\u00centr-o sear\u0103 de toamn\u0103 t\u00e2rzie a anului 1884, era 13 noiembrie,\u00a0 dramaturgia rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi teatrul na\u0163ional intrau \u00eentr-o nou\u0103 er\u0103.\u00a0 Se \u00eemplinesc, iat\u0103, chiar ast\u0103zi 130 de ani de la acea or\u0103 astral\u0103, c\u00e2nd capodopera lui Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdut\u0103, \u00ee\u015fi \u00eencepea glorioasa carier\u0103. Actualitatea ei, despre care at\u00e2t de mult s-a vorbit \u015fi se vorbe\u015fte pe bun\u0103 dreptate, sau, cu o formul\u0103 a lui Dumitru Radu Popescu, \u201e\u00eenfrico\u015f\u0103toarea ei contemporaneitate\u201c, sunt tot mai frapante, pentru c\u0103 zi de zi prolifereaz\u0103 ho\u0163ia, la\u015fitatea, tr\u0103darea, demagogia, politicianismul, lichelismul, parvenitismul, agramatismul \u015fi toate ismele posibile. \u015ei nu doar \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc, dar aici parc\u0103 mai abitir dec\u00e2t oriunde. Contrar unor preziceri gre\u015fite, precum cea a lui E. Lovinescu, Caragiale se dovede\u015fte a fi, ca Cehov de pild\u0103, mereu contemporan cu noi, cei de ieri, de azi \u015fi de m\u00e2ine, \u00eenc\u00e2t a spune c\u0103 personajele \u015fi situa\u0163iile tragicomice din dramaturgia sa, mai ales cele din piesa O scrisoare pierdut\u0103, dincolo de identific\u0103ri localiste, sunt universale e un loc comun. Dar nu e mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103 ele exprim\u0103 \u00eenainte de toate specificul nostru na\u0163ional. Exist\u0103 c\u00e2teva defini\u0163ii, c\u00e2teva propozi\u0163ii \u00een critica literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u2013 ale lui Maiorescu, Ibr\u0103ileanu, C\u0103linescu sau Mircea Iorgulescu \u2013 fundamentale privindu-l pe Caragiale, oric\u00e2te grile \u015fi oric\u00e2te lecturi intertextualiste, textualiste \u015fi novatoare viziuni regizorale ar suporta opera sa. \u015ei, cum se \u015ftie, a suportat \u015fi suport\u0103 multe… Una dintre ele \u2013 memorabil\u0103 \u015fi de neclintit \u2013 apar\u0163ine lui Mihail Ralea: \u201eCaragiale, cel mai na\u0163ional scriitor, cel care a \u00een\u0163eles mai bine firea noastr\u0103, ne-a l\u0103sat \u015fi acest aspect: rom\u00e2nul care nu-\u015fi pierde cump\u0103tul \u00een fa\u0163a crizei\u201c. \u00cen treac\u0103t fie zis, la at\u00e2tea crize \u015fi tranzi\u0163ii p\u00e2rjolitoare, asta i-ar mai lipsi rom\u00e2nului: s\u0103-\u015fi piard\u0103 \u015fi cump\u0103tul. De\u015fi exist\u0103 momente c\u00e2nd ar fi necesar, imperios necesar s\u0103-l mai \u015fi piard\u0103\u2026
\nDumitru Radu Popescu, scriitor cu o prodigioas\u0103 experien\u0163\u0103 de crea\u0163ie, concretizat\u0103 \u00eentr-o oper\u0103, inclusiv dramaturgic\u0103, remarcabil\u0103 prin for\u0163a \u015fi diversitatea ei, dar \u015fi un fin eseist \u015fi comentator de teatru ca spectacol, mi se pare c\u0103 ad\u00e2nce\u015fte caracterizarea lui Mihail Ralea, privind cump\u0103tul \u00een fa\u0163a crizei, atunci c\u00e2nd observ\u0103: \u201ePersonajele lui Caragiale nu particip\u0103 direct la istorie, ci la parodierea istoriei. Ele nu vars\u0103 o pic\u0103tur\u0103 de s\u00e2nge pentru