{"id":21307,"date":"2014-11-20T14:46:35","date_gmt":"2014-11-20T12:46:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21307"},"modified":"2014-11-20T14:46:35","modified_gmt":"2014-11-20T12:46:35","slug":"imblanzirea-mortii-festivalul-international-al-filmului-de-la-valladolid","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/imblanzirea-mortii-festivalul-international-al-filmului-de-la-valladolid\/","title":{"rendered":"\u00cembl\u00e2nzirea mor\u0163ii. Festivalul interna\u0163ional al filmului de la Valladolid"},"content":{"rendered":"

Nu este chiar o \u00eent\u00e2mplare c\u0103, uneori, filmele unui festival, o parte dintre ele, se adun\u0103 \u00een jurul unei teme. Mi\u015fc\u0103rile mai mult sau mai pu\u0163in evidente ale realit\u0103\u0163ilor sociale, politice las\u0103 urme, lanseaz\u0103 \u00eentreb\u0103ri \u00een fa\u0163a c\u0103rora cinea\u015ftii, mai ales ei, de\u0163in\u0103tori ai unui seismograf at\u00e2t de sensibil cum este filmul, nu pot r\u0103m\u00e2ne indiferen\u0163i. A\u015fa se face c\u0103 am asistat, de-a lungul vremii, la festivaluri de pe diferite meridiane \u00een care eram arunca\u0163i \u00een focul r\u0103zboaielor de tot felul, \u00een meandrele politicii. Am fost, cel mai adesea, martori ai rezisten\u0163ei umane prin eternele sentimente ale iubirii, ale refugiului \u00een familia ap\u0103rat\u0103 de agresivitatea vie\u0163ii contemporane. Dar s\u0103 te izbe\u015fti de c\u00e2teva ori de imaginea Mor\u0163ii, \u00een intervalul unei singure s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, parc\u0103 nu prea s-a \u00eent\u00e2mplat. Este ceea ce am tr\u0103it anul acesta la Valladolid, la cea de a cincizeci \u015fi noua\u00a0 edi\u0163ie.<\/strong> <\/em><\/p>\n

\"Untitled-1\"<\/a>
\nEvident, \u00een oricare dintre \u00eent\u00e2lnirile cinematografice de acest fel, de la Cannes la Tokio, oriunde ne-am nimeri pe mapamond, putem num\u0103ra cu duiumul pe cei care \u00ee\u015fi dau duhul. Nu despre asta este vorba. Altceva am \u00eent\u00e2lnit \u00een c\u00e2teva dintre filmele de la Seminci (Semana internacional de cine): sentimentul nelini\u015ftii, al spaimelor din preajma sf\u00e2r\u015fitului, durerea desprinderii de cei dragi, ineluctabilul sentiment al urgen\u0163ei redres\u0103rii unui bilan\u0163 existen\u0163ial. Totul \u00eembl\u00e2nzit, \u00eens\u0103, de un exerci\u0163iu al domesticirii mor\u0163ii, al datului cu tifla sau al am\u00e2n\u0103rii scaden\u0163ei. Un juriu din care au f\u0103cut parte, printre al\u0163ii, cunoscutul cineast sud-coreean Bong Joon Ho (c\u0103ruia i-a fost dedicat\u0103 \u015fi o retrospectiv\u0103), actri\u0163a canadian\u0103 Alexandra Stewart (Noaptea american\u0103), Yvonne Blake (autoarea costumelor unor filme semnate de Fran\u00e7ois Truffaut, Peter Bogdanovitch, Vicente Aranda), produc\u0103torul de origine mexican\u0103 Eduardo Rossoff a avut inteligen\u0163a s\u0103 treac\u0103 peste tabu-uri, s\u0103 guste umorul fie el \u015fi cam \u00eentunecat al filmului israelian Mit Tova. Spaniolii i-au spus, inspirat, La fiesta de despedida, S\u0103rb\u0103toarea desp\u0103r\u0163irii, pentru c\u0103 a\u015fa \u015fi arat\u0103 mica poveste: ca o s\u0103rb\u0103toare peste care tremur\u0103 cortina fragil\u0103 a lacrimilor re\u0163inute. Un grup de