{"id":21079,"date":"2014-10-30T11:58:20","date_gmt":"2014-10-30T09:58:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21079"},"modified":"2014-10-30T11:58:20","modified_gmt":"2014-10-30T09:58:20","slug":"povesti-parinti-copii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/povesti-parinti-copii\/","title":{"rendered":"Pove\u015fti, p\u0103rin\u0163i, copii"},"content":{"rendered":"

Eowyn Ivey, Copila de z\u0103pad\u0103,<\/em> traducere de Veronica D. Niculescu, Ia\u015fi, Editura Polirom, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Alaska \u2013 teritoriul ultimei frontiere, locul unde cei \u00eendr\u0103zne\u0163i \u015fi noroco\u015fi se pot \u00eembog\u0103\u0163i (aproape) peste noapte, dar \u015fi lumea \u00eendep\u0103rtat\u0103 unde multe vise pot deveni realitate. Cel pu\u0163in a\u015fa se spunea \u00een Statele Unite ale Americii \u00een epoca de glorie a regiunii respective; \u015fi nu numai atunci. \u00cens\u0103, dincolo de toate acestea, Alaska a fost \u00eentotdeauna \u015fi un t\u0103r\u00e2m care nu a \u00eencetat s\u0103 fascineze genera\u0163ii \u00eentregi de scriitori, de la Jack London la Jon Krakauer, fiecare dintre ei observ\u00e2nd anumite caracteristici ale acestui vast spa\u0163iu.<\/strong><\/em>
\nPoveste din Alaska<\/strong>
\nT\u00e2n\u0103ra scriitoare american\u0103 Eowyn Ivey a crescut \u00een Alaska, deci nu va fi o surpriz\u0103 c\u0103 romanul s\u0103u de debut, Copila de z\u0103pad\u0103 (The Snow Child), ap\u0103rut \u00een 2012 \u015fi nominalizat \u00een anul urm\u0103tor la Premiul Pulitzer, are ac\u0163iunea plasat\u0103 tot \u00een acest \u0163inut al z\u0103pezilor. \u00cens\u0103, cumva mai presus de subiectul \u00een sine al c\u0103r\u0163ii, autoarea accentueaz\u0103 \u00eenc\u0103 din primele pagini atmosfera unei lumi specifice, \u00een care totul pare a se desf\u0103\u015fura dup\u0103 alte legi dec\u00e2t cele care guverneaz\u0103 existen\u0163a obi\u015fnuit\u0103 \u00een universul marilor ora\u015fe. Este de-a dreptul uimitoare aceast\u0103 excelent\u0103 intui\u0163ie a lui Ivey, iar modul \u00een care ea construie\u015fte fiecare episod al acestui text demonstreaz\u0103 nu doar o bun\u0103 tehnic\u0103 narativ\u0103 \u015fi o st\u0103p\u00e2nire remarcabil\u0103 a mecanismelor povestirii, ci \u015fi capacitatea de a da substan\u0163\u0103 aerului aparte al unei lumi care, foarte adesea, a fost supus\u0103, chiar \u015fi \u00een literatur\u0103 (sau poate mai ales \u00een literatur\u0103…) unor abord\u0103ri care n-au f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 sublinieze o superficial\u0103 culoare local\u0103.
\nAleg\u00e2nd Alaska drept cadru al romanului s\u0103u, Eowyn Ivey reu\u015fe\u015fte s\u0103 evite multe dintre cli\u015feele care ar fi fost de a\u015fteptat din partea unei autoare aflate la \u00eenceput de drum, dar \u015fi s\u0103 rezolve conving\u0103tor \u015fi eficient multe dintre problemele pe care subiectul ca atare i le ridic\u0103 \u00een fa\u0163\u0103. C\u0103ci punctul de plecare \u015fi deopotriv\u0103 sursa de inspira\u0163ie a pove\u015ftii pe care o relateaz\u0103 fermec\u0103tor Ivey sunt reprezentate de o poveste \u2013 una ruseasc\u0103. \u00cen care protagonista, Snegurocika, se na\u015fte din z\u0103pad\u0103. De altfel, epigraful c\u0103r\u0163ii este preluat din Little Daughter of the Snow de Arthur Ransome, cunoscutul autor britanic care a repovestit frumos, pentru cititorii de limb\u0103 englez\u0103, o serie de basme ruse\u015fti: \u201eNevast\u0103, hai s\u0103 mergem \u00een curtea din spate \u015fi s\u0103 facem o feti\u0163\u0103 de z\u0103pad\u0103; \u015fi poate c-o s\u0103 prind\u0103 via\u0163\u0103 \u015fi o s\u0103 fie fiica noastr\u0103. \u2013 B\u0103rbate, a zis b\u0103tr\u00e2na, nu se \u015ftie ce se poate \u00eent\u00e2mpla. Hai s\u0103 mergem \u00een curte \u015fi s\u0103 facem o feti\u0163\u0103 de z\u0103pad\u0103.\u201c Iar \u00een romanul lui Eowyn Ivey exact asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u2013 de aici \u015fi titlul c\u0103r\u0163ii, desigur: o feti\u0163\u0103 se \u00eentrupeaz\u0103 din z\u0103pad\u0103.