libertate, fraternitate, \u0163ar\u0103 \u015fi alte bazaconii despre care se pronun\u0163\u0103 \u00een solemne bufonerii. Caragiale trebuie citit \u00abpe dos\u00bb \u2013 \u015fi interpretat solemn! Ceea ce d\u0103 na\u015ftere unui comic cumplit\u201c. Sintagma\u00a0 \u201ecomic cumplit\u201c vrea s\u0103 zic\u0103, cred, tragic, ba chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, \u015fi ea \u00eemi \u00eent\u0103re\u015fte ideea c\u0103 a\u015fa stau lucrurile c\u00e2nd \u00eentr-un alt eseu, intitulat Cimitirul eroilor literari, acela\u015fi Dumitru Radu Popescu scrie:
\n\u201eTache, Mache, Ric\u0103 Venturiano, conul Leonida au ie\u015fit din c\u0103r\u0163i \u015fi din piese \u015fi au p\u0103\u015fit cu vigoare \u00een via\u0163a noastr\u0103 cea de toate zilele adapt\u00e2ndu-se din mers la noile sugiucuri \u015fi schimb\u00e2nd tr\u0103sura cu elicopterul\u2026 Matusalemici, ei sunt mor\u0163ii no\u015ftri vii, plini de elanuri tinere\u015fti! \u00cen comediile lui Caragiale, fire\u015fte, nu moare nimeni, fiindc\u0103 nimeni nu se bate pentru vreo idee\u2026 To\u0163i se bat doar pentru interesele \u0163\u0103ri\u015foarei noastre dragi \u2013 dragii de ei! Prefec\u0163i, poli\u0163ai, ca\u0163avenci, farfurizi, trahanachi, agamitzi, ei tr\u0103iesc mereu ferici\u0163i, \u00eentr-un climat electoral beat de eternitate, ei nu mor, ei nu pot muri, ei \u00eemb\u0103tr\u00eenesc mereu, ei sunt mor\u0163ii no\u015ftri vii, eterni, ei s\u00eent doar din ce \u00een ce mai ramoli\u0163i \u015fi mai vicleni, \u015fi tot mai puternici, c\u0103ci nu uit\u0103 s\u0103 adune scrisorele pierdute, dos\u0103rele g\u0103site, fi\u015fe economice, pentru orice eventualitate \u2013 ca s\u0103 le dea: pac! la jurnal! \u2013 ei sunt dinastiile noastre nobiliare, dinastia Farfuridi, dinastia Br\u00e2nzovenescu, dinastia Dandanache, ei sunt nemurirea noastr\u0103 cea de toate zilele \u2013 dragii de ei!\u2026\u201c.
\nCu ceva mai mult de o lun\u0103 \u00eenaintea premierei absolute din 13 noiembrie 1884, adic\u0103 la 6 octombrie, Caragiale citea O scrisoare pierdut\u0103, am putea spune \u00een avanpremier\u0103 absolut\u0103, la Ia\u015fi, cu prilejul unei s\u0103rb\u0103tori a Junimii, \u00een prezen\u0163a marilor figuri ale faimoasei societ\u0103\u0163i, \u00eentre care Vasile Alecsandri. Tot la un banchet al Junimii Nenea Iancu citise cu aceea\u015fi verv\u0103 \u015fi O noapte furtunoas\u0103. \u00cen ajunul celei dint\u00e2i reprezenta\u0163ii de la Teatrul Na\u0163ional din Bucure\u015fti la care avea s\u0103 asiste \u015fi regina, cite\u015fte Scrisoarea \u015fi la palat, unde se duce \u00eenso\u0163it de Titu Maiorescu. Cu totul neobi\u015fnuit este \u00eens\u0103 ceea ce s-a petrecut la Junimea, unde, dup\u0103 ce Caragiale, cu enormul s\u0103u spirit histrionic, s-a transpus \u00een pielea fiec\u0103rui personaj, severul, sarcasticul P.P. Carp, care \u00eel urm\u0103rise fascinat, i-a f\u0103cut autorului poate cel mai insolit elogiu ce i s-a adus vreodat\u0103 unui scriitor rom\u00e2n \u015fi nu numai unui scriitor rom\u00e2n: \u201eAm crezut p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi c\u0103 eu sunt cel mai mare om din Rom\u00e2nia; acuma v\u0103d c\u0103 e\u015fti tu!\u201c.
