Narativul sinelui, povestea care explic\u0103 cine suntem, este cel mai lung proces mental pe care-l avem. \u00cencepe \u00een clipa \u00een care devenim con\u015ftien\u0163i \u015fi continu\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care con\u015ftien\u0163a se stinge. Imaginea pe care o avem despre noi \u00een\u015fine este o component\u0103 important\u0103 a narativului sinelui. Validat\u0103 prin interac\u0163iunile cu cei din jur, este prezentat\u0103 \u00eentr-un proces de continu\u0103 negociere \u00eentre ceea ce \u015ftim c\u0103 suntem \u015fi ceea ce dorim s\u0103 p\u0103rem at\u00e2t \u00een ochii no\u015ftri, c\u00e2t \u015fi \u00een ai altora. Psihologii au identificat numeroase mecanisme prin care distorsion\u0103m procesul \u00een favoarea noastr\u0103, de exemplu confirmation bias \u2013 tendin\u0163a de a crede selectiv informa\u0163ia care ne confirm\u0103 convingerile, efectul Forer \u2013 tendin\u0163a de a crede c\u0103 afirma\u0163ii vag pozitive se refer\u0103 la noi \u015fi ne descriu cu precizie, sau adev\u0103rismul (truthiness) \u2013 tendin\u0163a de a crede ceea ce vrem, nu ceea ce \u015ftim. Distorsiunile favorabile imaginii despre sine, create prin utilizarea procedeelor descrise mai sus, sunt consolidate \u015fi permanentizate prin autoam\u0103gire. Prezentarea sinelui \u00een interac\u0163iuni sociale cere un efort specific numit de psihologul social Goffman facework. Cu c\u00e2t discrepan\u0163a dintre imaginea pe care o proiect\u0103m \u015fi realitate este mai mare, cu at\u00e2t efortul necesar e mai intens.
\nDin punct de vedere moral, imaginea de sine reprezint\u0103 o judecat\u0103 de valoare, o apreciere a m\u0103surii \u00een care am reu\u015fit s\u0103 ne men\u0163inem comportamentul \u00een limitele definite de normele morale interiorizate. Concordan\u0163a este r\u0103spl\u0103tit\u0103 cu satisfac\u0163ie, discrepan\u0163a e pedepsit\u0103 cu sentimente de neputin\u0163\u0103, ru\u015fine \u015fi vinov\u0103\u0163ie. \u00centruc\u00e2t cele din urm\u0103 sunt sentimente nepl\u0103cute, avem o \u00eenclinare puternic\u0103 de a le evita. Cu alte cuvinte, motiva\u0163ia de origine social\u0103 de a ap\u0103rea \u00eentr-o lumin\u0103 pozitiv\u0103 are un corespondent interior \u00een dorin\u0163a de a evita autoevalu\u0103rile negative: nu \u00eencerc\u0103m numai s\u0103-i \u00een\u015fel\u0103m pe al\u0163ii, ci \u015fi pe noi \u00een\u015fine.
\nFor\u0163ele care contracareaz\u0103 tentativa de disimulare sunt p\u0103rerea celorlal\u0163i \u015fi valorile morale interiorizate dezvoltate din nucleul moralit\u0103\u0163ii elementare descrise de Vasile Morar, \u00eensu\u015fite \u00een prima copil\u0103rie, care devin nucleul structurii interne, baza pentru toate judec\u0103\u0163ile morale \u015fi pentru ceea ce numim con\u015ftiin\u0163\u0103. Sentimentele pozitive \u015fi negative care reglementeaz\u0103 comportamentul social: satisfac\u0163ia de a primi laude, de a fi consecvent, vinov\u0103\u0163ia, ru\u015finea \u00ee\u015fi au originea \u00een aceast\u0103 structur\u0103 \u015fi sunt rezultatul unui proces de evaluare. Putem asemui mecanismul prin care efectu\u0103m evaluarea cu privitul \u00een oglind\u0103: vrem s\u0103 vedem cum ap\u0103rem \u00een ochii no\u015ftri \u015fi ai celor importan\u0163i pentru noi (de unde \u015fi expresia a te oglindi \u00een ochii cuiva). Am sugerat mai sus mai multe strategii pe care le utiliz\u0103m atunci c\u00e2nd nu ne place ceea ce vedem \u00een oglind\u0103.
