{"id":21355,"date":"2014-11-27T12:52:09","date_gmt":"2014-11-27T10:52:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21355"},"modified":"2014-11-27T12:52:09","modified_gmt":"2014-11-27T10:52:09","slug":"transcenderi-ale-globalizarii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/transcenderi-ale-globalizarii\/","title":{"rendered":"Transcenderi ale globaliz\u0103rii"},"content":{"rendered":"

Avem deja propuneri de a g\u00e2ndi ceea ce este \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie dep\u0103\u015fite realit\u0103\u0163ile lumii globalizate. Ele pleac\u0103 de la aceste realit\u0103\u0163i, dar vor s\u0103 ne scoat\u0103 din cadrul lor spre a ne pune pe alt\u0103 direc\u0163ie. Sunt, de asemenea, propuneri de afirmare a unor valori compensatorii \u00een raport cu ceea ce ofer\u0103 globalizarea \u015fi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, propuneri de str\u0103pungere a orizontului globaliz\u0103rii \u00een forma conceperii societ\u0103\u0163ii postglobalizate. Ilustr\u0103m reconstruc\u0163ia noastr\u0103 oprindu-ne mai \u00eent\u00e2i asupra propunerilor de smulgere din realitatea dat\u0103.<\/strong><\/em>
\nGeorg Simmel spunea c\u0103 pia\u0163a nu este doar un schimb de m\u0103rfuri care au valoare de schimb, ci \u015fi un schimb de valori. Afirma\u0163ia se confirm\u0103 ast\u0103zi, pe fondul \u00eent\u0103ririi tendin\u0163ei de a considera m\u0103rfurile nu doar din punctul de vedere al v\u00e2nz\u0103torului, ci \u015fi din punctul de vedere al consumatorului. Altfel spus, \u00een epoca clasic\u0103 a pie\u0163ei v\u00e2nz\u0103torul se interesa prea pu\u0163in de cump\u0103r\u0103tor \u015fi de afectarea naturii prin ceea ce producea \u015fi felul \u00een care o f\u0103cea. Cantitatea de produse de pe pia\u0163\u0103 era astfel \u00eenc\u00e2t considerente relative la consum \u015fi la mediu nu intrau \u00een discu\u0163ie. Ast\u0103zi suntem \u00een situa\u0163ia \u00een care nici consumatorul \u015fi nici mediul nu mai pot fi ignorate \u015fi trebuie luate \u00een seam\u0103 de cel care produce. Cu aceasta a \u00eenceput un proces de \u201emoralizare a pie\u0163elor\u201c, ne spune un economist foarte cultivat (Nico Stehr, Die Moralisierung der M\u00e4rkte. Eine Gesellschaftstheorie, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2007).
\nNico Stehr \u00ee\u015fi leag\u0103 speran\u0163ele de \u201eprocesele de globalizare ce se \u00eengrijesc de o moralizare a pie\u0163elor la scara lumii, mai cu seam\u0103 \u00een urma unei rapide cre\u015fteri a comer\u0163ului mondial din anii \u201970 \u00eencoace, a campaniilor de reclam\u0103 globale \u015fi a mijloacelor de comunica\u0163ie globale, ca \u015fi a internetului\u201c (p. 13). \u00cen consecin\u0163a acestor procese, vom avea o schimbare a ceea ce Emile Durkheim numea \u201emorala social\u0103\u201c, ca efect al modific\u0103rii \u201emediului social\u201c. \u00cen mod exact vom tr\u0103i schimbarea \u201eatitudinilor sociale\u201c \u015fi includerea consumatorului \u00een schema produc\u0163iei. Prin \u201emoralizarea pie\u0163elor\u201c aici se \u00een\u0163eleg schimb\u0103ri at\u00e2t pe planul capacit\u0103\u0163ilor de ac\u0163iune ale indivizilor, c\u00e2t \u015fi pe planul institu\u0163ional \u015fi structural, dar accentul cade pe schimb\u0103ri ale consumatorului, mai ales ca urmare a inform\u0103rii \u015fi educa\u0163iei. Avem aici proba