Cunoscut de publicul rom\u00e2n prin romanul de debut, Vie\u0163i minuscule (1), Pierre Michon este \u00een mod incontestabil unul dintre cei mai mari scriitori francezi contemporani. Cu ocazia unui colocviu consacrat operei \u015fi personalit\u0103\u0163ii sale (2), critica a salutat o scriitur\u0103 traversat\u0103 de \u201efarmecul \u015fi demonul nedes\u0103v\u00e2r\u015fitului\u201d, \u201eun formidabil \u015fantier intelectual, o profuziune de materiale imaginare\u201d, o oper\u0103 \u00een acela\u015fi timp \u201ebaroc\u0103 \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, natural\u0103 \u015fi plin\u0103 de fard, nobil\u0103 \u015fi provincial\u0103, s\u0103lbatic\u0103 \u015fi ordonat\u0103, crud\u0103 \u015fi generoas\u0103\u201d, un univers romanesc \u201e\u00eenc\u0103rcat de nostalgie\u201d. Elogiile nu ne surprind dac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 scriitorul \u00eensu\u015fi a insistat \u00een nenum\u0103rate r\u00e2nduri asupra rolului pe care-l ocup\u0103 problematica scriiturii \u00een opera sa. \u00centr-un volum de dialoguri (3), el afirm\u0103: \u201eRetorica reprezint\u0103 reversiunea masiv\u0103 a fiin\u0163ei interioare, a g\u00e2ndirii, a emo\u0163iilor sale \u00een pl\u0103cere muzical\u0103 r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een exterior \u2013 \u015fi f\u0103r\u0103 de care ar putea foarte bine s\u0103 existe lucruri scrise, niciodat\u0103 \u00eens\u0103 literatur\u0103. \u015f\u2026\u0163 Limba, sunetul, numerele ne emo\u0163ioneaz\u0103 numai dac\u0103 ele for\u0163eaz\u0103 sensul, \u00eel reveleaz\u0103. \u00cen lipsa acestora, scriitura devine o munculi\u0163\u0103 maniac\u0103 a c\u0103rei voca\u0163ie r\u0103m\u00e2n vidul, uitarea f\u0103r\u0103 fund\u201d.
\nCompar\u00e2nd \u00een alt loc literatura cu \u201eo form\u0103 periferic\u0103 a rug\u0103ciunii\u201d, Michon insist\u0103 asupra proximit\u0103\u0163ii scrisului s\u0103u cu stilul oratoric, ca \u015fi c\u00e2nd textul nu poate lua na\u015ftere dec\u00e2t dintr-o a\u015fteptare \u00een care realul, locurile familiare nu fac dec\u00e2t s\u0103 serveasc\u0103 de \u201epunct de convocare \u015fi a\u015fteptare\u201d \u2013 a unui zeu, poate? \u2013, urm\u00e2nd, \u00een orice caz, un ritual, ca o liturghie p\u0103g\u00e2n\u0103.\u00a0 Se \u015ftie c\u0103, de-a lungul anilor, autorul a parcurs un drum literar unic, care a scos \u00een eviden\u0163\u0103 surprinz\u0103toarea u\u015furin\u0163\u0103 cu care el a reu\u015fit s\u0103 navigheze \u00een teritoriile imaginarului, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp ata\u015fat soclului principal al sursei sale de inspira\u0163ie, aceea a vie\u0163ilor reale ale unor oameni pe care-i ridic\u0103 prin scrisul s\u0103u la noble\u0163ea unor adev\u0103rate personaje de roman. Era deja cazul primului s\u0103u roman profund autobiografic, descriind \u00eent\u00e2lnirea dintre narator \u015fi oamenii \u015fi locurile copil\u0103riei sale, este adev\u0103rat \u015fi \u00een cel al