Debutat cu poezie la revista Lumini\u0163a \u00een 1962, iar \u00een 1970 cu proze \u00een Amfiteatru, poetul Florin Iaru se construie\u015fte, \u00een anii 1980 ai secolului trecut, la Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu, \u015fi debuteaz\u0103 editorial \u00een 1981 cu C\u00e2ntece de trecut strada (pentru care prime\u015fte Premiul Uniunii Scriitorilor). \u00cen 1982 apare \u00een \u2013 ast\u0103zi mitologicul \u2013 volum colectiv Aer cu diamante, al\u0103turi de Mircea C\u0103rt\u0103rescu, Traian T. Co\u015fovei \u015fi Ion Stratan.
\nCritica a remarcat \u00een poemele lui Iaru prozaismul, \u201edemocratizarea\u201c limbajului, \u201edeschiderea maxim\u0103 a expresiei\u201c, limbajul oral \u015fi \u201edirect referen\u0163ial\u201c, cu un \u201estrat realist (social, politic) imediat vizibil\u201c (Nicolae Manolescu) sau \u201ecaracterul epic\u201c (Ion Bogdan Lefter). I s-au g\u0103sit antecesori \u00een avangard\u0103 \u015fi \u00een suprarealism, iar \u00een \u201evorbirea\u201c autoreferen\u0163ial\u0103 s-a v\u0103zut un simptom de postmodernitate. Al\u0103turi de lirica altor optzeci\u015fti, formula lui Iaru a alimentat, de altfel, unele teorii care au exploatat afinitatea dintre avangard\u0103 \u015fi postmodernism \u00een contul unei desp\u0103r\u0163iri tot mai ferme de modernism. Poetul a f\u0103cut \u00eens\u0103 obiectul unor filia\u0163ii at\u00e2t de diverse (de la I.L. Caragiale \u015fi Ion Minulescu la \u015eerban Foar\u0163\u0103), \u00eenc\u00e2t tratarea lui ca tardo-modernist sau ca postmodernist e de fiecare dat\u0103 vulnerabil\u0103 la contraargumente. Primul volum, C\u00e2ntece de trecut strada (\u00een titlul c\u0103ruia s-a citit o aluzie la C\u00e2ntec de trecut Akheronul de Dorin Tudoran), dezv\u0103luie un temperament ludic-anxios, atras de imaginarul suprarealist: \u201e\u00ce\u0163i prive\u015fti cu uimire degetul care sare din articula\u0163ie\/ sufletul care sare din articula\u0163ie\/ umbrela articulat\u0103 care cre\u015fte la ploaie\/ din capul t\u0103u (\u2026) fric\u0103 de ast\u0103zi ne este\u201c (Zi ploioas\u0103 pe strada P\u0103cii). Amestecul de \u201ereale\u201c \u00eentr-o ordine (nara\u0163iune) liric\u0103 miz\u00e2nd pe asocierea cvasi-haotic\u0103 de contamina\u0163ii sonore \u015fi semantice, de traduceri mot-\u00e0-mot ale unor frazeologii str\u0103ine (\u201eprin c\u00e2inele pr\u0103fuit al dup\u0103-amiezei\u201c), de calambururi spectaculoase \u015fi amplu narativizate, aduce aceast\u0103 poetic\u0103 \u00een proximitatea lui Boris Vian sau a lui Gellu Naum, cobor\u00e2\u0163i \u201e\u00een strad\u0103\u201c: \u201eDar cine e vinovat\/ c\u0103 nu m\u0103 culc cu secunda-Cunigunda\/ c\u0103 nu ard de viu \u00een stomacul locomotivei\/ c\u0103 nu dau rod ca un pom?\/ Mi se spune: Dormi?\/ Eu \u2013 dorm!\/ \u015ei am strigat de jos din strad\u0103\/ c\u00e2t\/ au putut pl\u0103m\u00e2nii mei da\/ c\u00e2t\/ a \u00eenc\u0103put strig\u0103t de disperare\/ \u00een gura mea:\/ \u2013 Ie\u015fi, f\u0103, la fereastr\u0103!\/ \u015ei ie\u015fi\/ numai fereastra\/ c\u0103z\u00e2ndu-mi vaporoas\u0103 la picioare\/ ca o scrisoare de la marea Moart\u0103\u201c (\u00cen micu\u0163ul pavilion). Eufonia retro, muzicalitatea per se a rimei sau a ritmului sunt deseori contrapunctate de tensiunea imaginii (Radiografie) \u015fi invers, gravitatea e sl\u0103bit\u0103 de jocul de limbaj, ca \u00een Duelul, o nara\u0163iune liric\u0103 \u00een nou\u0103 p\u0103r\u0163i, unde tiparul ubi sunt qui ante nos basculeaz\u0103 \u00een eufonicul pur: \u201eUnde-s din\u0163ii t\u0103i frumo\u015fi?