Rareori bradul, cu acele lui ve\u015fnic verzi, simbol al rezisten\u0163ei \u00eend\u0103r\u0103tnice, m\u00e2ndre \u015fi netem\u0103toare sub ve\u015fnica, aspra iarn\u0103 a vrajbei noastre nesf\u00e2r\u015fite s-a \u00eentrupat mai deplin \u015fi mai armonios \u00een numele, f\u0103ptura \u015fi opera unui poet: la 85 de ani, Ion Brad, pe trunchiul viguros al c\u0103ruia se \u00eenscriu ad\u00e2nc \u015fi memorabil cercurile epocilor istorice prin care a trecut, se adreseaz\u0103 \u00een multiple feluri contemporanilor s\u0103i. \u201eSunt fericit \u2013 scrie poetul \u2013 c\u0103 am ajuns s\u0103 v\u0103d \u00eentr-un singur volum c\u0103r\u0163ile celor 118 colegi \u015fi prieteni\u201c. Cartea lui se intituleaz\u0103 \u2013 cum altfel? \u2013 C\u0103r\u0163ile prietenilor mei \u015fi apare \u00eentr-un climat complex \u015fi tumultuos, deloc scutit de vrajba secular\u0103 ce cresteaz\u0103, uneori \u00eens\u00e2nger\u00e2nd-o, via\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Cultul prieteniei \u015fi al fidelit\u0103\u0163ii, invocat toat\u0103 ziua \u00eens\u0103 rareori respectat \u00een fapt, g\u0103se\u015fte \u00een poetul transilvanelor cet\u0103\u0163i f\u0103r\u0103 somn un slujitor de elit\u0103. Consecven\u0163a \u015fi fidelitatea, cultul prieteniei vin de departe, dintr-o lung\u0103 tradi\u0163ie ardelean\u0103 cu centrul \u00een \u015fcolile Blajului care l-au format, precum \u015fi din manualul de convie\u0163uire \u015fi supravie\u0163uire pe care istoria \u00eens\u0103\u015fi, imprevizibil\u0103 \u015fi mereu ondulatorie, i l-a pus \u00een m\u00e2n\u0103. \u00centr-o splendid\u0103 pagin\u0103 de poezie din Bucure\u015ftiul literar \u015fi artistic (noiembrie 2014), poetul, aflat pe noul prag al v\u00e2rstei din cercul copacului de azi, resuscit\u0103 amintirea celui care, \u00een C\u00e2ntecele p\u0103m\u00e2ntului natal (1956), scria: \u201eNumele meu, \u00een univers, \/\u00a0 E ca o furnic\u0103 \/ Ce cade \u00een mers \/ \u015ei iar se ridic\u0103 …\u201c Ajuns, azi, \u201ebrad b\u0103tr\u00e2n, uitat pe-aici \/ M\u00e2ncat pe jum\u0103tate de furnici … \/ \u00centind din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd un bra\u0163 uscat \/ Al unui fost c\u00e2ndva seme\u0163 b\u0103rbat, \/ Sper\u00e2nd c\u0103 \u00eentr-o zi o s\u0103-nveseleasc\u0103 \/ S\u0103-i dea o veste bun\u0103 tinereasc\u0103…\u201c. Vestea bun\u0103, b\u0103rb\u0103teasc\u0103, reconfortant\u0103 este c\u0103 \u00een pofida aburului dens de melancolie ce \u00eenf\u0103\u015foar\u0103 str\u00e2ns speran\u0163a, poetul de azi n-a \u00eencetat s-o evoce \u015fi invoce sub \u201esemnul lui Apolo\u201c, ce poate