{"id":21149,"date":"2014-11-11T12:47:38","date_gmt":"2014-11-11T10:47:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21149"},"modified":"2014-11-11T12:47:38","modified_gmt":"2014-11-11T10:47:38","slug":"pablo-neruda-iubire-si-poezie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pablo-neruda-iubire-si-poezie\/","title":{"rendered":"Pablo Neruda. Iubire \u015fi poezie"},"content":{"rendered":"

Pablo Neruda, Dou\u0103zeci de poeme de iubire \u015fi un c\u00e2ntec de disperare<\/em>, traducere de Dan Munteanu Col\u00e1n, Editura Vellant, Bucure\u015fti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\nVenerat de unii \u015fi contestat de al\u0163ii, admirat pentru extraordinara poezie pe care a scris-o \u015fi criticat uneori pentru opiniile sale politice de st\u00e2nga, considerat de Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez drept cel mai mare poet al \u00eentregului secol XX \u015fi inclus de Harold Bloom \u00eentre cei dou\u0103zeci \u015fi \u015fase de scriitori esen\u0163iali ai Canonului occidental, chilianul Pablo Neruda (1904 \u2013 1973) r\u0103m\u00e2ne, dincolo de orice controverse \u015fi mai presus de dezbaterile de orice fel (\u015fi chiar mai presus de Premiul Nobel care i-a fost acordat \u00een anul 1971), un scriitor de voca\u0163ie \u015fi un creator veritabil, a c\u0103rui art\u0103 a influen\u0163at \u00een mare m\u0103sur\u0103 literatura de limb\u0103 spaniol\u0103 (si nu numai!) din ultima jum\u0103tate de veac.<\/strong> <\/em>
\n\u201eIubirea care mi\u015fc\u0103 sori \u015fi stele…\u201c<\/strong>
\nAfirmat de timpuriu \u00een spa\u0163iul cultural chilian, \u00eencurajat s\u0103 urmeze calea literelor chiar de c\u0103tre Gabriela Mistral, viitoarea laureat\u0103 a Premiului Nobel pentru literatur\u0103 (din anul 1945), Ricardo Eli\u00e9cer Neftal\u00ed Reyes Basoalto, cel care \u00ee\u015fi va alege pseudonimul Pablo Neruda dup\u0103 numele poetului ceh Jan Neruda, public\u0103 primul volum de versuri, pe cheltuiala proprie, Crepusculario (Crepuscular) la doar optsprezece ani (acesta fiind precedat de La canci\u00f3n de la fiesta \/ C\u00e2ntecul s\u0103rb\u0103torii, dat\u00e2nd din 1921). O parte dintre motivele ori simbolurile pe care autorul le va folosi \u015fi \u00een lirica de mai t\u00e2rziu apar deja cu claritate \u00een aceste versuri juvenile, dar extrem de realizate, care demonstreaz\u0103 o art\u0103 poetic\u0103 \u00eentru totul matur\u0103. \u00cens\u0103 consacrarea na\u0163ional\u0103 \u2013 \u015fi interna\u0163ional\u0103 \u2013 \u00eei va fi adus\u0103 de volumul publicat \u00een 1924, \u015fi anume Dou\u0103zeci de poeme de iubire \u015fi un c\u00e2ntec de disperare.