b\u0103tr\u00e2ni pensionari, locuitori ai unei reziden\u0163e pentru v\u00e2rstnicii nu chiar de toat\u0103 m\u00e2na, fac haz de necaz pe seama mor\u0163ii despre care \u015ftiu c\u0103 \u00eei p\u00e2nde\u015fte, ba chiar \u015fi glume adolescentine cum ar fi telefonul din rai dat doamnelor inocente. Asta nu ar fi nimic. Unul dintre ei, Yehezkel, mai h\u00e2tru \u015fi mai n\u0103scocitor, \u00ee\u015fi asum\u0103, pe cont propriu, nici mai mult, nici mai pu\u0163in dec\u00e2t eutanasierea unui prieten \u00een grea suferin\u0163\u0103. Cu ajutorul unei instala\u0163ii abracadabrante, o \u0163ev\u0103rie transportat\u0103 la spital \u00eentr-un tub, cu o m\u00e2ndrie de atacatori ai cosmosului. Fiin\u0163\u0103 mai delicat\u0103, Levana, so\u0163ia inventatorului, se opune, dar nu va avea c\u00e2\u015ftig de cauz\u0103 \u00een fa\u0163a solidarit\u0103\u0163ii de monolit a celorlal\u0163i, inclusiv a nevestelor. Protagonistul este convins de menirea sa ca salvator al sufletelor chinuite p\u00e2n\u0103 \u00een clipa \u00een care soarta love\u015fte nea\u015fteptat: iminenta desp\u0103r\u0163ire de propria so\u0163ie. Remarcabil sim\u0163ul nuan\u0163elor psihologice al celor doi autori, afla\u0163i la primul lor lung metraj, Tal Granit \u015fi Sharon Maymon, care nu cad \u00een capcana unui final mai conven\u0163ional sau articulat cu barda. Juriul i-a distins cu premiul suprem, Espiga de oro (Spicul de aur), ad\u0103ug\u00e2nd acestuia \u015fi Premiul pentru interpretare feminin\u0103 acordat actri\u0163elor Levana Finkelshtein \u015fi Alza Rosen care \u201ene-au f\u0103cut s\u0103 r\u00e2dem \u015fi s\u0103 pl\u00e2ngem\u201d.
\nUn alt film, dintr-un alt cap\u0103t al lumii, a venit cu o propunere asem\u0103n\u0103toare, The Angriest Man in Brooklyn (\u00een afara competi\u0163iei) al lui Phil Alden Robinson. Numai c\u0103 Cel mai m\u00e2nios b\u0103rbat din Brooklyn avea \u00een trena lui un adev\u0103r recent, mai greu de comb\u0103tut prin umor, oric\u00e2t o fi el de bun, \u015fi anume moartea, sinuciderea actorului Robin Williams, protagonistul. Nu po\u0163i privi chiar deta\u015fat, chiar dac\u0103 e\u015fti prins \u00een febra specific\u0103 oric\u0103rui festival, toat\u0103 alerg\u0103tura personajului Henry Altman pentru a-\u015fi pune via\u0163a la punct, a c\u0103dea la pace cu familia, din momentul \u00een care o t\u00e2n\u0103r\u0103 doctori\u0163\u0103 (Mila Kunis) \u00eel anun\u0163\u0103 c\u0103 mai are 90 de minute de tr\u0103it. Ce s\u0103 fac\u0103 mai \u00eent\u00e2i, cu at\u00e2t mi mult cu c\u00e2t, de felul lui, omul este \u015fi iute la m\u00e2nie, ceea ce spore\u015fte \u015fansele de a acumula boac\u0103ne. Poate sinuciderea (\u015fi, ajun\u015fi aici, cum s\u0103 nu tresari, \u015ftiind ceea ce \u015ftiam) ar fi o solu\u0163ie, dar tocmai fata \u00eel salveaz\u0103. Mi-am adus aminte de o glum\u0103 \u00e0 la Woody Allen, \u201eCum s\u0103 te arunci de pe podul Venanzano, c\u00e2nd pentru asta este recunoscut Brooklynul?\u201d. Nu \u015ftiu al\u0163ii cum sunt, experien\u0163a privirii unei pelicule cu sentimentul c\u0103 acesta este ultimul film \u00een care \u00eel mai vedem pe actorul X, de acum \u00eencolo locul \u00eent\u00e2lnirii fiind numai Cinemateca sau televiziunea, a fost pentru mine, \u00eentotdeauna, una amar\u0103.
