\u00cencercam s\u0103 fac, \u00een urm\u0103 cu ceva vreme, o schi\u0163\u0103 de portret lui Mircea Martin \u015fi porneam de la constatarea c\u0103, de\u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte cu colegii de genera\u0163ie o serie de credin\u0163e \u015fi de valori comune, Mircea Martin nu s-a sim\u0163it niciodat\u0103 pe deplin confortabil \u00een portretul de grup al criticii \u015faizeciste. Autoritatea lui s-a consolidat \u00een r\u0103sp\u0103r cu a celor mai importante nume ale congenerilor. \u00cen mod paradoxal, absen\u0163a tuturor calit\u0103\u0163ilor care au asigurat succesul unei genera\u0163ii constituie, f\u0103r\u0103 vreun program ostentativ al criticului, garan\u0163ia autorit\u0103\u0163ii lui Mircea Martin. Omniprezen\u0163a, at\u00e2t pe terenul istoriei literare, c\u00e2t \u015fi al foiletonisticii, a celor mai mul\u0163i dintre criticii \u015faizeci\u015fti, e \u00eenlocuit\u0103, \u00een cazul s\u0103u, de o recluziune aristocratic\u0103 \u00een obsesii \u015fi teme personale. Infidelitatatea fa\u0163\u0103 de actualitate e mereu devansat\u0103 de fidelitatea fa\u0163\u0103 de propria agend\u0103 critic\u0103. Ceea ce n-a dus la sl\u0103birea credibilit\u0103\u0163ii lui Mircea Martin cu privire la temele actualit\u0103\u0163ii, ci, \u00een mod paradoxal, tocmai la cre\u015fterea ei. C\u0103ci, prin greutatea cu care criticul \u00ee\u015fi p\u0103r\u0103se\u015fte laboratorul personal, el a devenit un barometru al importan\u0163ei unei dezbateri \u00een spa\u0163iul criticii rom\u00e2ne\u015fti.
\nPe de alt\u0103 parte \u2013 \u015fi aici voiam s\u0103 ajung, de fapt \u2013, pu\u0163inul rodaj \u00een actualitate i-a asigurat \u015fi cea mai rapid\u0103 adaptare la modific\u0103rile de context. De\u015fi nu \u015fi-a schimbat scrisul de la Genera\u0163ie \u015fi crea\u0163ie (1969) p\u00e2n\u0103 azi, criticul \u015fi-a revizuit tacit ideologia din relieful lui. At\u00e2t de clamata autonomie a esteticului, singura ideologie posibil\u0103 \u00een timpul comunismului, n-a devenit un blocaj de receptare critic\u0103, a\u015fa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cazul altor nume din genera\u0163ia sa, ci platforma pe care au fost acceptate o serie de valori cultural-ideologice mai vaste. Analizele de dup\u0103 \u201890, nesistematizate \u00eenc\u0103 \u00een volum, dar \u015fi numerele tematice din Cuv\u00e2ntul, reprezint\u0103 o pledoarie pentru reconcilierea esteticului cu compartimente intelectuale refulate timp de mai multe decenii. Ca mentalitate, Mircea Martin e, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cel mai t\u00e2n\u0103r dintre \u015faizeci\u015fti, tocmai pentru c\u0103 a tras toate consecin\u0163ele intelectuale ale modific\u0103rii de paradigm\u0103 cultural\u0103 dup\u0103 1990. \u00cen loc s\u0103 se lamenteze cu privire la pierderea statutului central al literaturii, el a preferat s\u0103 se angajeze, ba chiar s\u0103 ini\u0163ieze c\u00e2teva dintre cele mai interesante dezbateri cu privire la reconstruc\u0163ia c\u00e2mpului cultural postrevolu\u0163ionar.
\nTema predilect\u0103 a lui Mircea Martin \u2013 poate unica lui tem\u0103 din ultimele decenii \u2013 e aceea a identit\u0103\u0163ii culturii rom\u00e2ne. E interesant faptul c\u0103 dup\u0103 1990 criticul renun\u0163\u0103 aproape total la comentariul literar \u00een favoarea celui ideologic \u015fi \u2013 mai mult, a\u015f zice \u2013 renun\u0163\u0103 la a\u015fa-zisul close reading \u00een favoarea unui distant reading, cum ar zice Franco Moretti azi: devine, adic\u0103, din critic literar sau din hermeneut (educat \u00een rafinament nu oriunde, ci la \u015ecoala de la Geneva) un diagnostician al culturii rom\u00e2ne \u00een \u00eentregul ei.
