Stephen Toulmin a reunit la un moment dat, sub titlul Return to Reason (Harvard University Press, 2003), studii \u015fi articole teoretice nutrite de ideea dup\u0103 care \u201e\u00een\u0163elegerea istoric\u0103 a ideilor sociale, politice \u015fi \u015ftiin\u0163ifice este indispensabil\u0103 dac\u0103 este s\u0103 prelu\u0103m sensul modernit\u0103\u0163ii, \u00een general, sau al filosofiei moderne\u201c (p. VII). Evident, nu este vorba doar de a face istoria uzual\u0103 a ideilor, ci de ceva mai mult, anume de a surprinde \u00eensele geneza \u015fi condi\u0163ionarea lor istoric\u0103. Este vorba de a proiecta o abordare istoric\u0103 asupra ideilor \u00eense\u015fi, privite, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cum Fernand Braudel spunea, \u00een la longue dur\u00e9e, dar \u00een istoricitatea lor. Problema ce se pune este, \u00een fond, de a surprinde \u201eschimbarea conceptual\u0103\u201c (the conceptual change) \u00eentr-o manier\u0103 care s\u0103 fie ea \u00eens\u0103\u015fi ra\u0163ional\u0103.
\nCelebrul filosof continua astfel demersul \u00eenceput \u00een The Uses of Argument (1958), cartea care, \u00eempreun\u0103 cu faimosul Trait\u00e9 de l\u2019argumentation (1958) al lui Chaim Perelman \u015fi L. Olbrechts-Tyteca, lanseaz\u0103 ofensiva din logic\u0103 pentru a l\u0103rgi cadrele de \u00een\u0163elegere a ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii, prin admiterea, al\u0103turi de demonstra\u0163ie, a argument\u0103rii ca form\u0103 de \u00eentemeiere a sus\u0163inerilor. \u00cen acea carte de cotitur\u0103, problema l\u0103rgirii cadrelor ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii era pus\u0103 \u00een mod precis \u00een logic\u0103. Stephen Toulmin a semnalat faptul c\u0103 premisa major\u0103 dintr-un silogism, s\u0103 spunem Barbara (de exemplu, premisa: \u201etoate surorile lui Jack au p\u0103rul ro\u015fu\u201c), r\u0103m\u00e2ne lovit\u0103 de ambiguitate. Ea se las\u0103 interpretat\u0103 fie ca generalizare statistic\u0103, fie ca axiom\u0103, cu consecin\u0163e diferite \u00een ceea ce prive\u015fte stringen\u0163a deriv\u0103rii. Avem o argumentare, \u00een primul caz, \u015fi ceva mai mult, o demonstra\u0163ie, \u00een al doilea. Silogismul, a\u015fa cum a fost considerat de la Aristotel \u00eencoace, ca derivare necesar\u0103 a concluziei din premise, este, de fapt, o idealizare (luarea premisei majore drept axiom\u0103), fiind doar una dintre formele unei practici argumentative mult mai diverse.