\nS\u0103 trecem. Am v\u0103zut (de fapt, rev\u0103zut) \u015fi un film \u00een care nu moartea individual\u0103 trebuie \u00eembl\u00e2nzit\u0103. Cea colectiv\u0103 se impune a fi \u0163inut\u0103 \u00een fr\u00e2u. Cea care presupune distrugere general\u0103. Diploma\u0163ie, al lui Volker Schl\u00f6ndorff, celebrul lider al Noului cinematograf german (Toba de tinichea) reface, \u00een cheie fic\u0163ional\u0103 dar cu background-ul atestat de istorie, \u00eent\u00e2lnirea din noaptea de 23 spre 24 august 1944 dintre consulul norvegian Raoul Nordling \u015fi guvernatorul german al Parisului ocupat, generalul Dietrich Von Choltitz, la cartierul general de la hotelul Meurice. Istoricii evit\u0103 s\u0103-l numeasc\u0103 pe acesta din urm\u0103 salvatorul Parisului, cauzele pentru care nu a \u00eendeplinit ordinele lui Hitler de a arunca \u00een aer capitala Fran\u0163ei fiind, spun ei, mai complicate. Nici \u00een film nu se aud marile cuvinte, dar realitatea este c\u0103, la \u00eentrebarea Arde Parisul?, cu care acum mul\u0163i ani \u00een urm\u0103 ne st\u00e2rnea filmul lui Ren\u00e9 Cl\u00e9ment (Paris br\u00fble t-il?), s-a putut r\u0103spunde nu \u015fi pentru c\u0103, \u00een ultima clip\u0103, Von Choltitz a cedat \u00een fa\u0163a argumentelor lui Nordling de a nu executa ordinul lui Hitler, de a decomanda incendierea marilor monumente, Luvru, Notre Dame, Tour Eiffel, deja minate, gata s\u0103 sar\u0103 \u00een aer. Schl\u00f6ndorff a fost interesat de tema ocupa\u0163iei germane \u015fi \u00eentr-un alt film, La mer \u00e0 l\u2019aube (dedicat militantului Guy M\u00f4quet, simbol al Rezisten\u0163ei franceze), \u00een care personajul interpretat de Jean-Pierre Darroussin spune la un moment dat: \u201e\u00cenainte de a asculta ordinele, trebuie s\u0103 ascul\u0163i de propria con\u015ftiin\u0163\u0103\u201d. Diploma\u0163ie, realizat dup\u0103 o pies\u0103 de teatru a lui Cyril G\u00e9ly, apar\u0163ine acelei categorii care se sprijin\u0103 \u00een \u00eentregime pe \u00eent\u00e2lnirea a doi mari actori, pe duelul lor verbal sc\u0103p\u0103r\u0103tor. \u00cen cazul de fa\u0163\u0103, Niels Arestrup \u015fi Andr\u00e9 Dussolier. Primul, Von Choltitz, greoi, obosit, bolnav, dependent de medicamente; cel\u0103lalt, Nordling, suplu, sur\u00e2z\u0103tor, cu un farmec irezistibil, strecur\u00e2ndu-se ca o pisic\u0103, ap\u0103r\u00e2nd precum deus ex machina \u00een biroul neam\u0163ului, atac\u00e2nd punctele nevralgice ale adversarului. Ceea ce vedem \u00een film este, pur \u015fi simplu, diploma\u0163ia la lucru. Sigur c\u0103 asist\u0103m la un ping-pong al cuvintelor destinate s\u0103 loveasc\u0103 la \u0163int\u0103, privirea nu se poate desprinde, \u00eens\u0103, de gesturile \u00een aparen\u0163\u0103 banale dar care, la r\u00e2ndul lor, \u00eentre\u0163in tensiunea sau, c\u00e2nd e cazul, o destram\u0103. Generalul se aga\u0163\u0103 de pahar, cu ajutorul lui am\u00e2n\u0103 sau \u00eent\u0103re\u015fte un gest. Consulul norvegian nu are la \u00eendem\u00e2n\u0103 dec\u00e2t un accesoriu, p\u0103l\u0103ria a\u015fezat\u0103 tacticos pe un col\u0163 de mas\u0103. Dup\u0103 felul \u00een care d\u0103 s\u0103 o recupereze \u015ftim dac\u0103 joac\u0103 teatru, doar pentru intimidarea adversarului, sau dac\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, nu mai are nimic de spus. De la un astfel de regal pleci binecuv\u00e2nt\u00e2nd talentul marilor actori. Premiul de interpretare a revenit doar unuia dintre ei, lui Niels Arestrup, \u015fi cred c\u0103 doar din motive de diploma\u0163ie, ca s\u0103 spun a\u015fa, juriul rezerv\u00e2nd o distinc\u0163ie \u015fi regizorului, Premiul pentru cea mai bun\u0103 regie. Festivalul ne-a prilejuit o alt\u0103 fericit\u0103 \u00eent\u00e2lnire, cu Volker