{"id":21294,"date":"2014-11-20T14:25:35","date_gmt":"2014-11-20T12:25:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21294"},"modified":"2014-11-20T14:25:35","modified_gmt":"2014-11-20T12:25:35","slug":"hermann-hesse-si-domnia-sinelui","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/hermann-hesse-si-domnia-sinelui\/","title":{"rendered":"Hermann Hesse \u015fi domnia sinelui"},"content":{"rendered":"

Ap\u0103rut la scurt timp dup\u0103 romanul lui Alain Fournier, Lupul de step\u0103, publicat \u00een 1927, aduce \u00een aten\u0163ia cititorului zbuciumul interior resim\u0163it de un ins incapabil s\u0103 accepte \u015fi s\u0103 se integreze \u00een societatea \u00een care tr\u0103ie\u015fte. O societate ie\u015fit\u0103 de pe c\u00e2mpul de b\u0103t\u0103lie, care \u00eenc\u0103 nu a reu\u015fit s\u0103 \u00ee\u015fi adune r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele risipite de tunurile ne\u00eendur\u0103toare ale combatan\u0163ilor \u015fi s\u0103-\u015fi continue cursul firesc al vie\u0163ii, fiind \u00eenc\u0103 prins\u0103 \u00eentre obiceiurile nescrise ale burgheziei \u015fi noile cerin\u0163e ale unei lumi \u00een plin\u0103 mi\u015fcare. Asemeni confratelui francez, \u015fi Hesse introduce \u00een opera sa foarte multe elemente autobiografice. Chiar ini\u0163ialele personajului s\u0103u Harry Haller coincind cu cele ale propriului nume, ceea ce ne \u00eendrept\u0103\u0163e\u015fte s\u0103 credem c\u0103 acesta \u00eel deleag\u0103 pe Harry s\u0103 spun\u0103 propria sa poveste camuflat\u0103 sub haina fic\u0163iunii.<\/strong><\/em>
\nDin dorin\u0163a de a antrena cititorul \u00een procesul lecturii impregnate cel mai adesea de tipare \u015fi manifest\u0103ri ale unui timp sacru, Hesse utilizeaz\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 temele arhetipale majore \u015fi o serie de elemente ce \u0163in de sfera bizarului, ca de exemplu teatrul de magie sau ac\u0163iuni ce par a se petrece \u00een vis (ce pot fi puse pe seama destul de frecventelor st\u0103ri bacchice) sau \u00eentr-un spa\u0163iu paralel realit\u0103\u0163ii cotidiene, un spa\u0163iu fantastic dominat de dorin\u0163ele \u015fi pl\u0103cerile celui ce p\u0103\u015fe\u015fte acolo. Un episod interesant este cel din finalul romanului, atunci c\u00e2nd Mozart, unul dintre idolii lui Harry, \u00eei devine acestuia c\u0103l\u0103uz\u0103 prin lume, amintind de Divina Commedia, unde Vergiliu \u00eei serve\u015fte lui Dante drept mentor \u015fi \u00eendrum\u0103tor printre cercurile \u00eentortocheate ale Infernului \u015fi mai apoi prin Purgatoriu: \u201eMozart se apropie, trecu r\u00e2z\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 mine, se \u00eendrept\u0103 agale spre una dintre u\u015file lojelor, o deschise \u015fi intr\u0103, iar eu l-am urmat curios pe acest zeu al tinere\u0163ii mele, c\u0103ruia toat\u0103 via\u0163a i-am d\u0103ruit dragostea \u015fi admira\u0163ia mea\u201c.