\n\u00centre timp Stephen Toulmin a fost sus\u0163inut, \u00een efortul s\u0103u de l\u0103rgire a \u00een\u0163elegerii ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii, de un \u00eentreg curent de considerare critic\u0103 a ceea ce s-a \u00een\u0163eles prin \u201era\u0163iune\u201c \u015fi \u201emetod\u0103 \u015ftiin\u0163ific\u0103\u201c odat\u0103 cu ascensiunea pozitivismului, apoi a pozitivismului logic \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, a filosofiei analitice. Sub domina\u0163ia acestora, teoria \u015ftiin\u0163ific\u0103 a fost conceput\u0103 ca un ansamblu deductiv de propozi\u0163ii ce au trecut o seam\u0103 de examene logico-epistemologice, \u015ftiin\u0163a a fost privit\u0103 ca rezultat al interesului pentru adev\u0103r separat de orice alt interes, iar ra\u0163ionalitatea a fost suprapus\u0103 cu ra\u0163ionalitatea \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u00een\u0163eleas\u0103 drept cunoa\u015ftere desinteresat\u0103 (pentru detalii vezi Andrei Marga, Introducere \u00een filosofia contemporan\u0103, Compania, Bucure\u015fti, 2014, pp. 265-309). Stephen Toulmin situeaz\u0103 chiar \u00een punctul de plecare al reac\u0163iei sale la \u00een\u0163elegerea dominant\u0103 a ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii studiile sale universitare cu R.G. Collingwood \u2013 cel care a propus o nou\u0103 solu\u0163ie la problema explica\u0163iei \u00een istorie, pe care a departajat-o de explica\u0163ia nomologic\u0103 din \u015ftiin\u0163ele naturii. Reac\u0163ia pe care el a desf\u0103\u015furat-o a fost \u00eencurajat\u0103, apoi, de Peter Winch, cu The Idea of a Social Science (1958), de Thomas S. Kuhn, cu The Structure of Scientific Revolutions (1961), de Martin Hollis \u015fi Steven Lukes, cu Rationalism and Relativism (1982), \u015fi de al\u0163i autori \u015fi scrieri de importan\u0163\u0103 semnificativ\u0103 \u00een evolu\u0163ia filosofiei ultimei jum\u0103t\u0103\u0163i de secol spre chestionarea ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii.
\nRezultatul la care a ajuns Stephen Toulmin este c\u0103, al\u0103turi de \u201era\u0163ionalitate\u201c (rationality), a\u015fa cum aceasta a fost consacrat\u0103 \u00een vremurile mai noi de \u015ftiin\u0163ele tari, trebuie s\u0103 admitem, av\u00e2nd \u00een vedere condi\u0163iile istorice de producere a cunoa\u015fterii \u015fi nevoile noastre ca oameni ce-\u015fi tr\u0103iesc \u00een mod cultural via\u0163a, \u015fi o \u201erezonabilitate\u201c (reasonableness) a valorilor, op\u0163iunilor, ac\u0163iunilor noastre. Acum, \u00een momentul cultural pe care \u00eel parcurgem, \u201evalorile umane ale rezonabilit\u0103\u0163ii sunt a\u015fteptate s\u0103 se justifice ele \u00eensele la proba ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii\u201c (p. 2). Dar, ca un alt indiciu al acestui moment, \u00eense\u015fi criteriile ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii trebuie de acum s\u0103 fie \u00een\u0163elese din perspectiv\u0103 istoric\u0103. \u201eToate c\u0103r\u0163ile \u015fi textele ce mi-a fost dat s\u0103 le citesc asupra filosofiei \u015ftiin\u0163ei au p\u0103rut s\u0103 fi fost scrise de matematicieni manqu\u00e9s: ei erau interesa\u0163i numai de consisten\u0163a formal\u0103 sau coeren\u0163a logic\u0103 a argumenta\u0163iilor teoretice \u00een fizic\u0103 \u015fi au acordat pu\u0163in\u0103 aten\u0163ie \u00eentreb\u0103rii dac\u0103 asemenea argumente erau aplicabile \u00een mod practic lumii \u00een care tr\u0103im \u015fi pe care c\u0103ut\u0103m s\u0103 o \u00een\u0163elegem. \u00cen contrast, experien\u0163a mea cu fizicienii activi m-a \u00eenv\u0103\u0163at aceasta: astfel de argumente formale trebuie, cel pu\u0163in, s\u0103 fie v\u0103zute de c\u0103tre membrii comunit\u0103\u0163ii \u015ftiin\u0163ifice ca av\u00e2nd atingere (as having a bearing) cu lumea pe care noi o ordon\u0103m\u201c (p. 10). Nu este vorba, \u00een nici un caz, de a submina \u00eencrederea \u00een ra\u0163ionalitate. Este vorba de a restaura un echilibru \u00eentre \u201era\u0163ionalitate\u201c \u015fi \u201erezonabilitate\u201c. Stephen Toulmin respinge, de altfel, categoric considerarea c\u0103r\u0163ii sale The Uses of Arguments drept \u201eanti-logic book\u201c.
