{"id":21223,"date":"2014-11-13T13:10:54","date_gmt":"2014-11-13T11:10:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21223"},"modified":"2014-11-13T13:10:54","modified_gmt":"2014-11-13T11:10:54","slug":"ophelia-hamlet-fernando-pessoa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ophelia-hamlet-fernando-pessoa\/","title":{"rendered":"Ophelia, Hamlet & Fernando Pessoa"},"content":{"rendered":"

Fernando Pessoa, Cronica vie\u0163ii care trece,<\/em> traducere \u015fi note de Dinu Fl\u0103m\u00e2nd \u015fi Micaela Ghi\u0163escu, Editura Humanitas Fiction, Bucure\u015fti, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eO dear Ophelia, I am ill at these numbers\/ I have not art to reckon my groans: but that\/ I love thee best,\/ O most best, believe it\u201c. Fragmentul acesta (inclus \u00een actul II, scena 2) din tragedia lui Shakespeare, Hamlet, este subliniat cu grij\u0103 \u00een edi\u0163ia \u00een limba englez\u0103 pe care o de\u0163inea Fernando Pessoa. Iar am\u0103nuntul nu este deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. C\u0103ci, \u00een seara zilei de 22 ianuarie 1920, scriitorul portughez f\u0103cea o nea\u015fteptat\u0103 declara\u0163ie de dragoste Oph\u00e9liei Queiroz, o t\u00e2n\u0103r\u0103 angajat\u0103 la firma unde el \u00eensu\u015fi lucra \u00een calitate de traduc\u0103tor (Felix, Valadas & Freitas Ltda, din Lisabona), adres\u00e2ndu-i-se astfel: \u201eO, drag\u0103 Oph\u00e9lia! Nu am darul de a face versuri. Dar a\u015f vrea s\u0103 m\u0103 folosesc de arta lor ca s\u0103-\u0163i prezint suspinul meu; c\u0103ci te iubesc cum nici nu se poate iubi. Ah, p\u00e2n\u0103 la disperare, crede-m\u0103\u201c.
\nUn discurs \u00eendr\u0103gostit<\/strong>
\n\u00cen acest fel \u00eencepe o poveste de dragoste care reprezint\u0103 nu doar un element mai pu\u0163in cunoscut din existen\u0163a lui Fernando Pessoa, ci \u015fi un demers care combin\u0103, de la bun \u00eenceput, literatura cu via\u0163a, pentru a spune ceva esen\u0163ial despre formele de manifestare ale iubirii \u2013 fie ele \u015fi acelea apar\u0163in\u00e2nd preponderent unui discurs \u00eendr\u0103gostit \u2013, \u015fi deopotriv\u0103 despre experien\u0163a prin excelen\u0163\u0103 heteronimic\u0103 a poetului portughez.
\n\u00centre martie \u015fi noiembrie 1920, Pessoa expediaz\u0103 Oph\u00e9liei treizeci \u015fi \u015fase de scrisori, pentru ca, din septembrie 1929 \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een ianuarie 1930, s\u0103-i mai adreseze \u00eenc\u0103 dou\u0103sprezece, \u00eentr-o a doua etap\u0103 a rela\u0163iei lor care fusese \u00eentrerupt\u0103 cu aproape zece ani \u00een urm\u0103. Despre existen\u0163a acestor epistole s-a aflat doar dup\u0103 moartea scriitorului, c\u00e2nd Carlos Queiroz, nepotul Oph\u00e9liei, le-a men\u0163ionat \u00een revista Presen\u00e7a (\u00eentr-un articol din 1936), pentru ca, ulterior, s\u0103 se fac\u0103 trimiteri la ele \u00een studiul biografic dedicat lui Pessoa de c\u0103tre Jo\u00e3o Gaspar Sim\u00f5es. Cu toate acestea, abia \u00een anul 1978 scrisorile \u00een cauz\u0103 au fost adunate \u015fi publicate de str\u0103nepoata Oph\u00e9liei, Maria da Gra\u00e7a Queiroz, beneficiind de documentata prefa\u0163\u0103 a criticului David Mur\u00e3o Ferreira. Ulterior, \u00een 1996, au fost publicate \u015fi o serie de scrisori ale Oph\u00e9liei c\u0103tre Fernando Pessoa, \u00een felul acesta cititorul ori cercet\u0103torul av\u00e2nd \u00een fa\u0163\u0103 o imagine mai complet\u0103 a acestei rela\u0163ii deopotriv\u0103 epistolare \u015fi umane.
