{"id":21242,"date":"2014-11-13T13:29:43","date_gmt":"2014-11-13T11:29:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21242"},"modified":"2014-11-13T13:29:43","modified_gmt":"2014-11-13T11:29:43","slug":"litoralul-marii-negre-limbaj-arhitectural-si-retrospectiva-sentimentala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/litoralul-marii-negre-limbaj-arhitectural-si-retrospectiva-sentimentala\/","title":{"rendered":"Litoralul M\u0103rii Negre – limbaj arhitectural \u015fi retrospectiv\u0103 sentimental\u0103"},"content":{"rendered":"

O expozi\u0163ie care \u00ee\u015fi spune Vederi \u00eenc\u00e2nt\u0103toare, de\u015fi subtitlul ei* \u00ee\u0163i recomand\u0103 s\u0103 p\u0103\u015fe\u015fti cu oarecare rezerv\u0103 pragul S\u0103lii Dalles, unde col\u0163ul cald, cu iz de vechime \u015fi pre\u0163iozitate al anticariatului, se dizolv\u0103 \u00een spatele unei u\u015fi anonime de PVC, \u00eentr-o realitate rece \u015fi ne\u00eembietoare: o sal\u0103 goal\u0103, care te \u00eent\u00e2mpin\u0103 \u00een \u00eentuneric \u015fi frig cu o proiec\u0163ie uria\u015f\u0103, pe un ecran, a unei popula\u0163ii pestri\u0163e \u015fi (ce-i drept) fericite, aflate pe Litoralul M\u0103rii Negre. Iar imaginea banal\u0103, dar reconfortant\u0103 \u00een aerul ei degajat \u015fi estival, este \u00eenso\u0163it\u0103 de o voce radiofonic\u0103, anun\u0163\u00e2nd: \u201e\u015ei acum, un minut de lini\u015fte pe litoral, seara, cu Dalida\u201c. \u015ei imediat, \u00een minutul \u201ede lini\u015fte\u201c, vocea senzual\u0103 a c\u00e2nt\u0103re\u0163ei re\u00eenvie un aer retro de anii \u201960 – \u201970, care anuleaz\u0103, prin gravitate \u015fi frumuse\u0163e, nota de umor involuntar a prezent\u0103rii. Apoi te a\u015fezi \u00een fa\u0163a panoului uria\u015f \u015fi filmule\u0163ul se repet\u0103 \u015fi se tot repet\u0103: aceia\u015fi oameni ferici\u0163i, familii \u015fi copii despuia\u0163i, cu colace de plastic, defileaz\u0103 sub ochii t\u0103i \u00eentr-o b\u0103l\u0103ceal\u0103 pl\u0103cut\u0103 la Marea Neagr\u0103. Iar vocea, care continu\u0103 s\u0103 anun\u0163e minutul de \u201elini\u015fte\u201c cu Dalida, \u00ee\u0163i pare, cu fiecare reluare, tot mai pu\u0163in ridicol\u0103, \u00een acordurile muzicii \u00eense\u015fi a c\u00e2nt\u0103re\u0163ei, care \u00ee\u0163i alung\u0103 \u015fi ultimele rezerve.
\n\u00cen aceast\u0103 atmosfer\u0103 debuteaz\u0103 traseul vizitatorului expozi\u0163iei \u201eVederi \u00eenc\u00e2nt\u0103toare\u201c, o ini\u0163iativ\u0103 deopotriv\u0103 arhitectural\u0103 \u015fi fotografic\u0103, prin care doi arhitec\u0163i (Kalliopi Dimou \u015fi Sorin Istudor) \u015fi un istoric de art\u0103 \u015fi curator (Alina \u015eerban) s-au aventurat s\u0103 reconstituie, profesionist \u015fi sentimental, imaginea litoralului rom\u00e2nesc din anii de av\u00e2nt ai socialismului. Imaginea acestui litoral, privit azi cu ochi tot mai critici, pare c\u0103 a uitat de mult, \u00een febra discu\u0163iilor contemporane aprinse despre politici turistice eficiente, despre momentul inaugural al unei realit\u0103\u0163i turistice rom\u00e2ne\u015fti care, reconstituit\u0103 azi \u015fi contextualizat\u0103 minu\u0163ios, se dovede\u015fte a fi fost sincron\u0103, modern\u0103 \u015fi competitiv\u0103.