urm\u0103toarelor sale c\u0103r\u0163i, care evoc\u0103 vie\u0163ile lui Van Gogh din perspectiva lui Joseph Roulin, po\u015fta\u015ful care i-a servit de model la Arles (Vie de Joseph Roulin), a lui Watteau, Goya \u015fi Lorentino (Ma\u00eetres et serviteurs), sau cea a lui Rimbaud (Rimbaud le fils). Departe de a fi ni\u015fte simple hagiografii sau biografii \u00een sensul clasic al termenului, romanele lui Pierre Michon impresioneaz\u0103 prin scriitura lor extrem de elaborat\u0103, \u201eprin folosirea unei fraze permi\u0163\u00e2nd afirmarea falimentului \u00eentotdeauna posibil al visului \u015fi al apoteozei acestuia, al fragilit\u0103\u0163ii realului \u015fi al sanctific\u0103rii sale\u201d. Acest procedeu de continu\u0103 metaforizare a timpului \u015fi spa\u0163iului invit\u0103 la o dubl\u0103 lectur\u0103, accentuat\u0103 mai ales prin ceea ce am putea numi tenta\u0163ia recurent\u0103 de a r\u0103m\u00e2ne \u00een mod permanent la frontiera dintre imaginar \u015fi realitate printr-o strategie destul de reu\u015fit\u0103 de bruiaj al surselor narative, f\u0103c\u00e2nd \u00een mod permanent apel la \u201esursele de a doua m\u00e2n\u0103\u201d a c\u0103ror veridicitate, imposibil de demonstrat, sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00eentotdeauna prin a se confunda \u015fi a se pierde \u00een teritoriul miraculosului. Este cunoscut\u0103, din acest punct de vedere, tenta\u0163ia lui Pierre Michon de a jongla cu frontierele mirabilului \u015fi ale miraculosului, termeni a c\u0103ror pertinen\u0163\u0103 a traversat secolele de la Evul Mediu cre\u015ftin \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi (4).
\nArta de scriitor a lui Pierre Michon nu se m\u0103rgine\u015fte \u00eens\u0103 la m\u00e2nuirea acestor no\u0163iuni: ce surprinde este mai ales rezultatul pe care acestea \u00eel au asupra operei sale de bijutier al unui univers narativ unic, la confluen\u0163a dintre prezen\u0163a obsesiv\u0103 a elementelor naturii \u015fi privirea uman\u0103 absorbit\u0103 de misterul pe care acestea le degaj\u0103, ca o permanent\u0103 prezen\u0163\u0103 jubilatorie capabil\u0103 s\u0103 scoat\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103 aspecte mai pu\u0163in cunoscute ale \u201eatelierului secret\u201d al scriitorului. Natura l-a fascinat \u00eentotdeauna, ea a func\u0163ionat ca o adev\u0103rat\u0103 oglind\u0103 a propriei fiin\u0163e a autorului. Ca, de pild\u0103, \u00een \u00eent\u00e2lnirea misterioas\u0103 cu o c\u0103prioar\u0103: \u201eai impresia, scrie el (5), c\u0103 surprinzi sufletul p\u0103durii: manifestarea lui cea mai vie, cea mai mobil\u0103, cea mai acut\u0103, dar care face parte integrant\u0103 din ea. Care manifest\u0103 cea mai tare acuitate sau cea mai mare fragilitate, cea mai mare inteligen\u0163\u0103, dar care este ca \u015fi mine plin\u0103 de \u00eentreb\u0103ri suspendate, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat\u0103, pierdut\u0103. Tremur\u0103m am\u00e2ndoi fa\u0163\u0103-n fa\u0163\u0103\u201d.