fi trecut \u00eentre zeii s\u0103i tutelari, pe care nu l-a tr\u0103dat nicic\u00e2nd: \u201eA\u015ftept. M\u0103 uit \u00een jur. Lumina joac\u0103, \/ Doar roua se preschimb\u0103-n promoroac\u0103 … \/ Furnicile se sperie \u015fi ele \/ \u015ei macin\u0103 lumina \u00een m\u0103sele \/ \u00cen loc de ace verzi, mai cad de-a r\u00e2ndul \/ cenu\u015file ce acoper\u0103 p\u0103m\u00e2ntul … \/\/ De ce nu vii tu, draga mea, de-acolo \/ S\u0103-mi scrii pe frunte semnul lui Apolo, \/ Ca soarele-nflorit pe st\u00e2nca frun\u0163ii \/ Cu tineri brazi s\u0103-mbrace iar\u0103\u015fi mun\u0163ii ?!\u201c Zeu al luminii (Phoebus), Apolo e \u00eensu\u015fi soarele reviviscent, izvorul suprem al rena\u015fterii, al \u00eenvierii \u015fi \u00eenverzirii, pe scurt, al re\u00eentineririi prin urma\u015fi, prin cei ce vin. Zeu\u00a0 vindec\u0103tor, \u00eenzestrat cu darul profe\u0163iei (oracolul de la Delphi), invocarea lui Apolo reprezint\u0103, mi se pare, \u201e\u015ftafeta\u201c pe care poetul Ion Brad, \u201ebrad b\u0103tr\u00e2n\u201c, o transmite cu melancolic\u0103 speran\u0163\u0103 celor ce vin, \u201etinerilor brazi s\u0103-mbrace iar\u0103\u015fi mun\u0163ii\u201c. Lumina purt\u0103toare de speran\u0163\u0103 a acestui zeu tutelar al grecilor \u201ep\u0103g\u00e2ni\u201c se mai strecoar\u0103 pe sub melancolia \u00eeng\u00e2ndurat\u0103, brum\u0103rie a poetului l\u0103s\u00e2ndu-ne s\u0103 citim \u00eentr-o cheie temperat optimist\u0103 mesajul s\u0103u din aceast\u0103 \u00eentristat\u0103, frumoas\u0103 \u015fi \u201eeminescian\u0103\u201c Inscrip\u0163ie: \u201e\u00cen mine simt, tot mai str\u0103in, murind \/ Un om b\u0103tr\u00e2n. Ce mo\u015ftenire-mi las\u0103? \/ Pove\u015fti dintr-o p\u0103dure de argint \/ \u015ei b\u00e2rnele b\u0103tr\u00e2ne de la cas\u0103. \/\/ Am r\u0103t\u0103cit c\u00e2ndva prin codrul des \/ \u015ei-n cas\u0103 am crescut sp\u0103rg\u00e2nd tavanul… \/ Din toate-acuma ce s-a mai ales \/ C\u00e2nd via\u0163a se m\u0103soar\u0103 doar cu anul? \/\/ Sun\u0103 copacii stranii \u00een auz \/ \u015ei grinzile trosnesc de at\u00e2tea carii. \/ Pe-aproape-a\u015fteapt\u0103 ultimul refuz \/ \u015ei stavila sub suflet la avarii. \/\/ Acesta sunt, de parc\u0103 nici n-am fost, \/ Dac\u0103-ntreba\u0163i de mine voi, urma\u015fii, \/ C\u0103 sunte\u0163i, e supremul rost \/ \u015ei singurul tipar ce-l las\u0103 pa\u015fii …\u201c. E ascuns \u00een aceste versuri triste un robust mesaj al victoriei contra vanit\u0103\u0163ii \u015fi al continuit\u0103\u0163ii de a fi (\u201ec\u0103 sunte\u0163i\u201c): singurul tipar, acela memorabil, ce-l las\u0103 pa\u015fii ce se-nscriu pe cercul trunchiului de brad.
