{"id":21347,"date":"2014-11-27T12:41:09","date_gmt":"2014-11-27T10:41:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21347"},"modified":"2014-11-27T12:41:09","modified_gmt":"2014-11-27T10:41:09","slug":"antologia-painii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/antologia-painii\/","title":{"rendered":"Antologia p\u00e2inii"},"content":{"rendered":"<p>Un mic val de nostalgie bate \u0163\u0103rmul Rom\u00e2niei literare. Madlena ce-i suscit\u0103 amintirile lui Nicolae Manolescu este de tot prozaic\u0103: inten\u0163ia patronatului de la Rompan \u201ede a reveni la re\u0163eta de pe vremea lui Ceau\u015fescu de fabricare a p\u00e2inii, chipurile mai bun\u0103 dec\u00e2t cea de azi\u201c. Disputa dintre reputatul critic \u015fi Rompan \u00een jurul calit\u0103\u0163ii p\u00e2inii de pe vremea lui Ceau\u015fescu \u00een compara\u0163ie cu aceea de azi nu ne intereseaz\u0103. Meritul Rompanului de nu chiar \u015fi al p\u00e2inii comuniste const\u0103 \u00een faptul de a fi declan\u015fat pre\u0163ioasele amintiri ale criticului despre \u201ep\u00e2inea noastr\u0103 cea de toate zilele din anii de dup\u0103 r\u0103zboi\u201c. \u00cenaintea \u201eextraordinarei p\u00e2ini cu coaj\u0103 solzoas\u0103, nem\u0163easc\u0103 la origine\u201c, coapt\u0103 \u00een cuptorul bunicii paterne de la Sibiel, criticului \u00eei vine \u00een minte \u201ep\u00e2inea pe cartel\u0103 de la \u00eenceputul anilor 1950\u201c, o p\u00e2ine neagr\u0103 \u015fi, probabil, \u201enu din f\u0103in\u0103 de gr\u00e2u\u201c, procurat\u0103 cu greu \u201e\u00een cantit\u0103\u0163i mai mari dec\u00e2t ra\u0163ia zilnic\u0103 \u015fi personal\u0103, 350 de grame, de nu gre\u015fesc\u201c. Nu gre\u015fe\u015fte, erau ani grei, dup\u0103 r\u0103zboi, dup\u0103 secet\u0103 \u015fi cu ocupa\u0163ie, cu comunismul c\u0103zut pe capul nostru. \u201eMergeam vara la munte, cum spuneam noi, pe platoul Godea de la Sibiel, unde s\u0103tenii \u00ee\u015fi duceau vitele \u015fi coseau iarba \u00een august. St\u0103team \u00een cabane de lemn \u2013 \u00ee\u015fi aminte\u015fte criticul fidel \u00eendep\u0103rtatei lui copil\u0103rii \u2013 dintre care cea mai confortabil\u0103 era a unchiului meu Andrei O\u0163etea, cu sobe mari de teracot\u0103 \u015fi buc\u0103t\u0103rie separat\u0103 de camerele \u00een care dormeam, ceea ce alte cabane nici nu visau, cu excep\u0163ia poate a cabanei familiei Bembea, vecinii no\u015ftri din sat\u201c. Procurarea p\u00e2inii noastre cea de toate zilele \u015fi transportarea ei sus, la caban\u0103, era o adev\u0103rat\u0103 aventur\u0103: \u201etrebuia s\u0103 cobor\u00e2m \u015fi s\u0103 lu\u0103m trenul de Sibiu cel pu\u0163in de trei-patru ori, oric\u00e2te aranjamente f\u0103cea tata cu v\u00e2nz\u0103toarea de la brut\u0103rie, ced\u00e2ndu-i din ra\u0163ie sau pl\u0103tind \u00een plus\u201c. Prin vara lui 1953, la R\u00e2mnicu V\u00e2lcea \u201ea circulat la un moment dat \u00een ora\u015f zvonul c\u0103 s-ar \u00abb\u0103ga\u00bb, asta va fi expresia p\u00e2n\u0103 \u00een 1989, p\u00e2ine alb\u0103. \u00cei uitasem gustul. Din prima copil\u0103rie, adic\u0103 din anii r\u0103zboiului, nu mai m\u00e2ncasem\u201c. P\u00e2inea alb\u0103 se g\u0103sea doar \u00eentr-un \u201efost canton de cale ferat\u0103, \u00abla linie\u00bb, cum i se spunea, transformat \u00eentr-un mic magazin, nici m\u0103car o brut\u0103rie adev\u0103rat\u0103, unde, o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, dup\u0103 ora dou\u0103 