\/ Iat\u0103, s-au scuturat! (\u2026) Ah, unde-i carabina cu care a sf\u00e2r\u015fit Hemingway?\/ Iat\u0103, s-au desc\u0103rcat!\/\/ Urc sc\u0103rile la dou\u0103 minute dup\u0103 dezastru.\/ \u0162evile s-au spart \u015fi plou\u0103 cu ap\u0103 cald\u0103 (\u2026) Mintea mea \u0163op\u0103ie pe discul uzat al absen\u0163ei: \u00abPatefon eufon sau laringofon omofon?\u00bb\/ \u00ab\u00cengerii s\u00e2ngerii sau \u00een ce rai ingerai?\u00bb\u201c. Recurent\u0103, obsesia timpului, balans\u00e2nd \u00eentre anxietate \u015fi revolt\u0103, se exprim\u0103 antropomorfic, \u00een scenarii suprarealiste minate \u00eens\u0103 de oximoronul \u00eenc\u0103rcat de sens: \u201eCu bra\u0163ele pline de frig\/ coboar\u0103 din trenul unei c\u0103m\u0103\u015fi de for\u0163\u0103\/ timpul arz\u00e2nd\u201c (Patimile dup\u0103 Petrarca) etc. Cearta limbajului cu realitatea complic\u0103 (sau explic\u0103) obsesia timpului: \u201eGura mea nu mai poate rosti nici un adev\u0103r.\/ Pentru ea realitatea e un cub \u00eenc\u0103l\u0163at.\/ Pentru realitate gura mea e o croitoreas\u0103\u201c (Duelul). Timpul, realitatea imposibil\u0103 (\u201eun cub \u00eenc\u0103l\u0163at\u201c) sau obsesia mor\u0163ii sunt acostate ironic \u015fi livresc, cu tonusul exuberant \u015fi juvenil-teribilist remarcat \u00eentotdeauna \u00een literatura lui Iaru. Rostul acestor scenarii este de a face protestul mai eficient prin banalizarea acelor for\u0163e care strivesc sau condi\u0163ioneaz\u0103 omul. Des citat este poemul Aer cu diamante \u2013 presupus\u0103 citare insurgent\u0103 a hitului Lucy in the Sky with Diamonds (aluzie la acronimul LSD) al forma\u0163iei Beatles. Particularitatea viziunii erotic ascensionale pornite din versurile \u201eEa era at\u00e2t de frumoas\u0103\/ \u00eenc\u00e2t vechiul pensionar\/ se porni s\u0103 road\u0103 tapi\u0163eria\/ scaunului pe care ea a stat <\u2026> era at\u00e2t de frumoas\u0103\/ \u00eenc\u00e2t \u015fi c\u00e2inii haleau\/ asfaltul de sub t\u0103lpile ei\u201c poate ie\u015fi mai bine \u00een eviden\u0163\u0103 prin extinderea c\u00e2mpului de referin\u0163e. Linia romantic\u0103 \u015fi modernist\u0103, de la Byron (She Walks in Beauty), la William Carlos Williams (Portret of a Lady) sau Theodore Roethke (I Knew a Woman), ai c\u0103ror antecesori \u00een prosl\u0103virea dezirativ-angoasat\u0103 a femeii sunt trubadurii \u015fi truverii, sau, pe teren rom\u00e2nesc, Nichita St\u0103nescu (\u201eEa era frumoas\u0103 ca umbra unei idei\u2026\u201c) ori Mircea Dinescu (\u201eSub pa\u015fii t\u0103i cad viermii \u00een extaz\/ se b\u00e2lb\u00e2ie salc\u00e2mii \u015fi fac spume\u201c) ilustreaz\u0103 genul proxim al acestei poezii. Original este \u00eens\u0103 aici tocmai contrapunctul oferit acestei tradi\u0163ii lirice. Nu e vorba de simpla orchestrare prozaic-narativ\u0103 a unei isterii erotice generate de o instan\u0163\u0103 feminin\u0103, ci de faptul c\u0103 aceasta, \u00een contrast cu recuzita concretist\u0103 \u015fi prozaic\u0103 a discursului, devine un referent metafizic \u2013 frumuse\u0163ea \u00een sine. La cea mai \u00eenalt\u0103 fic\u0163iune (1984), cu un titlu care parafrazeaz\u0103 La cea mai \u00eenalt\u0103 tensiune de Nagy Istv\u00e1n, reia