\nC\u0103r\u0163ile prietenilor mei…
\nInteresant\u0103, vie, plin\u0103 cu de toate, unele mai bune, altele mai pu\u0163in \u015fi c\u00e2teva deloc, printre contribu\u0163iile acestui num\u0103r din Bucure\u015ftiul literar \u015fi artistic \u2013 revist\u0103 ce patroneaz\u0103 Catacomba boemilor, cum ne informeaz\u0103 poetul Vasile R\u0103vescu sau, dup\u0103 preferin\u0163e!, epigramistul vesel \u015fi trist Bebe (tot) R\u0103vescu \u2013 citim un \u201ejurnal de b\u0103tr\u00e2n\u201c al poetului Nicolae Dan Fruntelat\u0103. Jurnalul se intituleaz\u0103 Leul \u00een iarn\u0103 \u015fi \u00een toate anotimpurile \u015fi face parte dintr-un ciclu mai amplu al \u201ememorialelor\u201c \u00een care acest poet \u00eenchin\u0103 cu rar\u0103 \u015fi admirabil\u0103 consecven\u0163\u0103 unui veritabil cult al prieteniei, at\u00e2t de rar \u00een vremea noastr\u0103 c\u00e2nd fidelitatea \u015fi consecven\u0163a plutesc pe buzele at\u00e2tor demagogi de profesie. \u201eLeone avea legenda lui \u00een lumea scriitorilor bucure\u015fteni\u201c \u2013 spune N.D. Fruntelat\u0103 \u015fi ne \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 \u201eo imagine, ca dintr-un film italian\u201c a legendarului numit Leone: \u201eeram la mare, la vila scriitorilor de la Neptun \u015fi m\u0103 duceam diminea\u0163a de tot s\u0103 m\u0103 aerosolesc pe \u0163\u0103rm. M\u0103 \u00eent\u00e2lneam, inevitabil, cu Leone, \u00een costum de baie, cu o tr\u0103istu\u0163\u0103 at\u00e2rnat\u0103 de br\u00e2u, care mergea hot\u0103r\u00e2t spre golful din spatele vilei scriitorilor. \u00abNu mergi cu mine dup\u0103 scoici?\u00bb, m\u0103 invita el generos \u015fi eu nu mergeam, era cam frig, nu le-am avut niciodat\u0103 cu pasiunile marine, la mine, la B\u0103l\u0103ci\u0163a, nu curgea dec\u00e2t Desn\u0103\u0163uiul, p\u00e2r\u00e2u sub\u0163ire, care n-avea nici s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 de pe\u015fte, dar\u0103mite scoici\u201c. Peste o jum\u0103tate de or\u0103 \u201eculeg\u0103torul de scoici urca la restaurant cu o captur\u0103 de scoici luate cu m\u00e2na lui, le me\u015fterea \u00eempreun\u0103 cu buc\u0103tarul \u015fi le \u00eenfuleca la micul dejun, pentru c\u0103 nu prea g\u0103sea amatori printre colegi s\u0103 guste gelatina cu iz de balt\u0103 pe care i-o d\u0103ruia Pontul Euxin\u201c. Precum vedem, printre gurmanzii de la Pont, Leone era un veritabil, insolit gourmet. Dup\u0103 ce-i evoc\u0103 \u201edomeniul\u201c de la Poiana \u0162apului, cu \u201eun fel de cas\u0103 de vis, cu sc\u0103ri interioare alambicate, cu c\u0103m\u0103ru\u0163e ascunse sub tavane de lemn proasp\u0103t, cu obiecte vechi, cu tablouri \u015fi etajere pline de c\u0103r\u0163i\u201c, Nicolae Dan Fruntelat\u0103 ni-l \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 pe Leone ca pe \u201eun experimentalist cu voca\u0163ie\u201c, cu \u201eo nelini\u015fte (metafizic\u0103) care-l \u00eempinge \u00een tot felul de aventuri sociale, intelectuale, politice\u201c. Experimentalistul e un \u201ecandidat\u201c de profesie: \u201eA vrut s\u0103 candideze la pre\u015fedin\u0163iia Uniunii Scriitorilor dar s-a g\u0103sit o cale s\u0103 fie oprit\u201c (nu-\u015fi pl\u0103tise cotiza\u0163ia!); \u201ea vrut s\u0103 candideze \u015fi la europarlamentare\u201c, dar \u201en-a avut loc de tot felul de golani \u015fi golane\u201c: ghinion!, dup\u0103 vorba unui \u201epolitruc\u201c, pardon, candidat la pre\u015fedin\u0163ia Rom\u00e2niei. \u201eCandidatul\u201c, nea Leone, \u201eorganizeaz\u0103 Ziua limbii rom\u00e2ne\u201c, \u201etrimite scrisori deschise unor impostori ajun\u015fi \u00een cele mai \u00eenalte func\u0163ii\u201c: \u015fi \u00een aceast\u0103 \u00eentreprindere se izbe\u015fte de \u201eghinion\u201c. Niculae Gheran l-ar trece \u00een clasa \u201ep\u0103gubo\u015filor\u201c.