\nDe ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acest fapt? \u00cen primul r\u00e2nd, pentru c\u0103 aceast\u0103 critic\u0103 de la distan\u0163\u0103, panoramic\u0103, gata s\u0103 angajeze probleme culturale de amploare, a reprezentat un tabu pentru cultura rom\u00e2n\u0103 sub comunism. Ar merita un studiu aparte care s\u0103 demonstreze c\u0103 la noi close reading-ul a fost adoptat, dup\u0103 anii \u201960, nu doar din scrupul metodologic, ci \u015fi din cauza imposibilit\u0103\u0163ii de facto a unei critici culturale care s\u0103 antreneze probleme de ideologie, mentalitate, istoria ideilor, f\u0103r\u0103 a c\u0103dea sub inciden\u0163a cenzurii politice. S-a putut vorbi deschis, chiar \u00een intervalele cele mai liberalizatoare, despre op\u0163iunile ideologice ale scriitorilor, despre raportul dintre politic\u0103 \u015fi literatur\u0103 (altfel dec\u00e2t \u00een cli\u015feele statului socialist) sau despre c\u00f4t\u00e9-ul identitar al literaturii (altfel dec\u00e2t \u00een limbajul defect al protocroni\u015ftior)?
\nEi bine, o critic\u0103 global\u0103, totalizatoare, gata s\u0103 reintroduc\u0103 literatura \u00eentr-un discurs cultural din care a fost artificial izolat\u0103 timp de mai bine de patru decenii, se afl\u0103 \u00een aten\u0163ia criticului \u00een ultimii dou\u0103zeci de ani. Simptomatice \u00een acest sens sunt studiile despre na\u0163ionalism \u015fi comunism din revista 22, excelentul articol despre \u201eestetismul socialist\u201c din Rom\u00e2nia literar\u0103, dar \u015fi seria de conferin\u0163e Cuv\u00e2ntul str\u00e2nse \u00een dou\u0103 volume colective, intitulate Identitate rom\u00e2neasc\u0103 \u2013 identitate european\u0103 (2008). Mai cu seam\u0103 acestea din urm\u0103 vizeaz\u0103 procesul de reconstruc\u0163ie identitar\u0103 a culturii rom\u00e2ne, aduc\u00e2nd pe tapet probleme stringente precum raportul dintre na\u0163ional \u015fi universal \u00een epoca globaliz\u0103rii, \u015fansele literaturii rom\u00e2ne \u00een context universal, recuperarea dimensiunii europene dup\u0103 o lung\u0103 perioad\u0103 de punere la index \u015f.a.m.d.
\nRemarcabile \u00een aceste analize culturale sunt, ca \u00een tot ce scrie Mircea Martin, claritatea ideii, altitudinea tonului \u015fi echilibrul argumentelor \u2013 toate, denot\u00e2nd o lung\u0103 deliberare reflexiv\u0103. \u00cen spatele privirilor de sus asupra culturii postcomuniste se poate ghici c\u00e2nt\u0103rirea nuan\u0163at\u0103 \u015fi detaliat\u0103 a faptelor particulare care au permis aceste generaliz\u0103ri. De\u015fi nu e str\u0103in\u0103 criticii lui Mircea Martin o doz\u0103 de utopie specific\u0103 intelectualului estic, impresioneaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd diagnosticele foarte exacte \u2013 \u015fi, \u00een destule cazuri, chiar realiste. Situa\u0163ia post-revolu\u0163ionar\u0103 ridic\u0103 noi mize ale dezbaterilor identitare \u00eentruc\u00e2t \u2013 lucru care poate fi rostit acum deschis \u2013 cultura, de nu chiar civiliza\u0163ia rom\u00e2nesc\u0103 \u00een \u00eentregul ei sufer\u0103 de un decalaj accentuat de cele patru decenii comuniste \u2013 simptom pe care criticul \u00eel nume\u015fte un \u201eproces grav de alienare\u201c. Cum putem redeveni europeni, care sunt strategiile de dep\u0103\u015fire a acestui statut marginal, al culturii rom\u00e2ne? pare a fi \u00eentrebarea care sub\u00eentinde toate problematiz\u0103rile criticului.
