{"id":21129,"date":"2014-11-11T12:07:55","date_gmt":"2014-11-11T10:07:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21129"},"modified":"2014-11-11T12:07:55","modified_gmt":"2014-11-11T10:07:55","slug":"destinul-libertatii-noastre","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/destinul-libertatii-noastre\/","title":{"rendered":"Destinul libert\u0103\u0163ii noastre"},"content":{"rendered":"<p>Despre destin s-a afirmat \u00een mod constant c\u0103 este acea \u00eenl\u0103n\u0163uire necesar\u0103 a faptelor \u015fi evenimentelor, acea for\u0163\u0103 supranatural\u0103 sau impersonal\u0103 care determin\u0103 \u00een mod irevocabil cursul evenimentelor. Destinul apare \u00een aceast\u0103 accep\u0163iune ca ceva prin excelen\u0163\u0103 constr\u00e2ng\u0103tor, ca ceva predeterminat, care exclude libertatea, liberul arbitru. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, plantele, animalele, planetele, universul \u00eensu\u015fi ar putea fi v\u0103zute ca fiind saturate de destin, deoarece, supun\u00e2ndu-se unei constr\u00e2ngeri maxime, fac valabil\u0103 afirma\u0163ia sartrian\u0103 potrivit c\u0103reia, \u00een cazul lucrurilor, \u201eesen\u0163a precede existen\u0163a\u201c, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ele exist\u0103 deja gata configurate \u00een limitele legilor prestabilite de la care nu se pot abate, deoarece nu dispun de niciun grad de libertate. De ce ne vine atunci s\u0103 z\u00e2mbim c\u00e2nd ne g\u00e2ndim c\u0103 mai cur\u00e2nd lucrurile ar putea avea un destin? Oare nu pentru c\u0103 intuim c\u0103 \u00eens\u0103\u015fi aceast\u0103 predeterminare \u015fi preconfigurare a lor at\u00e2t de lipsit\u0103 de libertate anuleaz\u0103 \u00een fond posibilitatea unui destin?<br \/>\n\u015etim c\u0103 dintre toate cele create, Dumnezeu i-a dat doar omului o natur\u0103 neconfigurat\u0103 \u015fi nedeterminat\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-l s\u0103 \u015fi-o pl\u0103m\u0103deasc\u0103 singur, dup\u0103 propria voin\u0163\u0103. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 omul e singura fiin\u0163\u0103 care dispune de libertate \u015fi, prin urmare, \u015fi de libertatea de a-\u015fi alege un destin. Dac\u0103 e s\u0103 ne referim la mitul c\u0103derii, observ\u0103m c\u0103 omul \u00ee\u015fi alege de la bun \u00eenceput un destin, unul \u00een afara paradisului. \u00cenc\u0103lc\u00e2nd interdic\u0163ia ini\u0163ial\u0103, aceea de a nu m\u00e2nca din pomul cuno\u015ftin\u0163ei binelui \u015fi r\u0103ului dec\u00e2t cu pre\u0163ul mor\u0163ii, omul \u00ee\u015fi alege ab initio un destin, unul dramatic, al c\u0103rui pre\u0163 este moartea. A\u015fadar, destinul pare a fi \u00een mai mare m\u0103sur\u0103 legat de libertate dec\u00e2t de constr\u00e2ngere, motiv pentru care doar omul e cu adev\u0103rat purt\u0103tor de destin, deoarece doar omul e cu adev\u0103rat purt\u0103tor de libertate. Acest lucru face valabil\u0103 cea de-a doua afirma\u0163ie sartrian\u0103 conform c\u0103reia doar \u00een cazul omului \u201eexisten\u0163a precede esen\u0163a\u201c, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 omul nu e ceva prestabilit, predeterminat, ci, dimpotriv\u0103, omul mai \u00eent\u00e2i exist\u0103 \u015fi abia apoi este, devine ceva, se construie\u015fte pe sine d\u00e2ndu-\u015fi propriile configura\u0163ii \u015fi propriile determin\u0103ri cu ajutorul libert\u0103\u0163ii de care dispune. Astfel, no\u0163iunea de destin, contrar a ceea ce se crede \u00een mod obi\u015fnuit, implic\u0103 mult mai mult no\u0163iunea de libertate dec\u00e2t pe aceea de constr\u00e2ngere, de predeterminare specific\u0103 \u00een fond unor mecanisme care, lipsite de orice grad de libertate, nu pot avea niciun destin. Merg\u00e2nd \u015fi mai departe, a\u015f \u00eendr\u0103zni chiar s\u0103 afirm c\u0103 specificul destinului nu poate fi (pre)determinarea, ci, dimpotriv\u0103, nedeterminarea, destinul trebuind s\u0103 con\u0163in\u0103 obligatoriu un ingredient al imprevizibilului, al libert\u0103\u0163ii, al