dup\u0103 pr\u00e2nz, puteai cump\u0103ra o franzel\u0103 de persoan\u0103. Asta, dac\u0103 apucai&#8230; Bunicul ne trimitea pe noi, copiii. C\u00e2nd aveam norocul s\u0103 cump\u0103r\u0103m dou\u0103 p\u00e2ini, ne \u00eentorceam ferici\u0163i acas\u0103 cu una singur\u0103\u201c: pe cealalt\u0103 o m\u00e2ncau pe drum, suferind pedeapsa de rigoare, \u201eo mic\u0103 urecheal\u0103\u201c, dar, cu vremea, \u201econsumul ilicit a intrat \u00een obi\u015fnuin\u0163\u0103\u201c. Descriind mai departe aventurile p\u00e2inii \u00een comunism, Nicolae Manolescu evoc\u0103 \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri concentrate la maximum criza f\u0103inii \u015fi situa\u0163ia paradoxal\u0103 \u00een care \u0163\u0103ranii, muncitorii p\u0103m\u00e2ntului, cump\u0103rau p\u00e2inea de la ora\u015f: gr\u00e2ul lor, c\u00e2t era, mergea la \u201ecote\u201c. \u00cen multe locuri, inclusiv \u00een B\u0103r\u0103gan, gr\u00e2narul \u0163\u0103rii, \u0163\u0103ranii deveniser\u0103&#8230; bicicli\u015fti: zilnic, spre sear\u0103, uli\u0163ele satelor se umpleau de ace\u015fti \u201ebicicli\u015fti\u201c care, \u00eentor\u015fi de prin or\u0103\u015felele din apropiere, c\u0103rau \u00een \u201eport-bagajul\u201c bicicletelor desaga \u2013 \u00een cazuri fericite, sacul! \u2013 cu p\u00e2inile adunate dup\u0103 ce st\u0103tuser\u0103 pe la mai multe \u201ecozi\u201c \u2013 vestitele forme de \u201esocializare\u201c dinainte de 1989, p\u00e2n\u0103 ce s\u0103 apar\u0103 internetul \u015fi celelalte ale lui, echipate, cum vedem, pentru a putea urca \u00een scaun chiar pre\u015fedin\u0163i de \u0163ar\u0103. Aventurile p\u00e2inii comuniste din aceste ascu\u0163ite fragmente memorialistice sunt descrise de Nicolae Manolescu departe de \u0163ar\u0103; la \u201eo s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 dup\u0103 data promis\u0103 pentru reintrarea \u00een vigoare a re\u0163etei de p\u00e2ine a r\u0103posatului (N. Ceau\u015fescu \u2013 n.n.), m\u0103 aflu la Paris \u015fi n-am nicio \u015fans\u0103 \u2013 regret\u0103 el \u2013 s\u0103 m\u0103 bucur de noua-vechea noastr\u0103 p\u00e2ine cea de toate zilele\u201c. \u201e\u015eansa\u201c ratat\u0103, r\u0103m\u00e2ne doar ca regretul s\u0103 fie r\u0103scump\u0103rat \u015fi investit \u00een ce \u015ftie criticul s\u0103 fac\u0103 mai bine: o vast\u0103, minunat\u0103 \u015fi fastuoas\u0103 Antologie a p\u00e2inii compus\u0103 din piesele lirice pe care numero\u015fi poe\u0163i rom\u00e2ni le-au dedicat p\u00e2inii noastre cea de toate zilele coapt\u0103 de ei \u00een cuptoarele \u00eencinse cu talent ori geniu de-a lungul timpului. Editorialul din Rom\u00e2nia literar\u0103 poate fi o admirabil\u0103 prefa\u0163\u0103 a unei asemenea Antologii&#8230; din care cu siguran\u0163\u0103 n-ar trebui s\u0103 lipseasc\u0103 celebra poezie cu sloganul retrogradat \u201eFie p\u00e2inea c\u00e2t de rea\/ Tot mai bine-n \u0163ara mea &#8230;\u201c. N-ar trebui s\u0103rite din aceast\u0103 Antologie a p\u00e2inii nici odele progresiste \u00eenchinate gr\u00e2ului, f\u0103inei \u015fi aluatului partinic \u00eentr-o vreme c\u00e2nd \u201eplugul, strungul \u015fi condeiul au plecat s\u0103 chiuie&#8230;\u201c.<br \/>\nPus\u0103 a\u015fadar sub autoritatea unuia dintre cei mai rafina\u0163i \u201ebrutari\u201c ai literaturii rom\u00e2ne, re\u0163eta unei asemenea Antologii&#8230; ar avea darul de a face s\u0103 creasc\u0103 infinit gustul \u201ep\u00e2inii noastre cea de toate zilele\u201c, \u00een compara\u0163ie cu ce poate face Rompanul cu re\u0163eta lui \u015fi cu prea slabele sale puteri creatoare.