Cine era, de fapt, t\u00e2n\u0103ra care \u00eel f\u0103cuse pe critic s\u0103 viseze cu ochii deschi\u015fi, ca orice iremediabil \u00eendr\u0103gostit?<\/p>\n
Ca s\u0103-i afl\u0103m adev\u0103rata identitate, ar trebui s\u0103 fim, \u00eens\u0103, \u015fi \u00een posesia altor date dec\u00e2t cele pe care ni le-ar putea oferi criticul \u00een una sau alta din paginile jurnalului s\u0103u. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t el \u00eensu\u015fi pare a fi tentat s\u0103 men\u0163in\u0103 existen\u0163a acestei Ch\u00e9risson-Elena \u00eenv\u0103luit\u0103 \u00een mister. Or, proced\u00e2nd astfel, Perpessicius se va fi g\u00e2ndit, probabil, c\u0103 i-ar putea \u00eempiedica pe cei mai curio\u015fi s\u0103 destrame enigma care o ap\u0103r\u0103, f\u0103c\u00e2nd din ea o fiin\u0163\u0103 de vis \u015fi de fum. Cu toate acestea, femeia de care era at\u00e2t de apropiat suflete\u015fte a fost c\u00e2t se poate de real\u0103. Iar informa\u0163iile care ne-ar putea pune pe urmele sale, este posibil s\u0103 se mai afle \u00een Arhivele Bibliotecii Academiei Rom\u00e2ne. Pentru c\u0103 aici, \u00een noul ei local din Calea Victoriei, s-a \u015fi \u00eenfiripat, pe la mijlocul veacului trecut, prietenia, ca s\u0103 nu zicem de-a dreptul dragostea dintre tomnatecul Perpessicius \u015fi custoda cu mult mai t\u00e2n\u0103r\u0103 dec\u00e2t el.
\n\u015ei trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 au fost destul de multe momente c\u00e2nd am avut noi \u00een\u015fine inten\u0163ia de a \u00eentreprinde o astfel de cercetare, pentru a nu l\u0103sa \u00een afara deplinei sale realit\u0103\u0163i biografia celei pe care criticul ne-o propune ca personaj de neocolit \u00een \u201eromanul\u201d s\u0103u sentimental.
\nN-am avut \u00eens\u0103 nici timpul \u015fi nici mijloacele necesare pentru a ne permite o investiga\u0163ie mai de profunzime, care s\u0103 fac\u0103 posibil\u0103 trasarea unui profil adecvat celei care a dat sens vie\u0163ii criticului, pun\u00e2nd-o pentru o clip\u0103 deasupra obi\u015fnuitei sale existen\u0163e cotidiene. Efortul merit\u0103 \u00eens\u0103 a fi oric\u00e2nd reluat. \u015ei nu doar fiindc\u0103 este vorba de o scriere inedit\u0103 a acestuia, ci \u015fi pentru c\u0103 dragostea ce se las\u0103 transcris\u0103 \u00een paginile ei pare a-i fi amintit lui Perpessicius c\u0103 a fost o vreme c\u00e2nd s-a vrut cu tot dinadinsul prozator. Oricum, Jurnalul silvestru poate fi privit \u015fi ca prea pu\u0163in a\u015fteptata lui fa\u0163et\u0103 epic\u0103. Este, de altfel, \u015fi singura scriere care iese din starea de proiect \u00een care scriitorul p\u0103rea a se fi compl\u0103cut, chiar dac\u0103, la anii senectu\u0163ii a \u00eencercat s\u0103-\u015fi materializeze inten\u0163iile \u00een dou\u0103 romane: Fatma sau focul de paie \u015fi Amor academic, fiecare cu propriul s\u0103u \u00een\u0163eles.