\nDou\u0103 dintre romanele sale mai recente, Abb\u00e9s (6) \u015fi Les Onze (7), reiau tematica acestui dialog. Substan\u0163a istoric\u0103 a romanului Abb\u00e9s este transpus\u0103 \u00een trei scurte istorii care con\u0163in trei pove\u015fti despre a\u015fezarea funda\u0163iilor aba\u0163iale \u00een regiunea limuzin\u0103, spre sf\u00e2r\u015fitul mileniului \u00eent\u00e2i, mai precis c\u0103tre anul 976. Cea dint\u00e2i vorbe\u015fte de m\u0103n\u0103stirea Saint-Michel-en-l\u2019Herme, unde \u00c8ble, fostul episcop de Limoges, hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 locul aproape de\u015fert, printr-o ridic\u0103tur\u0103 din piatr\u0103 alb\u0103, ca o insuli\u0163\u0103 \u00een\u0103l\u0163at\u0103 pe locul de afluen\u0163\u0103 a dou\u0103 r\u00e2uri, exact acolo unde ele se vars\u0103 \u00een mare. Pentru lucr\u0103rile de desecare, \u00c8ble face apel la locuitorii \u0163inuturilor cu nume misterioase din jur, Grues, La Dive, Triaize, oameni \u00een majoritate pescari, \u00eenal\u0163i, cu bra\u0163e de fier, dar bl\u00e2nzi dup\u0103 fire. Stilul povestirii este solemn, adev\u0103rat omagiu al for\u0163elor capabile s\u0103 transforme materia: \u201eS-a hot\u0103r\u00e2t confec\u0163ionarea unor pluguri foarte grele, cu br\u0103zdare lungi \u015fi largi, pentru \u015fase boi \u015fi patru oameni: c\u0103ci trebuie s\u0103pat ad\u00e2nc, trebuie g\u0103site sub noroiul de suprafa\u0163\u0103 pietrele cenu\u015fii \u015fi cele roze, mai u\u015foare, cele verzi, n\u0103molul albastru de dedesubt, cel gras, cel greu \u015fi diferitele lui culori, trebuie toate amestecate. \u015ei pentru aceste enorme pluguri, cuptorul fier\u0103riei nu se stinge nici zi, nici noapte, noaptea se bate fierul, se scufund\u0103 ro\u015fu \u00een ap\u0103, \u00een timp ce \u0163iuie, se logode\u015fte cu mare for\u0163\u0103, a\u015fa ro\u015fu cum este, cu piesele mari din inim\u0103 de stejar care vor deveni br\u0103zdare, \u015fi inima de stejar t\u00e2n\u0103r arde \u015fi \u0163ip\u0103 la r\u00e2ndul ei\u201d. Cea de-a doua aba\u0163ie, Saint-Pierre de Maillezais, este a\u015fezat\u0103, dup\u0103 legenda consemnat\u0103 \u00een cronici, pe locul unde Gaucelin, viteaz scutier apar\u0163in\u00e2nd Casei de la Blois, ucide un uria\u015f mistre\u0163 cenu\u015fiu ce sem\u0103nase spaima la curtea contelui Guillaume. Emma, una dintre damele de la curte \u00eel convinge pe conte s\u0103 permit\u0103 fundarea unei aba\u0163ii, mai ales c\u0103 nu se \u015ftie ce semn reprezenta apari\u0163ia acestui monstru: era mistre\u0163ul lui Dumnezeu sau un demon dintre cei care se ascund la umbra codrilor? \u00cen acest Ev Mediu plin de legende, totul este posibil, iar oamenii au nevoie de semne pentru a-\u015fi cl\u0103di pe ele credin\u0163a. Despre aceasta vorbe\u015fte \u015fi cronica lui Petrus Malleacensis \u00een partea a treia a c\u0103r\u0163ii lui Michon. Un craniu presupus a fi cel al lui Ioan Botez\u0103torul este ridicat la rangul de relicv\u0103. Este o perioad\u0103 care, cum spune autorul, pune pre\u0163 pe oseminte mai ales atunci c\u00e2nd ele provin de la Cluny sau de la Saint Denis, locuri renumite ale tradi\u0163iei aba\u0163iale ale Fran\u0163ei. Printre c\u0103lug\u0103rii noii aba\u0163ii, Hugues se distinge prin darul oratoriei. Secretul s\u0103u este un s\u0103cule\u0163 \u00een care este ad\u0103postit unul dintre din\u0163ii ce apar\u0163inuse craniului de mai sus. \u00cen momentul \u00een care se adevere\u015fte c\u0103 aceast\u0103 relicv\u0103 era f\u0103r\u0103 valoare, Hugues \u00ee\u015fi pierde darul vorbirii. Farmecul se pierde, vorbele lui Hugues devin b\u00e2lb\u00e2ial\u0103. O singur\u0103 fraz\u0103 cu valoare de laitmotiv reune\u015fte ca \u00eentr-o concluzie cele trei p\u0103r\u0163i ale romanului: \u201eToate lucrurile sunt muabile \u015fi vecine cu incertitudinea\u201d. Op\u0163iunea de a \u0163ine cititorul \u00eentr-o atmosfer\u0103 de deplin mister este \u015fi aici vizibil\u0103.