<br \/>\n<strong>Sindromul lui Columb<\/strong><br \/>\nDl. Gabriel Dimisianu se afl\u0103, cum spune, \u201ela a doua lectur\u0103 a acestui Carnet al unui Pierde-Tar\u0103 de Paul Diaconescu (editura Casa C\u0103r\u0163ii de \u015etiin\u0163\u0103, Cluj-Napoca, 2014). Textele care \u00eel compun au ap\u0103rut mai \u00eent\u00e2i, cele mai multe, \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103, iar pe unele le-am citit, din obliga\u0163ie de redactor, \u00eenainte de a le trimite la tipar. Lucram pe atunci la revist\u0103. Le-am recitit acum sub forma de carte pe care le-a dat-o autorul, str\u00e2ng\u00e2ndu-le laolalt\u0103. M-au interesat \u00eenc\u0103 mai mult dec\u00e2t la prima lectur\u0103, prin faptul c\u0103 am putut deslu\u015fi mai bine \u00een ce le sta unitatea stilistic\u0103 \u015fi de spirit\u201c. Fire\u015fte, nu doar din \u201eobliga\u0163ie de redactor\u201c a citit textele pline de o nostalgie r\u0103scolitoare din Carnetul unui Pierde-Tar\u0103 al unui, cu vorba lui<br \/>\nZ. Ornea, \u201edes\u0163\u0103rat\u201c, unul care \u00eens\u0103 \u00eencearc\u0103 a face chiar din \u201eruptur\u0103\u201c o punte, fragil\u0103, c\u0103tre un Timp pierdut, de nereg\u0103sit, r\u0103mas ca un cu\u0163it \u00eenfipt \u015fi r\u0103sucit \u00eentr-o amintire cu care nu mai ai ce face. \u00cens\u0103 ea se v\u00e2r\u0103 pe nea\u015fteptate acolo unde nu i-ar fi locul: \u00eentr-o zi, c\u00e2nd c\u0103ldura cre\u015ftea, dogor\u00e2toare, \u201eie\u015fise din cas\u0103 \u015fi se \u00eentoarse gr\u0103bit. \u00cen\u0103du\u015fit, cu respira\u0163ia scurt\u0103, sufocat. \u00cen n\u0103ri aerul p\u0103trundea arz\u0103tor, ca dou\u0103 fuioare de foc. Dezbr\u0103cat la piele, s-a \u00eentins pe covorul de iut\u0103, nici moale, nici aspru. Cald. Foarte cald. \u015ei&#8230;\u201c se treze\u015fte La Trei Papuci, \u201esau, poate, Mamaia. Aerul era fierbinte, ca acum, nisipul: nici aspru, nici bl\u00e2nd. Ca un covor de iut\u0103\u201c. \u00centre atunci \u015fi acum diferen\u0163ele s-au \u015fters, timpul se vede iar\u0103\u015fi str\u00e2ns \u015fi legat, continuitatea e asigurat\u0103: st\u0103 pe covorul de iut\u0103 \u00eentins cu fata \u00een jos, sprijinit \u00een coate, ca pe nisipul aspru al plajei de la Trei Papuci, \u201eprivind printre pleoape trupurile vibr\u00e2nd sub v\u0103paie\u201c. Apar Coca, Didi, Lizeta, dar ele \u201ear\u0103tau altfel\u201c. Mecanismul rememor\u0103rii, vag \u015fi halucinatoriu, tinde s\u0103 pun\u0103 \u00een ordine faliile dizlocate, \u201ealunec\u0103rile de teren\u201c de dup\u0103 cutremur, ordinea \u00een dezordine, identitatea \u00een alteritate. Liantul, punctul de leg\u0103tur\u0103, singurul ce i-a mai r\u0103mas, dar miraculos, este limba matern\u0103 c\u0103reia, la mii de kilometri distan\u0163\u0103, \u00eei (re)descoper\u0103 puterea de a-i restitui fiin\u0163a risipit\u0103 \u015fi \u0163ara pierdut\u0103: \u201e\u0162\u0103rile \u00een care \u015fi-a petrecut mul\u0163i ani, Fran\u0163a, Suedia \u2013 scrie autorul \u00eentr-una din cele mai concentrate declara\u0163ii de ata\u015fament \u2013 i-au oferit tr\u0103irea a numeroase momente, priveli\u015ftea a numeroase peisaje, \u00eent\u00e2lnirea cu fel de fel de oameni, prilejuri care \u00eel \u00eentorc, obsesiv, spre amintirile vie\u0163ii de dinainte \u015fi de