\u201eAvatar\u201c, filmul 3D regizat de James Cameron, e o noua forma de arta sau e, in orice caz, o productie ce transcende canoanele artei occidentale, asa cum o intelegem astazi. Aceasta este teza de la care porneste James Bowman intr-o ampla demonstratie din \u201eThe New Atlantis\u201c dedicata filmelor fantasy.
\n\u201eAsa cum diferenta dintre un nevrotic si un psihotic a fost, c\u00e2ndva, definita spun\u00e2nd ca primul construieste castele in aer, in timp ce ultimul locuieste in ele, asa putem spune acum ca ceea ce numim cultura populara nu se limiteaza la a genera fantezii, ci le locuieste, astept\u00e2ndu-se si de la noi, de la public, sa le locuim\u201c, scrie Bowman. De aceea \u201eAvatar\u201c a fost descris drept prima experienta pe de-antregul imersiva din istoria filmului. Tocmai aceasta imersiune scurta si bogata poate duce la o depresie in r\u00e2ndul fanilor. O multime de fani s-au pl\u00e2ns, pe Internet, dupa vizionarea filmului de depresia post \u201eAvatar\u201c, cauzata de faptul ca visul Pandorei este unul \u201eintangibil\u201c. Milioane de fani au povestit, tot pe Internet, c\u00e2t de dezgustatoare li se pare viata reala de pe Pam\u00e2nt, dupa ce au admirat \u201efrumusetea fosforescenta a Pandorei\u201c.
\nAceste trairi valideaza o noua forma de arta, pe val in ultimele decenii. \u201eMimesisul a fost deja sacrificat de catre artele populare pentru promisiunea, oric\u00e2t de iluzorie, a unor noi realitati\u201c, scrie James Bowman. Show-urile de tip \u201eReality TV\u201c, care, alaturi de telenovele, au invadat programele televiziunilor, \u201ecauta sa satisfaca dorinta pentru o legatura mai str\u00e2nsa cu ceea ce ni se prezinta, in mod fals, ca fiind realitatea, si aceasta promisiune artistica a contaminat filmele, scena, chiar si fictiunea literara, ce tinde tot mai mult sa semene cu cele mai bine v\u00e2ndute produse ale comertului editorial, memoriile in oglinda si ghidurile de dezvoltare personala\u201c. Celebritatea e, se pare, \u201enoua forma fabuloasa de arta a secolului XXI\u201c.
\nPentru fanii deprimati ai peliculei \u201eAvatar\u201c, \u201elumea filmelor, a televiziunii si a mass-media vizuale este probabil mai reala dec\u00e2t lumea adevarata\u201c, scrie Bowman. Iar daca arta nu mai incearca sa imite realitatea, ci construieste, programatic, realitati escapiste noi, probabil ca \u201enu mai exista ceea ce noi numim arta, in sensul in care aceasta a fost inteleasa in ultimii 300 de ani, in Occident\u201c. Ceea ce i-a luat locul este un fel de joc pe calculator. Daca show-urile de tip Reality TV reprezinta o noua forma de arta, si jocurile pe calculator sunt, cu siguranta, tot o arta. Nu e nici un accident, arata James Bowman, ca filmul \u201eAvatar\u201c si-a luat numele nu de la planeta Pandora, nici de la populatia indigena Na’vi, ci \u201edin tehnologia deja familiara prin care oamenii, in zilele noastre, devin \u00absoferi\u00bb ai unei a doua vieti, alter ego-uri in lumea electronica ce poate fi controlata mai bine si care e, astfel, in mod paradoxal, mai incitant de locuit dec\u00e2t cea reala\u201c.
\n\u201eDemocracy Journal\u201c: De ce e aberant darwinismul social
\n\u201eSupravietuirea celui mai puternic\u201c pare a fi principiul de baza pentru piata libera: ceea ce nu te omoara, te face mai puternic, iar suferintele individuale, intr-o competitie lipsita de scrupule, vor fi compensate prin c\u00e2stigurile pe termen lung. J. Wes Ulm arata, intr-un articol din \u201eDemocracy Journal\u201c, ca acest principiu nu este aplicat gresit numai la nivelul societatii si al pietei, el e gresit chiar si in teoria din care s-a desprins, darwinismul social.