c\u0103 ceea ce numim \u201ecapital cultural\u201c este o parte ce trebuie recunoscut\u0103 explicit a \u201ecapitalului social\u201c, c\u0103ci ea joac\u0103 un rol distinct. Pe un plan mai cuprinz\u0103tor, \u00een baza proceselor de globalizare, suntem pu\u015fi \u00een situa\u0163ia de a sesiza limitele conceptualiz\u0103rilor existente ale societ\u0103\u0163ii \u015fi de a ne asuma noi ini\u0163iative de conceptualizare. Bun\u0103oar\u0103, sesiz\u0103m acum nu numai muta\u0163iile pie\u0163ei, deci dependen\u0163a istoric\u0103 a acesteia, ci \u015fi \u00eemprejurarea c\u0103 pia\u0163a este \u00eencadrat\u0103 de o cultur\u0103 \u015fi nu este o constant\u0103 imuabil\u0103. Perioada postbelic\u0103 ne-a adus o infla\u0163ie de teorii ale societ\u0103\u0163ii axate pe producerea pentru consum, f\u0103r\u0103 tematizarea dependen\u0163ei culturale a consumului, care acum se deschide. Suntem acum \u00een situa\u0163ia de a conceptualiza schimbarea istoric\u0103 a pie\u0163ei \u015fi a \u00eemprejur\u0103rii c\u0103 pia\u0163a este parte a \u00eentregului social.
\nAltfel spus, cad premisa economismului \u2013 interpretarea dup\u0103 care \u00een istorie economia dicteaz\u0103 totdeauna \u00eenaintarea \u2013 \u015fi economismul \u00eensu\u015fi, precum \u015fi consecin\u0163ele sale. Devine adev\u0103rat ceea ce Niklas Luhmann a \u00eentrev\u0103zut, anume c\u0103 \u201esocialismul este sistemul care s-a pr\u0103bu\u015fit ceva mai devreme dec\u00e2t capitalismul\u201c. \u00cen mod limpede, ceea ce s-a \u00een\u0163eles prin capitalism intr\u0103, de asemenea, \u00een istorie, f\u0103r\u0103 ca aceasta s\u0103 \u00eensemne pr\u0103bu\u015firea economiei de pia\u0163\u0103. Aceast\u0103 economie, pie\u0163ele de fapt, r\u0103m\u00e2n cu rolul lor istoric dintotdeauna, dar \u00ee\u015fi schimb\u0103 condi\u0163ionarea cultural\u0103 \u2013 ceea ce este ast\u0103zi de importan\u0163\u0103 fundamental\u0103.
\nMai mul\u0163i autori de referin\u0163\u0103 \u2013 filosofi precum Popper \u015fi Habermas, teologi precum Ratzinger \u015fi K\u00fcng \u2013 s-au preocupat sistematic de dep\u0103\u015firea \u201erelativismului\u201c, ce a invadat sferele vie\u0163ii \u015fi ale g\u00e2ndirii \u00een condi\u0163iile globaliz\u0103rii. Am abordat \u00een alt loc, la r\u00e2ndul meu, relativismul (vezi Andrei Marga, Relativismul \u015fi consecin\u0163ele sale, EFES, Cluj-Napoca, 1998), \u00eenc\u00e2t nu st\u0103rui din nou asupra acestuia. Men\u0163ionez doar c\u0103, dintre sociologii de anvergur\u0103, Raymond Boudon a sesizat mai exact c\u0103 relativismul \u00een diversele sale ipostaze, ca mentalitate, ca op\u0163iune conceptual\u0103, ca atitudine, este marca timpului. \u00centr-o epoc\u0103 \u00een care s-au pr\u0103bu\u015fit toate \u201eideologiile construc\u0163iei\u201c, a r\u0103mas pe scen\u0103 doar \u201eideologia negativ\u0103 a relativismului\u201c, care are printre efectele indirecte divor\u0163ul profund dintre opinia cet\u0103\u0163enilor \u015fi lumea politic\u0103, ce afecteaz\u0103 grav democra\u0163ia. Pe fondul \u00eenaint\u0103rii cu succes a globaliz\u0103rii, se propune, ca ideologie a \u00eenaint\u0103rii, adaptarea democra\u0163iei la noile realit\u0103\u0163i. Se propune trecerea de la \u201edemocra\u0163ia reprezentativ\u0103\u201c la \u201edemocra\u0163ia participativ\u0103\u201c \u015fi se mizeaz\u0103 pe caracterul incantatoriu al formulei.