\nTextul lui Hesse folose\u015fte trimiteri la dimensiunea sacr\u0103 de odinioar\u0103 \u015fi \u00een special la cea cre\u015ftin\u0103, ilustrat\u0103 prin mitul p\u0103catului, al stigmatului originar pe care fiecare dintre noi este obligat s\u0103 \u00eel poarte cu sine, de\u015fi, \u00een mod paradoxal, nu suntem direct r\u0103spunz\u0103tori de acesta. Reg\u0103sim acel mal du si\u00e8cle de care vorbeau romanticii la \u00eenceputul secolului al XIX-lea, ce aducea \u00een prim-plan incapacitatea de a se adapta la o societate construit\u0103 din reguli \u015fi dogme, o lume lipsit\u0103 de aspira\u0163ii \u015fi idealuri \u00eenalte, permanent scufundat\u0103 \u00een banal. Maladia \u00eensumeaz\u0103 o \u00eentreag\u0103 epoc\u0103\u00a0 plin\u0103 de schimb\u0103ri de anvergur\u0103 at\u00e2t \u00een sfera literar\u0103, c\u00e2t \u015fi \u00een cea politico-social\u0103, cu transform\u0103rile majore pe care o conflagra\u0163ie mondial\u0103 le produce at\u00e2t \u00een interiorul unei comunit\u0103\u0163i, dar mai ales \u00een interiorul individului, c\u0103ci modific\u0103rile reverbereaz\u0103 extrem \u00een sufletul intelectualilor hiperlucizi (Harry Haller personific\u00e2nd figura artistului). Aceste dou\u0103 concep\u0163ii se \u00eempletesc \u00eens\u0103 prin faptul c\u0103 ceea ce reprezint\u0103 maladia unei epoci poate fi interpretat ca hib\u0103 a \u00eentregii umanit\u0103\u0163i, mai ales dac\u0103 privim din perspectiv\u0103 mitico-arhetipal\u0103.
\n\u201eDar eu v\u0103d \u00een ele ceva mai mult, un document de epoc\u0103, dat fiind c\u0103 boala din sufletul lui Haller \u2013 iat\u0103, de lucrul acesta sunt convins acum \u2013 nu este capriciul unui individ, ci boala epocii \u00eense\u015fi, nevroza genera\u0163iei lui Haller, o boal\u0103 care i-a lovit nu numai pe indivizii slabi \u015fi inferiori, ci \u00eendeosebi pe cei mai puternici, mai p\u0103trun\u015fi de spirit \u015fi mai talenta\u0163i.\u201c Sau: \u201eAceasta este calea judec\u0103\u0163ii. Abia dup\u0103 ce vor fi isp\u0103\u015fit vina epocii lor, se va vedea dac\u0103 mai r\u0103m\u00e2ne o contribu\u0163ie personal\u0103 care s\u0103 justifice tragerea lor la r\u0103spundere.\u201c
\nObserv\u0103m \u00een economia romanului prezen\u0163a unor trimiteri la o serie de compozitori extrem de prolifici, reprezentativi pentru un anumit curent artistic, ca de exemplu Johannes Brahms sau Richard Wagner \u2013 imagini ale fenomenului romantic \u2013 sau W.A. Mozart \u015fi Johann Sebastian Bach, promotori ai mi\u015fc\u0103rii clasiciste, ceea ce ne demonstreaz\u0103 c\u0103 fiecare perioad\u0103 este caracterizat\u0103 de o oarecare stare de melancolie, de nostalgie pentru vremurile \u015fi epocile apuse, tem\u0103 ce se leag\u0103 inevitabil de condi\u0163ia de damnat tocmai pentru c\u0103 prezint\u0103 un deficit \u015fi, prin extindere, o stare de dezechilibru. \u00cen perioada contemporan\u0103, tema inadaptatului claustrat \u00een propria-i persoan\u0103 \u015fi \u00een jurul afinit\u0103\u0163ilor sale a fost adaptat\u0103 \u015fi \u00eentr-o serie de filme, cel mai reprezentativ fiind, \u00een opinia noastr\u0103, cel al regizorului Woody Allen, intitulat Midnight in Paris. Pe l\u00e2ng\u0103 asemenea referin\u0163e, dimensiunea intertexual\u0103 este reprezentat\u0103 prin aceea\u015fi dualitate clasic-romantic (dou\u0103 curente care ipostaziaz\u0103 fundamente privite \u00een oglind\u0103), printre scriitorii ale\u015fi de Hesse num\u0103r\u00e2ndu-se Cervantes cu al s\u0103u Don Quijote, Goethe \u015fi Novalis; mai mult, referirea la zeul Wotan poate fi v\u0103zut\u0103 ca o trimitere la mitul lui Faust, \u00eentruc\u00e2t acesta din urm\u0103 \u201eexprim\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit sufletul german prin aspira\u0163ia c\u0103tre nem\u0103rginit ce provine din contradic\u0163iile \u015fi sf\u00e2\u015fierea interioar\u0103 prin acel eros al dep\u0103rt\u0103rilor \u015fi acea a\u015fteptare eschatologic\u0103 a marii \u00eempliniri\u201c (Jung, \u00cen lumea arhetipurilor, Editura Jurnalul literar,
\np. 37). Aceast\u0103 intertextualitate poate fi reperat\u0103, din punctul de vedere al manifest\u0103rii arhetipale, ca o dorin\u0163\u0103 de restabilire a leg\u0103turii cu trecutul, v\u0103zut ca reprezentare ideal\u0103 prin compara\u0163ie cu prezentul, ale c\u0103rui efecte nefaste altereaz\u0103 peisajul intern al individului.
