{"id":21366,"date":"2014-11-27T13:02:15","date_gmt":"2014-11-27T11:02:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21366"},"modified":"2014-11-27T13:02:15","modified_gmt":"2014-11-27T11:02:15","slug":"autoritatea-unei-instante-critice-nicolae-manolescu-75","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/autoritatea-unei-instante-critice-nicolae-manolescu-75\/","title":{"rendered":"Autoritatea unei instan\u0163e critice. Nicolae Manolescu 75"},"content":{"rendered":"<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Nicolae Manolescu \u00eentruchipeaz\u0103 azi, \u00een mod clar \u015fi cert, c\u00e2teva idei definitorii \u015fi linii de for\u0163\u0103 ale unei jum\u0103t\u0103\u0163i de secol de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103. Nu exist\u0103 ambiguit\u0103\u0163i sau confuzii legate de numele s\u0103u \u00een promovarea valorilor din sfera noii modernit\u0103\u0163i, \u00eentr-o perioad\u0103 (anii 1960) \u00een care tocmai c\u0103 o literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 nou\u0103 ie\u015fea din confuzii \u015fi ambiguit\u0103\u0163i. E, \u00een mare parte, meritul s\u0103u c\u0103 ie\u015firea din proletcultism sau realismul socialist (cum vrem s\u0103-i zicem) se realizeaz\u0103 cu o claritate \u015fi o fermitate din ce \u00een ce mai evidente. Criteriul estetic este reabilitat, \u00eenlocuind criteriul ideologic \u00een evaluare. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 o asemenea desprindere decisiv\u0103 de o epoc\u0103 de confuzie a valorilor nu se datoreaz\u0103 unui singur critic. Istoria, dac\u0103 \u00eendrep\u0163i lupa spre ea, spre un segment de timp, pentru a g\u0103si explica\u0163ii, are mi\u015fc\u0103ri lente, insidioase, preg\u0103tiri care pot fi \u00eempinse mult \u00eenapoi spre cauze \u015fi conjuncturi obscure. \u00cenaintea lui Nicolae Manolescu au \u00eentrev\u0103zut sensul schimb\u0103rii Paul Georgescu, Ov. S. Crohm\u0103lniceanu \u015fi al\u0163i converti\u0163i. Deodat\u0103 cu Nicolae Manolescu, \u00een anii 1960, Eugen Simion \u015fi Matei C\u0103linescu au pus \u015fi ei accentele care erau necesare \u00een sensul evolu\u0163iei literaturii spre un modernism cu o deschidere de orizont european, care nu fusese remarcat\u0103 \u015fi atestat\u0103 \u00eenainte. Dar, c\u00e2nd foarte t\u00e2n\u0103rul Nicolae Manolescu se stabilizeaz\u0103 \u00een postura de cronicar literar la Contemporanul, vocea sa se individualizeaz\u0103 \u015fi se desprinde din corul murmurelor anticipatoare, din grupul vocal al deschiz\u0103torilor de drum \u015fi cap\u0103t\u0103 deplin\u0103 independen\u0163\u0103. Se transform\u0103 uimitor de repede \u00eentr-o instan\u0163\u0103 critic\u0103, devenit\u0103 principalul barometru al schimb\u0103rilor. Autoritatea unei instan\u0163e critice se profileaz\u0103 irevocabil.<br \/>\n<strong>C\u0103linescianismul protector \u015fi fertil<\/strong><br \/>\nTerenul propice p\u0103rea s\u0103 fi fost, la o privire superficial\u0103, doar o revalorizare a c\u0103linescianismului. Permisivitatea, \u00eentr-o epoc\u0103 a supravegherii totale a oric\u0103rui gest critic, avea aceast\u0103 conjunctur\u0103 favorabil\u0103, care atenua senza\u0163ia rupturii. P\u0103rea c\u0103 nu e nimic revolu\u0163ionar: o simpl\u0103 revenire la c\u0103linescianism, cu at\u00e2t mai recomandabil\u0103 cu c\u00e2t amintirea criticului trezea tuturor nostalgii \u015fi respect. \u00cens\u0103, treptat \u015fi subtil, Nicolae Manolescu revine nu la acel<br \/>\nG. C\u0103linescu din anii 1950, cum era acceptabil oficial \u015fi cum s-ar fi putut crede, ci la G. C\u0103linescu din marea sa istorie a literaturii rom\u00e2ne din 1941 \u015fi la cel din perioada anterioar\u0103 r\u0103zboiului. C\u0103linescianismul a asigurat, protector, fluidizarea pa\u015fnic\u0103 a tranzi\u0163iei de la realismul socialist la neomodernism.