\nPoetul Nicolae Dan Fruntelat\u0103 are, indiscutabil, un puternic talent de portretist \u015fi memorialist dedicat unui veritabil cult al prieteniei. Are talentul de a-i face de tot simpatici \u015fi pe unii ce trezesc altora antipatii inexplicabile \u015fi instantanee: ce mai, te face s\u0103-i prive\u015fti altfel, cu mare simpatie, \u015fi pe cei pe care nu-i mai sufereai! E privilegiul unui talent redutabil cu care-i evoc\u0103 fastuos \u015fi cu ata\u015fament pe \u201eultimii arnoteni\u201c, pe \u201emucenicul Vasile P\u00e2rvan\u201c, pe \u201efra\u0163ii mei\u201c: scriitori, pictori, c\u00e2nt\u0103re\u0163i, baladi\u015fti care-\u015fi au fiecare legenda \u015fi traiectoria lui. Nu face diferen\u0163\u0103 de v\u00e2rst\u0103 ori de cultur\u0103 \u00eentre ace\u015fti \u201efra\u0163i ai mei\u201c: de la taragotistul Dumitru F\u0103rca\u015f \u015fi regizorul Geo Saizescu, p\u00e2n\u0103 la Ovidiu Lipan de la Zece pr\u0103jini, \u00eencap cu to\u0163ii f\u0103r\u0103 deosebire de na\u0163ionalitate, ras\u0103, stare sau \u201eclas\u0103\u201c social\u0103, \u00een memoria lui \u00eenc\u0103p\u0103toare \u015fi generoas\u0103 cu cei ce n-au tr\u0103dat prietenia \u015fi loialitatea. Criteriul desp\u0103r\u0163irilor, regretabile dar inevitabile, \u00eel \u015ftim cu to\u0163ii: \u201eproba turnesolului \u201989\u201c, adic\u0103 puterea de a r\u0103m\u00e2ne tu \u00eensu\u0163i chiar \u015fi ori mai ales atunci c\u00e2nd invidia, pofta de putere \u015fi de bani omoar\u0103 \u201etoate caprele vecinilor \u015fi ale prietenilor, \u00een speran\u0163a c\u0103 asta le va aduce \u00een b\u0103t\u0103tur\u0103 o vac\u0103 gras\u0103\u201c. Mul\u0163i dintre noi \u015fi-ai no\u015ftri n-au trecut aceast\u0103 \u201eprob\u0103 a turnesolului\u201c, examenul fidelit\u0103\u0163ii nu at\u00e2t fa\u0163\u0103 de o credin\u0163\u0103, naiv\u0103 ori fals\u0103, ci fa\u0163\u0103 de prietenii care au tr\u0103it-o cu \u015fi al\u0103turi de tine.<\/p>\n
Am citit pe ner\u0103suflate evoc\u0103rile lui Nicolae Dan Fruntelat\u0103 str\u00e2nse, toate, \u00eentr-o carte intitulat\u0103 Zei, prieteni \u015fi umbre (2014), volum plin de crochiuri, schi\u0163e, portrete admirabile \u015fi, sub raport prozastic, unele veritabile bijuterii literare, cum ar fi, ca s\u0103 dau un exemplu elocvent, C\u0103l\u0103torie \u00eemprejurul camerei mele, inspirat\u0103, desigur, de cartea lui Xavier Le Maistre, cum \u015fi spune scriitorul ce descrie \u201eacvariul\u201c unui om singur care, \u00eentr-o \u201e\u00eenc\u0103pere mic\u0103 \u015fi foarte cald\u0103, cu o fereastr\u0103 \u015fi o u\u015f\u0103 deschise, cu un balcon la sud, la mare, la lumin\u0103 mult\u0103\u201c, c\u0103l\u0103tore\u015fte prin lumea larg\u0103 \u015fi prin mai multe secole de istorie: aceast\u0103 \u201ec\u0103l\u0103torie prin camera mea\u201c e un fel de bijuterie chinezeasc\u0103, a\u015fa cum sunt sculpturile \u00een bobul de orez \u00een care privitorul cu lupa descoper\u0103 un paradis, un continent, o lume. O capodoper\u0103 \u00een patru pagini \u015fi jum\u0103tate… Sunt \u015fi altele. Nu la fel citesc unele dintre paginile de exerci\u0163ii critice dedicate prietenilor: acestea sunt, cred, simple \u015fi emo\u0163ionante scrisori de dragoste \u015fi pre\u0163uire trimise prietenilor \u015fi numai lor. Nu trebuie citite ca exegeze, \u00een chip \u201ecanonic\u201c, adic\u0103 sub