\nDac\u0103 e s\u0103 ne baz\u0103m doar pe informa\u0163ia parc\u0103 voit lacunar\u0103 pe care o reg\u0103sim \u00een cuprinsul Jurnalului silvestru, \u015fi dac\u0103 e s\u0103 d\u0103m crezare acestuia, va trebui s\u0103 admitem c\u0103 femeia de care se \u00eendr\u0103gostise criticul, avea, prin 1950, cam treizeci de ani \u015fi absolvise Facultatea de Litere ori Facultatea de Istorie a Universit\u0103\u0163ii din Bucure\u015fti, de vreme ce printre \u00eendeletnicirile ei intelectuale, dar \u015fi printre obliga\u0163iile sale de serviciu era \u015fi deslu\u015firea unor documente vechi, \u00een grafia chirilic\u0103 a altor vremi, care vorbeau despre schimburi comerciale \u015fi despre problemele de hot\u0103rnicie existente \u00eentre indivizii unor ob\u015fti. Fapte care \u00eei vor fi aprins, se pare, imagina\u0163ia, fiindc\u0103, dup\u0103 c\u00e2te deducem din informa\u0163iile criticului, t\u00e2n\u0103ra custod\u0103 avea de g\u00e2nd s\u0103 scrie un roman istoric menit s\u0103 re\u00eenvie, probabil, tocmai acele vremuri de demult, cu via\u0163a \u015fi starea de spirit ce r\u0103zbate din documentele epocii lor.
\nDac\u0103 ambi\u0163ioasa custod\u0103 avea \u015fi talentul necesar pentru a izbuti \u00eentr-un roman de o asemenea factur\u0103, n-avem de unde \u015fti. \u015ei nici Perpessicius nu pare a o \u00eencuraja \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie. Credea, \u00een schimb, cu toat\u0103 t\u0103ria \u2013 \u015fi era nu doar o simpl\u0103 gentile\u0163e din partea sa \u2013, \u00een posibilitatea ei de a se analiza \u015fi de a se ad\u00e2nci \u00eentr-o proz\u0103 confesiv\u0103, apt\u0103 s\u0103 surprind\u0103 felul de a fi, caracteristic sufletului feminin.
\nCeea ce este de re\u0163inut, pe moment, e faptul c\u0103 ne afl\u0103m \u00een fa\u0163a unei tinere care, chiar dac\u0103 nu s-ar fi \u00eencumetat s\u0103-i dea o replic\u0103, peste timp, lui Balzac, ar fi fost, totu\u015fi, \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103 s\u0103 pun\u0103 \u00een pagin\u0103 propria-i poveste \u00een pragul v\u00e2rstei de treizeci de ani. C\u0103ci avea \u015fi sensibilitatea, \u015fi spiritul de observa\u0163ie adecvat unei astfel de \u00eentreprinderi, cum ne \u00eencredin\u0163a \u015fi cel care avusese de at\u00e2tea ori privilegiul de a o analiza. \u015ei nu doar dintr-un unghi pasional, ci \u015fi din perspectiva lucid\u0103 a criticului obi\u015fnuit s\u0103 treac\u0103 printr-un filtru mult mai exigent o crea\u0163ie de acest gen.
\nDin asemenea date \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri se desprinde umbra celei pe care criticul o numise ini\u0163ial Ch\u00e9risson. Meritul s\u0103u e de a fi f\u0103cut din absen\u0163a acesteia o prezen\u0163\u0103 u\u015for de remarcat. C\u0103ci, indiferent c\u0103 se refer\u0103 de-a dreptul la ea sau las\u0103 doar a se \u00een\u0163elege c\u0103 aceasta r\u0103m\u00e2ne, pentru el, un punct de reper \u015fi c\u00e2nd evit\u0103 a o numi, Perpessicius reu\u015fe\u015fte, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, s\u0103 recompun\u0103 din clipe disparate, \u00een care a fost, la r\u00e2ndu-i actor, figura celei care devenise, \u00eentr-un fel, \u015fi obsesia vie\u0163ii sale.
\nOr, pentru a ne da seama de intensitatea acesteia, ar fi suficient s\u0103 evoc\u0103m chiar st\u0103rile de spirit prin care criticul a trecut \u00een momentele \u00een care a putut s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 nestingherit doar cu amintirea celei pe care at\u00e2t de mult o iubea.
\nIar acest aspect merit\u0103 a fi readus \u00een prim plan, tocmai fiindc\u0103, prin intermediul s\u0103u, ni se dezv\u0103luie un om ce se las\u0103 prea prins de noua sa dragoste, pentru a nu avea, prin revers, sentimentul c\u0103 tr\u0103ie\u015fte ca \u015fi exilat printre ai s\u0103i. \u015ei lucrul acesta se poate observa din r\u0103ceala, ca s\u0103 nu spunem indiferen\u0163a pe care pare s-o aib\u0103 c\u00e2nd o \u00eemprejurare sau alta \u00eel sile\u015fte s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 de ei. Dar, \u015fi \u00een astfel de momente ac\u0163ioneaz\u0103 mai mult \u00een virtutea unor deprinderi bine consolidate prin ani, dec\u00e2t ca un so\u0163 \u015fi ca un tat\u0103 legat afectiv de cei care fuseser\u0103 sorti\u0163i s\u0103-i poarte numele.