\u00a0 Ar fi multe de spus despre culisarea bl\u00e2nd\u0103 a noului spirit critic din anii 1960 pe fondul foarte favorabil al unui c\u0103linescianism \u00eenc\u0103p\u0103tor \u015fi generos, compatibil cu toate orient\u0103rile din epoc\u0103 (criteriu ideologic, sociologism, spirit partinic, elogiu al clasicilor, promovarea contemporanilor oficiali ca<br \/>\nA. Toma, \u00eembl\u00e2nzirea sau camuflarea criteriului estetic, dar, totu\u015fi, prezen\u0163a lui discret\u0103, promi\u0163\u0103toare), c\u0103linescianism plurivoc prin care tinerii critici \u00een\u0163elegeau altceva dec\u00e2t vechii critici de direc\u0163ie ideologic\u0103.<br \/>\nPactul cu G. C\u0103linescu va fi pentru t\u00e2n\u0103rul Nicolae Manolescu arma sa imbatabil\u0103, calea pe care va putea strecura abia perceptibil no\u0163iunile \u015fi preceptele noii critici franceze. Roland Barthes, sub\u00een\u0163eles de c\u0103tre cunosc\u0103tori la \u00eenceput, apoi citat \u015fi invocat \u00een mod explicit, p\u0103rea o variant\u0103 autohton\u0103, benign\u0103 \u015fi inofensiv\u0103, de c\u0103linescianism. Sincronizarea cu critica european\u0103 se realiza cu sentimentul, mult mai u\u015for suportabil dec\u00e2t o declara\u0163ie deschis\u0103, c\u0103 nu e dec\u00e2t o \u00eentoarcere, necesar\u0103 \u015fi fertil\u0103, la c\u0103linescianism. Dezambiguizarea se produce mai t\u00e2rziu, \u00een anii 1970, c\u00e2nd G. C\u0103linescu este explicat \u015fi \u00eent\u0103rit prin E. Lovinescu. Reabilitarea mai timpurie, la \u00eenceputul anilor 1960, a lui Titu Maiorescu nu dezinhibase suficient perspectiva critic\u0103 \u015fi nu o orientase decisiv spre criteriul estetic. \u00cens\u0103 iner\u0163iile literaturii excesiv politizate fuseser\u0103 bruscate. Nicolae Manolescu a avut tactul de a face revolu\u0163ia de catifea \u00een impunerea \u015fi sus\u0163inerea criteriului estetic \u00een evaluarea literaturii contemporane, ca \u015fi \u00een schimbarea tabloului de valori. Evident c\u0103 nu o putea face de unul singur, dar f\u0103r\u0103 el evolu\u0163ia ar fi fost mult mai lent\u0103 \u015fi mult mai neclar\u0103. Coaliz\u0103rile s-au produs pe m\u0103sur\u0103 ce victoria noii critici se profila cu certitudine. Matei C\u0103linescu fusese, dintre tineri, criticul cel mai perspicace \u015fi mai eficient, combin\u00e2nd reinterpretarea interbelicilor cu promovarea tinerilor scriitori afilia\u0163i modernit\u0103\u0163ii. Solidarit\u0103\u0163ile (unele se vor transforma \u00een rivalit\u0103\u0163i) vor deveni fructuoase \u015fi frontul noii critici se consolideaz\u0103 cu Eugen Simion (\u015fi el un franctiror), cu Lucian Raicu, apoi cu Valeriu Cristea \u015fi mul\u0163i al\u0163ii. Dup\u0103 1970 b\u0103t\u0103lia era c\u00e2\u015ftigat\u0103, dar liderul r\u0103m\u00e2nea tot Nicolae Manolescu. C\u00e2nd cronicarul literar trece de la Contemporanul la Rom\u00e2nia literar\u0103, revista se transform\u0103 \u00een bastionul literaturii noii modernit\u0103\u0163i. Oric\u00e2t au \u00eencercat responsabilii ideologici ceau\u015fi\u015fti s\u0103 relativizeze rolul lui Nicolae Manolescu (\u00eentrerup\u00e2ndu-i cronica literar\u0103 sau pun\u00e2nd-o sub o alt\u0103 sigl\u0103), nu au reu\u015fit. Ba dimpotriv\u0103, i-au subliniat \u015fi mai ap\u0103sat importan\u0163a.<br \/>\nRezultatul nu putea fi eclipsat. S-a conturat \u015fi consolidat canonul estetic al literaturii rom\u00e2ne postbelice, acela pe care vor \u00eencerca s\u0103-l contracareze prevederile ren\u0103scute ale ideologiei ceau\u015fiste \u00een anii 1980, iar dup\u0103 1990 relativismele postmodernismului. R\u0103m\u00e2ne pentru to\u0163i un reper istoric, la care ne putem raporta \u00een cele mai diverse moduri. Contesta\u0163iile sunt cele mai ineficiente, c\u0103ci nu realizeaz\u0103 mai mult dec\u00e2t lupta inutil\u0103 cu eviden\u0163ele. Istoria nu mai poate fi schimbat\u0103, ci doar reinterpretat\u0103, explicat\u0103, povestit\u0103, autentificat\u0103 \u00eentr-o