Schl\u00f6ndorff \u00een persoan\u0103, o adev\u0103rat\u0103 lec\u0163ie de istorie. La conferin\u0163a de pres\u0103, cineastul a f\u0103cut m\u0103rturisiri esen\u0163iale, mai ales pentru cei tineri, care vor s\u0103 cunoasc\u0103 tulbur\u0103rile din Europa postbelic\u0103: \u201eNazismul este o mo\u015ftenire blestemat\u0103\u201d, ne-a spus el. \u201eCa \u015fi cum te-ai na\u015fte cu o infirmitate. Unul ca mine, n\u0103scut \u00een acei ani (1939), va fi marcat pe via\u0163\u0103. Fiica mea are 22 de ani, dar \u00eenc\u0103 simte aceast\u0103 povar\u0103. Putem uita individual acele momente, dar nu \u015fi colectiv. C\u00e2nd, foarte t\u00e2n\u0103r fiind, m-am dus \u00een Fran\u0163a s\u0103 studiez, a\u015f fi vrut s\u0103 fiu francez, aveam impresia c\u0103 to\u0163i voiau s\u0103 vad\u0103 cum arat\u0103 un neam\u0163, privit de aproape. Identitatea nu se poate pierde, \u00eens\u0103, precum virginitatea. Cum a fost posibil\u0103 oroarea nazismului, sunt \u00eentrebat, adeseori. R\u0103spunsuri pot exista, o mie, dar niciunul nu este complet.\u201d
\nSe \u00eent\u00e2mpl\u0103 mai peste tot. Unele filme vin gata aureolate de faima autorului, a subiectului, a interpre\u0163ilor, a ceea ce se afl\u0103 chiar mai departe, dincolo de toate acestea. Cum s\u0103 nu fii curios s\u0103 vezi o Domni\u015foara Iulia a ve\u015fnic \u00eendr\u0103gitului Strindberg, rol pe care \u015fi-l doresc toate actri\u0163ele de dram\u0103 ale lumii, \u00een viziunea lui Liv Ullman, muza bergmanian\u0103, \u00een interpetarea unui star al momentului, Jessica Chastain, \u015fi a unuia mai demult verificat, Colin Farrell? Nu fac excep\u0163ie, am a\u015fteptat ziua cu pricina. Am v\u0103zut ceea ce se cheam\u0103 un film frumos prin lumini, costume, decoruri (care nu au respectat vechile linii trasate de dramaturg, ceea ce nu a fost r\u0103u), conturul personajelor \u015fi at\u00e2t. O femeie \u015fi un b\u0103rbat apar\u0163in\u00e2nd unor clase sociale de rang diferit, prinse \u00een jocul tragic al seduc\u0163iei. Unul \u00eel manipuleaz\u0103, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, pe cel\u0103lalt. \u00cenvinge, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, cel care are antrenamentul unei rase noi, care vrea s\u0103-\u015fi dep\u0103\u015feasc\u0103, fie ce-o fi, condi\u0163ia. Poruncitoarea, dar at\u00e2t de fragila domni\u015foar\u0103 Iulia va fi victima valetului tat\u0103lui s\u0103u, sf\u00e2r\u015find, \u00een film, precum Ofelia nebun\u0103, luat\u0103 de apele unui r\u00e2u invadat de petale de flori. O fi mult, o fi pu\u0163in?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu este chiar o \u00eent\u00e2mplare c\u0103, uneori, filmele unui festival, o parte dintre ele, se adun\u0103 \u00een jurul unei teme. Mi\u015fc\u0103rile mai mult sau mai pu\u0163in evidente ale realit\u0103\u0163ilor sociale, politice las\u0103 urme, lanseaz\u0103 \u00eentreb\u0103ri \u00een fa\u0163a c\u0103rora cinea\u015ftii, mai ales ei, de\u0163in\u0103tori ai unui seismograf at\u00e2t de sensibil cum este filmul, nu pot r\u0103m\u00e2ne… Cite\u0219te mai mult »\u00cembl\u00e2nzirea mor\u0163ii. Festivalul interna\u0163ional al filmului de la Valladolid<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[],"class_list":["post-21307","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media"],"views":895,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21307","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21307"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21307\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21307"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21307"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21307"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}