\nO privire asupra societ\u0103\u0163ii contemporane rom\u00e2ne\u015fti indic\u0103 o serie de tendin\u0163e care sugereaz\u0103 un proces patologic: vulgarizarea culturii \u015fi a limbajului, ridicarea mitoc\u0103niei la rang de mecanism de adaptare, ridicarea ideii de \u201ea te descurca\u201c la rangul de virtute moral\u0103, prevalen\u0163a corup\u0163iei, ostenta\u0163ia, parvenitismul etc. Din moment ce nu avem nici o dovad\u0103 c\u0103 p\u0103rin\u0163ii \u00ee\u015fi \u00eenva\u0163\u0103 copiii c\u0103 e acceptabil s\u0103 furi, s\u0103 min\u0163i sau s\u0103 \u00een\u015feli, ne putem \u00eentreba care este cauza eroziunii principiilor morale. Mai mult, ne putem \u00eentreba dac\u0103 anumite conflicte specifice nerezolvate din trecutul nostru, care au contribuit semnificativ la severitatea \u015fi nocivitatea regimurilor totalitare succesive la care am fost supu\u015fi, nu constituie o explica\u0163ie plauzibil\u0103 a for\u0163elor care afecteaz\u0103 spa\u0163iul public \u015fi care duc la distorsiunile men\u0163ionate mai sus.
\nDac\u0103 revenim la analogia oglinzii, putem afirma c\u0103 imaginea pe care o avem \u00een prezent \u00een lume \u015fi care nu ne place, contrazice \u00een mod substan\u0163ial imaginea pe care o avem despre noi. Dup\u0103 cum spune Goffman, discrepan\u0163a creeaz\u0103 nevoia de facework intensiv. Un exemplu ar fi deturnarea ICR dintr-o institu\u0163ie cultural\u0103 \u00eentr-un organ de propagand\u0103; alte exemple mai patologice sunt abera\u0163iile protocroniste, fanteziile paranoide de conspira\u0163ii anti-rom\u00e2ne\u015fti \u015fi c\u0103utarea obsesiv\u0103 de \u0163api isp\u0103\u015fitori. Efectele secundare ale acestor eforturi, \u015fi anume intensificarea xenofobiei, a rasismului \u015fi a antisemitismului, afi\u015farea unei atitudini nep\u0103s\u0103toare, impertinent-zeflemitoare fa\u0163\u0103 de orice critic\u0103, contribuie la continua deteriorare a imaginii Rom\u00e2niei, complet\u00e2nd un cerc vicios. Exemple tipice sunt punerea de be\u0163e \u00een roate particip\u0103rii diasporei la alegerile preziden\u0163iale; sabotarea pentru motive de politic\u0103 local\u0103 meschin\u0103 a planurilor pentru construc\u0163ia (contractat\u0103) a tronsoaneler de autostrad\u0103 unind Romania cu Europa, acompaniat\u0103 de \u201ene-absorbirea\u201c fondurilor primite care nu s-au putut fura (un fel de \u201es\u0103 moar\u0103 capra vecinului\u201c aplicat\u0103 \u00een mod absurd nou\u0103 \u00een\u015fine); corup\u0163ia generalizat\u0103 cvasioficial\u0103 practicat\u0103 de fac\u0163iunea aflat\u0103 la putere \u015fi, mult mai grav, subminarea statului de drept, de exemplu in cazul c\u0103l\u0103ilor lui Gheorghe Ursu.
\nLiteratura propune c\u00e2teva mijloace imaginare de a \u00eendeplini dorin\u0163ele \u015fi de a sc\u0103pa de vinov\u0103\u0163ie \u015fi responsabilitate, de a contracara imaginea nepl\u0103cut\u0103 din oglind\u0103. Pielea de sagri a lui Balzac \u00eendepline\u015fte dorin\u0163ele imorale ale posesorului, dar nu-l fere\u015fte de consecin\u0163e: se mic\u015foreaz\u0103 cu fiecare folosin\u0163\u0103 \u015fi pe m\u0103sur\u0103 ce pielea dispare, posesorul se deterioreaz\u0103. \u00cen mod similar, prestigiul \u015fi bun\u0103voin\u0163a pot atenua efectul nociv al proceselor descrise mai sus, dar, pe m\u0103sur\u0103 ce capitalul moral este irosit, imaginea negativ\u0103 nu mai poate fi disimulat\u0103, ba chiar devine mai compromi\u0163\u0103toare. Distan\u0163a dintre imaginea despre sine dorit\u0103 \u015fi cea care exist\u0103 \u00een percep\u0163ia altora devine at\u00e2t de semnificativ\u0103, \u00eenc\u00e2t facework-ul \u00ee\u015fi pierde eficacitatea, \u015fi unicul mod de a men\u0163ine iluzia este ruperea de realitate.