nara\u0163iune. Iar cea mai bun\u0103 \u015fi mai bine articulat\u0103 poveste este o istorie a literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. Nicolae Manolescu \u015fi-a argumentat \u015fi legitimat canonul estetic pentru care a lucrat c\u00e2teva decenii cu o asemenea \u201epoveste\u201d, una a\u015fteptat\u0103. Cum a fost primit\u0103 aceast\u0103 istorie? Cu mai mult scepticism dec\u00e2t ar fi fost previzibil, mai ales din partea criticii tinere sau relativ tinere. Nici Istoria lui G. C\u0103linescu nu a fost bine primit\u0103. \u00cen aceast\u0103 privin\u0163\u0103, faptele \u015fi reac\u0163iile sunt perfect comparabile. \u015ei G. C\u0103linescu \u015fi Nicolae Manolescu, \u00een mod curios, ambii au fost mai virulent contesta\u0163i dup\u0103 apari\u0163ia istoriilor legitimatoare, ca mari nara\u0163iuni, ale istoriei literaturii rom\u00e2ne dec\u00e2t \u00eenainte. Similarit\u0103\u0163ile nu se opresc aici. Am\u00e2ndoi consacr\u0103, \u00een etape istorice diferite, unul \u00een 1941, cel\u0103lalt \u00een 2008, un canon estetic al literaturii rom\u00e2ne, \u00een versiuni profund personalizate \u015fi, totu\u015fi, cu tot subiectivismul inerent, cu o mare capacitate de r\u0103sp\u00e2ndire \u015fi adop\u0163ie public\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-at\u00e2t de influent \u00eenc\u00e2t canonul lor estetic devine canonul didactic valabil la un moment dat, pe termen lung.<br \/>\n<strong>C\u00e2t de critic\u0103 poate fi o istorie critic\u0103?<\/strong><br \/>\nIstoria lui Nicolae Manolescu nu i s-a substituit istoriei lui G. C\u0103linescu, ci a continuat-o \u00een spirit. A continuat-o, dar a \u015fi modificat-o \u00een stil, viziune \u015fi valoriz\u0103ri. Nicolae Manolescu nu mai este nici at\u00e2t de epic, \u00een sens pur \u015fi simplu romanesc, nici at\u00e2t de biografist, cum a fost<br \/>\nG. C\u0103linescu. Scriitorii nu mai sunt pentru Nicolae Manolescu personaje pitore\u015fti dintr-o vast\u0103 p\u00e2nz\u0103 epic\u0103 a timpurilor istorice. Aceast\u0103 \u00eenclina\u0163ie l-a determinat pe G. C\u0103linescu s\u0103 individualizeze \u015fi s\u0103 eviden\u0163ieze, pentru pitorescul lor, prea multe mediocrit\u0103\u0163i sau s\u0103 mediocrizeze personalit\u0103\u0163i (cum e, de pild\u0103, cazul lui Titu Maiorescu) care ar fi meritat un cu totul alt tratament. Nicolae Manolescu nu mai procedeaz\u0103 \u00een acest mod. Nu c\u0103linescianizeaz\u0103 biografist istoria literaturii rom\u00e2ne. Chiar pentru marea istorie a lui G. C\u0103linescu, ce pretindea s\u0103 se desf\u0103\u015foare \u00een primul r\u00e2nd pe argumenta\u0163ia criteriului estetic, excesul biografist era o inconsecven\u0163\u0103, un lux ce \u015fi-l permitea prozatorul, cu riscul de a parazita sau de a eclipsa ideile critice. Critica \u00eens\u0103\u015fi, critica altora, era pentru G. C\u0103linescu \u00eentotdeauna pernicioas\u0103, perimat\u0103 sau eronat\u0103. Nu merita s\u0103 fie invocat\u0103. Autorul, criticul absolut, p\u0103rea c\u0103 nu are la ce \u015fi la cine se raporta \u00een domeniul ideilor \u015fi interpret\u0103rilor critice. Criticii \u00een\u015fi\u015fi, de la Titu Maiorescu la E. Lovinescu, sunt pentru G. C\u0103linescu personalit\u0103\u0163i neinteresante, ce pot deveni cel mult, extrem de rar, personaje interesante. To\u0163i contemporanii s\u0103i interbelici sunt minimaliza\u0163i sau ridiculiza\u0163i. Reac\u0163iile lor de nemul\u0163umire vin \u015fi din cauza acestei meschin\u0103rii de breasl\u0103 jignit\u0103, \u00een care G. C\u0103linescu ar fi singurul meseria\u015f onorabil sau, m\u0103 rog, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. Pentru Nicolae Manolescu istoria literaturii rom\u00e2ne exist\u0103 \u015fi e cu at\u00e2t mai interesant\u0103 cu c\u00e2t poate atesta mai multe puncte de vedere, perimate sau viabile. O istorie veritabil\u0103 a literaturii rom\u00e2ne nu poate fi