indetermin\u0103rii, al posibilului, el nefiind un proces, un drum, o destina\u0163ie cu un unic sens, ci cu o sumedenie de sensuri \u015fi de posibilit\u0103\u0163i alc\u0103tuite din re\u0163eaua g\u00e2ndurilor, tr\u0103irilor, sentimentelor, faptelor \u015fi atitudinilor noastre de zi cu zi. Destinul apare, astfel, at\u00e2t ca proces, c\u00e2t \u015fi ca rezultat, ca fruct al ac\u0163iunilor noastre. Este foarte adev\u0103rat c\u0103 aceste rezultate, aceste fructe \u2013 bune sau rele \u2013 ale ac\u0163iunilor noastre pot deveni ulterior semin\u0163ele, condi\u0163iile, cauzele sau predispozi\u0163iile ac\u0163iunilor noastre viitoare, ceea ce i-a f\u0103cut pe unii psihologi s\u0103 vorbeasc\u0103 de un determinism psihic, de o condi\u0163ionare psihic\u0103 sau, \u00een termeni mai moderni, de o \u201eprogramare\u201c psihic\u0103, destinul ap\u0103r\u00e2nd \u00een aceast\u0103 cheie ca rezultat al unei \u201eprogram\u0103ri\u201c mentale. Este deosebit de important s\u0103 con\u015ftientiz\u0103m acest aspect, deoarece el vine tot \u00een sprijinul libert\u0103\u0163ii noastre de a ne construi propriile ziduri, propriile lan\u0163uri, propriile condi\u0163ion\u0103ri, propriile \u201eprogram\u0103ri\u201c sau, dimpotriv\u0103, de a le deconstrui, destinul nefiind astfel ceva exterior, supranatural sau impersonal, ci ceva ce se afl\u0103 chiar \u00een m\u00e2inile, \u00een puterile noastre, noi alc\u0103tuind textura sau \u0163es\u0103tura propriei noastre vie\u0163i, a propriului nostru destin. Incredibil de l\u0103muritoare \u00een sprijinul acestei afirma\u0163ii mi se pare urm\u0103toarea \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 din Talmud: \u201eFii atent la ceea ce vorbe\u015fti, c\u0103ci cuvintele pot deveni g\u00e2nduri. Fii atent la ceea ce g\u00e2nde\u015fti, c\u0103ci g\u00e2ndurile pot deveni fapte. Fii atent la faptele tale, c\u0103ci ele pot deveni obiceiuri. Fii atent la obiceiurile tale, c\u0103ci ele pot deveni caracterul t\u0103u. Fii atent la caracterul t\u0103u, c\u0103ci el poate deveni DESTINUL t\u0103u\u201c. Iat\u0103, deci, cum ceea ce numim destin se aproximeaz\u0103, se construie\u015fte pas cu pas \u015fi clip\u0103 de clip\u0103, fiind vorba de o \u00eenl\u0103n\u0163uire, de o implica\u0163ie necesar\u0103 \u00eentre cuv\u00e2nt-g\u00e2nd-fapt\u0103-obicei-caracter-destin. Aceast\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 poate sta ca mostr\u0103 pentru ceea ce s-a numit un cli\u015feu al g\u00e2ndirii \u2013 dat de acea for\u0163\u0103, de acea predispozi\u0163ie care atrage, antreneaz\u0103 \u015fi \u00eenl\u0103n\u0163uie \u00een mod necesar alte influen\u0163e corespunz\u0103toare for\u0163ei cu care este impregnat cli\u015feul, respectiv cuvinte, g\u00e2nduri, sentimente, fapte, obiceiuri, atitudini etc, \u00eentr-o vibra\u0163ie \u015fi \u00eenl\u0103n\u0163uire perfect logice. Pentru a \u00een\u0163elege mai bine ce este un cli\u015feu, putem compara mintea uman\u0103 cu un aparat de fotografiat. A\u015fa cum acesta fotografiaz\u0103 \u015fi \u00eenregistreaz\u0103 anumite imagini, tot a\u015fa pelicula min\u0163ii \u00eentip\u0103re\u015fte \u015fi \u00eenregistreaz\u0103 anumite experien\u0163e. Odat\u0103 \u00eentip\u0103rite o anumit\u0103 experien\u0163\u0103, o anumit\u0103 tr\u0103ire, o anumit\u0103 reac\u0163ie, un anumit g\u00e2nd, sentiment, fapt\u0103 etc, acestea tind s\u0103 se repete, s\u0103 se multiplice \u015fi astfel apare o anumit\u0103 obi\u015fnuin\u0163\u0103, un anumit cli\u015feu care, bine \u00eenr\u0103d\u0103cinat, ne condi\u0163ioneaz\u0103 cu o for\u0163\u0103 aparent independent\u0103 de voin\u0163a noastr\u0103. Cli\u015feul ar fi, deci, echivalentul unor predispozi\u0163ii, tendin\u0163e, atitudini \u015fi obiceiuri dob\u00e2ndite care determin\u0103 influen\u0163ele bune sau rele pe care le atragem. Mintea noastr\u0103 opereaz\u0103 cu o serie de cli\u015fee, unele bune, corecte, altele rele, gre\u015fite, aceste cli\u015fee alc\u0103tuind un adev\u0103rat \u201eprogram\u201c mental care ne condi\u0163ioneaz\u0103, tras\u00e2ndu-ne un anumit curs al evenimentelor \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, un anumit destin. Generic vorbind, un cli\u015feu bun e rezultatul unei \u00eenregistr\u0103ri corecte, bazate pe aten\u0163ie, \u00een timp ce un cli\u015feu r\u0103u e rezultatul unei \u00eenregistr\u0103ri gre\u015fite, bazate pe neaten\u0163ie. S\u0103 lu\u0103m, de pild\u0103, cazul unei persoane care studiaz\u0103 pianul. Dac\u0103 acea persoan\u0103 \u00eenva\u0163\u0103 o bucat\u0103 muzical\u0103 foarte repede, cu mai pu\u0163in\u0103 aten\u0163ie, atunci graba \u015fi lipsa aten\u0163iei vor determina o \u00eenregistrare gre\u015fit\u0103 \u00een subcon\u015ftient, motiv pentru care respectiva persoan\u0103 va fi predispus\u0103 s\u0103 repete acea gre\u015feal\u0103 mereu, chiar cunosc\u00e2nd lucrarea foarte bine, deoarece exist\u0103 deja cli\u015feul. Dimpotriv\u0103, dac\u0103 o alt\u0103 persoan\u0103 studiaz\u0103 o bucata muzical\u0103 cu maxim\u0103 aten\u0163ie \u015fi f\u0103r\u0103 grab\u0103, not\u0103 cu not\u0103, at\u00e2t timp c\u00e2t este necesar, ea va avea o \u00eenregistrare corect\u0103 \u00een subcon\u015ftient, adic\u0103 un cli\u015feu corect. Extrapol\u00e2nd acest exemplu la toate aspectele vie\u0163ii noastre, putem \u00een\u0163elege ceva simplu \u015fi esen\u0163ial, \u015fi-anume c\u0103 aten\u0163ia joac\u0103 un rol extrem de important \u00een \u00eenregistrarea \u015fi perpetuarea unui cli\u015feu corect, la fel cum lipsa aten\u0163iei e responsabil\u0103 de \u00eenregistrarea \u015fi perpetuarea unui cli\u015feu gre\u015fit, motiv pentru care aten\u0163ia sau lipsa ei ar putea avea, analog, un rol crucial \u00een configurarea \u015fi determinarea unui destin personal bun sau r\u0103u. Dac\u0103 \u0163inem cont \u015fi de faptul c\u0103 aceste cli\u015fee, bune sau rele, se transmit ca mo\u015ftenire genera\u0163iilor viitoare ale omenirii, atunci putem realiza c\u0103 aten\u0163ia noastr\u0103 devine direct r\u0103spunz\u0103toare nu doar pentru destinul nostru personal, ci \u015fi pentru destinul omenirii. Ajun\u015fi \u00een acest punct, ne putem \u00eentreba ce leg\u0103tur\u0103 exist\u0103 \u00eentre aten\u0163ie, libertate \u015fi destin. Una c\u00e2t se poate de str\u00e2ns\u0103, deoarece cu ajutorul aten\u0163iei noi putem schimba, putem deconstrui \u00eense\u015fi cli\u015feele care alc\u0103tuiesc \u201eprogramul\u201c nostru mental. Schimb\u00e2nd aceste cli\u015fee, acest \u201eprogram\u201c, noi ne putem schimba astfel cursul destinului \u015fi putem deveni, prin urmare, din fiin\u0163e condi\u0163ionate, \u201eprogramate\u201c, fiin\u0163e libere. Libere de a ne crea propriul destin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Despre destin s-a afirmat \u00een mod constant c\u0103 este acea \u00eenl\u0103n\u0163uire necesar\u0103 a faptelor \u015fi evenimentelor, acea for\u0163\u0103 supranatural\u0103 sau impersonal\u0103 care determin\u0103 \u00een mod irevocabil cursul evenimentelor. Destinul apare \u00een aceast\u0103 accep\u0163iune ca ceva prin excelen\u0163\u0103 constr\u00e2ng\u0103tor, ca ceva predeterminat, care exclude libertatea, liberul arbitru. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, plantele, animalele, planetele, universul \u00eensu\u015fi ar&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/destinul-libertatii-noastre\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Destinul libert\u0103\u0163ii noastre<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-21129","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1032,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21129","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21129"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21129\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21129"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21129"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21129"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}