\u00cen 1961, Galeria Iris Clert din Paris realizeaz\u0103 o expozi\u0163ie a c\u0103rei tem\u0103 reu\u015fe\u015fte s\u0103 adune lucr\u0103rile mai multor arti\u015fti din \u00eentreaga lume \u00een aceea\u015fi camer\u0103, devenind una dintre expozi\u0163iile de succes ale perioadei. Arti\u015ftii care doresc s\u0103 participe ca expozan\u0163i \u00een cadrul evenimentului sunt ruga\u0163i s\u0103 trimit\u0103 un portret al proprietarului galeriei, Iris Clert, realizat \u00een stil propriu, spre a fi expus pe parcursul evenimentului care urma s\u0103 dureze c\u00e2teva luni. Unul din arti\u015ftii invita\u0163i este Robert Rauschenberg care, \u00een 1961, devenise deja cunoscut drept un artist neo-dadaist puternic influen\u0163at de Duchamp \u015fi de viziunea acestuia asupra artei. Rauschenberg accept\u0103 provocarea, opera sa rezum\u00e2ndu-se la o simpl\u0103 propozi\u0163ie expediat\u0103 telegrafic. Aceasta va ajunge s\u0103 \u00eel fac\u0103 chiar \u015fi mai cunoscut \u00een r\u00e2ndurile arti\u015ftilor din acea perioad\u0103: \u201eThis is a portrait of Iris Clert if I say so\u201c. Consider\u00e2nd, probabil, c\u0103 este vorba de o glum\u0103, unul dintre cele mai interesante portretele ale lui Iris Clert este mototolit \u015fi aruncat la co\u015ful de gunoi, spre a fi recuperat dup\u0103 pu\u0163in timp \u015fi \u00een cele din urm\u0103 expus.
\nRauschenberg nu este \u00eens\u0103 singurul care se folose\u015fte de exprimarea abstract\u0103 de tip lingvistic \u00een operele sale. Perioada anilor \u201960 este plin\u0103 de astfel de exemple de oper\u0103 de art\u0103 ce \u00eencearc\u0103 s\u0103 ating\u0103 limitele (sau s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 limitele) reprezent\u0103rii semantice \u00een art\u0103. Joseph Kosuth, spre exemplu, fotografiaz\u0103 defini\u0163ii din dic\u0163ionar ale mai multor cuvinte cum ar fi \u201ewater\u201c, \u201emeaning\u201c sau \u201edefinition\u201c, expun\u00e2ndu-le \u00een galerii sub form\u0103 de text alb pe fundal negru, av\u00e2nd dimensiunea unui tablou normal. De\u015fi celor dou\u0103 exemple le pot fi oferite interpret\u0103ri complet diferite, la baza lor st\u0103 aceea\u015fi \u00eencercare artistic\u0103: cea de a aduce \u00een prim plan ideea \u015fi nu reprezentarea fizic\u0103 a acesteia.
\nCer\u00e2nd mai multor arti\u015fti s\u0103 realizeze un portret reprezent\u00e2ndu-l pe Iris Clert, organizatorii expozi\u0163iei se a\u015fteptau s\u0103 primeasc\u0103, cel mai probabil, tablouri, sculpturi sau colaje formate din diferite obiecte ce ar putea s\u0103 \u00eel reprezinte pe acesta. \u00cen orice caz, ei se a\u015fteptau la un obiect fizic ce ar putea fi expus \u00een cadrul expozi\u0163iei. Rauschenberg renun\u0163\u0103 \u00eens\u0103 la reprezentarea exterioar\u0103 a operei sale, \u00eenlocuindu-o cu un enun\u0163 lingvistic, ceea ce face ca reprezentarea interioar\u0103 a operei sale s\u0103 fie poten\u0163at\u0103. El sugereaz\u0103 doar ideea unui portret, f\u0103r\u0103 a-l concretiza din punct de vedere fizic, locul percep\u0163iei fiind luat de imagina\u0163ie. Reprezent\u0103rile conceptuale devin multiple (putem presupune faptul c\u0103 ele sunt chiar infinite) \u00een ciuda unui stimul vizual mult mai s\u0103rac. Cu c\u00e2t stimulul ar fi mai bogat \u00een detalii iar mesajul transmis de c\u0103tre artist mai clar, cu at\u00e2t mai mult opera de art\u0103 ar fi mai limitativ\u0103, for\u0163\u00e2nd oarecum spectatorul s\u0103 perceap\u0103 viziunea artistului \u015fi s\u0103 se concentreze pe percep\u0163ia detaliilor. Rauschenberg \u00eencearc\u0103 \u00een schimb prin portretul s\u0103u s\u0103 sugereze puterea limbajului \u015fi a ideilor. El ofer\u0103 doar o sugestie a unui obiect care va fi recreat \u00een mintea fiec\u0103ruia dintre receptori, angaj\u00e2ndu-i pe ace\u015ftia \u00eentr-un dialog cu opera de art\u0103. Spectatorul este cel care \u00eentrege\u015fte lucrarea oferindu-i forma \u00eentr-un proces care stimuleaz\u0103 imagina\u0163ia. Folosindu-se de puterea limbajului \u015fi a sugestiei, Rauschenberg reu\u015fe\u015fte s\u0103 redefineasc\u0103 no\u0163iunea de portret sustr\u0103g\u00e2ndu-se concep\u0163iilor generale \u015fi sco\u0163\u00e2nd \u00een eviden\u0163\u0103 o cu totul alt\u0103 problem\u0103, problema ideii de \u201eportret\u201c.