\nDedublarea, tema principal\u0103 a romanului Lupul de step\u0103, poate ilustra at\u00e2t imaginea beneficului, c\u00e2t \u015fi pe cea a maleficului, limita dintre cele dou\u0103 fiind determinat\u0103 de nivelul de la care privim\u00a0 procesul. Acesta poate reprezenta deta\u015farea de cotidian, ce implic\u0103 un dialog cu propria con\u015ftiin\u0163\u0103 sau chiar cu acel spirit creator ce s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte \u00een fiecare dintre noi, pentru ca, mai apoi, privit dintr-un unghi contrar, acela\u015fi proces s\u0103 \u00eentrupeze labilitatea psihic\u0103 asociat\u0103 cu dezv\u0103luiri ale\u00a0 dublei personalit\u0103\u0163i. Care vom vedea c\u0103 nu se rezum\u0103 la o portretizare binar\u0103, ci merge mult mai departe, sond\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la cele mai ad\u00e2nci niveluri. Tot de dedublare se leag\u0103 dou\u0103 coordonate extrem de importante, \u00een leg\u0103tur\u0103 una cu cealalt\u0103, \u015fi anume mitul lui Narcis \u015fi simbolul oglinzii. Una dintre principalele caracteristici ale indivizilor din categoria lui Harry este incapacitatea de a ie\u015fi din propria persoan\u0103, de a se integra chiar \u015fi superficial \u00eentr-o comunitate. Neputin\u0163a aduce cu sine un soi de frustrare, de claustare, efect al cunoa\u015fterii spirituale. Imaginea aminte\u015fte de portretizarea geniului f\u0103cut\u0103 de \u00eensu\u015fi Mihai Eminescu, considerat una dintre ipostazierile germenului genialit\u0103\u0163ii: \u201e(…) dac\u0103 geniul nu cunoa\u015fte moarte \u015fi numele lui scap\u0103 de noaptea uit\u0103rii, pe de alt\u0103 parte, aici pe p\u0103m\u00e2nt, nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc\u201c. Oglinda este \u015fi ea un simbol interesant pentru c\u0103 are \u00eenchis\u0103 \u00eentre ramele sale de argint o binaritate. Ea reprezint\u0103 o modalitate de a te cunoa\u015fte, de a-\u0163i descoperi cele mai profunde ac\u0163iuni \u015fi instincte. Pe de alt\u0103 parte, se asociaz\u0103 cu latura demonic\u0103, negativ\u0103, datorit\u0103 atribu\u0163iilor sale, ca aceea de a p\u0103stra \u00eenchis \u00een ea sufletul celui decedat. Este, astfel, r\u0103spunz\u0103toare de imposibilitatea trecerii pragului cosmic, ceea ce coincide \u00een folclorul rom\u00e2nesc \u015fi interna\u0163ional cu un soi de vampirism: \u201eFigurile \u00een care a\u0163i v\u0103zut descompun\u00eendu-se a\u015fa-zisa dumneavoastr\u0103 personalitate. C\u0103ci f\u0103r\u0103 figuri nu pot s\u0103 joc. \u00cemi puse dinainte o oglind\u0103 \u015fi am v\u0103zut din nou, \u00een ea, cum \u00eentregul care era persoana mea se descompune \u00een multe euri\u201c.