\nJurnalul ne permite, pe de alt\u0103 parte, s\u0103 remarc\u0103m \u015fi o anume gelozie ce se strecoar\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput \u00een paginile sale. Fiindc\u0103, de\u015fi ar vrea s\u0103 dea impresia c\u0103 nu este c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in interesat de existen\u0163a celui care este, de fapt, \u015fi cel mai de temut rival al s\u0103u la m\u00e2na lui Ch\u00e9risson, c\u0103rturarul nu-l poate, totu\u015fi, ignora, de vreme ce \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103, \u00een acest \u201eturnir\u201d sentimental, ca s\u0103-l numim a\u015fa, el nu mai putea avea tinere\u0163ea de partea sa. \u015ei mai \u015ftia c\u0103, prin for\u0163a \u00eemprejur\u0103rilor, serviciul public la care \u015fi competitorul s\u0103u era angajat p\u0103rea a fi menit s\u0103-l apropie, \u015fi nu s\u0103-l \u00eendep\u0103rteze de Ch\u00e9risson.
\nFapt care \u00eel \u015fi determin\u0103 s\u0103 fabuleze \u00een consecin\u0163\u0103 \u015fi s\u0103 b\u0103nuie c\u0103 frumoasa custod\u0103 \u00ee\u015fi petrecea timpul fie \u201eafundat\u0103 \u00een documentele\u201d sale \u201ecirilice\u201d, pentru a-\u015fi face, astfel, \u201enorma\u201d zilnic\u0103, fie \u2013 aten\u0163ie! \u2013 convers\u00e2nd \u201etandr\u0103\u201d, \u201edesigur tot \u00een cirilic\u0103\u201d, dup\u0103 cum \u0163ine a ne informa, nu f\u0103r\u0103 o anume mali\u0163ie. C\u0103ci, pe criticul nostru, nu simpla lor camaraderie \u00eel deranjeaz\u0103, ci leg\u0103turile afective, pe care ea se baza. De aceea, \u015fi tinde a o trata \u00een zeflemea, uit\u00e2nd astfel c\u0103 simpla ironie, dac\u0103 o poate afecta, nu este, totu\u015fi, \u00een stare a o anula. Oricum, sanc\u0163ion\u00e2nd tendin\u0163a lui Ch\u00e9risson de a vorbi \u201edespre c\u00e2te toate, cu nemilosul\u201d ei \u201eadorator\u201d, criticul nu scap\u0103, totu\u015fi, neatins de aripa geloziei, chiar dac\u0103 se str\u0103duie\u015fte s\u0103 lase impresia c\u0103 nu este interesat de existen\u0163a celui care \u00eel \u00eempiedica s\u0103 ajung\u0103 la inima acesteia. Ba mai mult, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-i arate c\u0103 n-are nici un complex \u00een fa\u0163a concurentului s\u0103u, nu ezit\u0103 c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in s\u0103-i decline identitatea, l\u0103s\u00e2ndu-se parc\u0103 el \u00eensu\u015fi convins c\u0103, proced\u00e2nd astfel, \u201eadversarul\u201d s\u0103u, un anume Ioan sau, \u00eentr-o lec\u0163iune la fel de incert\u0103, Ivan, redevine o persoan\u0103 la fel ca oricare alta, fa\u0163\u0103 de care se poate delimita \u015fi pe care o poate la fel de bine ignora. Dar, cum \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 de o \u00eentrebare n-ar putea, totu\u015fi, sc\u0103pa, \u015fi-o pune singur \u00een cele din urm\u0103: \u201eDac\u0103 sunt sau nu gelos\u201d, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi t\u0103ria de a-i da pe loc un r\u0103spuns: \u201eDar despre aceasta \u00ee\u0163i voi vorbi \u00een alt\u0103 zi\u201d. De aceea \u015fi mut\u0103 cu tact discu\u0163ia \u00een alt\u0103 parte, l\u0103s\u00e2ndu-i \u00een felul acesta \u015fi iubitei sale impresia c\u0103 e mai preocupat s\u0103-i dezv\u0103luie inten\u0163iile pe care urmeaz\u0103 s\u0103 le aib\u0103 ca scriitor.