\nEvident, aceste apari\u0163ii editoriale au dat na\u015ftere la numeroase dezbateri critice \u015fi aprinse controverse, viz\u00e2nd mai cu seam\u0103 raportul dintre textul scris \u015fi experien\u0163a nemijlocit\u0103, unii exege\u0163i consider\u00e2nd, pe baza cronologiei retrospective, alc\u0103tuite dup\u0103 apari\u0163ia ambelor serii de scrisori, c\u0103 am avea de-a face cu \u00eenc\u0103 o expresie a jocului extrem de elaborat dintre fic\u0163iune \u015fi realitate practicat de Pessoa \u00een \u00eentreaga sa oper\u0103 (\u201edrama em gente\u201c, dup\u0103 expresia autorului \u00eensu\u015fi), iar al\u0163ii, dimpotriv\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 identifice \u00een epistolarul amoros tr\u0103s\u0103turi altfel imposibil de ghicit ale autorului care, \u00een crea\u0163ia sa poetic\u0103, preferase m\u0103\u015ftile complexe ale sistemului heteronimic pe care \u00eel crease.
\nVolumul lui Pessoa intitulat Cronica vie\u0163ii care trece, ap\u0103rut nu de mult \u00een limba rom\u00e2n\u0103, la Editura Humanitas Fiction (\u00een excelenta traducere a lui Dinu Fl\u0103m\u00e2nd \u015fi a Micaelei Ghi\u0163escu), cuprinde o serie de texte teoretice semnate de scriitorul portughez, c\u00e2teva eseuri foarte importante pentru clarificarea contextului operei sale, \u015fi, mai cu seam\u0103 \u2013 poate surpriza cea mai mare pentru cititorul rom\u00e2n! \u2013 coresponden\u0163a dintre Fernando \u015fi Oph\u00e9lia (inclusiv c\u00e2teva epistole expediate de o t\u00e2n\u0103r\u0103 care demonstreaz\u0103 nu doar un real talent \u015fi un stil la care, poate, nici nu ne-am a\u015ftepta, ci \u015fi capacitatea de a da o replic\u0103 pe m\u0103sur\u0103 jocurilor livre\u015fti ini\u0163iate de Pessoa). Dat\u0103 fiind situa\u0163ia \u2013 deopotriv\u0103 a epocii \u015fi a celor doi \u2013, rela\u0163ia lor r\u0103m\u00e2ne \u00een primul r\u00e2nd una epistolar\u0103, \u00eent\u00e2lnirile fiind rare \u015fi scurte \u015fi limit\u00e2ndu-se, \u00een general, la treceri gr\u0103bite ale lui Fernando pe sub geamul iubitei sale, la scurte drumuri f\u0103cute \u00eempreun\u0103 cu tramvaiul, pe rutele comune, ori la \u00eent\u00e2lniri aparent \u00eent\u00e2mpl\u0103toare pentru ca, apoi, Pessoa s-o poat\u0103 conduce c\u00e2teva minute pe Oph\u00e9lia, pe str\u0103zile Lisabonei, c\u0103tre casa surorii ei, de pild\u0103. \u00cen plus, poetul \u00eei va \u015fi m\u0103rturisi, la un moment dat, c\u0103 nu a vorbit nim\u0103nui despre iubirea lor: \u201eNu \u015ftie nimeni dac\u0103 \u0163in la tine sau nu, pentru c\u0103 nu am f\u0103cut pe nimeni confidentul meu \u00een aceast\u0103 chestiune\u201c. Prin urmare, cei doi vor adopta un veritabil cod secret al gesturilor, cuvintelor \u015fi privirilor, iar \u00een epistole vor folosi limbajul coresponden\u0163ei amoroase a vremii, pe care, \u00eens\u0103, \u00eel vor nuan\u0163a mereu, \u00eembog\u0103\u0163indu-l cu propriile inven\u0163ii lingvistice, care eviden\u0163iaz\u0103 la tot pasul \u2013 \u015fi chiar de la \u00eenceputul rela\u0163iei lor \u2013 conflictul mocnit (ori mai evident, pe alocuri) dintre a tr\u0103i nemijlocit \u015fi a imagina, a visa la un ideal absolut.