\nDac\u0103 toate acestea par o invita\u0163ie la lectur\u0103 \u00een primul r\u00e2nd pentru cei fascina\u0163i de istorisiri umitoare, magice sau miraculoase, trebuie s\u0103 spunem, \u00eens\u0103, c\u0103 romanul de fa\u0163\u0103 nu e nicidecum un simplu basm actualizat, \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in o istorioar\u0103 decorativ\u0103 pentru adolescen\u0163i. C\u0103ci autoarea, pe l\u00e2ng\u0103 atmosfera pe care o configureaz\u0103 cu o foarte bun\u0103 adecvare a mijloacelor stilistice la ritmul nara\u0163iunii, creeaz\u0103 \u015fi un context aparte pentru \u00eent\u00e2mpl\u0103rile care marcheaz\u0103 existen\u0163a protagoni\u015ftilor s\u0103i. Totul \u00eencepe \u00een anul 1920, \u00een Alaska, nu departe de R\u00e2ul Wolverine. Aici, Mabel \u015fi Jack, pleca\u0163i de doi ani din Pennsylvania, \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi croiasc\u0103 o existen\u0163\u0103 mai bun\u0103, dar \u015fi una care s\u0103-i ajute s\u0103 uite suferin\u0163a pe care o tr\u0103iser\u0103 dup\u0103 ce copilul lor se n\u0103scuse mort. Iar dac\u0103 Jack vorbe\u015fte pu\u0163in \u015fi nu z\u00e2mbe\u015fte niciodat\u0103, \u00eemb\u0103tr\u00e2nind \u00eenainte de vreme, Mabel a ajuns s\u0103 simt\u0103 de-a dreptul la nivel fizic lini\u015ftea care domne\u015fte pretutindeni \u015fi care pare a anula orice \u00eencercare de \u00eensufle\u0163ire a unui t\u0103r\u00e2m aflat sub cvasieterna st\u0103p\u00e2nire a iernii, a z\u0103pezii \u015fi a \u00eentunericului. C\u0103ci aici soarele r\u0103sare t\u00e2rziu, doar pentru a sta c\u00e2teva ore pe cer \u015fi a se retrage apoi gr\u0103bit, l\u0103s\u00e2nd totul sub puterea nop\u0163ilor lungi, \u00een care Mabel nu mai \u015ftie cum s\u0103 scape de g\u00e2ndurile care-i devin, nu e de mirare, din ce \u00een ce mai negre: \u201e\u00ce\u015fi imaginase c\u0103 \u00een lini\u015ftea s\u0103lb\u0103ticiei din Alaska avea s\u0103 fie un calm asem\u0103n\u0103tor cu al z\u0103pezii care cade noaptea, un aer \u00eenc\u0103rcat de promisiuni, dar lipsit de sunete, \u00eens\u0103 nu asta a g\u0103sit. \u00cen schimb, c\u00e2nd m\u0103tura podeaua de sc\u00e2nduri, firele aspre ale m\u0103turii scr\u00e2\u015fneau de parc\u0103 un chi\u0163can cu col\u0163i ascu\u0163i\u0163i i-ar fi ron\u0163\u0103it inima.\u201c
\n\u00cens\u0103, \u00eentr-o noapte (deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, prima noapte a unei noi ierni, \u00een chiar primele ore ale ninsorii care acoper\u0103 totul!), Mabel \u015fi Jack se \u00eensufle\u0163esc pe nea\u015fteptate, ies afar\u0103 \u015fi, ca sub vraja pe care o exercit\u0103 asupra lor fulgii care cad \u00eentr-un dans nebun, construiesc ceea ce pare la \u00eenceput un om de z\u0103pad\u0103. Dar c\u0103ruia, inspirat de acea noapte magic\u0103, Jack \u00eei face un chip dr\u0103g\u0103la\u015f, de feti\u0163\u0103 ce pare a z\u00e2mbi lumii din jur \u2013 \u015fi mai ales celor doi. Care se simt parc\u0103 din nou copii \u015fi se bucur\u0103 de acest moment, \u00eempodobind feti\u0163a de z\u0103pad\u0103 cu fructe de p\u0103dure, mu\u015fchi \u015fi licheni, ce o fac s\u0103 semene din ce \u00een ce mai mult cu o feti\u0163\u0103 adev\u0103rat\u0103, spre \u00eenc\u00e2ntarea creatorilor s\u0103i. A doua zi diminea\u0163a \u00eens\u0103, vraja pare a se