\nExpozi\u0163ia are un aer s\u0103rac \u015fi minimalist: trei s\u0103li (dintre care pe prima am descris-o) sunt suficiente pentru a ad\u0103posti c\u00e2teva vitrine cu machete, fotografii, t\u0103ieturi \u00eeng\u0103lbenite de ziar \u015fi numere din revista Arhitectura, dou\u0103 busturi de art\u0103 realist-socialist\u0103, o colec\u0163ie de c\u0103r\u0163i po\u015ftale autentice \u015fi c\u00e2teva mini-proiectoare pe care ruleaz\u0103 filme de la Arhiva Na\u0163ional\u0103 de Filme, al\u0103turi de c\u00e2teva interviuri. Dar vizita aceasta, care nici nu seduce, nici nu \u00eenv\u0103luie \u00een recile s\u0103li de beton (unde imaginea trupurilor goale mai degrab\u0103 \u00ee\u0163i d\u0103 frisoane!) se converte\u015fte repede \u00eentr-o mic\u0103 excursie de studiu. C\u0103ci nu-\u0163i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 continui invita\u0163ia, lansat\u0103 \u00een prima sal\u0103, la \u201eminutul de lini\u015fte\u201c, \u015fi s\u0103-\u0163i \u00eendrep\u0163i aten\u0163ia asupra ofertei expozi\u0163ionale aproape academice. Pe scurt, s\u0103 prive\u015fti documentarul lui Mirel Ilie\u015fiu, s\u0103 cite\u015fti articolele propagandistice din ziarele vremii sau pe cele \u015ftiin\u0163ifice din revista Arhitectura \u015fi s\u0103 te amuzi nostalgic la textele infantile \u015fi la caligrafia greoaie a \u015fcolarilor (\u015fi nu numai), care trimiteau vederi familiei din tabere sau concedii la mare.
\nO bun\u0103 introducere o constituie filmul documentar Litoral (1959) al regizorului \u015fi scenaristului Mirel Ilie\u015fiu. Este \u00een aparen\u0163\u0103 un film de propagand\u0103, \u00een care construc\u0163ia litoralului rom\u00e2nesc socialist porne\u015fte, cu o fin\u0103 inteligen\u0163\u0103, de la motivul singur\u0103t\u0103\u0163ii resim\u0163ite de Ovidiu pe aceste meleaguri barbare \u015fi de la peisajul dezolant (azi am spune \u201eeco\u201c) al malului s\u0103lbatic \u015fi nisipos, b\u0103tut de valuri, v\u00e2nt \u015fi pres\u0103rat cu ciulini, \u00een care Tristele lui Ovidiu par singura form\u0103 acceptabil\u0103 de acompaniament. \u015ei totu\u015fi, momentul de poezie se destram\u0103 repede c\u00e2nd vocea documentaristului anun\u0163\u0103 c\u0103 \u201e\u00een acest p\u0103m\u00e2nt sterp s-a ridicat, prin grija Partidului \u015fi a Statului nostru etc.\u201c, pe scurt, o oaz\u0103 de petrecere a timpului liber pentru \u201eoamenii muncii\u201c. Bilan\u0163ul este prezentat triumfalist: 50 de km de litoral, 100 de hectare de spa\u0163ii verzi, 1,5 milioane de flori s\u0103dite \u015f.a.m.d. Iar apoi, prin fa\u0163a ochilor no\u015ftri defileaz\u0103, cu lustrul anonimatului (care se reg\u0103se\u015fte \u015fi \u00een articolele din presa vremii), chiar ei, beneficiarii: X, muncitoare, Y, strung\u0103ri\u0163\u0103, Z, colectivist\u0103, altcineva, miner, sau \u0163es\u0103toare la Fabrica de fire \u015fi fibre sintetice din S\u0103vine\u015fti. Vocile sun\u0103 toate spart, ridicol \u015fi infantil: invariabil, intervieva\u0163ii pozeaz\u0103, ferici\u0163i s\u0103 \u00ee\u015fi afi\u015feze mul\u0163umirea de a fi fost trimi\u015fi de sindicat la mare. Afl\u0103m, din textele expuse \u015fi muzealizate, c\u0103 \u00een\u0163elegerea aceasta de tip \u201efordist\u201c a loisir-ului constituia o preocupare a \u00eentregii Europe la acel moment, inclusiv \u00een blocul sovietic. Rom\u00e2nia nu reprezenta o excep\u0163ie.