\nStephen Toulmin consider\u0103 c\u0103 \u201edezechilibrul existent \u00eentre ideile noastre de \u00abra\u0163ionalitate\u00bb \u015fi cele de \u00abrezonabilitate\u00bb a r\u0103mas din semin\u0163e plantate devreme, \u00een secolul al XVII-lea\u201c (p. 12). Ast\u0103zi avem nevoie de reechilibrarea rela\u0163iei. Lu\u00e2nd ca analogie \u201erevolu\u0163ia conservativ\u0103\u201c declan\u015fat\u0103 de Arnold Sch\u00f6nberg, Stephen Toulmin spune c\u0103 \u201eprecum \u00een muzic\u0103, la fel \u00een filosofie \u015fi \u015ftiin\u0163ele umane, pre\u0163ul intelectualismului a fost prea mare, \u00eenc\u00e2t acum avem a \u00eenf\u0103ptui drumul nostru \u00eenapoi, spre un mod mai larg al exprim\u0103rii de sine. Oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 ai secolului al \u015faptesprezecelea (cum vom vedea) au visat la ideile de ra\u0163ionalitate, necesitate \u015fi certitudine \u00eentr-un singur pachet matematic, iar efectul acestui vis a fost s\u0103 produc\u0103 ra\u0163iunii umane o ran\u0103 ce a r\u0103mas nevindecat\u0103 vreme de trei sute de ani \u2013 o ran\u0103 de care abia recent noi \u00eencepem s\u0103 ne refacem. Sarcina principal\u0103 a acestei c\u0103r\u0163i (este vorba de Return to Reason, n. m.) este s\u0103 ar\u0103t\u0103m ce este \u00een mod necesar de f\u0103cut pentru a trata rana \u015fi a restabili echilibrul propriu \u00eentre teorie \u015fi practic\u0103, logos \u015fi retoric\u0103, ra\u0163ionalitate \u015fi rezonabilitate\u201c. Stephen Toulmin vrea s\u0103 recupereze echilibrul dintre \u201era\u0163ionalitate\u201c \u015fi \u201erezonabilitate\u201c printr-o \u201e\u00eentoarcere la origini\u201c, la secolul al XVII-lea. El \u00ee\u015fi propune s\u0103 reia cercetarea \u201esemin\u0163elor\u201c plantate atunci, pentru o nou\u0103 \u00een\u0163elegere. Stephen Toulmin ne ofer\u0103, in nuce, o reconstruc\u0163ie istoric\u0103 a asocierii dintre \u201era\u0163ionalitate\u201c \u015fi \u201erezonabilitate\u201c, a desp\u0103r\u0163irii lor prin desconsiderarea \u201erezonabilit\u0103\u0163ii\u201c \u015fi a nevoii de reasociere a celor dou\u0103 \u015fi de \u00eenaintare, \u00eempreun\u0103, ca p\u0103r\u0163i ale \u201era\u0163iunii umane\u201c. Teza pe care autorul lucr\u00e3rii Return to Reason o ap\u0103r\u0103, \u00een acest punct, este c\u0103, al\u0103turi de \u201eargument\u0103rile formale\u201c, care sunt socotite valide \u00een virtutea propriet\u0103\u0163ilor lor formal-logice, trebuie readmise \u201eargument\u0103rile substantive\u201c, care sunt valide \u00een leg\u0103tur\u0103 cu \u201econtextele\u201c. \u201eA\u015fa cum se prezint\u0103, lumea validit\u0103\u0163ii formale, a semnifica\u0163iei \u015fi consisten\u0163ei se suprapune anevoios cu lumea eviden\u0163ei substantive, a m\u0103rturiei sau convingerii, iar propozi\u0163iile pe care noi le avans\u0103m ca \u00abra\u0163iuni logice\u00bb pentru concluziile noastre sunt numai schelete abstracte ale \u00abra\u0163ionalit\u0103\u0163ii\u00bb care poate s\u0103 reu\u015feasc\u0103 sau s\u0103 nu reu\u015feasc\u0103, aici \u015fi acum, s\u0103 conving\u0103 audien\u0163a\u201c (p. 27)