\nIndirect, cititorul intuie\u015fte \u015fi o alt\u0103 fa\u0163et\u0103 a complexei personalit\u0103\u0163i pessoane, una ludic\u0103 \u015fi dispus\u0103 s\u0103 glumeasc\u0103, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 se poat\u0103 vreodat\u0103 rupe complet de imperativele existen\u0163ei sale strict literare. Se \u00eentrevede, \u00een acest fel, \u015fi situa\u0163ia lui Pessoa \u00een perioada respectiv\u0103, lupta sa cu obstacolele vie\u0163ii de zi cu zi, \u015fi deopotriv\u0103 exist\u0103 aluzii la speran\u0163ele ori visele pe care le nutre\u015fte. \u00cens\u0103 ar fi periculos ca, pornind de la aceste c\u00e2teva aluzii, cititorul s\u0103 considere c\u0103 reu\u015fe\u015fte s\u0103-l \u201ecunoasc\u0103\u201c pe Fernando Pessoa a\u015fa cum nu reu\u015fise s\u0103-l \u201ecunoasc\u0103\u201c din lectura operei. C\u0103ci, de\u015fi aparent confesiv, Pessoa spune cu adev\u0103rat foarte pu\u0163ine despre el \u00eensu\u015fi (ca persoan\u0103), prefer\u00e2nd mereu s\u0103 adopte strategia distan\u0163\u0103rii cu ajutorul mijloacelor ludicului, de pild\u0103, sau pe aceea a unei progresive depersonaliz\u0103ri, prin intermediul unui limbaj \u00een mod voit plin de diminutive, pentru ca, \u00een acest fel, Oph\u00e9lia s\u0103 devin\u0103 \u201ebebelu\u015ful adorat\u201c \u015fi \u201efeti\u0163a r\u0103ut\u0103cioas\u0103 \u015fi dulce\u201c, textul duc\u00e2nd totul \u00een universul doar aparent (\u015fi doar aparent complet inocent!) al copil\u0103riei. Abia \u00een cea de-a treizeci \u015fi \u015fasea scrisoare va explica Pessoa \u2013 \u015fi aici, numai p\u00e2n\u0103 la un punct \u2013 motivele care au determinat ruptura dintre el \u015fi Oph\u00e9lia. Iar cererea lui de a-i fi permis s\u0103 p\u0103streze scrisorile pe care ea i le expediase demonstreaz\u0103, fie \u015fi tangen\u0163ial, un interes care, dincolo de cel personal, viza actul \u00eensu\u015fi al scrisului \u015fi universul at\u00e2t de complex complicat al cuvintelor: \u201eA\u015f prefera s\u0103 nu-\u0163i restitui nimic, \u015fi s\u0103 p\u0103strez scrisorile drept memoria vie a unui trecut mort, la fel ca toate trecuturile. Drept ceva emo\u0163ionant \u00eentr-o via\u0163\u0103, ca a mea, \u00een care \u00eenaintarea \u00een ani merge deopotriv\u0103 cu \u00eenaintarea \u00een nefericire \u015fi dezam\u0103gire\u201c.
\nA scrie, a citi<\/strong>
\nModelul \u00eentregului epistolar este reprezentat de dialogul celor dou\u0103 voci, numai c\u0103 trebuie s\u0103 preciz\u0103m c\u0103 existen\u0163a acestei muze este legat\u0103 \u00een primul r\u00e2nd de prezen\u0163a sa \u00een imagina\u0163ia destinatarului epistolelor ei, devenind, \u00een acest fel, fie \u015fi par\u0163ial ori temporar, prizonier\u0103 a propriilor roluri textuale, t\u0103r\u00e2m unde litera scris\u0103 este un substitut perfect \u2013 preferat de ambii \u2013 al prezen\u0163ei \u015fi al declara\u0163iilor f\u0103cute prin viu grai. Ca s\u0103-l parafraz\u0103m pe Antonio Tabucchi, poetul \u015fi muza sa exist\u0103, \u00eens\u0103 sunt lipsi\u0163i de un spa\u0163iu fizic \u00een care s\u0103-\u015fi desf\u0103\u015foare dialogul \u015fi s\u0103-\u015fi \u00eemplineasc\u0103 aspira\u0163iile amoroase. Oph\u00e9lia \u015fi Fernando se transform\u0103, astfel, aproape pe nesim\u0163ite, \u00een esen\u0163e scripturale care dialogheaz\u0103 prin intermediul epistolelor care le confer\u0103, deci, o existen\u0163\u0103 \u00een primul r\u00e2nd textual\u0103, aproape \u00eempiedic\u00e2ndu-i s\u0103 se manifeste la nivelul strict al tr\u0103irii exterioare. Apropiat de unii exege\u0163i de demersul ini\u0163iat de Andr\u00e9 Breton, \u00een Nadja, epistolarul pessoan este, \u00eens\u0103, diferit de strategiile suprarealiste ale avangardei europene, c\u00e2t\u0103 vreme scriitorul portughez submineaz\u0103 la tot pasul \u015fi \u00een mod cu totul deliberat toate conven\u0163iile genului, impun\u00e2ndu-se \u015fi \u00een acest domeniu ca o figur\u0103 singular\u0103.