acolo. P\u0103strarea identit\u0103\u0163ii sale prin folosirea limbii materne i s-a impus din primele zile de exil \u015fi poate afirma azi c\u0103 a descoperit, \u00een anii maturit\u0103\u0163ii \u015fi la mii de kilometri de \u0163ar\u0103, o limb\u0103 pe care n-o cunoscuse \u00een toat\u0103 bog\u0103\u0163ia, profunzimea, frumuse\u0163ea \u015fi originalitatea ei\u201c. E o declara\u0163ie de independen\u0163\u0103 a cuiva pe care \u00eendep\u0103rtarea, \u00een genere dislocant\u0103 \u015fi alienant\u0103, l-a ad\u00e2ncit \u015fi mai mult \u00een sine \u00eensu\u015fi p\u0103str\u00e2ndu-l, ca om \u00eentreg, \u00eentre hotarele inalienabile \u015fi salvatoare ale limbii redescoperite.<br \/>\n\u00cendep\u0103rtarea e o form\u0103 de \u00eemb\u0103tr\u00e2nire \u015fi de alienare. Una inacceptabil\u0103, pe care Paul Diaconescu, observa G. Dimisianu, n-o pune, \u201ecu \u00een\u0163eleapt\u0103 resemnare\u201c pe seama timpului; din contr\u0103, o prive\u015fte \u201ecu revolt\u0103 \u015fi \u00eend\u00e2rjire, cu ur\u0103 chiar. TIMPUL! \u2013 exclam\u0103 (scrie) cu majuscule Paul Diaconescu \u2013 De c\u00e2\u0163iva ani ur\u0103sc Timpul, timpul gol, care mi se scurge printre degete, repede, tot mai repede, amintindu-mi de pierderi ireparabile. Timpul de care nu scap nici c\u00e2nd ies \u00een strad\u0103. Pe fa\u0163ade, pe reclame: ora exact\u0103!\u201c.<\/p>\n<p>Timpul de care nu scap\u0103 \u015fi de care se izbe\u015fte autorul ajuns at\u00e2t de departe \u015fi a\u015fa de sus este un timp al t\u0103cerii absolute, un Timp ce nu mai are&#8230; timp s\u0103 vorbeasc\u0103 \u015fi s\u0103 comunice \u00eentr-o lume f\u0103r\u0103 spa\u0163iu de rezonan\u0163\u0103 \u00een care silen\u0163iosul regleaz\u0103 \u015fi domne\u015fte asupra raporturilor dintre oameni: moneda de schimb a timpului ce se scurge a \u00eencetat s\u0103 mai fie con\u0163inutul s\u0103u plin, intrinsec \u015fi bogat, e un timp gol, sec, o form\u0103 f\u0103r\u0103 fond. Timpul se dezumanizeaz\u0103. Semnul acestui proces ireversibil, ce frizeaz\u0103 un nou \u201eanti-umanism\u201c, este chiar t\u0103cerea de moarte \u00een care se \u00eenfund\u0103, ca \u00eentr-o vat\u0103 groas\u0103, existen\u0163a din ce \u00een ce mai silen\u0163ioas\u0103 a omului. \u201eT\u0103cerea mai ales \u2013 noteaz\u0103 G. Dimisianu \u2013 \u00eel intrig\u0103 pe (\u00eenc\u0103) noul venit \u00eentr-o lume \u00een care actul comunic\u0103rii aproape c\u0103 se dispenseaz\u0103 de vorbire\u201c \u015fi criticul citeaz\u0103 perdeaua groas\u0103 \u015fi impenetrabil\u0103 de t\u0103cere de care se izbe\u015fte ca de un zid eroul, constat\u00e2nd c\u0103 \u201eT\u0103cerea \u00eel \u00eenso\u0163e\u015fte peste tot: \u00een autobuz, \u00een metrou, la serviciu \u2013 unde sarcinile i se indicau \u00een scris, prin po\u015fta electronic\u0103\u201c. Mai mult, continu\u0103 cu umor inefabil criticul, \u201e\u00eenc\u0103 mai mult, nu doar oamenii respect\u0103 consemnul manifest\u0103rii t\u0103cute, ci oricare alt\u0103 fiin\u0163\u0103, fie ea, altfel, oric\u00e2t de zgomotoas\u0103 prin r\u00e2nduirea naturii\u201c. Citatul din Paul Diaconescu este revelator: \u201eKurt \u015fi Irene aveau c\u00e2teva g\u0103ini \u015fi ra\u0163e. Dar g\u0103inile nu cotcod\u0103ceau, ra\u0163ele nu m\u0103c\u0103iau. \u00cen marginea satului erau dou\u0103 lacuri. Se duse seara pe malul lor s\u0103 asculte broa\u015ftele. Dar broa\u015ftele nu or\u0103c\u0103iau. Iar