fi destr\u0103mat, ceea ce fusese real sub razele lunii \u015fi \u00een str\u0103lucirea z\u0103pezii e, sub lumina soarelui, simpl\u0103 \u00eenchipuire, feti\u0163a de z\u0103pad\u0103 nu mai este, doar c\u00e2teva urme abia z\u0103rite de pa\u015fi mai stau drept m\u0103rturie\u00a0 de-a dreptul iluzorie a neobi\u015fnuitei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din noaptea precedent\u0103. Dar, pentru c\u0103 suntem, a\u015fa cum spuneam de la \u00eenceput, pe un t\u0103r\u00e2m miraculos, unde totul func\u0163ioneaz\u0103 dup\u0103 alte reguli \u015fi urm\u00e2nd alte legi dec\u00e2t \u00een lumea obi\u015fnuit\u0103, \u00een scurt\u0103 vreme se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva nea\u015fteptat, miraculos \u2013 dar deloc inexplicabil \u00een acest context. \u015ei anume, \u00een regiunea aceea \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u015fi neumblat\u0103, apare o feti\u0163\u0103 frumoas\u0103 care seam\u0103n\u0103, cel pu\u0163in \u00een ochii lui Mabel \u015fi Jack, cu feti\u0163a de z\u0103pad\u0103 pe care o construiser\u0103 ei \u00een\u015fi\u015fi. S\u0103 fie realitate sau simpl\u0103 fic\u0163iune? S\u0103 fie \u00eentr-adev\u0103r a\u015fa ori e vorba doar de \u00eenchipuirile unor oameni at\u00e2t de singuri, \u00eenc\u00e2t \u00eencep s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 al\u0103turi de n\u0103lucirile f\u0103urite de imagina\u0163ia lor? Arta lui Eowyn Ivey const\u0103, printre altele, \u015fi \u00een aceea c\u0103 reu\u015fe\u015fte s\u0103 nu spun\u0103 niciodat\u0103 exact cum stau lucrurile. Ea nu \u00eencearc\u0103 s\u0103 explice, ci s\u0103 relateze ceea ce personajele sale tr\u0103iesc \u2013 iar prin asta textul \u00eensu\u015fi se \u00eensufle\u0163e\u015fte \u015fi prinde via\u0163\u0103 a\u015fa cum, poate, cititorul mai sceptic sau marcat de experimentalismul prozei contemporane nici nu s-ar fi a\u015fteptat.
\nDincolo de lumea basmului<\/strong>
\n\u015ei, chiar dac\u0103 ini\u0163ial Jack e deopotriv\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2ntat \u015fi fascinat de strania \u015fi minunata creatur\u0103, Mabel (c\u0103reia sosirea fetei \u00eei aminte\u015fte de o poveste auzit\u0103 \u00een copil\u0103rie) se leag\u0103 de ea ca de fiica pe care \u015fi-a dorit-o mereu \u015fi pe care nu a avut-o niciodat\u0103. \u00cens\u0103 scriitoarea \u015ftie cum s\u0103 creeze suspansul, iar cititorul st\u0103 mereu cu sufletul la gur\u0103, tem\u00e2ndu-se, \u00een unele momente, c\u0103 ac\u0163iunea ar putea lua o turnur\u0103 \u0155 la Angela Carter, iar neobi\u015fnui\u0163ii protagoni\u015fti ar putea c\u0103dea ei \u00een\u015fi\u015fi prad\u0103 nebuniei. Eowyn Ivey relateaz\u0103 atent\u0103 la detalii, dar f\u0103r\u0103 a-\u015fi \u00eenc\u0103rca inutil textul cu am\u0103nunte de prisos, astfel \u00eenc\u00e2t nimic nu pare artificial \u00een istorisirea aceasta. \u00cen plus, autoarea se dovede\u015fte o adev\u0103rat\u0103 maestr\u0103 a ambiguit\u0103\u0163ii. Unele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri pot s\u0103 fie citite, la fel de bine,\u00a0 \u00een mai multe feluri \u015fi, implicit, pot primi interpret\u0103ri diferite. Ivey nu se situeaz\u0103 \u00een mod deliberat de nici o parte, \u00een aceasta const\u0103 \u015fi farmecul Copilei de z\u0103pad\u0103.