\nTema major\u0103 a liricii de \u00eenceput a lui Pablo Neruda este iubirea. \u00cens\u0103 inventivitatea scriitorului e uluitoare, el reu\u015find s\u0103 dea unei problematici vechi de c\u00e2nd poezia de pretutindeni nu numai o tonalitate specific\u0103, ci \u015fi o dimensiune cosmic\u0103 \u015fi o intensitate de-a dreptul mistic\u0103, rareori atinse \u00een lirica universal\u0103. Deja \u00een Crepuscular poetul configurase un spa\u0163iu \u015fi un timp specifice, miz\u00e2nd mult pe momentul de trecere de la zi la noapte \u015fi pe semnifica\u0163iile grani\u0163elor aflate mereu \u00een mi\u015fcare dintre \u00eentuneric \u015fi lumin\u0103, cer \u015fi p\u0103m\u00e2nt ori dintre p\u0103m\u00e2nt \u015fi ap\u0103. Relu\u00e2nd aceste imagini, Neruda le \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte, \u00een Veinte poemas de amor y una canci\u00f3n desesperada, cu o deschidere spre universal, datorat\u0103 capacit\u0103\u0163ii sale de a stabili \u00een permanen\u0163\u0103 leg\u0103turi de substan\u0163\u0103 \u00eentre domeniul uman \u015fi cel al naturii: \u201e\u00cencovoiat \u00een asfin\u0163it arunc tristele mele n\u0103voade\/ \u00een ochii t\u0103i oceanici\/\/ Acolo se \u00eentinde \u015fi arde pe rugul cel mai \u00eenalt\/ singur\u0103tatea mea ce \u00ee\u015fi rote\u015fte bra\u0163ele ca un naufragiat.\/\/ Fac semne ro\u015fii pe ochii t\u0103i absen\u0163i\/ ce se t\u0103l\u0103zuiesc ca marea pe \u0163\u0103rmul unui far.\/\/ Ascunzi numai tenebre, femeia mea distant\u0103,\/ \u015fi din privirea ta se-ive\u015fte uneori a spaimei coast\u0103\u201c (Poemul 7).
\n\u00cen plus, semnul distinctiv al acestui volum este \u015fi prezen\u0163a constant\u0103 \u00een versurile care \u00eel compun a unui contrast puternic \u00eentre comunicarea mult dorit\u0103, pe de o parte, \u015fi o speran\u0163\u0103 (o a\u015fteptare) care se vede mereu frustrat\u0103, pe de alta. Vocea liric\u0103 se adreseaz\u0103 iubitei prezente sau absente; \u015fi nu pu\u0163ini au fost criticii \u2013 unii dintre ei chiar de prestigiu! \u2013 care au f\u0103cut gre\u015feala de a \u00eencerca s\u0103 identifice prezen\u0163a feminin\u0103 din aceste pagini cu una sau cu alta dintre muzele reale ale lui Neruda, pierz\u00e2nd din vedere am\u0103nuntul esen\u0163ial c\u0103 aceast\u0103 voce liric\u0103 nu poate fi (nu trebuie s\u0103 fie!) echivalat\u0103 cu nivelul strict al biografiei autorului, \u00een ciuda tinere\u0163ii celui care uime\u015fte dintr-odat\u0103 lumea cultural\u0103 hispan\u0103 cu ni\u015fte poeme de \u015fi despre o dragoste care, \u00een buna descenden\u0163\u0103 a lui Dante, e \u00een stare s\u0103 mi\u015fte soarele \u015fi alte stele.
\nNoutatea versurilor care compun cartea de fa\u0163\u0103 const\u0103 \u015fi \u00een aceea c\u0103, dincolo de atitudinile specifice \u2013 unele dintre ele inspirate, mai mult sau mai pu\u0163in direct, de lirica trubadurilor, de viziunea lui Petrarca sau de cea a marelui modernism latino-american ini\u0163iat de Jos\u00e9 Mart\u00ed \u015fi Rub\u00e9n Dar\u00edo \u2013, cititorul va avea de fiecare dat\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 o adev\u0103rat\u0103 istorie contextualizat\u0103 \u00een care se insinueaz\u0103 \u00eens\u0103\u015fi rela\u0163ia amoroas\u0103 care, \u00een acest fel, aduce ori ridic\u0103 un context dat la nivelul constantelor universale. Primul aspect ce decurge de aici va fi sentimentul de singur\u0103tate ce domin\u0103 poemul. \u00cens\u0103 nu avem de-a face cu o singur\u0103tate hora\u0163ian\u0103, senin\u0103 \u015fi deta\u015fat\u0103, situa\u0163ie ideal\u0103 pentru a contempla curgerea timpului \u015fi adev\u0103rurile eterne, ci cu o expresie adesea vehement\u0103 a fiin\u0163ei umane ce se simte izolat\u0103.