\nCeea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 tematizarea complexelor ei e mai actual\u0103 ca niciodat\u0103. C\u0103ci, al\u0103turi de cele \u015ftiute (complexul \u00eenceputului perpetuu, al patriei primejduite, al discontinuit\u0103\u0163ii sau al ruralit\u0103\u0163ii etc.), dup\u0103 1990 apar o serie de complexe noi, identificate de Mircea Martin cu precizie: \u201erefuzul politicii \u015fi refugiul \u00een cultur\u0103\u201c sau \u201e\u00eend\u00e2rjirea cu care lumea literar\u0103 opune un anumit concept de cultur\u0103 pragmatismului contemporan\u201c. Mai mult dec\u00e2t diagnosticele conteaz\u0103 \u00eens\u0103 abordarea extrem de nuan\u0163at\u0103, care poate fi pus\u0103, cred, pe seama unei \u00een\u0163elegeri personale a conceptului de \u201ecomplex cultural\u201c. Din acest punct de vedere, reflec\u0163iile de dup\u0103 \u201990 nu sunt chiar at\u00e2t de str\u0103ine de preocup\u0103rile criticului dinainte de Revolu\u0163ie. G. C\u0103linescu \u015fi \u201ecomplexele\u201c literaturii rom\u00e2ne (1981) e, poate, singura carte din timpul comunismului care pune \u00een discu\u0163ie lucid \u015fi echidistant problema identit\u0103\u0163ii na\u0163ionale, chiar \u015fi sub scutul discu\u0163iei despre Istoria lui C\u0103linescu. A devenit evident odat\u0103 cu seria de articole din revista 22 (de\u015fi autorul n-o m\u0103rturise\u015fte deschis) c\u0103 volumul din 1981 reprezenta o \u00eencercare de reacreditare a ideii na\u0163ionale \u00eentr-o perioad\u0103 c\u00e2nd aceasta era confiscat\u0103 total de na\u0163ionalismul protocronist. \u00cen aceste articole Mircea Martin distinge \u00eentre cele dou\u0103 faze ale discursului na\u0163ional din timpul comunismului: \u00eentr-o prim\u0103 etap\u0103, dup\u0103 1965, criteriul na\u0163ional e parte dintr-un discurs liberalizator, pus \u00een slujba recuper\u0103rii tradi\u0163iei autohtone, de nu a celei universale, precum \u015fi a principiului estetic. \u00cen schimb, na\u0163ionalismul protocronist emergent la finalul deceniului opt echivaleaz\u0103 cu o perioad\u0103 de falsificare cultural\u0103 \u015fi de \u00eengustare a orizontului. G. C\u0103linescu \u015fi \u201ecomplexele\u201c literaturii rom\u00e2ne reprezint\u0103, a\u015fadar, riposta primului \u00eentr-un interval dominat de cel de-al doilea.
\n\u015ei mai important\u0103 e acreditarea unei metode de analiz\u0103 centrat\u0103 asupra conceptului de complex cultural, tocmai pentru c\u0103 dup\u0103 1990 problematizarea identit\u0103\u0163ii culturii rom\u00e2ne a devenit crucial\u0103. Pentru Mircea Martin nicio istorie literar\u0103, oric\u00e2t de insistent\u0103 asupra autonomiei esteticului, nu poate face abstrac\u0163ie de un atare tip de analiz\u0103, \u00eentruc\u00e2t \u201e\u00eentr-un fel sau altul, aceste complexe de inferioritate \u00eenso\u0163esc literatura rom\u00e2n\u0103 ca o umbr\u0103 \u015fi, prin for\u0163a lucrurilor, con\u015ftiin\u0163a ei modern\u0103 de sine e de neconceput f\u0103r\u0103 asumarea lor\u201c.
\nCe sunt, \u00eens\u0103, complexele dup\u0103 Mircea Martin \u015fi cum pot fi ele identificate? Defini\u0163ia din 1981 e destul de elocvent\u0103: \u201eAvem de a face cu un complex atunci c\u00e2nd \u00een cuprinsul sau \u00een urma judec\u0103\u0163ii defavorabile apar exager\u0103ri, respectiv diminu\u0103ri ale propor\u0163iilor reale, restric\u0163ii ori generaliz\u0103ri abusive, \u00eencerc\u0103ri compensatoare \u00een alte planuri sau, pur \u015fi simplu, r\u0103sturnarea planurilor ca atare \u015fi, mai ales, a criteriilor\u201c. Prin urmare, complexul nu e o realitate \u00een sine sau o fatalitate supraistoric\u0103 \u015fi \u00een prea mic\u0103 m\u0103sur\u0103 un concept derivat din psihanaliz\u0103 (criticul respinge mecanismul simplist al \u201e\u00eentoarcerii refulatului), ci mai degrab\u0103 un mecanism deductibil dintr-o analiz\u0103 imanent\u0103 a faptelor culturale. Volumul din 1981 ofer\u0103 destule exemple de astfel de analize: tendin\u0163ele anexioniste ale lui C\u0103linescu \u2013 prin care istoricul anexeaz\u0103 literaturii rom\u00e2ne fenomene din afara corpusului ei propriu-zis (extinderea domeniului ei p\u00e2n\u0103 la getism sau tracism) sau insisten\u0163a asupra tradi\u0163iei orale reflect\u0103, \u00een mod evident, anumite complexe legate de vechimea \u015fi de noble\u0163ea culturii rom\u00e2ne.