\nDavid Murao Ferreira a sugerat \u00eentr-un studiu dedicat operei lui Fernando Pessoa c\u0103, \u00een cazul coresponden\u0163ei amoroase, autorul a ascuns \u00een spatele exerci\u0163iului pur lingvistic ceea ce doar pretindea c\u0103 ar vrea s\u0103 exprime deschis \u015fi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. C\u0103ci, de pild\u0103, atunci c\u00e2nd merge \u00eempreun\u0103 cu Oph\u00e9lia cu tramvaiul prin Lisabona, el nume\u015fte aceast\u0103 experien\u0163\u0103 \u201eun voiaj transatlantic\u201c pe care ar vrea s\u0103-l transforme \u00een c\u0103l\u0103torie care s\u0103 dureze o via\u0163\u0103. Trebuie re\u0163inut c\u0103 \u00eentotdeauna, \u00een fa\u0163a experien\u0163elor pasagere ce \u0163in de domeniul cotidianului, Pessoa invoc\u0103 planul eternit\u0103\u0163ii sau, dac\u0103 nu, cel pu\u0163in pe acela al unui interval de timp generos, opus cu obstina\u0163ie clipei trec\u0103toare, duratei limitate. \u00cens\u0103 jocul acesta al perspectivelor ce implic\u0103 opozi\u0163ia dintre clip\u0103 \u015fi eternitate, dincolo de nota goethean\u0103, este \u015fi o caracteristic\u0103 a liricii lui Alberto Caeiro, unul dintre heteronimii pessoani, autorul extraordinarului poem P\u0103zitorul turmelor. Pe de alt\u0103 parte, \u00een epistolele expediate de Pessoa Oph\u00e9liei \u00een prima etap\u0103 a rela\u0163iei lor, se \u00eentrevede \u015fi influen\u0163a \u2013 cel pu\u0163in la nivel strict stilistic \u2013 a lui E.A. Poe: se \u015ftie c\u0103 scriitorul portughez era fascinat de proza acestuia (din care chiar tradusese) \u015fi aprecia \u00eendeosebi strategiile discursiv-narative din Ligeia. Tocmai pornind de aici, unii cercet\u0103tori au identificat o subliminal\u0103 dorin\u0163\u0103 de apropiere de moarte ori, dac\u0103 nu, o presim\u0163ire a mor\u0163ii, \u00een scrisorile dat\u00e2nd din cea de-a doua etap\u0103 a leg\u0103turii lui Pessoa cu Oph\u00e9lia Queiroz, din motivul sub\u00een\u0163eles c\u0103 dragostea etern\u0103 este o dorin\u0163\u0103 etern irealizabil\u0103.
\nDincolo, \u00eens\u0103, de orice ecouri livre\u015fti, nu putem trece cu vederea reticen\u0163a lui Pessoa \u00eensu\u015fi de a scrie scrisori, c\u0103ci iat\u0103 ce-i m\u0103rturise\u015fte el Oph\u00e9liei \u00eenc\u0103 din prim\u0103vara anului 1920: \u201eNu m\u0103 \u00eempac cu ideea s\u0103 scriu. A\u015f vrea s\u0103-\u0163i vorbesc, s\u0103 te am mereu l\u00e2ng\u0103 mine, s\u0103 nu fie nevoie s\u0103-\u0163i trimit scrisori. Scrisorile sunt semne de desp\u0103r\u0163ire \u2013 semne, cel pu\u0163in, ale nevoii de a le scrie, ale faptului c\u0103 ne afl\u0103m departe unul de altul. S\u0103 nu te mire un anume laconism \u00een scrisorile mele. Scrisorile sunt pentru persoanele cu care nu mai avem nici un interes s\u0103 vorbim. Acelora le scriu cu drag\u0103 inim\u0103\u201c. Coresponden\u0163a amoroas\u0103 a celor doi devine, citit\u0103 din aceast\u0103 perspectiv\u0103, o extraordinar\u0103 expresie a unei extrem de elaborate arte a sintezei \u015fi deopotriv\u0103 a sugestiei. De aceea, aparen\u0163a uneori anodin\u0103 a textelor lui Fernando trebuie privit\u0103 ca o masc\u0103, o aparen\u0163\u0103 a unui con\u0163inut mult mai profund, care exprim\u0103, \u00een diferite note \u015fi la diferite intensit\u0103\u0163i, tensiunea cresc\u00e2nd\u0103 \u00eentre afec\u0163iunea pentru Oph\u00e9lia \u015fi posibilitatea unei existen\u0163e normale (prea normale pentru a fi acceptate cu u\u015furin\u0163\u0103 de voca\u0163ia sa literar\u0103) \u015fi, pe de alt\u0103 parte, de necesitatea pe care Pessoa o resim\u0163ea ca stringent\u0103 de a-\u015fi definitiva \u015fi organiza opera.