\nNu este nevoie de nici o aprofundare a democra\u0163iei \u2013 argumenteaz\u0103 cunoscutul sociolog francez \u2013 ci de con\u015ftientizarea situa\u0163iei. \u201eProblema veritabil\u0103 este mai cur\u00e2nd c\u0103, sub efectul pierderii reperelor indus\u0103 de relativism, principiile fundamentale ale democra\u0163iei nu mai sunt obiectul respectului pe care \u00eel merit\u0103 \u015fi c\u0103, sub influen\u0163a persistent\u0103 a relativismului ambiant, elitele politice \u015fi mediatice se las\u0103 ghidate mai ales de minorit\u0103r\u0163i active \u015fi de opinia… politic\u0103 \u015fi mediatic\u0103\u201c (Raymond Boudon, Renouveler la d\u00e9mocratie. \u00c9loge du sens commun, Odile Jacob, Paris, 2006, p. 12). Relativismul, ca ideologie favorizat\u0103 de circumstan\u0163ele existente, este consolidat de cercet\u0103ri socotite \u015ftiin\u0163ifice, generate de diver\u015fi autori din discipline precum antropologia, sociologia, psihologia social\u0103 \u015fi filosofie, care au grij\u0103 s\u0103-i asigure o istorie lung\u0103, cu reprezentan\u0163i \u00een epocile trecute, ca orice ideologie. Asemenea altor ideologii, relativismul a invadat toate sectoarele vie\u0163ii \u015fi ac\u0163iunii.
\nCa antidot la relativism Raymond Boudon propune sondarea cunoa\u015fterii \u015fi, mai exact, revenirea la \u201esim\u0163ul comun\u201c, adic\u0103 la acel \u201ebun-sim\u0163\u201c care asigur\u0103 de obicei continuitatea vie\u0163ii \u00een cadre rezonabile. Pentru a ajunge aici este nevoie de reluarea abord\u0103rilor promovate de marii sociologi clasici, precum Alexis de Tocqueville, Emile Durkheim \u015fi Max Weber, pe linia felului \u00een care ei au g\u00e2ndit \u00eemprejur\u0103rile. Ace\u015fti sociologi ne-au pus la \u00eendem\u00e2n\u0103 instrumente conceptuale pentru a concepe \u00een mod mai profund \u201erela\u0163ia dintre universal \u015fi singular\u201c, f\u0103r\u0103 a c\u0103dea \u00een culturalismul relativist de mai t\u00e2rziu.
\nCei trei sociologi au privit civiliza\u0163ia Occidentului ca \u201eproces de selec\u0163ie a ideilor ra\u0163ionale\u201c \u015fi au respins istoricismul. \u201eAcest refuz al istoricismului are drept contraparte pozitiv\u0103 afirmarea responsabilit\u0103\u0163ii cet\u0103\u0163eanului, a omului politic sau intelectualului. Din nefericire spiritul responsabilit\u0103\u0163ii se asociaz\u0103 r\u0103u cu relativismul\u201c (p. 16). Exist\u0103, desigur, o varia\u0163ie a valorilor \u00een cursul timpului, dar, a\u015fa cum ne arat\u0103 cel mai bine bunul sim\u0163 al oamenilor, de aici nu rezult\u0103 nicidecum vreo justiticare a interpret\u0103rii relativiste a valorilor.