\nLa premiera absolut\u0103 de la Na\u0163ionalul bucure\u015ftean succesul piesei a fost literalmente r\u0103sun\u0103tor, Caragiale \u00eensu\u015fi fiind chemat de mai multe ori la ramp\u0103 pe valurile ropotelor de aplauze. Peste pu\u0163in timp, O scrisoare pierdut\u0103 era pus\u0103 \u00een scen\u0103 \u015fi la Teatrul Na\u0163ional din Ia\u015fi, unde, de\u015fi \u201ecumplit de prost jucat\u0103\u201c, dup\u0103 aprecierea lui Alexandru Vlahu\u0163\u0103, a pl\u0103cut totu\u015fi preten\u0163iosului \u015fi rafinatului public din capitala Moldovei. Pe Caragiale l-a interesat, se pare, \u00een mod deosebit ecoul piesei sale aici. Nutrea pentru Ia\u015fi, unde avea \u015fi c\u00e2\u0163iva foarte buni prieteni, sentimente speciale de admira\u0163ie: \u201e\u2026\u015fi eu, cu sufletul, sunt mai mult ie\u015fean dec\u00e2t bucure\u015ftean, de\u015fi de felul meu sunt ploie\u015ftean\u201c, m\u0103rturisea, \u00een stilul s\u0103u inimitabil, sentimentalul p\u0103rinte al \u201edinastiilor noastre nobiliare\u201c. De notat c\u0103 \u00eenainte cu vreo \u015fase luni de memorabila lectur\u0103 a Scrisorii pierdute la Junimea, el, \u00eempreun\u0103 cu prietenii s\u0103i, prospectase condi\u0163iile de a se stabili pentru o vreme la Ia\u015fi, unde inten\u0163iona s\u0103 \u00eenfiin\u0163eze \u015fi o ber\u0103rie… Oricum, pe acest arn\u0103ut \u00eel atr\u0103gea, contrar structurii \u015fi temperamentului s\u0103u eminamente sudic, Nordul pe care, credea
\nG. C\u0103linescu, \u00eel asocia cu confortul \u015fi siguran\u0163a vie\u0163ii. Autoexilul s\u0103u la Berlin s-ar explica av\u00e2nd \u00een vedere \u015fi o asemenea irezistibil\u0103 atrac\u0163ie. R\u0103spunz\u00e2nd la \u00eentrebarea pe care singur \u015fi-o pune \u2013 de ce s-a stabilit Caragiale la Berlin? \u2013 G. C\u0103linescu scria \u201eOmul are peste 50 de ani, a tr\u0103it o via\u0163\u0103 str\u00e2mtorat, vrea \u00een fine s\u0103 ia pu\u0163in aer european. E la mijloc \u015fi pu\u0163in\u0103 sperietur\u0103 de oriental \u015fi se constat\u0103 c\u0103, prin chiar alegerea \u0163\u0103rii \u015fi ora\u015fului, pe scriitor \u00eel atrage latura confortabil\u0103 a vie\u0163ii, civiliza\u0163ia… Nu \u015ftia nem\u0163e\u015fte mai deloc \u015fi literatura lui n-are mai nimic germanic. Func\u0163ioneaz\u0103, la Caragiale, impulsul de migra\u0163ie al rasei. \u015ei, curios, \u00een timp ce trupe\u015fte se transporta spre nord, suflete\u015fte se cobora \u00een acel orient \u00een care declarase c\u0103 nu s-ar fi dus pentru nimic \u00een lume, pentru c\u0103 acolo \u00abn-are siguran\u0163a vie\u0163ii\u00bb\u201c.