\nPrezen\u0163\u0103, absen\u0163\u0103, virtualitate<\/strong>
\nPoate c\u0103 noutatea absolut\u0103 a epistolarului const\u0103 mai cu seam\u0103 \u00een eviden\u0163ierea acestei permanente tensiuni interioare, care a determinat, la nivel textual, un soi de discurs amoros care \u00ee\u015fi creeaz\u0103 propriile obstacole. De altfel, \u00eenc\u0103 din primele scrisori pe care le trimite Oph\u00e9liei, Pessoa aminte\u015fte inconstan\u0163a feminin\u0103 (\u201eMicu\u0163a Oph\u00e9lia poate prefera pe cine vrea. Nu ai obliga\u0163ia, cred eu, s\u0103 m\u0103 iube\u015fti, \u015fi nici nu ai nevoie \u00een mod real, dac\u0103 nu cumva vrei s\u0103 te distrezi, s\u0103 te prefaci c\u0103 m\u0103 iube\u015fti\u201c), \u00een vreme ce Oph\u00e9lia \u00eens\u0103\u015fi, sus\u0163in\u00e2ndu-\u015fi profunzimea sentimentelor, presimte, \u00een predispozi\u0163ia livresc\u0103 a iubitului s\u0103u, o amenin\u0163are, fie ea \u015fi voalat\u0103, \u00een ceea ce prive\u015fte finalul fericit al pove\u015ftii lor \u2013 pe care ea, desigur, o vedea \u00eencheiat\u0103, \u00een conformitate cu mentalitatea epocii, cu o c\u0103s\u0103torie: \u201eCe bine ar fi s\u0103 pot tr\u0103i cu tine! S\u0103 fiu a ta! C\u00e2nd se va \u00eent\u00e2mpla asta, iubirea mea?\u201c
\n\u00cens\u0103 Fernando trece mereu de la individual la generic, iar epistolele sale se transform\u0103 \u00een expresie privilegiat\u0103 a unui nea\u015fteptat, poate, mecanism de depersonalizare \u015fi de distan\u0163are. Asum\u00e2ndu-\u015fi mereu alte \u015fi alte roluri, Fernando \u00eei sugereaz\u0103, iar la un moment dat chiar \u00eei spune Oph\u00e9liei c\u0103 ar ajunge s\u0103 pretind\u0103, s\u0103 se prefac\u0103, f\u0103r\u0103 a mai fi neap\u0103rat\u0103 nevoie s\u0103 simt\u0103: \u201eDar eu \u00ee\u0163i ceream doar s\u0103 simulezi aceast\u0103 tandre\u0163e, s\u0103 te prefaci c\u0103 \u00eemi por\u0163i afec\u0163iune. Asta, cel pu\u0163in, nu m-ar durea at\u00e2t de mult ca amestecul dintre interesul t\u0103u fa\u0163\u0103 de mine \u015fi indiferen\u0163a ta \u00een privin\u0163a indispozi\u0163iei mele\u201c. Cuplul devine, \u00een acest fel, expresie a unui joc dramatizat, \u00een care dou\u0103 personaje \u00ee\u015fi interpreteaz\u0103 c\u00e2t pot mai bine rolurile care li se atribuie sau pe care \u015fi le aleg. De aceea, cei doi \u00ee\u015fi dau nume de alint: Fernando este \u201eIbis\u201c (pas\u0103rea asociat\u0103, \u00een mitologia egiptean\u0103, cu zeul Toth, dar \u015fi numele pe care l-a utilizat Pessoa \u00eensu\u015fi pentru mica editur\u0103 pe care a \u00eenfiin\u0163at-o la scurt\u0103 vreme dup\u0103 \u00eentoarcerea sa la Lisabona din Africa de Sud). Oph\u00e9lia \u00eei mai spune \u015fi \u201eNininho\u201c (o construc\u0163ie diminutival\u0103 format\u0103 asem\u0103n\u0103tor cu \u201ePequenino\u201c \u2013 \u201eMicu\u0163ul\u201c) sau \u201eB\u0103ie\u0163el\u201c. El o nume\u015fte \u201eBebelu\u015f\u201e (\u201eBeb\u00e9\u201c), \u201eFeti\u0163\u0103\u201c, iar uneori feminizeaz\u0103 propriul s\u0103u nume de alint, pentru a-i spune iubitei \u201eNininha\u201c, am\u0103nunt ce trimite, desigur, tot la universul cultural european prin asem\u0103narea cu perechea Papageno \u2013 Papagena din Flautul fermecat al lui Mozart. Diminutivele \u015fi limbajul copiilor pe care cei doi \u00eel folosesc determin\u0103 o cre\u015ftere progresiv\u0103 a intimit\u0103\u0163ii \u2013 textuale! \u2013 dintre ei, implic\u00e2nd inocen\u0163a erotic\u0103, dar deopotriv\u0103 semnal\u00e2nd accentuata depersonalizare a unor \u00eendr\u0103gosti\u0163i care se transform\u0103, \u00een epistole, \u00een copii ce-\u015fi asum\u0103 pe de-a-ntregul numele de scen\u0103 dintr-un teatru cu marionete unde joac\u0103 roluri de \u00eendr\u0103gosti\u0163i.