\nRaymond Boudon sper\u0103 s\u0103 poat\u0103 recupera privirea \u201espectatorului impar\u0163ial\u201c, ce r\u0103m\u00e2ne indispensabil\u0103 democra\u0163iei, printr-o \u201earheologie a bunului-sim\u0163\u201c, care s\u0103-l scoat\u0103 din devalorizarea la care a fost supus \u00een ultimul secol. Nu avem motive s\u0103 contest\u0103m c\u0103 \u201esim\u0163ul comun\u201c este \u201ebun-sim\u0163\u201c, chiar dac\u0103 \u015fi pe terenul lui se constat\u0103 perturb\u0103ri (prin \u201epasiuni\u201c) ale sim\u0163ului comun \u00een cursul istoriei. \u00cen orice situa\u0163ie, \u201esim\u0163ul comun\u201c r\u0103m\u00e2ne o cale de acces mai bun\u0103 la realitate, iar marii sociologi clasici au \u015ftiut aceasta. Pentru ei \u201esim\u0163ul comun\u201c \u015fi \u201ebunul sim\u0163\u201c coincid. \u201eMoli\u00e8re a ilustrat perfect aceast\u0103 concep\u0163ie atunci c\u00e2nd \u015fi-a articulat piesele \u00een jurul a dou\u0103 tipuri de personaje: personajele principale, al c\u0103ror bun sim\u0163 este corupt de pasiune, \u015fi personajele secundare, de bun-sim\u0163, care au ca func\u0163ie s\u0103 sublinieze ridicolul primelor \u015fi despre care se presupune c\u0103 sunt \u00een linie cu sentimentele publicului. Faptul c\u0103 primele au capacitatea de a declan\u015fa r\u00e2sul sau reprobarea presupune c\u0103 publicul \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte bunul sim\u0163 al celor din a doua categorie. \u00cemprejurarea c\u0103 ele fac s\u0103 se r\u00e2d\u0103 totdeauna, chiar \u015fi ast\u0103zi, este semnul c\u0103 aceast\u0103 teorie clasic\u0103 este cea bun\u0103. R\u00e2sul are esen\u0163ialmente \u2013 sus\u0163ine cu profunzime Jean Stoetzel (1944) \u2013 func\u0163ia de a fi un revelator de valori. Prin contrast, no\u0163iunea de sim\u0163 comun este tratat\u0103 \u00een largi sectoare ale \u015ftiin\u0163elor umane nu ca un sinonim, ci ca un antonim al celui de bun sim\u0163\u201c (pp. 196-197).
\nS\u0103 lu\u0103m un exemplu simplu \u015fi la \u00eendem\u00e2n\u0103 pentru a ilustra nevoia de a reconsidera sim\u0163ul comun \u015fi de a-l lua drept bunul sim\u0163. Este vorba de paradoxul votului. Conform teoriei alegerii ra\u0163ionale, cel care ac\u0163ioneaz\u0103 o face consider\u00e2nd consecin\u0163ele actelor sale. Or, cel care voteaz\u0103 \u015ftie adesea c\u0103 introducerea, de c\u0103tre el, a unui buletin \u00een urn\u0103 nu antreneaz\u0103 schimbarea rezultatului scrutinului. Milton Friedman a propus ca \u00een descrierea economiei s\u0103 fie l\u0103sate la o parte st\u0103rile de con\u015ftiin\u0163\u0103 ale celor care ac\u0163ioneaz\u0103. Raymond Boudon argumenteaz\u0103 c\u0103, dimpotriv\u0103, votul exercitat de cet\u0103\u0163ean nu se poate explica dec\u00e2t dac\u0103 se ia \u00een considerare ceea ce simte acesta. \u201eParadoxul ar disp\u0103rea dac\u0103 se admite c\u0103 actorul voteaz\u0103 nu pentru c\u0103 el crede c\u0103 poate modifica rezultatul unui scrutin prin votul s\u0103u, ci pentru c\u0103 el consider\u0103 democra\u0163ia ca un regim bun, iar alegerile drept institu\u0163ia fundamental\u0103 a democra\u0163iei\u201c (p. 207). St\u0103rile de con\u015ftiin\u0163\u0103 trebuie luate \u00een seam\u0103, c\u0103ci ele sunt fapte ale vie\u0163ii sociale.