\nPoetul \u2013 desigur, nu autorul real, ci \u201epersoana care figureaz\u0103 ca poet\u201c, ca s\u0103 repet\u0103m sintagma lui Carlos Bouso\u0144o \u2013 este marele \u00eensingurat, abandonat de-a dreptul, de aici compara\u0163ia cu ad\u00e2ncul unui tunel din care zboar\u0103 p\u0103s\u0103rile sau semnifica\u0163iile naufragiului din citatul deja Poem 7. Nu lipse\u015fte sugestia c\u0103 anterior \u2013 exist\u0103, deci, acel senin illo tempore \u2013 lucrurile st\u0103tuser\u0103 altfel, iar starea de plenitudine fusese atins\u0103 \u015fi tr\u0103it\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. F\u0103r\u0103 s\u0103 precizeze vreodat\u0103 ce anume a determinat pierderea sau ce a provocat ruptura, poetul insist\u0103 pe efectele acestora, sentimentul dominant fiind mai ales acela al c\u0103derii \u00een ad\u00e2ncurile din care nu mai exist\u0103 cale de \u00eentoarcere. De altfel, singur\u0103tatea aceasta este dublat\u0103 de faptul c\u0103 \u00eentregul volum e lipsit de un cadru care s\u0103 exprime vreo func\u0163ie social\u0103 ori s\u0103 sublinieze rela\u0163iile cu colectivitatea. Ca \u015fi cum cititorul ar avea \u00een fa\u0163\u0103 un \u201et\u0103r\u00e2m al pustiet\u0103\u0163ii\u201c \u2013 f\u0103r\u0103 conota\u0163iile lui T.S. Eliot, dar la fel de pregnant descris. Totul e deschis \u00een fa\u0163a puternicelor v\u00e2nturi marine, orice element (orice sentiment) e expus \u015fi pus sub st\u0103p\u00e2nirea nop\u0163ii, a stelelor, pe \u0163\u0103rmul pustiu al unei m\u0103ri infinite.
\nDescoperirea poeziei<\/strong>
\nIar dac\u0103 e s\u0103 c\u0103ut\u0103m \u00een Dou\u0103zeci de poeme de iubire grani\u0163a pe care Neruda o avea mereu \u00een vedere \u00een Crepuscul, aceasta e reprezentat\u0103 de plajele pustii, de zona de coast\u0103, de \u0163\u0103rmurile abrupte \u015fi inaccesibile, a\u015fa cum se vede \u00een C\u00e2ntecul de disperare: \u201eEste ceasul plec\u0103rii, crudul \u015fi-nghe\u0163atul ceas\/ pe care noaptea \u00eel supune oric\u0103rui orar.\/\/ Centura zgomotoas\u0103 a m\u0103rii \u00eencinge \u0163\u0103rmul.\/ Se ivesc stele reci, emigreaz\u0103 negre p\u0103s\u0103ri.\/\/ P\u0103r\u0103sit asemeni cheiurilor \u00een zori\/ Doar umbra mi se r\u0103suce\u015fte tremur\u00e2nd\u0103-n m\u00e2ini.\/\/ Ah dincolo de toate\u201c. Jaime Concha a analizat \u00eentr-un foarte interesant studiu (criticul avea \u00een vedere mai ales volumul Residencia en la tierra, ap\u0103rut \u00een anul 1933) implica\u0163iile universului marin \u015fi ale regiunii de coast\u0103 \u00een poezia de maturitate a lui Neruda, interesant fiind c\u0103, de\u015fi mai pu\u0163in observat, acest univers este cristalizat \u00eenc\u0103 de la jum\u0103tatea anilor \u201920 \u00een lirica scriitorului chilian. De asemenea, este evident\u0103 o dualitate cu profunde sensuri: privit\u0103 dinspre \u0163\u0103rm, marea apare, \u00een Dou\u0103zeci de poeme de iubire, drept un spa\u0163iu nelimitat, asemenea unei invita\u0163ii la c\u0103l\u0103torie \u015fi la efortul de autocunoa\u015ftere \u00een ritmul pulsa\u0163iei vitale a universului. Marea e t\u0103r\u00e2mul libert\u0103\u0163ii depline, \u00eens\u0103, privit\u0103 dintr-un punct situat \u00een larg (o barc\u0103, de pild\u0103), ea se transform\u0103 fundamental, devenind expresie prin excelen\u0163\u0103 a nesiguran\u0163ei, a pierderii iminente, a posibilit\u0103\u0163ii naufragiului. Faptul nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, iar el trebuie pus \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ambivalen\u0163a structural\u0103 a vocii poetice \u015fi, de asemenea, cu situa\u0163iile la care se fac referiri \u00een textele ce compun volumul de fa\u0163\u0103. Porturile, b\u0103rcile \u015fi chiar st\u00e2ncile \u0163\u0103rmurilor devin, \u00een acest fel, expresii ale unei ambiguit\u0103\u0163i pe care cititorul o percepe la adev\u0103rata valoare doar la cap\u0103tul lecturii acestor minunate poeme.