\n\u00cen Portretul lui Dorian Gray Oscar Wilde indic\u0103 posibilitatea ca efectele negative ale ac\u0163iunilor imorale s\u0103 afecteze nu subiectul, ci portretul s\u0103u. C\u00e2t\u0103 vreme subiectul nu-\u015fi vede portretul, r\u0103m\u00e2ne neprih\u0103nit. Evident, portretul e o metafor\u0103. Cu mult \u00eenainte, Platon a propus dezlegarea \u00een Republica. Glaucon, discut\u00e2nd cu Socrate dac\u0103 a fi drept este o virtute c\u0103tre care gravit\u0103m \u00een mod natural, ridic\u0103 problema inelului lui Gyges, care are darul de a-\u015fi face purt\u0103torul invizibil. Cine, \u00eentreab\u0103 Glaucon, dac\u0103 \u015ftie c\u0103 nu poate fi v\u0103zut, n-ar lua cu impunitate orice, nu ar seduce orice femeie? \u015ei, dac\u0103 a\u015fa stau lucrurile, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 suntem cinsti\u0163i din frica de a fi prin\u015fi, nu din dorin\u0163a de a fi drep\u0163i?
\nR\u0103spunsul lui Socrate, la care ajunge pe c\u0103i lungi \u015fi \u00eentortocheate, se poate parafraza \u00een felul urm\u0103tor: de c\u00e2te ori folose\u015fti inelul lui Gyges \u00ee\u0163i p\u00e2ng\u0103re\u015fti sufletul. \u00cen termenii discu\u0163iei noastre anterioare: \u00een\u015fel\u0103ciunea duce la deteriorarea imaginii despre sine. Concluzia este validat\u0103 de studiile contemporane ale psihologului Dan Ariely, care demonstreaz\u0103 c\u0103, atunci c\u00e2nd \u015ftim c\u0103 nu suntem observa\u0163i, tindem s\u0103 tri\u015f\u0103m, dar tri\u015f\u0103m pu\u0163in. For\u0163a care ne modereaz\u0103 este dorin\u0163a de a fi percepu\u0163i, at\u00e2t de al\u0163ii, c\u00e2t \u015fi de noi \u00een\u015fine ca persoane cumsecade, cu alte cuvinte, o variant\u0103 atenuat\u0103 a solu\u0163iei propus\u0103 de Platon (prin intermediul lui Socrate)
\nDac\u0103 accept\u0103m concluziile lui Ariely, trebuie s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m atunci c\u00e2nd suntem confrunta\u0163i cu legiuitor dup\u0103 legiuitor trimis la pu\u015fc\u0103rie, cu avere dup\u0103 avere ob\u0163inut\u0103 prin mijloace necinstite, cu \u201ebaroni\u201c \u015fi mici satrapi locali care-\u015fi abuzeaz\u0103 puterea cu impunitate: to\u0163i ace\u015ftia \u00eencearc\u0103 s\u0103 tri\u015feze nu un pic, ci c\u00e2t \u00eencape, \u015fi \u00eei consider\u0103 pe oamenii cumsecade ni\u015fte fraieri. Mecanismul este cel de legitimare social\u0103 a tri\u015fatului. Magnitudinea fenomenului \u00ee\u0163i confer\u0103 onorabilitate \u015fi legitimitate prin repetitivitate \u015fi frecven\u0163\u0103: este \u00een regul\u0103 s\u0103 tri\u015fezi, to\u0163i o fac, doar neadapta\u0163ii \u015fi cei slabi nu \u00een\u0163eleg s\u0103 o fac\u0103. Oare avem ghinion? Suntem nevolnici, condamna\u0163i s\u0103 suport\u0103m pasiv? Sau este vorba de un efect sistemic generalizat, simptomul unor conflicte nerezolvate pe care evit\u0103m s\u0103 le scoatem la lumin\u0103? Oscar Wilde a fost naiv. Un Dorian Gray neao\u015f se uit\u0103 la portetul s\u0103u cu tupeul \u015fi cu nesim\u0163irea c\u0103lite prin batjocorirea zilnic\u0103 a \u201eperdan\u0163ilor\u201c cinsti\u0163i. Pentru el nu exist\u0103 nici o diferen\u0163\u0103 \u00eentre oglind\u0103 \u015fi portretul lui Dorian Gray. Metafora portretului se bazeaz\u0103 pe presupunerea c\u0103 subiectului \u00eei pas\u0103. B\u0103d\u0103ranul parvenit nu are