laitmotivul rela\u0163iei echivoce cu realitatea. Poetul alege un fel de exploatare a concretului diferit de cel impus de tradi\u0163ia liric\u0103 sau de ideologia momentului, o exploatare pseudomimetic\u0103, sem\u0103n\u00e2nd cu o siluire: \u201eS\u0103 scriu, ah, s\u0103 scriu o poezie mai uman\u0103 (\u2026) s\u0103 fac: o sete o sticl\u0103 a apuca a stoarce a duce la gur\u0103 o can\u0103\/ p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd realitatea \u0163ip\u0103 destuul \u2013 dintre perne\u2026\u201c (Fiara de m\u0103tase). Anxietatea creatorului este, de altfel, riguros subversiv\u0103. Subversiunea, politic\u0103, dar \u015fi poetic\u0103, \u00een sensul reg\u00e2ndirii rela\u0163iei dintre poezie \u015fi mimesis, ca fidelitate sau ca reproducere trucat\u0103, se manifest\u0103 uneori prin travesti intertextual \u2013 \u00een ritm co\u015fbucian, de pild\u0103: \u201eTu n-ai s\u0103 vrei s\u0103 faci copii\/ eu n-am s\u0103 pierd un alibi (\u2026) \u00cens\u00e2ngera\u0163i de mor\u0163ii vii\/ avem un cerc dar n-avem \u00f0.\/ \u015ei-un pap\u0103-avem. N-avem Papy.\/ N-avem cu cine d\u0103n\u0163ui\/ \u00een trei\u015fpe-pai\u015fpe poezii.\/ E mare High. Dar \u015fi mai \u015fi-i\/ frumoasa lui Fidelity\u201c (High Fidelity). Alteori subversivul r\u0103zbate din secven\u0163e oniric-psihedelice, ca \u00een Ma\u015fini portocalii, zbur\u0103toare. \u00cen Laud\u0103 \u00eenaltei fidelit\u0103\u0163i, mitul lui Iona \u00een variant\u0103 electro se transform\u0103 \u00eentr-o alegorie a dezert\u0103rii dintr-o realitate considerat\u0103 mai opresiv\u0103 dec\u00e2t \u00eens\u0103\u015fi burta chitului (\u201econtainerul cu fanoane\u201c), care, \u00eentr-o lectur\u0103 ideologic\u0103, poate fi asimilat societ\u0103\u0163ii capitaliste produc\u0103toare de \u201eminuni\u201c angelic-electronice. Personajul intr\u0103 \u201ede bun\u0103voie\u201c \u00een \u201econtainerul\u201c unde angelicul \u015fi divinul se traduc prin firme audio-video de mare succes, cu produsele lor de dublare \u015fi \u00eenregistrare (\u00een tehnologie high fidelity) a realit\u0103\u0163ii prime. Greu de spus dac\u0103 aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 c\u0103tre mirajul mecanomorf e un indiciu postmodernist \u015fi nu totu\u015fi modernist, \u015ftiut fiind c\u0103, pentru majoritatea istoricilor literari, \u201edezumanizarea\u201c artei \u015fi cooptarea artificialului \u00een discurs sunt tr\u0103s\u0103turi ale modernismului. Pereche a mecanomorfiz\u0103rii individului, se accentueaz\u0103 antropomorfizarea angoasei: \u201eCu h\u00e2rtie cu pan\u0103 cu secure vine o or\u0103 ro\u015fie la mine \u015fi\/ spune semneaz\u0103\u201c (La ro\u015fu) etc. Viziunea acid\u0103 asupra realit\u0103\u0163ii \u015fi a semenilor pilota\u0163i de o pasivitate suspect\u0103 introduce \u00een scen\u0103 un personaj de un simbolism f\u0103r\u0103 echivoc \u2013 exterminatorul cu \u201eextinctorul\u201c (Dormitorii). Scenariile apocaliptice sau catastrofiste (Hotel \u201eFantastic\u201c la lumina unui incendiu catastrofal), chiar subminate de detaliile unui imaginar benign sau domestic, expun spaime \u015fi furii autentice. Detaliul benign nu \u00eenseamn\u0103, \u00een multe asemenea scenarii catastrofiste, autosabotarea discursului grav, ci o form\u0103 elaborat\u0103 de cinism. De\u015fi locvacitatea ludic\u0103, facilitatea combin\u0103rii straturilor