\nAnalizele identitare ale lui Mircea Martin sunt cu at\u00e2t mai elocvente cu c\u00e2t ele pot fi puse \u00een oglind\u0103 cu abord\u0103ri asem\u0103n\u0103toare. \u00cen mod vizibil, cartea lui Eugen Negrici Iluziile literaturii rom\u00e2ne (2008) opereaz\u0103 cu un alt concept de complex cultural. Faptul e evident chiar din asimilarea acestuia cu no\u0163iunile de \u201eiluzie\u201c \u015fi de \u201emit\u201c, care presupun un discurs mult mai radical (\u015fi acuzator) asupra falsific\u0103rii. Iluziile literaturii rom\u00e2ne e un rechizitoriu la adresa culturii rom\u00e2ne de la perioada veche p\u00e2n\u0103 la postmodernism, \u00een care to\u0163i directorii de con\u015ftiin\u0163\u0103, deopotriv\u0103 critici \u015fi scriitori, par s\u0103 ac\u0163ioneze \u00een virtutea unei deform\u0103ri inten\u0163ionate, programatice \u015fi conform unui scenariu fantasmatic prestabilit. \u00cen schimb, \u00een concep\u0163ia lui Mircea Martin, \u201ecomplexul\u201c identitar \u0163ine de mecanismul natural al unei culturi, de raportul mereu schimb\u0103tor dintre identitate \u015fi alteritate, derivat din plasarea literaturii \u00een context. Tocmai pentru c\u0103 aceste \u201econflicte de imagine\u201c \u0163in de normalitatea unei culturi \u2013 \u015fi nu de starea de excep\u0163ie, cum consider\u0103 Eugen Negrici \u2013, Martin renun\u0163\u0103 la anatemizarea problemelor identitare \u015fi le pune \u00een discu\u0163ie echidistant. M\u0103 tem c\u0103 atitudinea lui Negrici, oric\u00e2t de binevenit\u0103 ca du\u015f rece aplicat culturii rom\u00e2ne \u00een contextul prea multor discursuri encomiastice, \u00eenchide dezbaterile din moment ce postuleaz\u0103 o viziune aproape mistic\u0103 a tarelor culturale rom\u00e2ne\u015fti dintotdeauna. Diferen\u0163a e aceea dintre o perspectiv\u0103 esen\u0163ialist\u0103\/ apocaliptic\u0103, care \u00eenc\u0103 mai crede \u00een mituri fondatoare \u2013 \u015fi una relativizatoare, ancorat\u0103 \u00een contextul istoric, social sau politic. Complexul reprezint\u0103 o problem\u0103 de imagologie absolut natural\u0103 pentru evolu\u0163ia unei culturi, pe c\u00e2nd iluzia presupune un diagnostic clar, cel mai adesea negativ. \u00cen Integrarea european\u0103: \u00eentre tipizare \u015fi modalizare, una dintre conferin\u0163ele Cuv\u00e2ntul, Mircea Martin insist\u0103 asupra raportului firesc dintre identitate \u015fi ceea ce el nume\u015fte masc\u0103 social\u0103: \u201ecomportamentul social presupune, \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 mai mare sau mai mic\u0103, arborarea unei m\u0103\u015fti, dac\u0103 nu cumva a mai multor m\u0103\u015fti (\u2026) Noi putem deveni \u00een imagina\u0163ie \u015fi prin imagina\u0163ie un altul, putem deveni \u00abcel\u0103lalt\u00bb (\u2026) Nu avem, prin urmare, o singur\u0103 identitate dec\u00e2t la nivelul instinctului de conservare\u201c. Ce rezult\u0103 de aici? C\u0103 \u201edeformarea identitar\u0103\u201c (miezul conceptului de complex cultural la Martin) e inerent\u0103 oric\u0103rei culturi \u00een orice etap\u0103 a evolu\u0163iei ei \u015fi se afl\u0103 deasupra maniheismelor pozitiv\/negativ.