\nIdeea joac\u0103 un rol mult mai important \u00een arta realizat\u0103 \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XX-lea, ea fiind central\u0103 \u00een curente precum Neo-Dada, Arta Conceptual\u0103 sau Pop-Art-ul. Acestea \u00eencearc\u0103 s\u0103 schimbe viziunea tradi\u0163ional\u0103 conform c\u0103reia o lucrare trebuie perceput\u0103 \u00een special din punct de vedere senzorial (vizual \u00een cele mai multe dintre cazuri), subliniind importan\u0163a perceperii cognitive realizat\u0103 cu ajutorul \u201eochilor min\u0163ii\u201c. Scopul unor astfel de lucr\u0103ri ce au la baz\u0103 importan\u0163a conceptului neglij\u00e2nd forma fizic\u0103 nu este cel de a crea impresia de realitate, ci, mai degrab\u0103, de a fluidiza circula\u0163ia ideilor \u00eentre artist \u015fi spectator, \u00eentre oper\u0103 \u015fi spectator, \u00eentre artist \u015fi lumea artei. Acest lucru va da na\u015ftere unui dialog mult mai viu ce permite noi interoga\u0163ii asupra artei \u015fi a limitelor acesteia, asupra rolului spectatorului \u015fi a creatorului etc. Acesta este \u015fi motivul pentru care astfel de curente nasc adesea sentimente de nemul\u0163umire sau frustrare. Hopkins, spre exemplu, (\u00een Speaking Through Silence \u2013 Peter Goldie, Elisabeth Schellekens, eds., Philosophy and Conceptual Art, 2007) sugereaz\u0103 faptul c\u0103 mecanismul central prin care arta conceptual\u0103 comunic\u0103 \u0163ine de frustrarea unor a\u015ftept\u0103ri ale spectatorului. Acesta, a\u015ftept\u00e2ndu-se s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 anumite tr\u0103s\u0103turi pe care s\u0103 le poat\u0103 aprecia, devine frustrat de faptul c\u0103 aceste a\u015ftept\u0103ri nu \u00eei sunt \u00eendeplinite. Putem stabili o asem\u0103nare \u00eentre o astfel de \u00eent\u00e2lnire a spectatorului cu opera \u015fi o discu\u0163ie \u00een cadrul c\u0103reia, \u00een momentul adres\u0103rii unei \u00eentreb\u0103ri, interlocutorul nostru ar refuza s\u0103 ne r\u0103spund\u0103, provoc\u00e2ndu-ne un sentiment de iritare.
\nIpostazierea fenomenologic\u0103 nu este deci necesar\u0103 \u00een astfel de lucr\u0103ri sau, mai bine spus, ea ocup\u0103 un rol secundar, realiz\u00e2ndu-se mai ales o alunecare spre reprezent\u0103rile interne, conceptuale ale operei. Acest lucru d\u0103 na\u015ftere unor discu\u0163ii mult mai intelectualizate asupra artei duc\u00e2nd aprecierea estetic\u0103 a unor astfel de lucr\u0103ri \u00eentr-o cu totul alt\u0103 zon\u0103. Dac\u0103 ideea este elementul central al unei opere iar receptarea trebuie s\u0103 se realizeze la nivel cognitiv, atunci cum vom putea diferen\u0163ia \u00eentre o idee cu valoare artistic\u0103 \u015fi o idee oarecare, \u00een special \u00een lipsa unei reprezent\u0103ri exterioare clare (cum e cazul portretului realizat de Rauschenberg)?