\nAmurgul este momentul privilegiat din punctul de vedere al dimensiunii temporale, dar el reprezint\u0103 \u015fi un element specific al naturii de grani\u0163\u0103: lumina solar\u0103 se stinge \u00eencet, iar crepusculul devine veritabil dublu al liniei orizontului sau a \u0163\u0103rmului st\u00e2ncos care fascineaz\u0103 privitorul \u2013 dar, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, \u00eel fac s\u0103 se simt\u0103 \u015fi mai singur \u015fi mai p\u0103r\u0103sit. \u00cen consecin\u0163\u0103, pentru a surprinde \u015fi a exprima \u00een cel mai adecvat mod toate acestea, poetul recurge la semnifica\u0163iile umbrei care premerge noaptea: \u201ePot scrie versurile cele mai triste-n noaptea asta\u201c. Doar noaptea mai face posibil\u0103 acea unitate a fiin\u0163ei \u2013 expresie a unit\u0103\u0163ii pierdute a cuplului \u2013 care mijloce\u015fte c\u00e2ntecul \u015fi versul. A vorbi, \u00een acest context, despre o iubit\u0103 pierdut\u0103 echivaleaz\u0103 cu o vorbi despre tine \u00eensu\u0163i, situa\u0163ie pe care cele dou\u0103zeci de poeme de iubire o exploateaz\u0103 din plin: \u201eAh femeie, nu \u015ftiu cum m-ai putut p\u0103stra\/ pe p\u0103m\u00e2ntul sufletului t\u0103u, \u015fi pe crucea bra\u0163elor tale!\/\/ Dorin\u0163a mea de tine a fost cea mai teribil\u0103 \u015fi cea mai scurt\u0103,\/ cea mai nepotolit\u0103 \u015fi mai beat\u0103, cea mai intens\u0103 \u015fi cea mai avid\u0103.\/\/ Cimitir de s\u0103rut\u0103ri, \u00eenc\u0103 mai sunt focuri pe mormintele tale,\/ \u00eenc\u0103 mai ard ciorchinii ciuguli\u0163i de p\u0103s\u0103ri\u201c. Marea, p\u0103m\u00e2ntul \u015fi cerul sunt elementele esen\u0163iale pe care le reg\u0103sim \u00een textele acestea, ele determin\u00e2nd structurarea, pe alocuri, a unor adev\u0103rate parabole poetice, c\u00e2t\u0103 vreme m\u00e2na \u015fi gura sunt imaginile definitorii ale \u00eendr\u0103gostitului aflat \u00een c\u0103utarea iubirii pierdute. Gura, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, e expresia metaforic\u0103 a cuv\u00e2ntului poetic \u015fi, deopotriv\u0103, a s\u0103rutului ce poate re\u00eensufle\u0163i lumea. Iar lumea se re\u00eensufle\u0163e\u015fte, fie \u015fi doar \u00een amintire, c\u0103ci s\u0103rutul determin\u0103 parc\u0103 aprinderea stelelor \u015fi iluminarea cerului nop\u0163ii: \u201eR\u0103sare amintirea ta din noaptea unde-s scufundat.\/ R\u00e2ul \u00ee\u015fi leag\u0103 de mare lamenta\u0163ia obstinat\u0103. (…) Ai \u00eenghi\u0163it tot, ca dep\u0103rtarea.\/ Ca marea, ca timpul. Totul \u00een tine a fost un naufragiu!\/ Era ora vesel\u0103 a asaltului \u015fi a s\u0103rut\u0103rii.\/ Ora stuporii ce ardea ca un far\u201c. Amurgul e ceasul posibilei \u00eent\u00e2lniri \u015fi al mult doritei consum\u0103ri a iubirii, iar noaptea devine momentul \u00een care experien\u0163a erotic\u0103 de-acum pierdut\u0103 trebuie c\u00e2ntat\u0103 \u015fi p\u0103strat\u0103 astfel \u00eentr-un prezent etern; fie el \u015fi al rememor\u0103rii.