\nDe altfel \u2013 \u015fi aici \u00eentr-adev\u0103r teoria lui Mircea Martin devine incitant\u0103 \u2013, cu c\u00e2t acea cultur\u0103 \u00eencepe s\u0103 ias\u0103 din stadiile biologice, cu at\u00e2t complexele ei identitare se multiplic\u0103 exponen\u0163ial \u015fi cer, evident, o analiz\u0103 mai elaborat\u0103 din partea criticului ideilor. Faptul e expus \u00een acela\u015fi volum din 1981: \u201eacea con\u015ftiin\u0163\u0103 a handicapului despre care am vorbit nu pare s\u0103 fie \u2013 a\u015fa cum ne-am fi a\u015fteptat \u2013 mai acut\u0103 la autorii de \u00eenceput, dimpotriv\u0103, am putea spune c\u0103 se acutizeaz\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce sincronizarea intr\u0103 \u00een faze mai avansate (\u2026) \u00cen perioada cu adev\u0103rat modern\u0103 a literaturii rom\u00e2ne, adic\u0103 \u00een perioada de maturizare \u015fi stabilizare a valorilor ce a urmat elanului pa\u015foptist, aceste complexe se reformuleaz\u0103 \u00een func\u0163ie de alte repere \u015fi exigen\u0163e interne. Iar metamorfoza lor p\u00e2n\u0103 \u00een perioada interbelic\u0103 a fost una de continu\u0103 rafinare \u015fi sublimare intelectual\u0103. Mai greu de identificat \u00een noile ipostaze, ele nu sunt mai pu\u0163in prezente \u015fi eficiente. Construc\u0163ii teoretice cu largi implica\u0163ii sociale \u015fi politice, dincolo de cele strict literare, au la origine impulsul fie de a masca ori respinge asemenea complexe, fie de a le ad\u00e2nci \u00een vederea unei dep\u0103\u015firi viitoare. Formele f\u0103r\u0103 fond ale lui Maiorescu, evolu\u0163ionismul organic \u015fi paseist al lui Iorga, spiritul critic regionalist al lui Ibr\u0103ileanu, sincronismul lovinescian nu sunt dec\u00e2t variantele mai reprezentative\u201c.
\nDe remarcat c\u0103 ideea de complex cultural \u0163ine, pentru Mircea Martin, de problematiz\u0103rile legate de \u201erafinarea \u015fi sublimarea intelectual\u0103\u201c a unei culturi, av\u00e2nd un rol crucial \u00een chiar evolu\u0163ia ei. Spre deosebire de sistemul lui Negrici, pentru care complexul e indiciu al retardului, cel al lui lui Mircea Martin admite reconvertirea lui pozitiv\u0103 prin descompunerea minu\u0163ioas\u0103 a mecanismelor de imaginar literar, social sau politic.
\nE vorba, la urma urmei, aici de un mecanism de analiz\u0103 nuan\u0163at (\u201epe plan cultural, problemele sincroniz\u0103rii sunt mult mai complexe\u201c scrie undeva M. Martin), pus \u00een slujba \u00eendep\u0103rt\u0103rii de acea viziune schematic\u0103, ce prive\u015fte statutul unei culturi periferice doar din punctul privilegiat al centrului \u2013 fapt ce apropie viziunea teoreticianului rom\u00e2n de proiectele noilor studii literare ale unui comparatist precum Dioniz Durisin. Studierea fireasc\u0103 \u015fi echidistant\u0103 a acestor complexe favorizeaz\u0103 aten\u0163ia asupra experien\u0163elor culturilor asimilatoare \u00een virtutea ideii c\u0103 \u201em\u0103car acum, la \u00eenceputul unui nou mileniu, ar trebui ca unificarea Europei s\u0103 se realizeze \u00een ambele sensuri: dinspre Est spre Vest, dar \u015fi dinspre Vest spre Est\u201c \u015fi a credin\u0163ei lui Mircea Martin c\u0103 exist\u0103 \u201eo experien\u0163\u0103 unic\u0103 a Estului\u201c \u00een istoria recent\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cencercam s\u0103 fac, \u00een urm\u0103 cu ceva vreme, o schi\u0163\u0103 de portret lui Mircea Martin \u015fi porneam de la constatarea c\u0103, de\u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte cu colegii de genera\u0163ie o serie de credin\u0163e \u015fi de valori comune, Mircea Martin nu s-a sim\u0163it niciodat\u0103 pe deplin confortabil \u00een portretul de grup al criticii \u015faizeciste. Autoritatea lui s-a consolidat… Cite\u0219te mai mult »Mircea Martin \u015fi \u201ecomplexele\u201c literaturii rom\u00e2ne<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1711,12750,12749,469,12751,12748],"class_list":["post-21199","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-literara","tag-critica-literara-globala","tag-identitatea-culturii-romane","tag-mircea-martin","tag-statut-marginal-al-culturii-romane","tag-volumul-generatie-si-creatie"],"views":5742,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21199","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21199"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21199\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21199"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21199"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21199"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}