\n\u201eInsemnul ucigasului\u201c e, pe scurt, atitudinea omului de afaceri pragmatic, ce considera ca lacomia e buna, ca profitul trebuie acumulat cu orice pret si ca suferinta umana ce va rezulta in proces reprezinta un pret acceptabil pentru afaceri. \u201eCel mai devastator contraargument pentru \u00abInsemnul ucigasului\u00bb e ca acesta, pur si simplu, e gresit\u201c, scrie J. Wes Ulm, \u201eAt\u00e2t stiintele sociale, c\u00e2t si cele naturale, au demonstrat intr-un mod concludent ca acele trasaturi aparent \u00abmai moi si mai pufoase\u00bb ale unor oameni sau ale unei companii, ce includ compasiunea, bunavointa si, mai presus de toate, empatia, sunt parte a unui succes pe termen lung, in special in organizatii complexe, insa chiar si in natura, in cea mai salbatica si mai s\u00e2ngeroasa forma a ei\u201c.
\nUlm face distinctia dintre competitia s\u00e2ngeroasa intre indivizii care se submineaza reciproc si cea constructiva, bazata pe colaborarea dintre indivizi, ce poate imbunatati creativitatea, conduc\u00e2nd la descoperiri noi. Primul tip de competitie, ilustrat de conceptul \u201esupravietuirii celui mai puternic\u201c, a dus, in opinia lui Ulm, la criza economica mondiala ce a inceput in 2008. \u201eSupravietuirea celui mai puternic\u201c e o idee a sociologului englez Herbert Spencer ce descrie functionarea naturii explic\u00e2nd concomitent si inechitatile societatii victoriene aristocratice. Teoria a fost imbratisata de \u201ebaroni t\u00e2lhari\u201c precum Jay Gould si James Fisk si a justificat, pentru o vreme, salariile ridicol de mici, capitalismul monopolurilor si chiar munca minorilor.
\nPrabusirea corporatiei Lehman Brothers, in 2008, si criza economica ce a urmat demonstreaza esecul economiei bazate pe darwinismului social. Cinci sunt neajunsurile economice ale modelului descris de Spencer. Mai int\u00e2i, acesta rasplateste comportamentele lipsite de scrupule si incurajeaza injunghierea pe la spate, exploatarea si sicanarea angajatilor. In al doilea r\u00e2nd, \u201eacest fundamentalist laissez-faire de piata pune prea usor semnul egal intre profituri si bogatia generata, ignor\u00e2nd faptul ca o companie poate pune gheara pe un profit urias fara sa contribuie, in mod real, la crearea unor bunuri si servicii\u201c. In al treilea r\u00e2nd, aceste sisteme descurajeaza critica cu rol constructiv si g\u00e2ndirea creativa a subordonatilor, penaliz\u00e2ndu-i pentru obiectiile ce pot ameninta profitul pe termen scurt. In al patrulea r\u00e2nd, sistemul darwinismului social transforma fiintele omenesti intr-o marfa; in al cincilea r\u00e2nd, promoveaza rezultatele pe termen scurt, cu repere ale succesului imediat ce ignora imaginea economica de ansamblu.
\nDarwin insusi, arata J. Wes Ulm, s-a indoit de la inceput de teoria darwinismului social: \u201eDaca suferinta celor saraci e cauzata nu de legile naturii, ci de institutiile noastre, mare ne e pacatul\u201c, a scris el. Iar cercetarile recente din domeniile biologiei si al stiintelor sociale arata ca trasaturi precum compasiunea si empatia fac parte din matricea sistemului nervos al animalelor, fiind esentiale pentru comportamentul si evolutia lor. Iar unii autori au sugerat chiar ca lumea fizica insasi ar fi astfel construita inc\u00e2t sa incurajeze inteligenta si comportamentul moral, constructiv.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eAvatar\u201c, filmul 3D regizat de James Cameron, e o noua forma de arta sau e, in orice caz, o productie ce transcende canoanele artei occidentale, asa cum o intelegem astazi. Aceasta este teza de la care porneste James Bowman intr-o ampla demonstratie din \u201eThe New Atlantis\u201c dedicata filmelor fantasy. \u201eAsa cum diferenta dintre un nevrotic… Cite\u0219te mai mult »\u201eThe New Atlantis\u201c: Promisiunea noilor realitati; ruptura in canonul occidental<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[628,1754,1751,1757,1752,1756,1753,1755],"class_list":["post-2130","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-avatar","tag-reality-tv","tag-the-new-atlantis","tag-arta-occidentala","tag-filme-fantasy","tag-programe-tv","tag-show","tag-televiziuni"],"views":2661,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2130","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2130"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2130\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2130"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2130"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2130"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}