\nLa \u00eenceputul secolului al XVII-lea s-a n\u0103scut \u2013 astfel argumenteaz\u0103 Stephen Toulmin \u2013 \u201ethe modern dream of a purely formal language\u201c, visul modern al unui limbaj pur formal, care vine p\u00e2n\u0103 \u00een timpul nostru. \u00cen cunoa\u015ftere, orice prag are o latur\u0103 intelectual\u0103 \u015fi o latur\u0103 institu\u0163ional\u0103. \u00cen vreme ce latura intelectual\u0103, \u00een acest caz, a constat din separarea logicii de retoric\u0103, latura institu\u0163ional\u0103 a constat \u00een separarea disciplinelor \u015ftiin\u0163ifice. \u00cen Encyclopedia, la mijlocul secolului al optsprezecelea, Diderot \u015fi d\u2019Alembert \u201eau prezentat descrieri ale instrumentelor de dulgherie \u015fi ma\u015fin\u0103rii pentru ferme \u00eempreun\u0103 cu analize specializate ale fizicii newtoniene, f\u0103r\u0103 vreun sentiment al incoeren\u0163ei intelectuale\u201c (p. 43). Un secol mai t\u00e2rziu, \u00een discu\u0163iile cu Darwin \u015fi Maxwell, se asumau optici disciplinare, iar unele discipline erau socotite inapte de calificare pentru o dezbatere academic\u0103. Prima victim\u0103 a fost etica, iar Max Weber, prin teoria sa restrictiv\u0103 a \u015ftiin\u0163ei, a consacrat statusul inferior pentru disciplinele care \u201enu s-au eliberat de valori\u201c.
\nPentru ceea ce s-a petrecut \u00een istoria european\u0103 a \u015ftiin\u0163elor este concludent exemplul economiei ca disciplin\u0103. Deja la nivelul lui Adam Smith se observ\u0103 deopotriv\u0103 tenta\u0163ia de a construi economia dup\u0103 pilda fizicii lui Newton, prin abstrac\u0163ie de numero\u015fi factori \u015fi recurg\u00e2nd la idealiz\u0103ri puternice, \u015fi tenta\u0163ia de a construi economia cu grija de a nu l\u0103sa la o parte factorii situa\u0163iilor. Se observ\u0103 lesne, \u00een cazul creatorului economiei politice moderne, oscila\u0163ia \u00eentre abordarea \u201eteoretic\u0103\u201c \u015fi abordarea \u201eclinic\u0103\u201c. Deja atunci se putea observa c\u0103 \u201eproblemele cruciale nu se \u00eenv\u00e2rt \u00een jurul asigur\u0103rii corectitudinii \u015fi consisten\u0163ei formale a calculelor noastre; ele depind mai cur\u00e2nd de colectarea tuturor informa\u0163iilor relevante din punct de vedere social, istoric \u015fi cultural, \u015fi chiar formal, asupra oamenilor implica\u0163i \u015fi nevoilor lor efective\u201c (p. 64). Abordarea \u201eteoretic\u0103\u201c, \u00een alte cuvinte, a r\u0103mas marcat\u0103 continuu, la r\u00e2ndul ei, de dificult\u0103\u0163i.
\nDin astfel de exemple Stephen Toulmin nu ezit\u0103 s\u0103 trag\u0103 o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103. Putem construi, spune el, discipline \u00eentregi cu grija rigorii, consisten\u0163ei, preciziei formale, dar este \u00een\u0163elept (\u201era\u0163ional\u201c, de fapt) s\u0103 facem mai mult: un efort de a da seama de ceea ce oamenii parcurg \u00een fapt ca experien\u0163\u0103 de via\u0163\u0103. \u201eProfesioni\u015ftii ce sunt dedica\u0163i unor discipline particulare tehnice sau economice \u00ee\u015fi asum\u0103 prea u\u015for c\u0103 problemele economice \u015fi tehnice pot fi abstrase din situa\u0163ia \u00een care sunt se g\u0103sesc \u015fi pot fi astfel definite \u00een termeni pur disciplinari\u201c (p. 61). Este acum timpul ca lejeritatea s\u0103 fie \u00eenlocuit\u0103 cu lucida considerare a ceea ce se petrece \u00een mod efectiv.