\nImaginea teatral\u0103 \u015fi semnifica\u0163iile livre\u015fti spun mult \u2013 \u015fi multe \u2013 despre esen\u0163a spiritului pessoan, iar modul \u00een care povestea celor doi \u00eencepe, cu acel citat adaptat din Hamlet, de Shakespeare, implic\u0103 chiar din prima faz\u0103 a iubirii, accentele literare. Interpret\u00e2nd un rol, altfel spus, adopt\u00e2nd cuvintele unui personaj celebru, pare a spune Pessoa, individul nu va mai fi obligat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 via\u0163a, fiind suficient s-o contemple \u015fi s-o interpreteze \u00een felul s\u0103u; iar aceasta, dup\u0103 cum cititorii \u015ftiu bine, este una dintre ideile ce str\u0103bat lirica ortonimului Fernando Pessoa. \u00cen plus, apar nu o dat\u0103 \u00een epistolar imaginile luptei de sorginte baroc\u0103 a \u00eendr\u0103gostitului cu obstacolele pe care trebuie s\u0103 le \u00eenving\u0103 pentru a o cuceri pe iubita sa, numai c\u0103 Pessoa pune mereu al\u0103turi aceste semnifica\u0163ii cu paradoxurile moderniste ce accentueaz\u0103 lipsa de coeren\u0163\u0103 a universului exterior. A \u00eennebuni, \u00een acest context, nu poate fi o surpriz\u0103 \u2013 iar tema nebuniei la care autorul face adesea aluzie \u00een scrisorile c\u0103tre Oph\u00e9lia prime\u015fte, astfel, o alt\u0103 consisten\u0163\u0103. De altfel, aceasta e prezent\u0103 mai cu seam\u0103 \u00een scrisorile dat\u00e2nd din cea de-a doua etap\u0103 a rela\u0163iei celor doi, ini\u0163iat\u0103 dup\u0103 ce Pessoa \u00eei expediaz\u0103 Oph\u00e9liei o fotografie a sa, f\u0103cut\u0103 la barul Abel Pereira da Fonseca, \u00een toamna lui 1929, purt\u00e2nd pe verso men\u0163iunea: \u201eFernando Pessoa \u2013 \u00een flagrant delitru\u201c. Sigur c\u0103 trimiterea la teatrul lui Shakespeare i-a putut fi sugerat\u0103 lui Pessoa de chiar numele Oph\u00e9liei, precum \u015fi de pasiunea sa constant\u0103 pentru opera dramatic\u0103 shakespearian\u0103, \u00eens\u0103 chiar \u015fi la nivel ludic, Fernando ofer\u0103, fie \u015fi incon\u015ftient, o cheie de lectur\u0103 \u2013 inclusiv Oph\u00e9liei \u2013 cu privire la imposibilitatea p\u0103str\u0103rii acestei iubiri, oric\u00e2t de puternice. Povestea lor va fi, deci, de la bun \u00eenceput, at\u00e2t spontan\u0103, c\u00e2t \u015fi livresc\u0103, at\u00e2t tr\u0103it\u0103, c\u00e2t \u015fi capabil\u0103 (doritoare?) a repeta roluri consacrate, av\u00e2nd un final previzibil din punctul de vedere al literaturii anterioare, dar continu\u00e2nd s\u0103 ascund\u0103 cu gra\u0163ie \u00een spatele unui discurs amoros ceea ce ar fi putut deveni (sau chiar ceea ce era) transparent \u015fi previzibil din prima clip\u0103.
\nReprezenta\u0163iile acestei iubiri \u015fi manifest\u0103rile exterioare ale pasiunii celor doi se produc, desigur, mai cu seam\u0103 \u00een scrisori, dar uneori dep\u0103\u015fesc universul strict epistolar \u015fi au loc \u00een scurte \u00eent\u00e2lniri, pasagere dialoguri purtate fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 sau telefonic, ori chiar \u00een drurmurile lui Fernando pe strada iubitei sale, la cererea ei, dar care vor fi suprimate \u00een scurt\u0103 vreme \u2013 la dorin\u0163a lui. Micile lor coduri lingvistice secrete, dezmierd\u0103rile prin cuvinte, aluziile la s\u00e2nii Oph\u00e9liei prin men\u0163ionarea de c\u0103tre Fernando a porumbeilor care par a lumina cerul Lisabonei ofer\u0103 o satisfac\u0163ie scriptural\u0103 \u015fi \u00eenlocuiesc prezen\u0163a cu virtualitatea, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentr-o scen\u0103 relatat\u0103 de Oph\u00e9lia: Fernando \u00eei spusese \u201eDragostea ta pentru mine e la fel de mare precum copacul de acolo\u201c. Iar la replica ei, uimit\u0103, cum c\u0103 nu se vede nici un copac \u00een jur, el va r\u0103spunde: \u201eExact, tocmai de aceea…\u201c
\nLisbon Revisited…<\/strong>