nevoie nici de inelul lui Gyges, pentru c\u0103 nu simte nevoia s\u0103 se fereasc\u0103, \u015fi nici de pielea de sagri, pentru c\u0103 face, oricum, ce vrea. Nu numai c\u0103 nu este un om drept de dragul de a fi drept, ci invers: fur\u0103 \u015fi abuzeaz\u0103 c\u00e2t \u00eencape pentru c\u0103 poate. \u201eHo\u0163ul neprins e om cinstit\u201c nu este acela\u015fi lucru cu prezum\u0163ia de nevinov\u0103\u0163ie a acuzatului \u00eentr-un sistem legal democratic, mai ales c\u00e2nd cei care au p\u00e2inea \u015fi cu\u0163itul \u00ee\u015fi arog\u0103 dreptul de a defini ce \u00eenseamn\u0103 \u201eneprins\u201c, sau, ca s\u0103 ne referim la un caz concret, redefinesc ce \u00eenseamn\u0103 \u201eplagiat.\u201c
\nPsihologul Kohlberg este autorul teoriei de dezvoltare \u00een stagii a con\u015ftiin\u0163ei morale. Stagiul cel mai de jos este cel \u00een care individul se conformeaz\u0103 datorit\u0103 fricii de pedeaps\u0103; \u00een stagiul superior individul se conformeaz\u0103 datorit\u0103 unor principii morale umaniste interiorizate \u015fi face bine de dragul binelui. Maica Tereza, Gandhi, Iisus sunt exemple reprezentative. Problema cu care suntem confrunta\u0163i este c\u0103 indivizii neao\u015fi descri\u015fi mai sus sunt sub nivelul cel mai primitiv conceput de Kolberg: ei abuzeaz\u0103 societatea pentru c\u0103 nu le este fric\u0103 de pedeaps\u0103 \u015fi pentru c\u0103 au ocazia. S\u0103 ai psihopa\u0163i \u2013 pentru c\u0103 asta sunt legiuitorii nelegiui\u0163i \u2013 \u00een posturi cu responsabilit\u0103\u0163i majore este o criz\u0103 na\u0163ional\u0103, dar nu necesarmente una nou\u0103. Tradi\u0163ia noastr\u0103 democratic\u0103 este pl\u0103p\u00e2nd\u0103, pe c\u00e2nd cea de a fi condu\u015fi de satrapi totalitari, \u201emai mult sau mai pu\u0163in one\u015fti\u201c, este robust\u0103 \u015fi \u00eemp\u0103m\u00e2ntenit\u0103. Supunerea fa\u0163\u0103 de autoritate (capul plecat sabia nu-l taie), dispozi\u0163ia c\u0103tre o moralitate utilitar\u0103 (p\u00e2n\u0103 treci puntea, te faci frate \u015fi cu Dracul) \u015fi egoismul (du-i, Doamne, la Ploie\u015fti) au subminat valorile tradi\u0163ionale \u015fi au creat o atmosfer\u0103 de relativitate moral\u0103 \u00een care \u015fi pr\u0103d\u0103torii de frunte, \u015fi g\u0103inarii minori \u00eenfloresc deopotriv\u0103. Mai dureros, accesul la putere al prezentei oligarhii cleptocratice a fost facilitat de conexiunile cu dictatura totalitar\u0103 pe care, \u00een aparen\u0163\u0103, a \u00eenlocuit-o. Aceast\u0103 continuitate a structurilor profunde de putere este sursa principal\u0103 a rezisten\u0163ei fa\u0163\u0103 de un proces de dare de seam\u0103 \u015fi t\u0103m\u0103duire. Freud a propus modelul \u201etopografic\u201c al personalit\u0103\u0163ii (Sine, Eu \u015fi Supraeu) \u015fi a descris principiile definitorii ale fiec\u0103reia dintre structuri. Sinele sau incon\u015ftientul e caracterizat de principiul pl\u0103cerii: vreau lucrul acesta, \u00eel vreau acum \u015fi nu-mi pas\u0103 de consecin\u0163e. Eul este caracterizat de principiul realit\u0103\u0163ii: am\u00e2narea satisfac\u0163iei imediate \u00een favoarea unei solu\u0163ii ra\u0163ionale, planificarea pe termen lung, g\u0103sirea unui compromis \u00eentre ce dore\u015fti \u015fi ce este posibil. Supraeul asigur\u0103 concordan\u0163a deciziilor cu normele morale interiorizate.