\nStilul \u00een care este construit romanul pare s\u0103 vin\u0103 pe filier\u0103 manierist\u0103, transform\u00e2nd artistul \u00eentr-un veritabil arhitect, \u00eentr-un homo faber ce opereaz\u0103 un sacrificiu ca opera s\u0103-i fie pe deplin realizat\u0103, ca ea s\u0103 ating\u0103 acel nivel de perfec\u0163iune ce imit\u0103 marea art\u0103 a zeilor din Antichitate. Inevitabil, sacrificiul se concretizeaz\u0103 prin absen\u0163a iubirii \u015fi imposibilitatea de a o atinge \u00een plan terestru. Mai mult, maniera de scriere \u00eenglobeaz\u0103 \u015fi o serie de caracteristici inedite ce constau \u00een amestecul planurilor exterior-interior, real-oniric, real-fantastic, inser\u0163ii ale bizarului manifestat prin imaginea teatrului de magie, prin Tratatul despre lupul de step\u0103 ce pare c\u0103 \u00eel descrie exact pe Harry \u2013 despre care nu \u015ftim dac\u0103 este autentic sau fabricat special de autor pentru a atrage lectorul pe o pist\u0103 eronat\u0103 \u2013 \u015fi nu \u00een ultimul r\u00e2nd, prin viziunile pe care acesta le are, ca descoperirea acestui teatru \u201enumai pentru nebuni\u201c. Chiar \u015fi interiorul teatrului ce pare construit dintr-o multitudine de camere poate fi privit ca o ipostaz\u0103 a labirintului, a unui caleidoscop frumos colorat asemeni celui folosit de vechii comedian\u0163i, tocmai pentru a-\u015fi atrage publicul \u00eentr-un soi de joc straniu, alc\u0103tuit din umbre \u015fi lumini magice, ceea ce ne aminte\u015fte de experien\u0163ele \u201ela \u0163ig\u0103nci\u201c ale lui Gavrilescu sau de panopticonul imaginat de Max Blecher \u00een opera sa \u00cent\u00e2mpl\u0103ri din irealitatea imediat\u0103.
\nDincolo de timp \u015fi de \u00eencerc\u0103rile Istoriei care amenin\u0163\u0103 s\u0103 \u00eei zguduie din temelii existen\u0163a, literatura universal\u0103 a reu\u015fit, asemeni unui cameleon, s\u0103 \u00ee\u015fi p\u0103streze func\u0163ia totemic\u0103 de liant al civiliza\u0163iilor, demonstr\u00e2nd maleabilitate \u015fi o capacitate de transformare alchimic\u0103 prin arderea a tot ceea ce este nefast, pentru ca la sf\u00e2r\u015fit s\u0103 renasc\u0103 sub forma unei Phoenix ce vine s\u0103 purifice\u00a0 locul atins de maladia incertitudinii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ap\u0103rut la scurt timp dup\u0103 romanul lui Alain Fournier, Lupul de step\u0103, publicat \u00een 1927, aduce \u00een aten\u0163ia cititorului zbuciumul interior resim\u0163it de un ins incapabil s\u0103 accepte \u015fi s\u0103 se integreze \u00een societatea \u00een care tr\u0103ie\u015fte. O societate ie\u015fit\u0103 de pe c\u00e2mpul de b\u0103t\u0103lie, care \u00eenc\u0103 nu a reu\u015fit s\u0103 \u00ee\u015fi adune r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele risipite… Cite\u0219te mai mult »Hermann Hesse \u015fi domnia sinelui<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12852],"class_list":["post-21294","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-hermann-hesse"],"views":1227,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21294","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21294"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21294\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21294"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21294"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21294"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}