\nAripi \u015fi p\u0103s\u0103ri<\/strong>
\nDe la Homer \u00eencoace s-a vorbit, \u00een marea poezie a lumii, despre \u201ecuvinte \u00eenaripate\u201c. Iar \u00een Dou\u0103zeci de poeme de iubire aceast\u0103 imagine revine de-a dreptul obsedant, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t p\u0103s\u0103rile trezesc simpatia poetului \u2013 c\u0103ci, printre altele, \u00eei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc soarta \u015fi \u00eei alin\u0103 \u00eensingurarea: \u201eP\u0103s\u0103rile de noapte ciugulesc primele stele\/ ce sc\u00e2nteiaz\u0103 ca sufletul meu c\u00e2nd te iubesc\u201c. \u015ei tot ele, purtate de v\u00e2nt, str\u0103bat dep\u0103rt\u0103rile asemenea frunzelor mereu \u00eempr\u0103\u015ftiate din furtuna care-l impresionase at\u00e2t de mult pe Dante \u00een cel de-al doilea cerc al Infernului, unde se afl\u0103 cei care gre\u015fiser\u0103 din dragoste… C\u0103ci v\u00e2ntul, \u00een lirica lui Neruda, este elementul prin excelen\u0163\u0103 vr\u0103jma\u015f, cel care consacr\u0103 (\u00een)dep\u0103rtarea \u015fi reprezint\u0103 semnul distan\u0163ei imposibil de \u00eenvins: \u201eAh las\u0103-m\u0103 s\u0103-mi amintesc cum erai atunci, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu existai.\/ Deodat\u0103 v\u00e2ntul url\u0103 \u015fi izbe\u015fte fereastra mea \u00eenchis\u0103.\/ Cerul e un n\u0103vod plin de pe\u015fti \u00eentuneca\u0163i.\/ Aici se \u00eent\u00e2lnesc toate v\u00e2nturile, toate.\/ Se dezbrac\u0103 ploaia.\/ Trec \u00een fug\u0103 p\u0103s\u0103rile.\/ V\u00e2ntul. V\u00e2ntul.\/ Eu nu m\u0103 pot lupta dec\u00e2t cu for\u0163ele-omene\u015fti.\/ Furtuna \u00eenv\u00e2rteje\u015fte frunzele-nnegrite\/ \u015fi dezleag\u0103 toate b\u0103rcile care asear\u0103 au amarat la cer\u201c (Poemul 14). Dar, atunci c\u00e2nd totu\u015fi dep\u0103rtarea e suprimat\u0103 (prin recursul la mecanismele rememor\u0103rii cel mai adesea), distan\u0163ele sunt anulate \u015fi e readus\u0103 aproape imaginea iubitei \u2013 care e contemplat\u0103 \u00eentr-o stare vecin\u0103 cu visul, iar femeia devine \u015fi expresie a \u00eentregului univers \u00eenconjur\u0103tor, pe care reu\u015fe\u015fte s\u0103-l umanizeze \u015fi s\u0103-l fac\u0103 accesibil simplei existen\u0163e: \u201eTu e\u015fti aici. Ah tu nu fugi.\/ Tu o s\u0103 r\u0103spunzi \u015fi ultimului meu strig\u0103t.\/ Ghemuie\u015fte-te l\u00e2ng\u0103 mine ca \u015fi cum \u0163i-ar fi fric\u0103.\/ Totu\u015fi c\u00e2teodat\u0103 \u0163i-a trecut prin ochi o umbr\u0103 stranie.\/\/ Acum, \u015fi-acum, iubito, tu mi-aduci caprifoi,\/ \u015fi parfuma\u0163i \u00ee\u0163i sunt \u015fi s\u00e2nii.\/ \u00cen timp ce v\u00e2ntul trist ucide fluturi galop\u00e2nd\/ eu te iubesc, \u015fi bucuria-mi mu\u015fc\u0103 din gura ta de prun\u0103\u201c.