\nConstatarea este adev\u0103rat\u0103 \u015fi \u00een ce prive\u015fte romanul Les Onze, larg inspirat din perioada imediat urm\u0103toare Revolu\u0163iei franceze, perioad\u0103 numit\u0103 de istorici Teroarea. Un tablou pictat de Fran\u00e7ois Elie Corentin sub numele Marele Comitet al anului II \u00eei reprezint\u0103 pe cei unsprezece membri ai Marelui Comitet al Terorii. Tabloul este expus \u015fi ast\u0103zi la loc vizibil la Muzeul Luvru \u015fi impresioneaz\u0103 prin solemnitatea lui. C\u0103ci ace\u015fti oameni, de\u015fi ilu\u015ftri reprezentan\u0163i ai Luminilor, vor sf\u00e2r\u015fi, dup\u0103 cum se \u015ftie, prin a se omor\u00ee unii pe al\u0163ii sub lama ghilotinei. Cine sunt, prin urmare, ace\u015ftia: ni\u015fte sfin\u0163i, ni\u015fte tirani, ni\u015fte t\u00e2lhari sau prin\u0163i? Dou\u0103 secole de istorie nu au fost capabile s\u0103 g\u0103seasc\u0103 r\u0103spunsul. Ceea ce se \u015ftie cu siguran\u0163\u0103 este c\u0103 teroarea pe care ei au declan\u015fat-o atrage \u015fi azi curiozitatea noastr\u0103, c\u0103ci, spune autorul, violen\u0163a exercit\u0103 o influen\u0163\u0103 constant\u0103 asupra omului. Ca o marc\u0103 indelebil\u0103 a Istoriei. \u00cen spatele c\u0103reia se ascunde umbra scriitorului, cel care de\u0163ine cheia acestei nara\u0163iuni construite p\u00e2n\u0103 \u00een ultimul moment pe misterioasa coabitare dintre adev\u0103r \u015fi legend\u0103, dintre real \u015fi imaginar. Dovada: nu v\u0103 gr\u0103bi\u0163i s\u0103 c\u0103uta\u0163i faimosul tablou la Luvru, el nu exist\u0103 dec\u00e2t \u00een cartea lui Pierre Michon. Ca multe alte lucruri, de altfel, pe care cititorul va avea surpriza s\u0103 le descopere. Continuarea traducerii c\u0103r\u0163ilor lui Pierre Michon \u00een limba rom\u00e2n\u0103 este un act de cultur\u0103 necesar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cunoscut de publicul rom\u00e2n prin romanul de debut, Vie\u0163i minuscule (1), Pierre Michon este \u00een mod incontestabil unul dintre cei mai mari scriitori francezi contemporani. Cu ocazia unui colocviu consacrat operei \u015fi personalit\u0103\u0163ii sale (2), critica a salutat o scriitur\u0103 traversat\u0103 de \u201efarmecul \u015fi demonul nedes\u0103v\u00e2r\u015fitului\u201d, \u201eun formidabil \u015fantier intelectual, o profuziune de materiale imaginare\u201d,… Cite\u0219te mai mult »Istorie \u015fi fic\u0163iune: cele dou\u0103 ipostaze ale operei lui Pierre Michon<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[12855],"class_list":["post-21298","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-opera-lui-pierre-michon"],"views":1096,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21298","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21298"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21298\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21298"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21298"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21298"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}