\nRaymond Boudon are \u00een vedere revenirea de la \u201e\u015ftiin\u0163ele umane\u201c de ast\u0103zi, care-\u015fi \u00eempiedic\u0103 singure demersul \u00eempotmolindu-se \u00een mul\u0163imea separ\u0103rilor artificiale pe care le produc, la \u201eumanioarele\u201c epocii clasice, care asigurau o \u00een\u0163elegere natural\u0103 a evenimentelor lumii. Aceasta \u00eenseamn\u0103, \u00eenainte de toate, reevalu\u0103ri ale realit\u0103\u0163ii. \u201e\u00cen ceea ce prive\u015fte principiul dup\u0103 care \u015ftiin\u0163ele umane ar putea ignora st\u0103rile de con\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi sensul pe care acestea \u00eel imprim\u0103, este de revenit la a admite c\u0103 se poate amputa arbitrar realitatea, c\u0103ci aceste st\u0103ri de con\u015ftiin\u0163\u0103 fac parte din real. Pe de alt\u0103 parte, sim\u0163ul comun arat\u0103 c\u0103 ideea dup\u0103 care ar fi imposibil s\u0103 se reconstituie st\u0103rile de con\u015ftiin\u0163\u0103 ale altuia este un mit. Dac\u0103 s-ar lua aceast\u0103 idee \u00een serios, atunci \u00eentreaga via\u0163\u0103 social\u0103 ar fi imposibil\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, se poate observa c\u0103 analizele sociologice clasice se feresc s\u0103 ia \u00een serios aceast\u0103 idee. Dimpotriv\u0103, \u00een analizele lor, Tocqueville, Weber sau Durkheim pleac\u0103 totdeauna de la principiul c\u0103 sensul pe care individul \u00eel confer\u0103 actelor sau credin\u0163elor sale este cauza \u015fi c\u0103 acest sens poate fi reg\u0103sit indirect plec\u00e2nd de la o analiz\u0103 a datelor comportamentului\u201c (p. 219).
\nRaymond Boudon voia s\u0103 capteze condi\u0163ii ale vie\u0163ii sociale care sunt refractare la globalizare \u015fi s\u0103 ancoreze \u00een ele conturarea alternativei. Pierre Mannent sesizeaz\u0103 c\u0103 democra\u0163ia nu este posibil\u0103 dec\u00e2t \u00een condi\u0163iile p\u0103str\u0103rii na\u0163iunii, ale c\u0103rei frontiere sunt evident \u015fi sistematic erodate odat\u0103 cu \u00eenaintarea globaliz\u0103rii din vremea noastr\u0103. Globalizarea \u015fi democra\u0163ia, \u00een\u0163eleas\u0103 la propriu, ca demos \u015fi kratos, nu sunt compatibile, dec\u00e2t cu pre\u0163ul expansiunii lui kratos, dar f\u0103r\u0103 demos. Acum democra\u0163ia se reduce la exercitarea de drepturi ale omului, dar \u015fi-a pierdut dimensiunea consubstan\u0163ial\u0103 a \u201edeliber\u0103rii\u201c.<\/p>\n

(continuare \u00een pagina 7)
\n(urmare din pagina 6)<\/p>\n

\u201eAst\u0103zi drepturile au invadat \u00eentregul c\u00e2mp al reflec\u0163iei \u015fi, pentru a spune astfel, al con\u015ftiin\u0163ei. Ele au rupt alian\u0163a cu puterea, devenind inamici implacabili ai acesteia. De la alian\u0163a dintre drept \u015fi putere noi am trecut la reclamarea unei puteri a dreptului, a c\u0103rei <putere a judec\u0103torilor> nu ar fi \u00een cele din urm\u0103 dec\u00e2t manifestarea empiric\u0103 sau <fenomenal\u0103>. Aceast\u0103 elevare a dreptului pe seama puterii \u2013 aici a puterii politice legitime \u2013 constituie, cu siguran\u0163\u0103, un factor din ce \u00een ce mai determinant \u015fi debilitant al vie\u0163ii politice a na\u0163iunilor europene\u201c (Pierre Mannent, La raison des nations. Reflexions sur la d\u00e9mocratie en Europe, Gallimard, Paris, 2006, pp. 27-28). Chiar prin ceea ce se consider\u0103 a fi extinderea democra\u0163iei \u00een condi\u0163iile globaliz\u0103rii s-a ajuns la zdruncinarea \u201econdi\u0163iilor de posibilitate a democra\u0163iei, adic\u0103 a statului suveran, pe de o parte, \u015fi, pe de alt\u0103 parte, a poporului constituit, cel mai cunoscut sub numele de na\u0163iune\u201c (p. 26).
