Din cel pu\u0163in dou\u0103 puncte de vedere timpul curge altfel \u00een actul final al lui Jauja, laureat al premiului FIPRESCI la ultima edi\u0163ie a Festivalului de la Cannes: prezentul diegetic (sf\u00e2r\u015fitul secolului XIX) se \u00eengem\u0103neaz\u0103 \u00een chip inexplicabil (nu c\u0103 ar fi nevoie de explica\u0163ii) cu viitorul (un Gunnar \u00eentre dou\u0103 v\u00e2rste se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu propria lui fiic\u0103, \u00eenc\u0103run\u0163it\u0103 \u015fi g\u00e2rbovit\u0103), \u00een timp ce prezentul meu, de spectator \u00een cinematograful \u201eStudio\u201c din Bucure\u015fti, p\u0103rea a se eterniza. \u00cen primul act al filmului, Gunnar (Viggo Mortensen) constat\u0103 alarmat c\u0103 locotenentul Pittaluga \u00eei curteaz\u0103 fiica \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103-i z\u0103d\u0103rniceasc\u0103 planurile, apoi afl\u0103 tardiv c\u0103 soldatul Corto i-a cucerit inima lui Ingeborg, fugind cu ea \u00een noapte, \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103-i g\u0103seasc\u0103 \u00eenainte ca ireversibilul s\u0103 se produc\u0103. \u00cen acest prim act, de\u015fertul Patagoniei, mizanscena \u015fi dialogurile lui Lisandro Alonso \u015fi Fabian Casas trag \u00eempreun\u0103 \u00een aceea\u015fi direc\u0163ie. C\u00e2nd \u00eens\u0103 Gunnar \u00ee\u015fi \u00eencepe drumul prin de\u015fert (adic\u0103 \u00een actele II \u015fi III \u00een cvasitotalitate), umorul se face nev\u0103zut. Cu fiecare nou\u0103 traversare a cadrului (urmat\u0103 de o alt\u0103 traversare \u015fi mereu de alta, toate \u00een timp real \u2013 \u00eel urm\u0103rim pe Gunnar \u015fi c\u00e2nd e ascuns de vreun d\u00e2mb sau pietroi, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se presupune c\u0103 a p\u0103r\u0103sit cadrul), de\u015fertul superb v\u0103zut de ochii aten\u0163i ai lui Alonso atac\u0103 de unul singur \u00eentr-o lupt\u0103, inegal\u0103 sau nu, \u00eempotriva propriei noastre plictiseli. Dac\u0103 Alonso c\u00e2\u015ftig\u0103, o face la puncte \u015fi depinde \u00eentr-o mai mare m\u0103sur\u0103 de noi dec\u00e2t de el.
\nCu lux de am\u0103nunte
\nUltimul film al lui Abel Ferrara nu prea ar fi avut ce s\u0103 caute la \u201eLes Films de Cannes \u0155 Bucarest\u201c din dou\u0103 motive. Primul e acela c\u0103 Welcome to New York a fost, \u00eentr-adev\u0103r, prezentat la Cannes, dar nu \u00een cadrul Festivalului, ci la un cinematograf de cartier \u015fi pe o plaj\u0103, pentru a anun\u0163a lansarea filmului pe o platform\u0103 video on demand. De altfel, proiec\u0163iile cu pricina au \u015fi st\u00e2rnit m\u00e2nia lui Gilles Jacob, care a declarat (pe bun\u0103 dreptate, tind s\u0103 cred, ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ingeniozitatea echipei de promovare nu ar fi de aplaudat) c\u0103 filmul ar fi parazitat festivalul. Un al doilea motiv e faptul c\u0103 Welcome to New York e \u00eenc\u0103 o mostr\u0103 de exploitation din partea regizorului Abel Ferrara, \u015fi \u00eenc\u0103 din acela\u015fi filon cu cel care l-a consacrat, probabil cel mai nefrecventabil dintre toate. \u00cenainte de fi un film biografic despre evenimente \u00eenc\u0103 incerte (afacerea DSK), Welcome to New York e un rape-revenge mai pu\u0163in ortodox. Dup\u0103 partidele de sex din debut dintre eroul interpretat de un Depardieu aproape exclusiv onomatopeic \u015fi mai multe prostituate de lux, rape-ul e inechivoc \u00een film (\u00een realitate, lucrurile nu stau deloc a\u015fa), revenge-ul fiind sublimat, mai degrab\u0103 dec\u00e2t explicit (Devereaux, Strauss-Kahn-ul lui Ferrara, arestat, pus \u00eentr-o celul\u0103 cu al\u0163i de\u0163inu\u0163i, gol-pu\u015fc\u0103 \u00een fa\u0163a poli\u0163i\u015ftilor, c\u0103zut \u00een dizgra\u0163ie). Curiozitatea la care face apel filmul e una de tipul \u201e\u015ei apoi ce i-a mai f\u0103cut?\u201c. Violul e mai \u00eent\u00e2i doar sugerat (Ferrara taie pudic la momentul \u00een care victima iese pe hol pl\u00e2ng\u00e2nd), apoi povestit (de victim\u0103) \u015fi \u00een sf\u00e2r\u015fit ilustrat (\u00een cadrul unui flashback), prin aceasta, Welcome\u2026 l\u0103s\u00e2nd o impresie de articol nou\u0103zecist din Evenimentul zilei pe care dialogurile (care par improvizate) \u015fi voice over-ul existen\u0163ialist din a doua parte a filmului nu prea au cum s\u0103 o \u015ftearg\u0103.