\nTotu\u015fi, prins\u0103 \u00een v\u00e2rtejul unei rapide moderniz\u0103ri, ea nu ar\u0103ta \u00een realitate pe m\u0103sura personajelor de carton m\u00e2nuite cu grij\u0103 de documentari\u015fti. Exponatele muzeului reveleaz\u00e3 aspecte neb\u0103nuite cu privire la competitivitatea \u015fi eficien\u0163a sistemului turistic din acei ani, ca \u015fi la nivelul foarte sincron al urbanisticii \u015fi arhitecturii adoptate. Complexurile hoteliere r\u0103mase azi \u00een paragin\u0103 se \u00eenscriau \u00een acea vreme \u00een tendin\u0163e. Revista Arhitectura R.S.R. cita \u00een mod curent nume precum Le Corbusier, Richard Neutra, Oscar Niemayer, iar revistele de arhitectur\u0103 din Occident se puteau (\u00eenc\u0103) g\u0103si \u015fi \u00een Rom\u00e2nia. Hotelul Europa de la Eforie Nord, construit \u00een 1966 de arhitectul C. L\u0103z\u0103rescu, utiliza betonul aparent, ca element de noutate, \u015fi imperfec\u0163iunea muchiilor neregulate, \u00een maniera lui Le Corbusier. Statul comunist a investit masiv \u00een acei ani, construind aproape peste noapte o lume perfect func\u0163ional\u0103, care se adresa, desigur, clasei muncitoare (vacan\u0163a ca r\u0103splat\u0103 a muncii), dar care, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, a \u015ftiut, printr-o politic\u0103 inteligent\u0103, s\u0103 aduc\u0103 \u00een scurt\u0103 vreme chiar \u015fi profit. Articole din presa vremii atest\u0103 \u00een mod repetat prezen\u0163a pe litoralul rom\u00e2nesc a turi\u015ftilor occidentali, cu sta\u0163iuni aproape exclusiv rezervate acestora, \u015fi cu interviuri \u00een care se poate citi, f\u0103r\u0103 exager\u0103ri \u015fi trucuri propagandistice, c\u0103 serviciile erau \u00een cre\u015ftere, de la an la an, m\u00e2ncarea \u201eexcelent\u0103\u201c, iar raportul pre\u0163\/ calitate, imbatabil.