\nS-au realizat \u015fi alt\u0103dat\u0103 \u00een istorie civiliza\u0163ii, dar abia civiliza\u0163ia noastr\u0103 a \u00eenf\u0103ptuit o \u201eciviliza\u0163ie unit\u0103 cu libertatea\u201c, iar unirea a fost posibil\u0103 \u00een \u201esingurele forme politice ale cet\u0103\u0163ii \u015fi statului na\u0163iune\u201c (p. 46). Acum, \u201eguvernate prin aceste instrumente ale guvernan\u0163ei, \u015fi nu ale guvernului, popoarele europene devin instrumentele instrumentelor lor, materia nemul\u0163umit\u0103, dar docil\u0103 a unei \u00eempil\u0103ri fa\u0163\u0103 de guvernan\u0163e care, de la comun\u0103 la Na\u0163iunile Unite, au ca unic\u0103 preocupare de a preveni orice ac\u0163iune individual\u0103 sau colectiv\u0103 care nu ar fi simpla aplicare a unei reguli de drept. \u00cembr\u0103\u0163i\u015f\u00e2nd <valori> democratice, noi am uitat sensul democra\u0163iei, sensul ei politic, care este guvernarea de sine. A revenit timpul despotismului luminat, denumire exact\u0103 pentru suma de agen\u0163ii, administra\u0163ii, cur\u0163i de justi\u0163ie \u015fi comisii care, \u00een dezordine, dar \u00eentr-un spirit unanim, ne dau din ce \u00een ce mai meticulos regula\u201c
\n(pp. 58-59). S-a ajuns departe pe un drum plin de primejdii, \u00eenc\u00e2t a devenit tot mai clar\u0103 problema ce trebuie rezolvat\u0103 pentru a r\u0103m\u00e2ne la democra\u0163ie. \u201eEuropa \u00eencearc\u0103 s\u0103 scape de obliga\u0163ia de a r\u0103spunde ascunz\u00e2ndu-se \u00een mul\u0163ime… Dar vacuitatea spiritual\u0103 a Europei l\u0103rgit\u0103 la indefinit este astfel c\u0103 problema revine cu urgen\u0163\u0103 sporit\u0103. Se poate tr\u0103i \u00eentr-o lume uman\u0103 lipsit\u0103 de orice form\u0103?\u201c (pp. 96-97). Ilustrul g\u00e2nditor de la Sorbona ne asigur\u0103 c\u0103 nu.<\/p>\n

\n(Din volumul \u00een curs de publicare, <\/strong>
\nMetanarativii\u00a0 actuali. Dezvoltare, modernizare, globalizare, <\/strong><\/em>
\nde Andrei Marga)<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Avem deja propuneri de a g\u00e2ndi ceea ce este \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie dep\u0103\u015fite realit\u0103\u0163ile lumii globalizate. Ele pleac\u0103 de la aceste realit\u0103\u0163i, dar vor s\u0103 ne scoat\u0103 din cadrul lor spre a ne pune pe alt\u0103 direc\u0163ie. Sunt, de asemenea, propuneri de afirmare a unor valori compensatorii \u00een raport cu ceea ce… Cite\u0219te mai mult »Transcenderi ale globaliz\u0103rii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[12890,12891,12889,12888],"class_list":["post-21355","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-campanii-de-reclama-globale","tag-morala-sociala","tag-moralizare-a-pietelor","tag-procesele-de-globalizare"],"views":1134,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21355","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21355"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21355\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21355"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21355"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21355"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}