\n\u201eDeocamdat\u0103, \u2013 \u00eei va spune el \u2013 voiam numai s\u0103-\u0163i anun\u0163 \u00eenceputul acestui jurnal, \u015fi topografia noii s\u0103li de lectur\u0103. Pavilionul \u00eel b\u0103nuie\u015fti: e habitual tuturor p\u0103durilor. \u00cen dreapta jos e \u015foseaua din Trivale, \u00een fa\u0163\u0103 un trunchi de arbor retezat, pe care m-a\u015fez c\u00e2nd m\u0103 pr\u0103jesc la soare, \u00een st\u00e2nga urc\u0103 p\u0103durea p\u00e2n\u0103 la paji\u015ftea din deal, poian\u0103 minunat\u0103, unde, pe vremuri se f\u0103cea nu \u015ftiu ce t\u00e2rg. Bradul s-a \u00eencins \u015fi r\u0103\u015fina \u00eemi aminte\u015fte de m\u0103n\u0103stirile pe unde voi r\u0103t\u0103ci \u00een cur\u00e2nd, spre marea mea disperare, \u00een compania unor g\u00e2nduri ce nu vor fi ale mele\u201d. \u015ei va ad\u0103uga imediat, parc\u0103 \u00een compensa\u0163ie: \u201eSunt singur \u015fi sunt fericit pentru c\u0103 pot sta de vorb\u0103 cu tine, scumpa \u015fi ne\u00eenduplecata mea tort\u00far\u0103\u201d.
\nDac\u0103 ar fi s\u0103 mai r\u0103m\u00e2nem o clip\u0103 \u00een cadrul acestor \u00eensemn\u0103ri, vom avea \u015fi prilejul s\u0103 constat\u0103m c\u0103, \u00een cuprinsul lor, se fac evidente \u015fi c\u00e2teva dintre atributele care \u00ee\u015fi pun amprenta asupra vie\u0163ii \u015fi operei lui Perpessicius. Iar acestea merit\u0103 a fi re\u0163inute, \u00eentruc\u00e2t ajung s\u0103-l defineasc\u0103 \u00een calitatea pe care o are ca om \u015fi scriitor. C\u0103ci, \u00een cazul ilustrului c\u0103rturar, biograficul tinde s\u0103 se r\u0103sfr\u00e2ng\u0103 de o a\u015fa manier\u0103 \u00een spa\u0163iul propriei crea\u0163ii, \u00eenc\u00e2t nu poate fi ignorat dec\u00e2t cu riscul de a trece prea u\u015for peste o dimensiune esen\u0163ial\u0103 a acesteia. De aceea, am fi tenta\u0163i s\u0103 spunem c\u0103 datele particulare, proprii existen\u0163ei criticului, constituie, pentru el, nu doar un simplu pretext de a face literatur\u0103, ci, de cele mai multe ori, \u015fi materia prim\u0103 \u015fi de ne\u00eenstr\u0103inat a acesteia. E o tr\u0103s\u0103tur\u0103 pe care am putea-o \u00eent\u00e2lni \u015fi la al\u0163i autori care tind s\u0103 fac\u0103 din existen\u0163a lor \u00een plan uman \u015fi un binevenit moment de reflec\u0163ie \u015fi crea\u0163ie. Cum face \u015fi criticul nostru atunci c\u00e2nd aduce \u00een prim-plan condi\u0163ia sa de \u00eendr\u0103gostit, cu toate c\u0103 \u015ftie cel dint\u00e2i c\u0103 ea nu se \u00eenscrie nici pe departe \u00een limitele pe care ne-am obi\u015fnuit s\u0103 le consider\u0103m fire\u015fti \u00een rela\u0163iile dintre un b\u0103rbat \u015fi o femeie. Cu toate acestea, mai v\u00e2rstnicul c\u0103rturar are nu doar curajul de a se referi la o dragoste ce i s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 a vie\u0163ii, ci \u015fi ambi\u0163ia de a o \u00eenvesti cu un statut de excep\u0163ie. Iar pentru aceasta \u00ee\u015fi aduce \u00een sprijin mijloacele pe care le are ca prozator. \u015ei o face \u015fi el, ca orice creator, nutrind iluzia c\u0103 opera sortit\u0103 s\u0103-i rememoreze iubirea poate fi \u015fi obolul s\u0103u de suflet \u00een \u201emarea trecere\u201d. Fiindc\u0103 acesta este, de fapt, \u015fi rostul pe care \u00eel d\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, jurnalului s\u0103u de vacan\u0163\u0103, v\u0103z\u00e2nd \u00een scrierea lui, nu numai un mod de a se explica, dar \u015fi unul de a se sustrage, astfel, neiert\u0103toarei uit\u0103ri. Oricum, privindu-se pe sine, a\u015fa cum i-a fost dat a fi, acest tomnatec \u00eendr\u0103gostit pare a fi \u00eendrept\u0103\u0163it s\u0103 spere c\u0103 zbaterile sale suflete\u015fti au cum s\u0103 prind\u0103 un chip pentru a putea s\u0103 d\u0103inuie \u015fi dincolo de momentele \u00een care ele s-au circumscris.