\nCultura modern\u0103 a adus cu sine \u00een Europa o modelare a abord\u0103rii lumii, care a fost \u015ftiin\u0163a modern\u0103. La modelare au contribuit trei \u201evisuri ra\u0163ionale\u201c (rational dreams) care au fost tot at\u00e2tea suporturi ale reprezent\u0103rii moderne a ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii: \u201emetoda universal\u0103\u201c, \u201elimbajul perfect\u201c \u015fi \u201esistemul unitar al naturii\u201c. Acestea au alimentat proiecte \u015fi speran\u0163e. Ulterior, ele au fost desprinse de contextul de origine \u015fi asumate ca atare. Problema care s-a profilat a fost, \u015fi este \u015fi acum, aceea de a prelua achizi\u0163iile ob\u0163inute pe cele trei linii \u015fi de a le \u00een\u0163elege \u00eempreun\u0103 cu condi\u0163iile emergen\u0163ei lor. \u201ePentru a rezuma aceast\u0103 analiz\u0103 istoric\u0103 \u2013 scrie Stephen Toulmin \u2013 \u015feste de re\u0163inut\u0163 c\u0103 metoda comun\u0103 a rigorii geometrice \u015fi un limbaj \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit \u00een care s\u0103 se ra\u0163ioneze au constituit strategia lui Leibniz pentru a dep\u0103\u015fi Babel-ul doctrinei \u00een conflictul religios al secolului al \u015faptesprezecelea. Dar aceasta a fost numai o strategie, printre altele. Umani\u015fti ai secolului al \u015faptesprezecelea, precum Michel de Montaigne \u015fi Francis Bacon, au avut o alternativ\u0103 real\u0103. Ca sceptic clasic, Montaigne \u00eendemna (exhorted) cititorii s\u0103i s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 cu ambiguitatea \u015fi nesiguran\u0163a \u2013 f\u0103r\u0103 a mai men\u0163iona credin\u0163ele plurale cu care suntem familiariza\u0163i din antropologia cultural\u0103\u201c (p. 75). O comprehensiune istoric\u0103 ar trebui s\u0103 fie aplicat\u0103, a\u015fadar, \u00eens\u0103\u015fi model\u0103rii dominante a culturii moderne.
\nStephen Toulmin ap\u0103r\u0103 propunerea lui Paul Feyerabend de a detrona primatul metodei inspirate de fizica galileo-newtonian\u0103 \u015fi de mecanica cereasc\u0103. Deviza \u201eagainst method\u201c el o interpreteaz\u0103 ca l\u0103rgire a registrului metodelor \u015fi ca efort de recunoa\u015ftere a unei pluralit\u0103\u0163i de metode, adecvate scopurilor cercet\u0103rii respective. El scrie: \u201epreten\u0163ia de Hard Science \u2013 c\u0103utarea de legi atemporale pentru teorii generale, solicitarea la obiectivitate deta\u015fat\u0103 \u015fi insisten\u0163a ca investiga\u0163iile s\u0103 fie \u00ablibere de valori\u00bb \u2013 nu sunt (\u00een formularea lui Popper) criterii de demarcare pentru a delimita cu adev\u0103rat proiectele \u015fi disciplinele \u015ftiin\u0163ifice de specula\u0163ii ne\u015ftiin\u0163ifice: negrul de alb, cel salvat de cel damnat. Ele servesc numai pentru a defini polul newtonian \u00een acest spectru, iar la polul opus noi afl\u0103m proiecte locale, temporare \u015fi \u00eenc\u0103rcate de valori, fiecare cu metodele, organizarea \u015fi tipul de obiectivitate propriu\u201c (p. 99). \u00cen direc\u0163ia recunoa\u015fterii acestui peisaj diversificat de metode \u2013 \u015fi deci contra monopolului unei singure metode \u2013 se \u00eendreapt\u0103 energic \u015fi cu o argumentare istoric\u0103 concludent\u0103 Stephen Toulmin. El merge p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t pune \u00een leg\u0103tur\u0103 domina\u0163ia exercitat\u0103 de \u201efilosofia naturii a lui Newton\u201c cu prevalen\u0163a clar\u0103 a Occidentului \u00een afacerile lumii.