\nNumai c\u0103, la un moment dat, \u00een dialogul celor doi se insinueaz\u0103, la \u00eenceput discret, dar treptat, devnind din ce \u00een ce mai arogant \u015fi mai insistent, \u00c1lvaro de Campos, inamic nedisimulat al Oph\u00e9liei \u015fi mare adversar al iubirii dintre ea \u015fi Fernando. Imagina\u0163ia intr\u0103 pe t\u0103r\u00e2mul realit\u0103\u0163ii \u015fi o ia \u00een st\u0103p\u00e2nire \u00eencetul cu \u00eencetul, \u00een unele momente fiind greu, dac\u0103 nu cumva chiar imposibil de stabilit care e grani\u0163a exact\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 lumi. De altfel, Oph\u00e9lia \u00eens\u0103\u015fi intr\u0103 \u00een acest joc, solicit\u00e2ndu-i, \u00eentr-una dintre scrisori, lui Fernando s\u0103 p\u0103streze secretul rela\u0163iei lor fa\u0163\u0103 de inginerul de Campos sau afirm\u00e2nd c\u0103 se teme ca nu cumva acesta s\u0103-i telefoneze. Fernando, la r\u00e2ndul s\u0103u, \u00eei scrie Oph\u00e9liei c\u0103 a fost \u00eenlocuit cu \u00c1lvaro de Campos (\u201eNu-\u0163i face griji. La urma urmei, ce s-a \u00eent\u00e2mplat? M-au \u00eenlocuit cu \u00c1lvaro de Campos!\u201c); sau c\u0103, \u00eentr-o anumit\u0103 situa\u0163ie, inginerul se arat\u0103 prietenos fa\u0163\u0103 de ea: \u201e\u015eterge-\u0163i lacrimile, Bebelu\u015fule r\u0103u. \u00cel ai ast\u0103zi al\u0103turi pe b\u0103tr\u00e2nul meu amic \u00c1lvaro de Campos, care \u00een general era mereu \u00eempotriva ta. Vesele\u015fte-te! Nu e valoros dec\u00e2t ceea ce se ob\u0163ine cu efort\u201c. Finalmente, chiar acest heteronim \u00ee\u015fi ia libertatea de a o contacta epistolar pe Oph\u00e9lia, \u00een calitate de secretar personal al lui Fernando Pessoa, sf\u0103tuind-o s\u0103 nu se mai g\u00e2ndeasc\u0103 la Fernando, iar pe el acuz\u00e2ndu-l de nenum\u0103rate rele. Dialogul \u00eendr\u0103gosti\u0163ilor se complic\u0103 \u00een acest fel, \u00eent\u00e2lnirile lor nemijlocite devin tot mai dificile \u015fi mai rare, v\u0103dindu-se acum cu claritate ceea ce Fernando sugerase \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput. \u015ei anume c\u0103 \u00een primul r\u00e2nd scrisorile Oph\u00e9liei, cuvintele ei scrise reprezint\u0103 o alinare pentru el, nu at\u00e2t prezen\u0163a fizic\u0103 a fetei: \u201ePare s\u0103 fi fost un leac sf\u00e2nt faptul c\u0103 \u0163i-am scris cele de mai \u00eenainte. Dup\u0103 aceea m-am dus la culcare, f\u0103r\u0103 nici o speran\u0163\u0103 s\u0103 pot adormi, \u015fi adev\u0103rul e c\u0103 am dormit vreo 3, 4 ore \u00een \u015fir\u201c. Scrisul devine un substitut al prezen\u0163ei, iar discursul amoros un \u00eenlocuitor perfect al dialogului real, locul unicei forme de \u00eemplinire al iubirii lor dovedindu-se a fi imagina\u0163ia.
\nTreptat, \u015fi scrisorile pe care \u015fi le trimit cei doi primesc note noi \u015fi accente neb\u0103nuite, ele \u00eenregistr\u00e2nd nu at\u00e2t amintirea unor \u00eent\u00e2lniri reale, ci mai degrab\u0103 fiind cronica unor \u00eent\u00e2lniri etern ratate sau am\u00e2nate. \u00cens\u0103, \u00een acest fel, Pessoa realizeaz\u0103 \u015fi o hart\u0103 personal\u0103 a Lisabonei, mai precis a drumurilor sale prin ora\u015f, \u00een c\u0103utarea Oph\u00e9liei \u015fi mai cu seam\u0103 \u00een c\u0103utarea lui \u00eensu\u015fi. Din Conde Barao \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een Baixa sau de pe Corpo Santo p\u00e2n\u0103 pe Largo do Cam\u00f5es ori de la Caf\u00e9 Martinho da Arcada p\u00e2n\u0103 la Caf\u00e9 Martinho de pe Largo do Cam\u00f5es \u015fi de aici p\u00e2n\u0103 \u00een Bel\u00e9m, cititorul epistolarului pessoan are \u00een fa\u0163\u0103 o Lisabon\u0103 str\u0103b\u0103tut\u0103 cu pasul \u015fi deopotriv\u0103 cu g\u00e2ndul, peisajele urbane descrise fiind dublate \u00een permanen\u0163\u0103 de un profund sentiment al timpului, scrisorile devenind, chiar dac\u0103 \u00een alt sens, o expresie, o \u201ecronic\u0103 a vie\u0163ii care trece\u201c \u2013 acesta fiind titlul sub care au ap\u0103rut mai multe articole ale lui Pessoa publicate \u00een O Jornal, \u00een anul 1915.