greierii nu \u0163\u00e2r\u00e2iau, de\u015fi era \u00een mijlocul verii\u201c. Agresiunea t\u0103cerii asupra inadaptabilului personaj indic\u0103 un fenomen de alienare caracteristic ultimei modernit\u0103\u0163i. Carnetul unui Pierde-Tar\u0103 opune formelor de existen\u0163\u0103 a unei lumi virtualizate, din ce \u00een ce mai t\u0103cut\u0103 \u015fi mai necomunicant\u0103 \u00een pofida zgomotului comunica\u0163ional de care pare \u00eenconjurat\u0103 \u2013 propria sa form\u0103 de a nu se \u201edispensa de vorbire\u201c, de cunoa\u015ftere \u015fi de comunicare&#8230;<br \/>\n\u00cen satele acelor \u201eIndii\u201c miraculoase descrise \u00een celebrul Jurnal, Columb vede \u015fi c\u00e2ini: nic\u0103ieri ace\u015ftia nu latr\u0103! \u00cen \u201eIndiile\u201c marelui genovez de acum peste 500 de ani, \u201eiarba era \u00eenalt\u0103 ca \u00een Andaluzia \u00een aprilie \u015fi mai\u201c: \u00een numeroase alte locuri din Jurnal, amiralul cucere\u015fte \u015fi cunoa\u015fte Lumea nou\u0103 printr-un soi de recunoa\u015ftere. Marele amiral spaniol pune Andaluzia, Sevilla \u015fi Sicilia lui \u00een \u201eIndii\u201c, \u00een noile t\u0103r\u00e2muri cunoscute, sim\u0163ind \u015fi v\u0103z\u00e2nd deseori \u201eca acas\u0103\u201c. Acest \u201esindrom\u201c al lui Columb, al cunoa\u015fterii prin recunoa\u015ftere spre a face necunoscutul, mut \u015fi t\u0103cut, accesibil \u015fi frecventabil, e de urm\u0103rit \u015fi \u00een frumoasele, nostalgicele schi\u0163e, momente, portrete \u015fi peisaje din Carnetul&#8230; cu imagini de departe al lui Paul Diaconescu. \u00centr-o lume \u00een care \u201eactul comunic\u0103rii aproape c\u0103 se dispenseaz\u0103 de vorbire\u201c \u2013 cum scrie criticul \u2013, Paul Diaconescu nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 \u015fi sparge \u201et\u0103cerea\u201c amenin\u0163\u0103toare: vorbe\u015fte (scrie) \u00eentr-o frumoas\u0103 limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 pe care, \u00een treac\u0103t fie spus, destui al\u0163ii au p\u0103r\u0103sit-o, de\u015fi n-au plecat niciodat\u0103 din \u0163ar\u0103 prin Indiile lui Columb.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un mic val de nostalgie bate \u0163\u0103rmul Rom\u00e2niei literare. Madlena ce-i suscit\u0103 amintirile lui Nicolae Manolescu este de tot prozaic\u0103: inten\u0163ia patronatului de la Rompan \u201ede a reveni la re\u0163eta de pe vremea lui Ceau\u015fescu de fabricare a p\u00e2inii, chipurile mai bun\u0103 dec\u00e2t cea de azi\u201c. Disputa dintre reputatul critic \u015fi Rompan \u00een jurul calit\u0103\u0163ii&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/antologia-painii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Antologia p\u00e2inii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12878,12876,124,12877,482,12875],"class_list":["post-21347","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carnetul-unui-pierde-tara","tag-editorial-paine","tag-nicolae-manolescu","tag-paul-diaconescu","tag-romania-literara","tag-rompan"],"views":2342,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21347","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21347"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21347\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21347"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21347"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21347"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}