\nFemeia e o zei\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00eens\u0103 ea e privit\u0103 mereu sub specie mortis. Viziunea aceasta a fost comparat\u0103 adesea cu cea a lui C\u00e9sar Vallejo. Numai c\u0103 poetul peruan implica \u00een actul contempl\u0103rii \u015fi un profund sentiment mistic, ce determina uneori vinov\u0103\u0163ia \u015fi convingerea privitoare la imposibilitatea eliber\u0103rii de sub povara amintirilor. La Neruda, \u00een schimb, avem de-a face cu nelini\u015ftile metafizice de\u015fteptate de rememorarea atributelor divin-umane ale femeii iubite. Divinizarea femeii contemplate e cu at\u00e2t mai fervent\u0103, cu c\u00e2t poetul e con\u015ftient c\u0103 ea r\u0103m\u00e2ne, totu\u015fi, esen\u0163\u0103 uman\u0103 \u015fi, deci, \u00een mod fatal trec\u0103toare. Poemul se transform\u0103 astfel, pentru Neruda, \u00een unicul spa\u0163iu \u00een care se re\u00eensufle\u0163e\u015fte iubirea, o iubire absolut\u0103, chiar dac\u0103 supus\u0103 curgerii inexorabile a timpului, \u00eens\u0103 o iubire care mijloce\u015fte \u015fi plenitudinea creatoare: \u201eCuvintele mele au plouat peste tine m\u00e2ng\u00e2indu-te.\/ Am iubit de mult\u0103 vreme trupul t\u0103u de sidef \u00eensorit.\/ Ba chiar te cred st\u0103p\u00e2na universului.\/ O s\u0103-\u0163i aduc din mun\u0163i flori vesele, \u015fi campanule,\/ negre alune, \u015fi co\u015furi de nuiele pline de s\u0103ruturi.\/\/ Vreau s\u0103 fac cu tine\/ ce face prim\u0103vara cu cire\u015fii\u201c.
\nIubita, cu toate atributele sale, devine, deci, catalizatorul experien\u0163ei poetice, iar actul rememor\u0103rii, unica posibilitate pentru ca poemul s\u0103 ia fiin\u0163\u0103. Sigur c\u0103 femeia iubit\u0103 e \u00eendep\u0103rtat\u0103, accesibil\u0103 doar prin amintirile pe care le-a l\u0103sat \u00een urma sa. Dar asta nu o face mai pu\u0163in pregnant\u0103. Iar poetul, vorbind despre ea \u015fi c\u00e2nt\u00e2nd-o, devine el \u00eensu\u015fi, adic\u0103 artist, creator, demiurg prin excelen\u0163\u0103: \u201eOh trup, trup al meu, femeie pe care am iubit-o \u015fi am pierdut-o,\/ pe tine \u00een ceasu-acesta umed, te chem \u015fi te prefac \u00een c\u00e2nt\u201c. Cronica \u00eendr\u0103gostit\u0103 este deopotriv\u0103 o cronic\u0103 a devenirii de sine, astfel \u00eenc\u00e2t experien\u0163a negativ\u0103 a pierderii \u015fi a \u00eendep\u0103rt\u0103rii de femeia adorat\u0103 determin\u0103 descoperirea voca\u0163iei de \u00eentemeietor de lumi \u2013 prin cuv\u00e2nt. Poetul \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte, deci, identitatea structural\u0103 cu logosul \u00eentemeietor, pierde unitatea cuplului, dar o descoper\u0103 pe cea a poeziei, unicul adev\u0103r \u00een care poate \u2013 \u015fi trebuie \u2013 s\u0103 cread\u0103 \u00eentotdeauna.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pablo Neruda, Dou\u0103zeci de poeme de iubire \u015fi un c\u00e2ntec de disperare, traducere de Dan Munteanu Col\u00e1n, Editura Vellant, Bucure\u015fti, 2012   Venerat de unii \u015fi contestat de al\u0163ii, admirat pentru extraordinara poezie pe care a scris-o \u015fi criticat uneori pentru opiniile sale politice de st\u00e2nga, considerat de Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez drept cel mai mare… Cite\u0219te mai mult »Pablo Neruda. Iubire \u015fi poezie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12705,4054],"class_list":["post-21149","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-douazeci-de-poeme-de-iubire-si-un-cantec-de-disperare","tag-pablo-neruda"],"views":2829,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21149","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21149"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21149\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21149"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21149"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21149"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}