limbii, intertextul \u015fi parodia au fost considerate embleme ale poeziei lui Iaru \u015fi, \u00een genere, ale optzecismului, se poate vorbi la fel de pertinent despre un etos \u00eentunecat, neoexpresionist, de un ludic \u00eencarcerat de obsesii thanatice, prelucrat \u015fi de Ion Mure\u015fan, Mariana Marin \u015fi descenden\u0163ii lor de dup\u0103 1989, ca \u00een Parisul vesel, Moarte luminat\u0103 ca ziua sau \u00een Un sentiment de siguran\u0163\u0103: \u201eC\u00e2inele st\u0103 nel\u0103tr\u0103tor l\u00e2ng\u0103 paznic\/ \u00een gura paznicului se fumeaz\u0103 lini\u015ftit\u0103 \u0163igara\/ o furnic\u0103 gre\u015fit\u0103 patineaz\u0103 pe ochiul lui lunecos (\u2026) Stai, mam\u0103! Prive\u015fte-m\u0103 bine cum m\u0103 ag\u0103\u0163 iar\u0103\u015fi de bolovanul rece al tat\u0103lui \u2013 m\u00e2r\u00e2i, zg\u00e2rii, nu m\u0103 las cople\u015fit de un sentiment de siguran\u0163\u0103\u201c. Critica a remarcat, de altfel, o violen\u0163\u0103 \u00een genul lui Geo Bogza \u00een unele poeme, chiar \u00een cazul unor \u201evioluri\u201c textualiste, unde personajul feminin pare scriitura, ca \u00een Zile de viol \u015fi r\u00e2s. Un erotism crepuscular, r\u0103t\u0103cit pe drumul dintre animal(ic) \u015fi mecanic, \u00eentr-un imaginar de tip Mireasa lui Frankenstein, apare \u00een O la\u015fitate explicabil\u0103. Exist\u0103 totu\u015fi mereu o poart\u0103 de ie\u015fire din partitura demonic\u0103 sau alienat\u0103, c\u0103ci patologicul e un diagnostic relativ, direct dependent de canonul normalit\u0103\u0163ii, a\u015fa cum singur\u0103tatea e dependent\u0103 de dogma mul\u0163imii. Catastrofismul f\u0103r\u0103 mobil aparent se converte\u015fte uneori \u00een escatologicul punitiv-justi\u0163iar. Impresia de acumulare exploziv\u0103, de instigare a inexorabilului apocaliptic, e creat\u0103, de pild\u0103, \u00een Petrecere cu l\u0103utari, prin supra\u00eenc\u0103rcarea scenei cu ac\u0163iuni, personaje, concepte: \u201eSe aduc pocalele. G\u00e2lg\u00e2ie toastul.\/ Se pup\u0103 surplusul babana balastul.\/ Sur\u00e2de canalia. Radiaz\u0103 poltronul.\/ Se iart\u0103 p\u0103catele.\/ Intr\u0103-n vibra\u0163ie sferele \u2013\/ lumina traverseaz\u0103 atomul\u201c. \u00cennebunesc \u015fi-mi pare r\u0103u (1990), cu un titlu prelu\u00e2nd o zicere de roman\u0163\u0103, defuleaz\u0103 viziuni reprimate sau incompatibile anterior cu cenzura. Un simetric al Aerului cu diamante, prin prelungirea ascensional\u0103 sau centrifug\u0103 a viziunii, sus\u0163inut\u0103 de aceea\u015fi tehnic\u0103 a defil\u0103rii realelor, este poemul Mini-conserv\u0103 de moarte \u00een sos picant. Eul liric se afirm\u0103 aici ca v\u00e2n\u0103tor al mor\u0163ii ascunse \u00een cutia de conserv\u0103 \u2013 \u015fi al \u00eentregii \u201ematerii\u201c odat\u0103 cu ea: \u201eCu lam\u0103 elastic\u0103 tai\/ \u015fi tot tai\/ zile de-a r\u00e2ndul\/ conserva.\/ Tai \u015fi degetele, tai ligamentele pumnului\/ tai \u015fi fa\u0163a de mas\u0103 (\u2026) tai funda\u0163ia casei\/ tai trotuarul\/ sf\u00e2rtec parcarea\u201c. Sentimentul de solidaritate cu \u201eai mei\u201c e sus\u0163inut de o intui\u0163ie justi\u0163iar\u0103 \u015fi \u00een acela\u015fi timp monstruoas\u0103 a viitorului: \u201e\u015etiu c\u0103 mai am de m\u0103cel\u0103rit ani de-a r\u00e2ndul cutia\/ p\u00e2n\u0103 s\u0103-mi umplu satisf\u0103cut farfuria. (\u2026) dar\/ ai mei sunt cu mine, m\u0103 ap\u0103r\u0103, saliveaz\u0103\/ adulmec\u00e2nd viitorul.