\nOra\u015ful apare, deci, ca un veritabil labirint, la fel cum tot mai complicat\u0103 este \u015fi rela\u0163ia celor doi. \u00cen cele din urm\u0103 ea va fi \u00eentrerupt\u0103 dup\u0103 mai multe scrisori ale lui Fernando care se declar\u0103 \u201efostul Ibis\u201c \u015fi \u00ee\u015fi asum\u0103 rolul nebuniei hamletiene finale. Oph\u00e9lia va continua s\u0103-i trimit\u0103 c\u00e2te o telegram\u0103 la fiecare aniversare a zilei sale de na\u015ftere, nefiind deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor nici c\u0103 \u00c1lvaro de Campos scrie, \u00een anul 1935, cu o lun\u0103 \u00eenainte de moartea lui Pessoa, cunoscutul poem care, raportat la epistolarul amoros, poate fi citit \u015fi \u00eentr-o nou\u0103 lumin\u0103: \u201eToate scrisorile de amor sunt \/Ridicole.\/ Nici n-ar fi scrisori de amor dac\u0103 n-ar fi\/ Ridicole.\/ (…) \u00cens\u0103, la urma urmelor, doar acele\/ Creaturi care n-au scris niciodat\u0103\/ Scrisori de amor\/ Sunt\/ Ridicole\u201c.
\nVictorie a literaturii asupra inimii? \u00cenfr\u00e2ngere la nivel personal a unui scriitor aflat sub fascina\u0163ia \/ st\u0103p\u00e2nirea crea\u0163iilor propriei sale imagina\u0163ii? \u015ei una, \u015fi alta? Nici una, nici alta? \u00centreb\u0103ri la care critica nu a reu\u015fit \u00eenc\u0103 s\u0103 formuleze r\u0103spunsurile definitive, dar care deschid calea raport\u0103rii permanente a existen\u0163ei lui Pessoa la propria sa literatur\u0103. C\u0103ci ce altceva reprezint\u0103 epistolarul amoros \u00eempreun\u0103 cu finalul rela\u0163iei lui Fernando cu Oph\u00e9lia dec\u00e2t o alt\u0103 expresie a unui alt poem semnat de \u00c1lvaro de Campos \u015fi dat\u00e2nd din anul 1923, Lisbon Revisited: \u201eVre\u0163i s\u0103 m\u0103 vede\u0163i \u00eensurat, cotidian \u015fi impozabil?\/ Sau vre\u0163i s\u0103 m\u0103 vede\u0163i contrariul acestora, contrariul a ceva?\/ Dac\u0103 eu a\u015f fi altcineva, v-a\u015f face, tuturor, pe plac\u201c. Dovad\u0103 c\u0103, \u00eentr-un fel sau altul, dup\u0103 cum se exprim\u0103 chiar el \u00een ultima scrisoare adresat\u0103 Oph\u00e9liei, existen\u0163a lui Pessoa era guvernat\u0103 de legi mai presus de cele umane: \u201eDestinul meu \u0163ine de alt\u0103 Lege, de a c\u0103rei existen\u0163\u0103 micu\u0163a Oph\u00e9lia nici nu \u015ftie, iar el este subordonat mai cur\u00e2nd unor Mae\u015ftri care nu sunt nici \u00eeng\u0103duitori, nici iert\u0103tori\u201c. Apropierea de Oph\u00e9lia depinde de rela\u0163ia lui Fernando cu literatura, unicul adev\u0103r al existen\u0163ei sale r\u0103m\u00e2n\u00e2nd, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, acela al artei. Iar aceasta nu e neap\u0103rat dovada c\u0103 literatura ar deveni, pentru Pessoa, \u201eun etern alibi \u00een fa\u0163a vie\u0163ii\u201c, a\u015fa cum au afirmat unii critici, ci m\u0103rturisirea scriitorului c\u0103, a\u015fa cum a afirmat chiar el adesea, \u201eliteratura e dovada c\u0103 via\u0163a nu-i suficient\u0103\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fernando Pessoa, Cronica vie\u0163ii care trece, traducere \u015fi note de Dinu Fl\u0103m\u00e2nd \u015fi Micaela Ghi\u0163escu, Editura Humanitas Fiction, Bucure\u015fti, 2014   \u201eO dear Ophelia, I am ill at these numbers\/ I have not art to reckon my groans: but that\/ I love thee best,\/ O most best, believe it\u201c. Fragmentul acesta (inclus \u00een actul II,… Cite\u0219te mai mult »Ophelia, Hamlet & Fernando Pessoa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12776,374],"class_list":["post-21223","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cronica-vietii-care-trece","tag-fernando-pessoa"],"views":1209,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21223","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21223"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21223\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21223"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21223"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21223"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}