\nMarionete: Deux jours, une nuit
\n\u00centr-o secven\u0163\u0103 din documentarul F.T.A. din 1972, cronic\u0103 a unui spectacol itinerant cu scheciuri anti-Vietnam, pe scen\u0103 avem trei actori. Dintre ace\u015ftia, doi (printre ei, Jane Fonda, marxist\u0103 convins\u0103 \u00een epoc\u0103) se ridic\u0103 la auzul primelor note din imnul Americii. Un al treilea, interpretat de Donald Sutherland, r\u0103m\u00e2ne a\u015fezat, manifest\u00e2nd o atitudine oarecum iritat\u0103. La scurt timp, cei doi se sesizeaz\u0103, iar dizidentul este luat la \u015futuri, \u00een numele valorilor democratice care stau la baza celei mai grozave \u0163\u0103ri din lume. Vre\u0163i s\u0103 v\u0103 face\u0163i o idee despre cel mai recent film al fra\u0163ilor Dardenne? \u00cenlocui\u0163i imnul Americii cu Interna\u0163ionala \u015fi pe Jane Fonda cu Marion Cotillard.
\nDac\u0103 spre final, \u00een capul Sandrei (Cotillard) s-ar fi rev\u0103rsat o g\u0103leat\u0103 celest\u0103 cu de\u015feuri de la groapa de gunoi, nu \u015ftiu c\u00e2\u0163i spectatori s-ar fi declarat \u015foca\u0163i. Din primul p\u00e2n\u0103 \u00een ultimul minut, eroina parcurge o Golgot\u0103 a umilin\u0163ei, pres\u0103rat\u0103 cu violen\u0163e fizice \u015fi verbale. Traseul ei nu e at\u00e2t condamnabil ideologic (putem fi sau nu de acord cu aceast\u0103 perspectiv\u0103 a unui neoliberalism dezumanizant, care face ca omul de r\u00e2nd s\u0103 nu prea mai aib\u0103 pe unde s\u0103 scoat\u0103 c\u0103ma\u015fa), c\u00e2t formulat cu obi\u015fnuita ap\u0103sare a cuplului Dardenne. M\u00e2na lor se simte c\u00e2t se poate de clar. Sandra e ba deprimat\u0103, ba se comport\u0103 absolut normal, depinde ce nevoi au Dardennii \u2013 s\u0103 ne fie mil\u0103 de ea c\u0103 a fost concediat\u0103 \u015fi s\u0103 fim al\u0103turi de ea \u015fi \u00eempotriva patronilor exploatatori, sau s\u0103 ni se par\u0103 normal c\u0103 ea merge mai departe, ca o persoan\u0103 ra\u0163ional\u0103, animat\u0103 de un scop pe care \u00eel urm\u0103re\u015fte cu consecven\u0163\u0103. Sandra \u00ee\u015fi roag\u0103 colegii s\u0103 voteze \u00eempotriva concedierii ei, \u00eens\u0103 nu e niciodat\u0103 clar de ce ar avea ace\u015ftia un cuv\u00e2nt de spus. Nevestele colegilor rareori ridic\u0103 din spr\u00e2ncene c\u00e2nd Sandra le sun\u0103 la u\u015f\u0103 \u015fi vrea s\u0103 le vorbeasc\u0103 so\u0163ilor lor. Indiferent la ce or\u0103 li se \u00eenfiin\u0163eaz\u0103 la u\u015f\u0103, ele \u00ee\u015fi joac\u0103 rolul de semne de circula\u0163ie (\u201eb\u0103rbatul e \u00een cutare loc\u201c), f\u0103r\u0103 s\u0103 pun\u0103 \u00eentreb\u0103ri. Un coleg se enerveaz\u0103 \u015fi o love\u015fte din senin. Sigur c\u0103 femeia neajutorat\u0103 trebuia lovit\u0103, s\u0103 fie clar ce face capitalismul putred din om; totul e ca, \u00een acest travaliu de convingere care aminte\u015fte de clasicul 12 Angry Men, Sandra s\u0103 ajung\u0103 p\u00e2n\u0103 la ultimul om furios, \u00eentr-un crescendo liniar al dezn\u0103dejdii ei \u015fi al deta\u015f\u0103rii noastre, al c\u0103rui plot twist final nu mai surprinde nici m\u0103car prin st\u00e2ng\u0103cie.<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Din cel pu\u0163in dou\u0103 puncte de vedere timpul curge altfel \u00een actul final al lui Jauja, laureat al premiului FIPRESCI la ultima edi\u0163ie a Festivalului de la Cannes: prezentul diegetic (sf\u00e2r\u015fitul secolului XIX) se \u00eengem\u0103neaz\u0103 \u00een chip inexplicabil (nu c\u0103 ar fi nevoie de explica\u0163ii) cu viitorul (un Gunnar \u00eentre dou\u0103 v\u00e2rste se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu… Cite\u0219te mai mult »Cannes-ul provocatorilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[3940,12710],"class_list":["post-21156","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-festival-cannes","tag-premiul-fipresci"],"views":909,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21156","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21156"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21156\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21156"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21156"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21156"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}