\nAristotel, deja, a f\u0103cut distinc\u0163ie \u00eentre discipline teoretice, ce recurg la universalii, \u015fi discipline practice, ce procedeaz\u0103, cum spune Stephen Toulmin, \u201eclinic\u201c \u2013 adic\u0103 se ocup\u0103 de probleme ale persoanelor aflate \u00een situa\u0163ii particulare. Op\u0163iunea \u00eentre \u201eprofilul teoretic\u201c \u015fi \u201eprofilul clinic\u201c al unei discipline, s\u0103 zicem economia, nu a fost dictat\u0103 de considerente pur intelectuale. Aceast\u0103 op\u0163iune \u0163ine \u201emai cur\u00e2nd de angajamentele institu\u0163ionale, care au determinat cum s\u0103 fie \u00een\u0163elese disciplinele (p. 103). C\u00e2nd vorbe\u015fte de \u201easpectul institu\u0163ional\u201c Stephen Toulmin are \u00een vedere, de pild\u0103, \u201etradi\u0163ia academic\u0103\u201c format\u0103 \u00een SUA, care a imprimat economiei, spre exemplu, o anumit\u0103 \u00een\u0163elegere \u015fi, implicit, o direc\u0163ie de dezvoltare. \u201eOptica conven\u0163ional\u0103 \u00een marea parte a lumii americane a economiei \u2013 ceea ce noi am putea numi mai bine supra-simplificarea ce se vinde \u2013 este o credin\u0163\u0103 c\u0103 economi\u015ftii academici au numai o preocupare serioas\u0103, aceea de \u00eembun\u0103t\u0103\u0163ire a teoriei pure: numai \u00een acest fel pot ei s\u0103 contribuie la disciplin\u0103 \u00eentr-un fel demn de a fi recompensat\u201c
\n(p. 104). Orient\u0103rile intelectuale \u0163in profund, a\u015fadar, \u015fi de institu\u0163iile de formare.
\nPe de alt\u0103 parte, Stephen Toulmin ia ap\u0103rarea \u201edisciplinelor clinice\u201c \u00een fa\u0163a atacurilor desf\u0103\u015furate \u00een numele ap\u0103r\u0103rii teoriei. Acestor discipline \u2013 argumenteaz\u0103 autorul c\u0103r\u0163ii Return to Reason \u2013 nu le este str\u0103in\u0103 cuno\u015ftin\u0163a universal\u0103, doar c\u0103 focusul aten\u0163iei este altul: explicarea unei ac\u0163iuni \u00eentr-o situa\u0163ie dat\u0103. Phronesis nu este o cuno\u015ftin\u0163\u0103 neglijabil\u0103 \u00een lumea profesiunilor, iar practica medical\u0103 este un bun exemplu al pre\u0163uirii acesteia. Pe un plan mai larg, cunoa\u015fterea nu \u201eeliberat\u0103 de valori\u201c, ci \u00eencorpor\u00e2nd valori l\u0103murite este indispensabil\u0103 practicilor, de la cea medical\u0103, terapeutic\u0103, la cea din economie. Stephen Toulmin \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte explicit direc\u0163ia de reflec\u0163ie asupra \u015ftiin\u0163elor ce pune \u00een leg\u0103tur\u0103 cunoa\u015fterea \u015fi ra\u0163iunea cu \u201einteresele conduc\u0103toare de cunoa\u015ftere\u201c, pe care o promoveaz\u0103 J\u00fcrgen Habermas. El salut\u0103 distingerea unor \u201einterese\u201c ce trec dincolo de \u201einterese personale sau de interese de clas\u0103\u201c (p. 165).