\nCaragiale \u00een al c\u0103rui spirit, cum scria Nicolae Iorga la moartea marelui dramaturg \u015fi prozator, c\u00e2nd \u00eei creiona un antologic portret, \u201es-au luptat \u00eentotdeauna, \u00eentr-un conflict tragic, care l-a sf\u00e2\u015fiat, instinctele clasice cele mai sigure cu pornirile romantice cele mai cutez\u0103toare\u201c, este cel mai consecvent \u015fi, totodat\u0103, paradoxal, cel mai imprevizibil personaj al lumii caragialiene. De aici, \u00eentre altele, poate \u015fi incompatibilitatea sa total\u0103 cu Eminescu, care, neput\u00e2nd s\u0103 accepte lejeritatea oriental\u0103, faptul c\u0103 la por\u0163ile Orientului, la Bucure\u015fti, tot ceea ce \u00eencepe tragic e\u015fueaz\u0103 \u00een comic, risca s\u0103 par\u0103 lipsit de umor \u015fi, oricum, incapabil, ca Maiorescu de altfel, s\u0103 guste glume de-ale lui Caragiale de genul: \u201eKant al t\u0103u este un moftangiu…\u201c, sau alint\u0103turi de o superb\u0103 ipocrizie precum: \u201e\u00cen \u0163ara asta dac-ai scris o pies\u0103 de teatru, nu po\u0163i s\u0103 bei o bere lini\u015ftit\u201c.
\n\u00cen \u0163ara asta, pe care, \u00een pofida tuturor acuza\u0163iilor ce i-au fost aduse prin vreme, inclusiv cea de tot stupid\u0103 c\u0103 ar fi un fanariot ingrat care ne-a denigrat pour toujours, Caragiale a iubit-o. A fost \u015fi este \u00een continuare, prin geniala sa oper\u0103, neiert\u0103tor cu moftangiii eliti\u015fti, cu parveni\u0163ii din clasa dominant\u0103, care \u00eel agasau p\u00e2n\u0103 la suferin\u0163\u0103 cu prostia lor fudul\u0103, cu impostorii sau cu ciocoii din parlamente \u015fi guverne \u2013 pe to\u0163i ace\u015ftia nu putea s\u0103-i sufere! \u2013, dar a iubit Rom\u00e2nia profund\u0103. \u015ei a iubit mai ales limba rom\u00e2n\u0103. S\u0103 ne amintim, la aniversarea unui veac \u015fi trei decenii a Scrisorii pierdute, strig\u0103tul s\u0103u tulbur\u0103tor din Berlinul exilului autoinpus: \u201eTr\u0103iasc\u0103 frumoasa \u015fi cumintea limb\u0103 rom\u00e2n\u0103. Fie-n veci p\u0103strat\u0103 cu sfin\u0163enie aceast\u0103 scump\u0103 Carte-de-boierie a unui neam c\u0103lit la focul at\u00e2tor \u00eencerc\u0103ri de pierzare!\u201c.
\nNu e greu s\u0103 ne imagin\u0103m c\u00e2t de sarcastic i-ar sc\u00e2nteia lui Caragiale condeiul dac\u0103 ar putea s\u0103 vad\u0103 ce s-a ales de \u201escumpa Carte de boierie\u201c…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-o sear\u0103 de toamn\u0103 t\u00e2rzie a anului 1884, era 13 noiembrie,\u00a0 dramaturgia rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi teatrul na\u0163ional intrau \u00eentr-o nou\u0103 er\u0103.\u00a0 Se \u00eemplinesc, iat\u0103, chiar ast\u0103zi 130 de ani de la acea or\u0103 astral\u0103, c\u00e2nd capodopera lui Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdut\u0103, \u00ee\u015fi \u00eencepea glorioasa carier\u0103. Actualitatea ei, despre care at\u00e2t de mult s-a vorbit… Cite\u0219te mai mult »V\u00e2rsta unei capodopere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12753,3059,12755,1720,12754],"class_list":["post-21204","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-capodopera-lui-ion-luca-caragiale","tag-dumitru-radu-popescu","tag-mihail-ralea","tag-mircea-iorgulescu","tag-o-scrisoare-pierduta"],"views":1064,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21204","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21204"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21204\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21204"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21204"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21204"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}