\nDac\u0103 extrapol\u0103m de la nivelul individual la cel social (un pas cu riscuri metodologice) moralitatea, care se \u00eenva\u0163\u0103 prin dragostea \u015fi respectul fa\u0163\u0103 de cei apropia\u0163i, este integrat\u0103 \u00een Principiul Realit\u0103\u0163ii datorit\u0103 necesit\u0103\u0163ii de a \u00een\u0163elege motivele pentru care facem sacrificii \u015fi menirea ac\u0163iunilor pe care le planific\u0103m. Sistemul legal reprezint\u0103 codul la care comportamentul trebuie s\u0103 se conformeze pentru a asigura stabilitatea societ\u0103\u0163ii. Atacurile repetate \u015fi sus\u0163inute \u00eempotriva statului de drept prin justificarea furtului legalizat, prin refuzul de a condamna tor\u0163ionarii, prin tentativele de a inventa imunitate pentru o clic\u0103 ridicat\u0103 deasupra legii, sunt de fapt mijloacele prin care o societate deschis\u0103 e \u00eempins\u0103 \u00eent\u00e2i c\u0103tre anomie \u015fi la sf\u00e2r\u015fit c\u0103tre autoritarianism.
\n\u00cen Dincolo de principiul pl\u0103cerii, Freud descrie cele dou\u0103 componente fundamentale \u015fi contradictorii ale acestuia: una constructiv\u0103 de contopire \u015fi z\u0103mlisire (numit\u0103 mai t\u00e2rziu Eros) \u015fi una destructiv\u0103 de dezbinare \u015fi descompunere (Thanatos.) Am enumerat in acest eseu multiple strategii pentru subminarea valorilor morale; las la discre\u0163ia cititorilor s\u0103 decid\u0103 dac\u0103 ac\u0163iunile protipendadei sunt dominate de principiul realit\u0103\u0163ii sau al pl\u0103cerii \u015fi de care component\u0103 a acestuia. Urm\u0103toarea concluzie este \u00eens\u0103 de neocolit: cei de la putere au controlul asupra imaginii Rom\u00e2niei \u00een lume, asupra imaginii pe care o vedem \u00een oglind\u0103. Nici lor, nici nou\u0103 nu ne folosesc nici pielea de sagri, nici inelul lui Gyges, nici portretul lui Dorian Gray. C\u00e2nd din oglind\u0103 ne confrunt\u0103 du\u015fmanul care am devenit, nu putem dec\u00e2t s\u0103 d\u0103m vina pe noi \u00een\u015fine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Narativul sinelui, povestea care explic\u0103 cine suntem, este cel mai lung proces mental pe care-l avem. \u00cencepe \u00een clipa \u00een care devenim con\u015ftien\u0163i \u015fi continu\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care con\u015ftien\u0163a se stinge. Imaginea pe care o avem despre noi \u00een\u015fine este o component\u0103 important\u0103 a narativului sinelui. Validat\u0103 prin interac\u0163iunile cu cei din jur,… Cite\u0219te mai mult »Oglinda, Inelul \u015fi Portretul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[12887,12886,12884,12885],"class_list":["post-21353","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-conceptul-de-facework","tag-distorsiunile-favorabile-imaginii-despre-sine","tag-imaginea-de-sine","tag-narativul-sinelui"],"views":1973,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21353","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21353"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21353\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21353"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21353"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21353"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}