\nCartea pune \u00eens\u0103 \u00een discu\u0163ie \u015fi un aspect mai pu\u0163in observat \u00een cronicile (entuziaste, majoritatea) care i-au fost dedicate. \u015ei anume, ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii p\u0103rinte, cum po\u0163i s\u0103 te apropii mai bine exact de acea fiin\u0163\u0103 a visurilor tale pe care, ulterior, va trebui s-o eliberezi tocmai pentru a-i da voie s\u0103-\u015fi tr\u0103iasc\u0103 propriile vise a\u015fa cum consider\u0103 de cuviin\u0163\u0103. Sigur c\u0103 pericolul c\u0103derii \u00een sentimentalismul lacrimogen exist\u0103, \u00eens\u0103 Ivey \u00eel evit\u0103 cu gra\u0163ie, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd, ca autoare, cald\u0103, dar nu exagerat de dulce, \u015fi situ\u00e2ndu-se \u00een permanen\u0163\u0103 pe un soi de grani\u0163\u0103 ce separ\u0103 lumea realit\u0103\u0163ii de cea a imagina\u0163iei, d\u00e2nd consisten\u0163\u0103, \u00een acest fel, am\u00e2ndurora.
\nCopila de z\u0103pad\u0103, cea venit\u0103 parc\u0103 de nic\u0103ieri sau, mai degrab\u0103, cea care se \u00eensufle\u0163ise din toate speran\u0163ele de p\u0103rin\u0163i lipsi\u0163i de copii pe care le nutriser\u0103 ani de zile Mabel \u015fi Jack, r\u0103m\u00e2ne \u00een casa celor doi, fiind crescut\u0103 ca \u015fi cum ar fi fiica lor. Prime\u015fte \u015fi un nume, Faina. Iar Mabel, cea care, imediat dup\u0103 ce cuplul se stabilise \u00een Alaska, sus\u0163inuse c\u0103 nu vrea \u2013 mai exact, nu mai poate \u2013 auzi din nou veselia copiilor pe l\u00e2ng\u0103 casa sa, doar pentru ca \u00een acest fel s\u0103-\u015fi \u00een\u015fele triste\u0163ea \u015fi imensa singur\u0103tate \u015fi s\u0103 nu-\u015fi recunoasc\u0103 spaimele cele mai profunde, ajunge s\u0103 nu mai conceap\u0103 via\u0163a f\u0103r\u0103 frumoasa \u015fi delicata Faina.
\nNumai c\u0103 niciodat\u0103 lucrurile nu sunt at\u00e2t de simple pe c\u00e2t pot p\u0103rea la un moment dat. Iar Copila de z\u0103pad\u0103 a lui Eowyn Ivey nu e o poveste cu z\u00e2ne, autoarea av\u00e2nd grij\u0103 ca cititorul s\u0103 nu uite niciodat\u0103 acest lucru. Cartea nu se va \u00eencheia ca un basm, cu cei trei care \u201eau tr\u0103it ferici\u0163i p\u00e2n\u0103 la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u0163i\u201c, ci doar cu un semn al speran\u0163ei care trebuie p\u0103strat\u0103 orice-ar fi: copilul copilei de z\u0103pad\u0103 r\u0103m\u00e2ne al\u0103turi de Mabel \u015fi Jack. Dar asta nu face altceva dec\u00e2t s\u0103 le aline triste\u0163ea pierderii Fainei, cea care, \u00eentr-o bun\u0103 zi, pe nea\u015fteptate, la fel cum venise, dispare \u00een necuprinsul p\u0103durii. Dovad\u0103 c\u0103, pentru a putea continua s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, p\u00e2n\u0103 \u015fi cele mai frumoase pl\u0103smuiri ale imagina\u0163iei sau ale dorin\u0163ei trebuie eliberate \u015fi l\u0103sate s\u0103 plece.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Eowyn Ivey, Copila de z\u0103pad\u0103, traducere de Veronica D. Niculescu, Ia\u015fi, Editura Polirom, 2012   Alaska \u2013 teritoriul ultimei frontiere, locul unde cei \u00eendr\u0103zne\u0163i \u015fi noroco\u015fi se pot \u00eembog\u0103\u0163i (aproape) peste noapte, dar \u015fi lumea \u00eendep\u0103rtat\u0103 unde multe vise pot deveni realitate. Cel pu\u0163in a\u015fa se spunea \u00een Statele Unite ale Americii \u00een epoca de… Cite\u0219te mai mult »Pove\u015fti, p\u0103rin\u0163i, copii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12647,12646],"class_list":["post-21079","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-copila-de-zapada","tag-eowyn-ivey"],"views":1175,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21079","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21079"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21079\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21079"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21079"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21079"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}