\nA\u015fa c\u0103 ce importan\u0163\u0103 mai au, la scara realit\u0103\u0163ii macroeconomice \u015fi estetice, z\u00e2mbetele largi de tinere din Almanah turistic \u015fi textele puerile de genul \u201eDin albumul nostru. Vilegiatur\u0103 pe malul M\u0103rii Negre, \u00een Mamaia: z\u00eembet, flori, fericire\u2026\u201c? Nu sunt, \u00een fond, dec\u00e2t efecte de suprafa\u0163\u0103, ca \u015fi vocile sparte ale textili\u015ftilor \u015fi colectivi\u015ftilor care \u00ee\u015fi transmit energic salutul muncitoresc de pe malul m\u0103rii. Finalmente, ei nu alc\u0103tuiesc dec\u00e2t efectul amuzant \u015fi retro, un decupaj antropologic al epocii respective. Dar, treptat, pierz\u00e2ndu-se pe fundalul imaginii de prim-plan, p\u00e2n\u0103 \u015fi ei ajung s\u0103 transmit\u0103, la un nivel pur vizual, o lume foarte coerent\u0103 stilistic, cu linii moderne, elegante \u015fi lipsit\u0103 de striden\u0163e. Ignor\u00e2nd vocile, ne r\u0103m\u00e2ne totu\u015fi s\u0103 ascult\u0103m coloana sonor\u0103 a filmului; s\u0103 privim design-ul interioarelor de hotel, care eman\u0103 simplitate, frumuse\u0163e neostentativ\u0103, bun-gust; s\u0103 vedem moda \u015fi coafurile femeilor, care trimit la filmele fran\u0163uze\u015fti de epoc\u0103, iar nicidecum la clasa muncitoare. Cadre de calm, destindere \u015fi bun-gust \u015fi o lume care pare sustras\u0103 din v\u00e2rtejul produc\u0163iei \u015fi al consumului haotic de azi; cadre care ne fac s\u0103 ne g\u00e2ndim mai mult la farmecul discret al burgheziei franceze dec\u00e2t la vulgul proletar rom\u00e2nesc.
\n\u015ei astfel, vederile devin cu adev\u0103rat \u201e\u00eenc\u00e2nt\u0103toare\u201c. Aceast\u0103 expozi\u0163ie nu s-a dorit o glum\u0103, o c\u0103utare a retoricii superficiale \u015fi a umorului involuntar specific epocii detestate. E mai degrab\u0103 \u2013 prin tot efortul de documentare \u015fi punere \u00een cadru \u2013 un demers matur \u015fi profesionist, de afirmare decis\u0103 a unui capitol meritoriu din urbanistica \u015fi arhitectura rom\u00e2neasc\u0103 socialist\u0103.
\nNot\u0103
\n* Expozi\u0163ia Vederi \u00eenc\u00e2nt\u0103toare. Urbanism \u015fi arhitectur\u0103 \u00een turismul rom\u00e2nesc de la Marea Neagr\u0103 \u00een anii \u201860\u2013\u201870, proiect organizat de Asocia\u0163ia pepluspatru, \u00een colaborare cu Muzeul Na\u0163ional de Art\u0103 Contemporan\u0103, Sala Dalles din Bucure\u015fti, 10 octombrie \u2013 23 noiembrie 2014. Curatori: Kalliopi Dimou, Sorin Istudor, Alina \u015eerban.<\/p>\n

\"expo-vederi\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O expozi\u0163ie care \u00ee\u015fi spune Vederi \u00eenc\u00e2nt\u0103toare, de\u015fi subtitlul ei* \u00ee\u0163i recomand\u0103 s\u0103 p\u0103\u015fe\u015fti cu oarecare rezerv\u0103 pragul S\u0103lii Dalles, unde col\u0163ul cald, cu iz de vechime \u015fi pre\u0163iozitate al anticariatului, se dizolv\u0103 \u00een spatele unei u\u015fi anonime de PVC, \u00eentr-o realitate rece \u015fi ne\u00eembietoare: o sal\u0103 goal\u0103, care te \u00eent\u00e2mpin\u0103 \u00een \u00eentuneric \u015fi frig… Cite\u0219te mai mult »Litoralul M\u0103rii Negre – limbaj arhitectural \u015fi retrospectiv\u0103 sentimental\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11317],"tags":[12784,12785],"class_list":["post-21242","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-vizuala","tag-expozitie-vederi-incantatoare","tag-sala-dalles"],"views":1807,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21242","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21242"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21242\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21242"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21242"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21242"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}