp ce preocuparea pentru actualizarea discursului \u00een critica t\u00e2n\u0103r\u0103 e taxat drept \u201egherism\u201c (a se vedea recenta polemic\u0103 pornind de la cartea lui Andrei Terian, Critica de export). Pentru cine a citit \u015fi a admirat opera de o via\u0163\u0103 a criticului, pozi\u0163ion\u0103rile recente sunt de nerecunoscut. E bizar \u015fi deconcertant cum un spirit \u00eendreptat din tinere\u0163e \u00eempotriva dogmelor, gata s\u0103 se ia la tr\u00e2nt\u0103 nu numai cu marxism-leninismul, ci \u015fi cu pozitivismul unor Vianu, Perpessicius sau Cioculescu, a devenit tot mai nereceptiv la idei care dep\u0103\u015fesc linia de orizont a Listei lui Manolescu. S\u0103 fie aceast\u0103 sacrificare a nuan\u0163elor defectul profesional al criticului care a creat ierarhia literaturii rom\u00e2ne postbelice \u2013 simptom tardiv al \u201etriste\u0163ii canoniz\u0103rii\u201c?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prin naturale\u0163ea discursului s-a remarcat, \u00eenc\u0103 de la primele \u00eencerc\u0103ri din anii \u201960, critica lui Nicolae Manolescu. Chiar fa\u0163\u0103 de colegii de genera\u0163ie care-i \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feau reac\u0163ia la dogmele marxiste, Matei C\u0103linescu sau Eugen Simion, Manolescu manifesta un nonconformism ce tr\u0103da inten\u0163ia de a lua o \u00eentreag\u0103 literatur\u0103 pe cont propriu. Nu \u00een mesajele textelor sale,… Cite\u0219te mai mult »Marele canonizator. Nicolae Manolescu 75<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[124],"class_list":["post-21368","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-manolescu"],"views":2516,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21368","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21368"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21368\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21368"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21368"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21368"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}