\nS\u0103 mai re\u0163inem, apoi, \u015fi faptul c\u0103 Perpessicius r\u0103m\u00e2ne, \u00een orice \u00eemprejurare, acela\u015fi estet dispus s\u0103 ordoneze p\u00e2n\u0103 \u015fi natura \u00een care temporar se afl\u0103 potrivit propriilor norme de armonie.
\nDincolo de aceste considera\u0163ii, legate de condi\u0163ia sa mai aparte ca om, dar \u015fi de condi\u0163ia specific\u0103 crea\u0163iei sale, va trebui s\u0103 lu\u0103m \u00een seam\u0103 \u015fi c\u00e2teva dintre informa\u0163iile pe care criticul le ofer\u0103 \u00eenc\u0103 din primele momente ale intr\u0103rii sale \u00een scen\u0103. Cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t acestea au \u015fi darul de a te l\u0103sa perplex. Fiindc\u0103 este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, neobi\u015fnuit ca Perpessicius s\u0103 anun\u0163e c\u0103, nu peste mult timp, va merge, \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia \u015fi fiul, pe la m\u0103n\u0103stiri, dar va fi al\u0103turi de ei mai mult fizic dec\u00e2t afectiv. C\u0103ci la o asemenea stare de spirit se refer\u0103 atunci c\u00e2nd ne spune c\u0103 va \u201er\u0103t\u0103ci \u00een cur\u00e2nd\u201d, \u201espre marea\u201d lui \u201edisperare\u201d, \u201e\u00een compania unor g\u00e2nduri ce nu vor fi\u201d \u015fi ale sale. Or, prin astfel de reflec\u0163ii, criticul ne spune, de fapt, c\u0103 se simte ca un str\u0103in \u00eentre ai s\u0103i. Iar lucrul acesta n-ar trebui ignorat, de vreme ce criticul \u00eensu\u015fi \u0163ine a-l sublinia, pun\u00e2ndu-l \u00een contrast cu starea de spirit pe care i-o d\u0103 chiar faptul c\u0103 se simte \u201esingur\u201d \u015fi \u201efericit\u201d pentru simplul motiv c\u0103 poate sta de vorb\u0103, fie \u015fi \u00een chip imaginar, cu aceea pe care o socoate \u201escumpa \u015fi ne\u00eenduplecata mea tort\u00far\u0103\u201d. Ba, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, e de p\u0103rere c\u0103 \u201eTrebuie s\u0103 scriu oarecari versuri, cu care s\u0103 te chem, pe aleile astea singuratece\u201d. \u015ei, cum inspira\u0163ia nu-l poate ajuta \u00een toate \u00eemprejur\u0103rile, se mul\u0163ume\u015fte s\u0103-\u015fi aduc\u0103 \u00een sprijin versuri pe care le-a scris mai demult. \u201eDeocamdat\u0103 \u2013 va spune el \u2013, m\u0103 consolez cu cele pe care le \u015ftii: tu, mic\u0103 Cleopatr\u0103 cu inima de piatr\u0103 \u015fi ochii de Bengal \u2013 etc., etc\u201d. \u00cen felul acesta, criticul ne ofer\u0103 \u00eenc\u0103 o dovad\u0103 c\u0103 femeia de care era \u00eendr\u0103gostit avea un oarecare stagiu \u00een inima sa. Versurile scrise, oricum, \u00een numele ei: \u201eLe \u015foptesc v\u00e2ntului sau \u00eenser\u0103rii, ca atunci, \u015ftii, \u00eent\u00e2ia oar\u0103, \u015fi te reconstitui \u00eentreag\u0103 \u015fi natural\u0103, tu scumpa \u015fi abstracta mea fantasm\u0103\u201d, cum \u0163ine el \u00eensu\u015fi s\u0103-i aduc\u0103 aminte. E aici \u00eenc\u0103 o mostr\u0103 a felului \u00een care literatura are harul de a suplini realitatea \u015fi chiar de a-i da acesteia \u015fi o anume consisten\u0163\u0103 \u00een plan fantasmatic.