dec\u00e2t o istorie critic\u0103, adic\u0103 o istorie scris\u0103 cu toat\u0103 critica acumulat\u0103 de-a lungul timpului \u00een jurul scriitorilor \u015fi, mai ales, \u00een jurul operelor. La modul ideal, desigur. C\u0103ci, \u00een mod real, istoria literaturii nu poate fi at\u00e2t de critic\u0103 pe c\u00e2t ar vrea, pentru c\u0103 risc\u0103 s\u0103 se \u00eempotmoleasc\u0103 \u00een straturile geologice ale interpret\u0103rilor ce solicit\u0103 s\u0103 fie evocate. Istoria literaturii nu se poate transforma \u00eentr-o banal\u0103 istorie a recept\u0103rii operelor. Uneori merit\u0103 s\u0103 faci acest bilan\u0163, alteori nu. C\u00e2nd da \u015fi c\u00e2nd nu? Greu de spus. De aici inconsecven\u0163ele. Istoria lui Nicolae Manolescu e suficient de critic\u0103 atunci c\u00e2nd e vorba de Eminescu \u015fi Caragiale (\u015fi \u00een foarte pu\u0163ine astfel de cazuri) \u015fi aproape deloc critic\u0103 atunci c\u00e2nd e vorba de Sadoveanu, Rebreanu, Bacovia, Blaga \u015fi mai ales de scriitorii postbelici. C\u00e2nd are un punct de vedere deja format, criticul nu mai are nevoie de critica altora. C\u00e2nd e \u00een criz\u0103, c\u00e2nd g\u0103se\u015fte mai greu un punct de vedere propriu, ca \u00een cazul lui Eminescu, atunci intr\u0103 \u00een dialog cu al\u0163ii, exploreaz\u0103 ce au spus al\u0163ii, valorific\u0103 sau combate, continu\u0103 o idee sau neag\u0103 o interpretare atestat\u0103. Istoria critic\u0103 a lui Nicolae Manolescu nu e nici pe departe at\u00e2t de critic\u0103 pe c\u00e2t se anun\u0163\u0103. Dar, \u00een orice caz, e total diferit\u0103 de procedarea lui G. C\u0103linescu. Nicolae Manolescu tr\u0103ie\u015fte \u015fi scrie cu bucurie \u00eentr-o societate de critici, prin excelen\u0163\u0103 una de emula\u0163ie, stimulatoare pentru spiritul s\u0103u critic, de neimaginat pentru<br \/>\nG. C\u0103linescu, un mizantrop incurabil.<br \/>\nCa un guvernator al B\u0103ncii Na\u0163ionale de valori literare (stau m\u0103rturie patru decenii de cronic\u0103 literar\u0103, ca \u015fi istoria critic\u0103 a cinci secole de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103), Nicolae Manolescu are deplin\u0103 credibilitate \u015fi legitimitate, fie c\u0103 \u00eel privim \u00een singularitatea lui, fie c\u0103 \u00eei vedem ac\u0163iunile critice integrate \u00een programul unui grup de elit\u0103. Nu se pot imagina ultimele cinci decenii de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 Nicolae Manolescu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>&nbsp; &nbsp; Nicolae Manolescu \u00eentruchipeaz\u0103 azi, \u00een mod clar \u015fi cert, c\u00e2teva idei definitorii \u015fi linii de for\u0163\u0103 ale unei jum\u0103t\u0103\u0163i de secol de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103. Nu exist\u0103 ambiguit\u0103\u0163i sau confuzii legate de numele s\u0103u \u00een promovarea valorilor din sfera noii modernit\u0103\u0163i, \u00eentr-o perioad\u0103 (anii 1960) \u00een care tocmai c\u0103 o literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 nou\u0103 ie\u015fea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/autoritatea-unei-instante-critice-nicolae-manolescu-75\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Autoritatea unei instan\u0163e critice. Nicolae Manolescu 75<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12899,124],"class_list":["post-21366","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-literara-istorie-critica-a-literaturii","tag-nicolae-manolescu"],"views":1866,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21366","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21366"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21366\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21366"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21366"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21366"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}