\n\u00cen acest punct ajun\u015fi, putem sesiza deopotriv\u0103 \u00eentreaga importan\u0163\u0103 \u015fi limitarea excelentei investiga\u0163ii \u00eentreprinse de autorul c\u0103r\u0163ii Return to Reason. Am ales-o ca punct de sprijin \u015fi reper de delimitare pentru propriul punct de vedere din motivul simplu c\u0103 Stephen Toulmin a l\u0103murit ca nimeni altul \u2013 adic\u0103 precis, cu o cultur\u0103 \u015ftiin\u0163ific\u0103 cuprinz\u0103toare \u015fi cu r\u0103spundere major\u0103 pentru destinul \u201era\u0163ionalit\u0103\u0163ii\u201c \u2013 emergen\u0163a istoric\u0103, mai ales institu\u0163ional\u0103, a model\u0103rii dominante a cunoa\u015fterii \u00een epoca modern\u0103 \u015fi a configurat o alternativ\u0103. Aceasta const\u0103, \u00een miez, \u00een reluarea tradi\u0163iei, p\u0103r\u0103sit\u0103 \u00een secolul al XVII-lea. a disciplinelor ce reprezint\u0103 \u201erezonabilitatea\u201c \u015fi sunt considerate, la o compara\u0163ie for\u0163at\u0103, ca \u201emoi\u201c (fa\u0163\u0103 de cele ce sunt socotite \u201ehard\u201c). Atunci c\u00e2nd explic\u0103 situa\u0163ia creat\u0103, cunoscutul filosof \u00eenainteaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la captarea laturii institu\u0163ionale (profilul disciplinar ce se cultiv\u0103, \u00eenainte de toate, \u00een universit\u0103\u0163i) \u015fi a contextului istoric (dat de prevalen\u0163a Occidentului \u00een lume). F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 ace\u015fti pa\u015fi explicativi au o importan\u0163\u0103 major\u0103, iar Stephen Toulmin deschide ne\u00eendoielnic perspective noi de \u00een\u0163elegere a cunoa\u015fterii moderne.
\nEu cred c\u0103 volumul Return to Reason ne permite s\u0103 profil\u0103m, prin diferen\u0163iere, o Return to Sense \u2013 perspectiva revenirii la sens. A\u015fa cum am observat, Stephen Toulmin ne aduce \u00een urm\u0103, la situa\u0163ia \u00een care \u201era\u0163ionalitatea\u201c \u015fi \u201erezonabilitatea\u201c nu erau opuse. Aceast\u0103 situa\u0163ie el o localizeaz\u0103 \u00een secolul al XVII-lea. Se pune \u00eentrebarea, ce duce inevitabil dincolo (sau dincoace!) de aspectul istoric: care este suportul \u201era\u0163ionalit\u0103\u0163ii\u201c \u015fi al \u201erezonabilit\u0103\u0163ii\u201c? R\u0103spunsul meu este c\u0103 acest suport trece dincolo de factualitatea istoric\u0103 luat\u0103 restr\u00e2ns \u015fi este de natura sensului. De aceea interogarea de c\u0103tre Stephen Toulmin a \u201era\u0163ionalit\u0103\u0163ii\u201c are nevoie ast\u0103zi s\u0103 fie \u00eentregit\u0103 de o explorare a sensului. Pe de alt\u0103 parte, \u00een Return to Reason Stephen Toulmin aminte\u015fte de fiecare dat\u0103 \u00eemprejurarea c\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu Galilei, Newton, Leibniz, modelarea cunoa\u015fterii moderne de c\u0103tre fizica matematic\u0103 \u015fi mecanica cereasc\u0103 nu a fost dec\u00e2t un mijloc pentru un scop \u2013 a atesta ceva \u00een leg\u0103tur\u0103 cu construc\u0163ia universului de c\u0103tre Creator. Aici, \u00een chip c\u00e2t se poate de transparent, tabloul cuprinz\u0103tor al universului este cel care confer\u0103 sensul. A\u015f spune, pentru \u00eentemeierea propunerii mele de a prelungi \u201e\u00eentoarcerea la ra\u0163iune\u201c cu \u201e\u00eentoarcerea la sens\u201c, c\u0103 suntem pu\u015fi ast\u0103zi \u00een fa\u0163a unei probleme noi: avem adic\u0103, acum, a explica nu doar disciplinele \u015ftiin\u0163ifice, ci \u00eense\u015fi tablourile cuprinz\u0103toare ale universului \u00een\u0103untrul c\u0103rora se formeaz\u0103 acestea, \u00eenc\u00e2t trebuie s\u0103 \u00eenfigem o sond\u0103 mai ad\u00e2nc\u0103 \u00een solul pe care se formeaz\u0103 cunoa\u015fterea. Avem, adic\u0103, a sonda locurile \u00een care s-a format, dar se \u015fi formeaz\u0103, \u00een continuare, chiar sensul unei model\u0103ri a universului, ca \u015fi al oric\u0103rei alte model\u0103ri. Problema se l\u0103rge\u015fte \u015fi se ad\u00eence\u015fte, \u00een acela\u015fi timp. Avem, a\u015fadar, de captat sensul pe un curs care este chiar mai mult dec\u00e2t o \u201e\u00eentoarcere la sens\u201c, chiar dac\u0103 \u015fi acest curs face parte din terenul de emergen\u0163\u0103 a sensului.
\nExplorez, a\u015fadar, sensul, \u00een mod sistematic. Plec de la cercetarea celor cinci interoga\u0163ii disparate (diferen\u0163a sensului de semnifica\u0163ie, sensul sistemelor conceptuale, sensul vie\u0163ii umane, sensul istoriei, sensul lumii) ce ne duc ast\u0103zi la sens \u015fi propun o filosofie unificatoare a sensului. Apoi, examinez conceptualiz\u0103rile care ne-au dus cel mai aproape de sens (de la Max Weber \u015fi Wittgenstein la Habermas \u015fi contemporanii recent intra\u0163i \u00een scen\u0103) \u015fi propun o nou\u0103 conceptualizare. Precizez, \u00een \u00eencheiere, sensul \u00een rela\u0163iile sale majore (cu prealabilul cunoa\u015fterii, cu adev\u0103rul, cu ac\u0163iunea, cu metoda, cu disciplina) \u015fi indic ubicuitatea sensului. \u00cenchei efectiv tentativa mea de filosofie sistematic\u0103 axat\u0103 pe conceperea sensului stabilind ce au de f\u0103cut filosofia, \u015ftiin\u0163ele, disciplinele, ac\u0163iunile din momentul recunoa\u015fterii primordialit\u0103\u0163ii sensului.<\/p>\n
(Din volumul Sensul<\/em><\/strong> de Andrei Marga, Stephen Toulmin a reunit la un moment dat, sub titlul Return to Reason (Harvard University Press, 2003), studii \u015fi articole teoretice nutrite de ideea dup\u0103 care \u201e\u00een\u0163elegerea istoric\u0103 a ideilor sociale, politice \u015fi \u015ftiin\u0163ifice este indispensabil\u0103 dac\u0103 este s\u0103 prelu\u0103m sensul modernit\u0103\u0163ii, \u00een general, sau al filosofiei moderne\u201c (p. VII). Evident, nu este vorba doar… Cite\u0219te mai mult »\u00centoarcerea la sens?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1477,12686,12685,12687],"class_list":["post-21123","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-adevar","tag-evolutia-filosofiei","tag-rationalitate-stiintifica","tag-stephen-toulmin-rationalitate"],"views":1238,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21123","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21123"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21123\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21123"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21123"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21123"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u00een curs de apari\u0163ie)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"