\nVersurile invocate de Perpessicius \u00eel reconfirm\u0103 \u00eentru totul ca poet, reamintindu-ne, totodat\u0103, c\u0103, prin intermediul lor, ne este dat s\u0103 reg\u0103sim \u015fi un subtil trubadur. C\u0103ci, asemeni tuturor celor care s-au str\u0103duit s\u0103 scrie \u00eentru slava femeii, \u015ftie s\u0103-\u015fi pun\u0103 el \u00eensu\u015fi iubita pe un piedestal de neatins. Or, proced\u00e2nd astfel, el nu face, \u00een fond, dec\u00e2t s\u0103 repete gestul de adorare \u00een care au excelat \u015fi poe\u0163ii din alt veac. Poezia merit\u0103 a fi transcris\u0103 \u00een \u00eentregime, cum face, de altfel, \u015fi mult prea \u00eendr\u0103gostitul c\u0103rturar atunci c\u00e2nd o red\u0103 integral pe o contrapagin\u0103 de manuscris. \u015ei ea este de re\u0163inut cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t nu e prea departe nici de poza romantic\u0103 pe care o puteam \u00eent\u00e2lni, \u00een epoc\u0103, \u015fi la un G. C\u0103linescu: \u201eTu, mic\u0103 Cleopatr\u0103,\u00a0 \/ Cu inima de piatr\u0103 \/ \u015ei ochii de Bengal; \/\/ A\u015f pune s\u0103 ne ard\u0103 \/ Pe-un rug imens de nard\u0103 \/ De-a\u015f\u00a0 fi Sardanapal: \/\/ Poate-o putea lignitul \/ S\u0103-nduplece granitul \/ \u00cen care te-ai zidit: \/\/ Poate-o putea pojarul \/ S\u0103 mistuie amarul \/ Cu care m-ai nutrit! \/\/ Dar nu e timp de vise. \/ Sentin\u0163ele-s \u00eenscrise \/ Ad\u00e2nc \u00een ochii t\u0103i; \/\/ Nici eu nu-s din Ninive \/ \u015ei-al t\u0103u amor fictiv e \/ \u015ei oamenii sunt r\u0103i\u201d.
\nDup\u0103 cum e lesne de observat, gestul grandilocvent se las\u0103 \u00een permanen\u0163\u0103 subminat de ironie \u015fi, pe alocuri, chiar de o u\u015foar\u0103 autoironie. Este, de altfel, \u015fi reac\u0163ia care \u00eei permite poemului s\u0103 revin\u0103 mereu la starea de temperan\u0163\u0103 apt\u0103 s\u0103-l repun\u0103 \u00eentr-un binevenit echilibru.