rigoarea judec\u0103\u0163ilor de valoare ce alc\u0103tuiesc scara ierarhic\u0103 dintr-o epoc\u0103. \u00centr-un cuv\u00e2nt: despre prieteni, numai de bine! Sunt \u00eens\u0103 \u015fi retrograzi care mai cred c\u0103 uneori, deseori, de dragul adev\u0103rului, chiar \u015fi prietenul nostru Socrate poate (trebuie) s\u0103 fie tr\u0103dat! Nu l-a \u201etr\u0103dat\u201c Boccaccio \u00eensu\u015fi pe idolul s\u0103u scriind \u015fi critic\u00e2ndu-l pe m\u00e2niosul \u201eghibelin\u201c Dante?! Revenind la umbrele noastre \u015fi evocarea lor \u00een frumoasa carte a poetului de azi: c\u00e2nd cartea prietenului, poate pre\u0163ioas\u0103 \u015fi interesant\u0103 \u00een felul ei, adun\u0103 \u00een juru-i prin condeiul binevoitor al unui cititor, ce-i drept, tob\u0103 de carte, nume precum cele ale latino-americanilor, al lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez sau al rusului Vasili Axionov ori kirghizului Cinghiz Aitmatov, ori siberianului Rasputin, autorul neuitatei Adio, Matiora! \u2013, atunci e v\u0103dit c\u0103 \u00een ochii lui N.D. Fruntelat\u0103 c\u0103r\u0163ile prietenilor lui sunt doar pretexte ce-l fac s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 de to\u0163i ace\u015fti mari scriitori.
\nNu sunt compatibili, ci, pentru gustul \u015fi\u00a0 memoria de bun cititor a lui N.D.F., doar ilustrativi, buni spre a-\u015fi aminti de nume mari ale literaturii universale de azi. A\u015fa cum \u015fi face c\u00e2nd scrie: \u201eNu pot s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc citind aceste lucruri (\u00een cartea unui prieten \u2013 n.n.) la o carte mare a literaturii europene \u015fi mondiale: Slujba\u015f la palatul viselor a lui Ismail Kadare, o carte despre controlul viselor. Leg de acest \u00een\u0163eles povestirea concis\u0103 \u015fi str\u0103lucitoare a lui…\u201c. Luate doar a\u015fa, ca \u201epietre kilometrice\u201c, semne \u201emnemotehnice\u201c, c\u0103r\u0163ile prietenilor despre care scrie Nicolae Dan Fruntelat\u0103 se constituie la r\u00e2ndul lor \u00een fragmente sau culori semnificative ale unui auto-portret: acela al unui cititor pasionat, generos cu prietenii \u015fi r\u0103mas fidel lui \u00eensu\u015fi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Rareori bradul, cu acele lui ve\u015fnic verzi, simbol al rezisten\u0163ei \u00eend\u0103r\u0103tnice, m\u00e2ndre \u015fi netem\u0103toare sub ve\u015fnica, aspra iarn\u0103 a vrajbei noastre nesf\u00e2r\u015fite s-a \u00eentrupat mai deplin \u015fi mai armonios \u00een numele, f\u0103ptura \u015fi opera unui poet: la 85 de ani, Ion Brad, pe trunchiul viguros al c\u0103ruia se \u00eenscriu ad\u00e2nc \u015fi memorabil cercurile epocilor istorice… Cite\u0219te mai mult »Semnul lui Apolo<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12275,12795,12796],"class_list":["post-21259","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bucurestiul-literar-si-artistic","tag-n-d-fruntelata","tag-poetul-ion-brad"],"views":1034,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21259","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21259"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21259\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21259"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21259"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21259"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}