{"id":2108,"date":"2010-03-31T22:39:27","date_gmt":"2010-03-31T20:39:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2108"},"modified":"2010-03-31T08:42:02","modified_gmt":"2010-03-31T06:42:02","slug":"capre-anti-bush-%e2%80%9ethe-men-who-stare-at-goats%e2%80%9c-de-grant-heslov","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/capre-anti-bush-%e2%80%9ethe-men-who-stare-at-goats%e2%80%9c-de-grant-heslov\/","title":{"rendered":"Capre anti-Bush: \u201eThe Men Who Stare at Goats\u201c de Grant Heslov"},"content":{"rendered":"

De ceva vreme incoace, George Clooney pare chitit sa ne arate ca e nu doar un actor care stie sa joace, ci mai ales un tip destept cu idei interesante. Aceste calitati pe care le-ar vrea revelate deriva de fiecare data din datele proiectelor la care participa, nu din substanta jocului sau. Mai exact, din angajarea lor ideologica. Din modul in care contesta (intotdeauna cu masura) entitati si initiative ale statului american, daca nu chiar ceea ce insusi statul american reprezinta. Militantismul e sinonim cu carisma doar pentru o anumita parte a publicului, si totusi se prea poate sa fie asa, se prea poate ca starul sa fie un tip destept si interesant, dupa cum in egala masura se prea poate sa fie doar snob; oricum ar fi, e complet irelevant.
\nO armata New Age<\/strong>
\nActorul care iese cel mai onorabil din confruntarea cu aceasta poveste angajata (\u201eOmul care se holba la capre\u201c din 2009) este indiscutabil Jeff Bridges. La distanta de 11 ani, acesta il resusciteaza pe Lebowski. The Dude e, de data aceasta, Bill Django, colonel in armata Statelor Unite, nastrusnicie care salveaza c\u00e2t de c\u00e2t filmul, dar il salveaza si pe Bridges de rusinea unor replici la fel de apropiate de geniu precum sunt Suhurluiul de Ecuator si Bagdadul de meridianul zero. \u201eLupta dintre bine si rau\u201c, \u201eAi grija ce-ti doresti!\u201c, cam aici e nivelul, dar asta nu-l incomodeaza deloc pe actor; in pielea bonomului idiot de geniu, nimic nu i se poate reprosa.
\nInterpretat prin prisma calitatilor sale comice, filmul joaca totul pe o singura carte, si anume ridiculizarea armatei si a celor care fac parte din ea. Ceea ce \u201eBurn After Reading\u201c al fratilor Coen facea cu serviciile secrete, filmul lui Heslov face cu armata. E un mecanism de care se abuzeaza copios si care din acest motiv doar o vreme isi face treaba. E intr-adevar nostim sa vezi militari americani cu coroane de flori trecute pe dupa g\u00e2t, ing\u00e2n\u00e2nd mantre si imbratis\u00e2ndu-se. Poate e un mod de a spune ca adevaratii soldati americani sunt exact opusul acestor hipioti cu chipiu si epoleti, ca adevaratii soldati americani nu aduc pacea si iubirea, ci razboiul si moartea. Poate e un mod de a spune ca sf\u00e2rsitul razboiului ar fi un miracol la fel de mare ca o armata New Age; in tot cazul, e un mecanism care, cu c\u00e2t se repeta mai mult, cu at\u00e2t functioneaza mai greu.
\nAutoironia contraataca<\/strong>
\nAlta categorie de poante utilizate fara masura e cea care include citari ale seriei cult \u201eStar Wars\u201c. Ucenicul Bob Wilton (Ewan McGregor) nu are, ce-i drept, prea multe dintr-un cavaler Jedi. Teoriile lui Lyn Cassady (Clooney) sunt abracadrabrante, intentiile lui, insondabile, cu toate acestea t\u00e2narul reporter il urmeaza. Nu pare sa-l creada, jumatate din timp lasa impresia ca il ia peste picior, si totusi il asculta, aici e dilema lui McGregor, cum sa joace un jurnalist, drept urmare cineva care ar trebui sa fie echilibrat, echidistant si rezistent la manipulari, care se duce in cea mai periculoasa zona din lume dupa primul care ii zice \u201eHai!\u201c (si ram\u00e2ne alaturi de el p\u00e2na la capat). McGregor nu rezolva enigma, nici nu are cum, asa ca trece prin film cu acelasi z\u00e2mbet un pic str\u00e2mb, care poate fi luat drept persiflare sau entuziasm in functie de un unic criteriu: propria noastra dispozitie. Tocmai asta e problema, ca nu trebuie sa hotar\u00e2m doar daca filmul ne place sau nu ori daca suntem sau nu de acord cu ceea ce el vrea sa zica. Ci mai int\u00e2i trebuie sa decidem (acesta este cuv\u00e2ntul) ce anume va fi vr\u00e2nd el sa transmita, asta daca vrea sa transmita ceva.
\nPrin tratarea asta ambigua, filmul trivializeaza o tema importanta si se indeparteaza decisiv de lucrarea din care este inspirat, documentarul omonim al jurnalistului de investigatie Jon Ronson. Din acest documentar, filmul lui Heslov imprumuta din plin \u2013 replici, personaje, situatii intregi. \u201eE mai mult adevar (in acest film) dec\u00e2t s-ar zice\u201c, ne avertizeaza genericul, si chiar asa e (cel putin asta ne lasa sa credem demersul lui Ronson), toti oamenii aia chiar au existat, armata americana chiar a investit in pace, dragoste si sacrificarea telekinetica a caprelor. Meritul documentarului lui Ronson, spre deosebire de filmul lui Heslov, nu e at\u00e2t ca demonstreaza ceva sau ca atrage atentia asupra unor chestiuni importante, ci ca o face intr-un mod coerent, pe intelesul tuturor, iar asta nu inseamna ca \u201eThe Men Who Stare at Goats\u201c e sofisticat sau pretentios, ci doar ca e scapat din m\u00e2na.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De ceva vreme incoace, George Clooney pare chitit sa ne arate ca e nu doar un actor care stie sa joace, ci mai ales un tip destept cu idei interesante. Aceste calitati pe care le-ar vrea revelate deriva de fiecare data din datele proiectelor la care participa, nu din substanta jocului sau. Mai exact, din… Cite\u0219te mai mult »Capre anti-Bush: \u201eThe Men Who Stare at Goats\u201c de Grant Heslov<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[1736,1740,964,1737,1738,1739],"class_list":["post-2108","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-the-men-who-stare-at-goats","tag-armata-new-age","tag-george-clooney","tag-grant-heslov","tag-militantis","tag-militantism"],"views":2133,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2108","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2108"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2108\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2108"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2108"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2108"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}