\/ Prezint garan\u0163ia!\u201c O form\u0103 de optimism emanat dintr-un scenariu grotesc, \u00een care h\u0103itui\u0163ii se transform\u0103 ei \u00een\u015fi\u015fi \u00een mon\u015ftri ai drept\u0103\u0163ii, cer\u00e2nd \u201esatisfac\u0163ie\u201c. O parabol\u0103 a omului decis s\u0103-\u015fi striveasc\u0103 angoasa fundamental\u0103 \u2013 extrem de coerent\u0103 \u015fi persuasiv\u0103 prin aceea\u015fi tehnic\u0103 a asocierii de \u201ereale\u201c \u2013 se \u00eent\u00e2lne\u015fte \u015fi \u00een poemul La cea mai \u00eenalt\u0103 fic\u0163iune, unde se continu\u0103 asaltul demascator asupra unei realit\u0103\u0163i ce \u015fi-a pierdut natura, o realitate-fic\u0163iune. Impresia victoriei asupra unei entit\u0103\u0163i abstracte, realitatea politic\u0103 sau realitatea-minciun\u0103, e dezis\u0103 \u00eens\u0103 de efectele ei prea pu\u0163in consistente, ce amenin\u0163\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 din strad\u0103 (adic\u0103 din realitate) \u00eenapoi \u00een fic\u0163iune: \u201eSe bucurau cinsti\u0163ii cet\u0103\u0163eni \u015fi posteritatea jubila\/ iar lucrul bine f\u0103cut ie\u015fea, pe la cinci,\/ \u00eentr-o calea\u015fc\u0103 de mu\u015fama\u201c. Mirajul corec\u0163iei etice aplicate realit\u0103\u0163ii se confund\u0103 la un moment dat cu o \u201eest-etic\u0103\u201c, \u00een care fo\u015ftii lideri comuni\u015fti \u2013 \u201eTo\u0163i cumsecade, to\u0163i cu fa\u0163\u0103 uman\u0103, to\u0163i, deopotriv\u0103,\/ cuprin\u015fi \u00een aceea\u015fi cooperativ\u0103\/ a lucrului bine f\u0103cut\u201c (Est etica) \u2013 devin actan\u0163ii unui ingenuu talcioc butaforic. Soarele care \u201eapas\u0103 cu deget de o\u0163el carnea gr\u0103su\u0163\u0103 a amurgului\u201c, \u00eentunericul care \u201evine trop\u0103ind \u015fi se love\u015fte de ochii emaila\u0163i\/ ai orbului de ocazie\u201c, gura \u201erujat\u0103 cu tu\u2026 cu tub.. cu turbare\u201c sau gesturile care \u201elip\u0103ie pe pere\u0163i\u201c particip\u0103 la acest scenariu unde revolta sau alienarea devin sinonimele dezvr\u0103jirii, iar ludicul, semnul unui cinism intens fardat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Debutat cu poezie la revista Lumini\u0163a \u00een 1962, iar \u00een 1970 cu proze \u00een Amfiteatru, poetul Florin Iaru se construie\u015fte, \u00een anii 1980 ai secolului trecut, la Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu, \u015fi debuteaz\u0103 editorial \u00een 1981 cu C\u00e2ntece de trecut strada (pentru care prime\u015fte Premiul Uniunii Scriitorilor). \u00cen 1982 apare \u00een \u2013… Cite\u0219te mai mult »Fe\u0163ele liricii optzeciste: Florin Iaru<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12693,3586,12692,12694],"class_list":["post-21131","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cantece-de-trecut-strada","tag-florin-iaru","tag-lirica-optzecista","tag-subversiunea-politica"],"views":2445,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21131","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21131"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21131\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21131"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21131"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21131"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}