\n\u00cen viziunea tradi\u0163ional\u0103, pentru ca o anumit\u0103 lucrare s\u0103 poat\u0103 face parte din sfera artei, ea trebuie s\u0103 aib\u0103 anumite propriet\u0103\u0163i estetice. Acestea trebuie s\u0103 fie percepute prin intermediul sim\u0163urilor \u00eentr-o experien\u0163\u0103 direct\u0103 cu lucrarea pentru ca experien\u0163a s\u0103 fie una autentic\u0103 \u015fi pl\u0103cut\u0103 din punct de vedere estetic. Vom putea aprecia coloristica unui tablou ca fiind frumoas\u0103 sau tehnica folosit\u0103 \u00een realizarea acestuia drept una interesant\u0103. Experien\u0163a estetic\u0103 se afl\u0103 deci \u00eentr-o str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu sim\u0163urile \u015fi cu percep\u0163ia ca mediu de apreciere a operelor de art\u0103.
\n\u201eG\u00e2ndurile ne emo\u0163ioneaz\u0103, probabil, la fel de mult ca \u015fi formele senzoriale. Ne surprind cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u015fi umor, cu putere \u015fi frumuse\u0163e\u201c, ne spune James Shelley \u00een articolul: The Problem of Non-Perceptual Art (\u00een British Journal of Aesthetics, 43\/4, 2003). Putem ajunge, deci, la concluzia c\u0103 avem de-a face cu o concep\u0163ie gre\u015fit\u0103 a ideii de estetic. Calitatea estetic\u0103 a unei opere nu \u0163ine doar de o experien\u0163\u0103 perceptual\u0103 realizat\u0103 prin intermediul sim\u0163urilor, ea put\u00e2nd fi atribuit\u0103 \u015fi unei experien\u0163e cognitive care na\u015fte \u00een noi sentimente asem\u0103n\u0103toare celor ob\u0163inute prin contemplarea aspectelor pl\u0103cute din punct de vedere senzorial al unei lucr\u0103ri.
\nAdesea spunem despre o anumit\u0103 mutare de \u015fah sau despre o metod\u0103 de rezolvare a unei probleme matematice c\u0103 este frumoas\u0103 sau elegant\u0103. S-ar p\u0103rea deci c\u0103 efectu\u0103m o anumit\u0103 judecat\u0103 de valoare din punct de vedere estetic asupra acestora. \u00censeamn\u0103 totu\u015fi acest lucru c\u0103 ele pot fi \u00eencadrate \u00een sfera artei? Diferen\u0163a \u00eentre o idee artistic\u0103 \u015fi o idee non-artistic\u0103 pare a sta mai degrab\u0103 \u00een func\u0163ia pe care fiecare dintre cele dou\u0103 o \u00eendeplinesc \u015fi nu \u00een natura lor. De\u015fi putem afirma c\u0103 o anumit\u0103 solu\u0163ie oferit\u0103 unei probleme matematice este una elegant\u0103, spunem acest lucru av\u00e2nd \u00een vedere felul ingenios \u00een care ea ne ajut\u0103 s\u0103 rezolv\u0103m problema prin adecvarea a ceea ce exprim\u0103 cu starea asupra c\u0103reia ea este exprimat\u0103. Ecua\u0163iile, formulele, entit\u0103\u0163ile teoretice etc. sunt \u00een mod normal \u00eenregistrate \u00eentr-un format simbolic universal, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi \u00een\u0163elese de toat\u0103 lumea care opereaz\u0103 cu acest limbaj. Criteriul estetic aplicat este, de obicei, legat de c\u00e2t de eficient formatul scris exprim\u0103 informa\u0163ia relevant\u0103 st\u0103rii, o formul\u0103 mai eficient\u0103 fiind considerat\u0103 ca fiind mai elegant\u0103 dec\u00e2t o alt\u0103 formul\u0103 care necesit\u0103 mai mult timp sau mai mult efort \u00een a fi aplicat\u0103. Astfel, cunoa\u015fterea nu va fi o surs\u0103 a pl\u0103cerii estetice a unor astfel de idei, ci o condi\u0163ie pentru ca noi s\u0103 putem aprecia teoreme, axiome, legi fizice etc. Acela\u015fi ra\u0163ionament poate fi aplicat \u015fi mut\u0103rii din jocul de \u015fah, ea fiind considerat\u0103 o mutare frumoas\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care ne faciliteaz\u0103 ob\u0163inerea victoriei sau ne scoate dintr-o situa\u0163ie dificil\u0103 \u00een care ne afl\u0103m. Pentru a putea \u00eens\u0103 aprecia o astfel de mutare este necesar s\u0103 cunoa\u015ftem cel pu\u0163in regulile de baz\u0103 ale jocului.
