Doamna Escu se int\u00e2lneste pe strada cu doamna Ian. Sunt am\u00e2ndoua pensionare, pe la saizeci de ani. Ambele plinute, imbracate in haine intunecate la culoare, cu fuste drepte ca niste abajururi, dar poarta caciuli moderne. A trecut vremea baticurilor. In plus, Ian a lucrat la Fortele de Munca si Escu la Primarie, toata viata, in orasul mic de provincie.
\n\u2013 Buna ziua, doamna Escu! zice Ian mieros, str\u00e2mb\u00e2ndu-se in sinea ei, nu pentru ca nu are chef de vorba, ci pentru ca are un dispret vag pastrat de pe vremea c\u00e2nd ambele lucrau, in conditii competitive.
\n\u2013 Buna ziua, buna ziua, saluta Escu, str\u00e2ng\u00e2ndu-si mai aproape geanta patratoasa de corp, de parca \u2013 Doamne fereste! -, Ian ar vrea sa ii bage m\u00e2na in portofel.
\n\u2013 Ce mai faceti? Bine? Sanatoasa?, ia Ian haturile discutiei, masur\u00e2nd-o pe Escu din cap p\u00e2na-n picioare, lucru care celeilalte ii displace, dar desigur nu isi poate permite sa comenteze. Asta nu va afla dec\u00e2t sotul ei, dupa-amiaza, intr-o discutie pe un ton intepat si jignit.
\n\u2013 Pai da, ce sa fac… se lanseaza Escu intunecata la fata, rau, doamna, foarte rau.
\n\u2013 Vai de mine?\u00a0 Cum asa?
\n\u2013 Eeeeeh… ofteaza Escu, probleme… necazuri…
\n\u2013 Pai ce necazuri aveti? Dumneavoastra? se minuneaza Ian.
\n\u2013 Eeei… stiti cum e… nu ne ajungem cu banii… pensiile mici… acum nu mai lucram… trebuie sa-l ajutam si pe baiat ca acuma e la Bucuresti. (Fata i se lumineaza putin, ochii ii sclipesc si se pregateste sa dezvaluie bijuteria discutiei, p\u00e2ndind reactia celeilalte.) Bine ca el s-a descurcat binisor, are casa in Pipera, i-au dat si masina de la firma… dar stiti cum e… tot nu-i ajung banii ca na, asa e viata!
\nIan isi tuguie buzele subtiri si ridica din umeri.
\n\u2013 Daaaa\u2026 asa e, zice impaciuitor, dar lasa ca va descurcati dumneavoastra. Mereu ati fost descurcareata! adauga ea, cu un aer generos ce ascunde o punctie.
\n\u2013 Mda\u2026 ofteaza Escu, apoi schimba brusc si expresia fetei si macazul si trece la atac. Si dumneavoastra? Ce mai faceti?
\n\u2013 Eeeeeei, se m\u00e2t\u00e2ie Ian scutur\u00e2ndu-si tot corpul cu umerii de la dreapta la st\u00e2nga, nu asa bine ca dumneavoastra!
\nTrece repede peste gestul de protest al celeilalte si p\u00e2na ca Escu sa apuce sa deschida din nou gura, Ian continua:
\n\u2013 Barbatu-meu a fost bolnav rau, l-am dus la Bucuresti. Am cheltuit o gramada de bani, ce sa va mai zic! spune ea cu oarecare m\u00e2ndrie.
\nEscu clatina din cap compatimitor, simtindu-se oarecum razbunata pentru competitia de cu ani in urma.
\n\u2013 Ce sa va zic doamna, are Dumnezeu grija de toate. Lasati ca se rezolva p\u00e2na la urma.
\n\u2013 Eee, da… ofteaza Ian, dar de ce trebuie sa trecem prin at\u00e2tea greutati?\u00a0 De ce, doamna?\u00a0 Tot numai greutati si greutati. M-am cam saturat.
\n\u2013 Asta asa e, aproba cealalta.
\nPastreaza am\u00e2ndoua un moment de reculegere, de parca ar vrea sa exprime un profund respect totusi fata de greutatile prin care au trecut, desi nu e clar daca acel respect e datorat unui Dumnezeu care le-a inzestrat cu ele \u2013 si prin urmare nu trebuie comentate sau faptului ca le-au supravietuit. Cert e ca intr-un sf\u00e2rsit tresar in acelasi timp ca trezite dintr-o transa si, cu puteri noi, se imbratiseaza cu efuziune.
\n\u2013 Va pup, doamna, imi pare bine ca v-am vazut! Succes baiatului si lasati ca banii vin ei!
\n\u2013 Da, si eu va pup si sanatate multa sotului!
\nSe despart si o pornesc in directii opuse. Doamna Escu merge la banca sa depuna sase mii de lei noi, bani pe care i-a str\u00e2ns din pensie, caci de trait traieste din comisioanele pe care le primeste pentru pregatirea dosarelor de angajare. Inca mai are relatii la Fortele de Munca si c\u00e2nd unul sau altul nu vrea sa stea la coada, rezolva ea in schimbul a cincizeci de euro. Doamna Ian isi int\u00e2lneste la magazin sotul care si-a pus de cur\u00e2nd aparat auditiv. E cam tare de urechi, dar altfel sanatos tun.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Doamna Escu se int\u00e2lneste pe strada cu doamna Ian. Sunt am\u00e2ndoua pensionare, pe la saizeci de ani. Ambele plinute, imbracate in haine intunecate la culoare, cu fuste drepte ca niste abajururi, dar poarta caciuli moderne. A trecut vremea baticurilor. In plus, Ian a lucrat la Fortele de Munca si Escu la Primarie, toata viata, in… Cite\u0219te mai mult »Sudistele<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[1750,1699,473],"class_list":["post-2122","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-pensionare","tag-societatea-romaneasca","tag-strada"],"views":3307,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2122","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2122"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2122\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2122"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2122"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2122"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}