\n\u00cendr\u0103gostitul nu se dezminte \u00eens\u0103 \u00een nici o \u00eemprejurare, de vreme ce tinde a subordona totul pasiunii sale erotice. A\u015fa se face c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi un banal peisaj poate fi privit prin prisma acesteia: \u201eDe la mine p\u00e2n\u0103 la p\u0103dure, recte, p\u00e2n\u0103 la aleea asfaltat\u0103 cu care \u00eencepe Trivalea, sunt cel mult 50 de pa\u015fi. Dup\u0103 alte dou\u0103\/ trei sute de pa\u015fi, pe dreapta urc\u00e2nd c\u00e2teva trepte zidite, pe coast\u0103, e pavilionul \u00een care rezid, \u00een fiecare diminea\u0163\u0103\u201d. Or, o descriere at\u00e2t de exact\u0103 a locului unde se afl\u0103, pare a fi, indirect, \u015fi o invita\u0163ie adresat\u0103 iubitei, \u00een n\u0103dejdea c\u0103 l-ar putea urma \u00een sih\u0103stria sa. G\u00e2ndurile care \u00eei dau t\u00e2rcoale pot fi prin ele \u00eensele revelatoare \u00een acest sens. \u201eMergeam de unul singur, pe alee \u2013 noteaz\u0103 nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor criticul \u2013 \u015fi-mi spuneam: dac\u0103 regret pentru ceva Paradisul e numai pentru c\u0103 a\u015f fi fost singur cu tine, c\u0103ci ce alt\u0103 Eva, dec\u00e2t tu ar fi creat Dumnezeu pentru inima mea? \u015ei m\u0103 vedeam \u00een cele din urm\u0103, alunga\u0163i (sic!) deodat\u0103. \u015fNormal ar fi fost ca turnura frazei s\u0103 fi fost asta: m\u0103 vedeam alungat deodat\u0103 cu tine\u0163 \u015fi eram fericit, cu toate c\u0103 din umbr\u0103 auzeam \u015fuieratul \u015farpelui \u015fi-i vedeam arhitectura ca-n nu \u015ftiu ce c\u00e2nt din poemul lui Milton, pe care-l citeam, tot aici, ast\u0103 var\u0103, c\u00e2nd erai, pentru mine, abia o aspira\u0163ie\u201d. Oricum, odat\u0103 ajuns \u00een locul s\u0103u preferat de popas, lecturile ajung s\u0103-i reconfirme ceea ce sim\u0163ise \u015fi f\u0103r\u0103 ajutorul lor. \u015ei pare a fi mai mult dec\u00e2t mul\u0163umit s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103 \u00een \u201eExtraordinara nuvel\u0103\u201d \u2013 Salonul Nr. 6 a lui Cehov, unde va \u015fi da \u201epeste r\u00e2ndurile astea excelente: \u00abAdev\u0103rata fericire nu e cu putin\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 singur\u0103tate. \u00cengerul c\u0103zut l-a tr\u0103dat pe Dumnezeu, probabil pentru c\u0103 i-a fost dor de singur\u0103tate\u00bb\u201d. Sublinierile care apar \u00een cadrul frazei \u00eei apar\u0163in lui Perpessicius \u015fi sunt, ne\u00eendoielnic, revelatoare pentru starea de spirit pe care o avea \u00een acea perioad\u0103. Fiindc\u0103 numai \u00een clipe de singur\u0103tate ar fi avut puterea de a pl\u0103smui o fantasm\u0103 \u015fi de a face din ea o prezen\u0163\u0103, pe care ar putea-o oric\u00e2nd \u00eentreba \u015fi asculta.
\nPrivit din perspectiva crea\u0163iei sale epice, acest inedit Pretext cehovian se arat\u0103 a fi \u015fi singura scriere \u00een care Perpessicius a avut \u015fansa de a dep\u0103\u015fi stadiul unor simple inten\u0163ii. Fiindc\u0103, a\u015fa cum se mai \u00eent\u00e2mplase \u015fi alt\u0103dat\u0103, \u015fi cum avea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple \u015fi dup\u0103 elaborarea acestui document literar, de\u015fi s-a vrut cu tot dinadinsul romancier, n-a reu\u015fit s\u0103-\u015fi \u00eenchege dec\u00e2t fragmentar proiectele care ar fi urmat s\u0103-l valideze ca prozator.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cine era, de fapt, t\u00e2n\u0103ra care \u00eel f\u0103cuse pe critic s\u0103 viseze cu ochii deschi\u015fi, ca orice iremediabil \u00eendr\u0103gostit? Ca s\u0103-i afl\u0103m adev\u0103rata identitate, ar trebui s\u0103 fim, \u00eens\u0103, \u015fi \u00een posesia altor date dec\u00e2t cele pe care ni le-ar putea oferi criticul \u00een una sau alta din paginile jurnalului s\u0103u. Cu at\u00e2t mai mult… Cite\u0219te mai mult »Perpessicius \u015fi enigmatica Ch\u00e9risson. Comentariu la un inedit Jurnal silvestru<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12702,12704,12703],"class_list":["post-21147","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cherisson-elena","tag-jurnalul-silvestru","tag-perpessicius"],"views":970,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21147","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21147"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21147\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21147"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21147"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21147"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}