\n\u00centorc\u00e2ndu-ne la ce \u015fi cum anume apreciem o idee artistic\u0103, observ\u0103m faptul c\u0103 avem de-a face cu o prim\u0103 diferen\u0163\u0103 \u00eentre astfel de idei \u015fi cele matematice, spre exemplu. Neav\u00e2nd \u00een vedere realizarea unui anumit scop, nu este necesar un criteriu al eficien\u0163ei prin prisma c\u0103ruia ele s\u0103 fie judecate. De\u015fi cunoa\u015fterea este \u00een continuare o condi\u0163ie pentru a aprecia astfel de opere ce au la baz\u0103 perceperea cognitiv\u0103 a ideii care structureaz\u0103 opera (vorbim aici de cunoa\u015fterea contextului \u00een care lucrarea a fost realizat\u0103, de tradi\u0163ia \u00een interiorul c\u0103reia ea se dezvolt\u0103, de anumite inten\u0163ii sau interese ale autorului etc), este mult mai dificil s\u0103 facem diferen\u0163a \u00eentre o oper\u0103 reu\u015fit\u0103 \u015fi una mediocr\u0103. Modul \u00een care aprecierea unor astfel de opere este realizat\u0103 pare a ne sc\u0103pa \u00een totalitate, fiind aproape imposibil s\u0103 discernem din punct de vedere estetic \u00eentre dou\u0103 idei complet diferite.
\nSpecific artei va fi \u00eens\u0103 rela\u0163ia pe care ideea o are cu mediul \u00een care ea este exprimat\u0103. Chiar dac\u0103 acesta nu mai c\u00e2nt\u0103re\u015fte la fel de mult \u00een aprecierea operei, el este totu\u015fi un factor important \u00een felul \u00een care noi o percepem \u015fi o \u00een\u0163elegem. Transform\u00e2nd ceva teoretic \u00een ceva practic, arti\u015ftii reu\u015fesc s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 limita abstrac\u0163iei f\u0103c\u00e2nd din idee ceva concret. Aceast\u0103 transformare poart\u0103 \u00een sine o anumit\u0103 valoare care face conceptul s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 simpla exprimare semantic\u0103. \u00cen felul \u00een care artistul alege s\u0103 exprime ideea g\u0103sim o dimensiune a ideii \u00een sine care nu poate fi exprimat\u0103 \u00een nici un alt fel. Astfel, conceptul de portret al lui Iris Clert este dep\u0103\u015fit de Rauschenberg prin faptul de a fi trimis prin intermediul unei telegrame. Forma pe care acesta \u00eel ia (cel de reprezentare semantic\u0103) c\u00e2nt\u0103re\u015fte la fel de mult ca \u015fi conceptul \u00een sine \u015fi reu\u015fe\u015fte s\u0103 scoat\u0103 la iveal\u0103 o nou\u0103 dimensiune a ideii de portret. S\u0103rac\u0103 \u00een stimuli perceptuali, ea stimuleaz\u0103 o cu totul alt\u0103 latur\u0103 a percep\u0163iei ce \u0163ine de imagina\u0163ie \u015fi de puterea de sugestie a limbajului. Ideea cap\u0103t\u0103 astfel o form\u0103 ce reu\u015fe\u015fte s\u0103 \u00eei pun\u0103 \u00een valoare aspectele estetice, f\u00e3c\u00e2ndu-ne s\u0103 ne bucur\u0103m c\u0103 a fost salvat\u0103 la timp din co\u015ful de gunoi al Galeriei Iris Clert.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen 1961, Galeria Iris Clert din Paris realizeaz\u0103 o expozi\u0163ie a c\u0103rei tem\u0103 reu\u015fe\u015fte s\u0103 adune lucr\u0103rile mai multor arti\u015fti din \u00eentreaga lume \u00een aceea\u015fi camer\u0103, devenind una dintre expozi\u0163iile de succes ale perioadei. Arti\u015ftii care doresc s\u0103 participe ca expozan\u0163i \u00een cadrul evenimentului sunt ruga\u0163i s\u0103 trimit\u0103 un portret al proprietarului galeriei, Iris Clert,… Cite\u0219te mai mult »Cazul Rauschenberg: spre o estetic\u0103 a ideii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[11317],"tags":[12659,12658,12660],"class_list":["post-21092","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-vizuala","tag-a-portrait-of-iris-clert","tag-galeria-iris-clert","tag-reprezentari-conceptuale"],"views":1211,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21092","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21092"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21092\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21092"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21092"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21092"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}