\u00cen articolul de s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 remarcam \u00eensu\u015firile de fin portretist ale lui Niculae Gheran. Psiholog, ziceam, n\u0103scut, nu f\u0103cut, scriitorul \u015fi editorul descifreaz\u0103 \u00een limbaj, \u00een fizionomie, \u00een gesturi \u015fi ceea ce nu se vede \u00een fiin\u0163a \u201ede h\u00e2rtie\u201ca unui autor. Admirabilele portrete din trilogia Arta de a fi p\u0103guba\u015f o dovedesc cu prisosin\u0163\u0103. \u00cen galeria lor se \u00eenscrie \u015fi cel pe care i-l schi\u0163eaz\u0103 istoricului Alexandru Zub, c\u0103ruia i-a editat Bibliografia critic\u0103 a lui Mihail Kog\u0103lniceanu, un manuscris de peste 1.400 de pagini nu lipsit de \u201eprobleme\u201c, cu un termen din limbajul cenzurii de la acea vreme. Apoi Xenopol, Vasile P\u00e2rvan, monografii ce fac parte din fondul principal de valori al istoriografiei \u015fi culturii rom\u00e2ne\u015fti. Iat\u0103-l pe Alexandru Zub, a\u015fa cum l-a cunoscut Niculae Gheran la \u00eenceputul anilor \u201970: \u201eAvea o puritate neobi\u015fnuit\u0103 \u00een priviri \u015fi un z\u00e2mbet dezarmant, cu care abia \u00eendr\u0103znea s\u0103 te contrazic\u0103 sau s\u0103 sublinieze o idee ie\u015fit\u0103 din comun, mai mult ca o scuz\u0103, l\u0103s\u00e2nd mereu comunic\u0103rii o fereastr\u0103 deschis\u0103. Nici un rid nu-i marca trecerea prin infernul deten\u0163iei, iar p\u0103rul blond-auriu \u00eei lumina \u015fi mai pregnant tr\u0103s\u0103turile juvenile. Doar fruntea, nefiresc \u00eencre\u0163it\u0103 continuu, \u00eei tr\u0103da nelini\u015ftea interioar\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-te uneori s\u0103 sim\u0163i c\u0103, de\u015fi al\u0103turi, cotrob\u0103ie cu mintea pe alte coclauri. Alerg\u00e2nd mereu contra cronometru, se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2na parc\u0103 s\u0103 recupereze un timp pierdut. Via\u0163\u0103 de sihastru, \u00eemplinit\u0103 prin carte \u015fi pentru carte, \u00eentr-o lume ostil\u0103 celor h\u0103r\u0103zi\u0163i s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een istoria neamului prin \u00een\u0103l\u0163imea min\u0163ii \u015fi nu prin agoniseala lor…, obi\u015fnui\u0163i s\u0103 lucreze mult \u015fi s\u0103 numere pu\u0163in\u201c.
\n\u015ei, \u00eentr-adev\u0103r, Alexandru Zub s-a aflat mereu departe de orice scop lucrativ. \u00cen drumurile sale europene a achizi\u0163ionat c\u0103r\u0163i cu care a \u00eembog\u0103\u0163it fondul prestigiosului Institut \u201eA.D. Xenopol\u201c din Ia\u015fi, pe care l-a condus cu competen\u0163\u0103 \u015fi discret\u0103 autoritate mul\u0163i ani. A refuzat func\u0163ii importante \u00een perioada c\u00e2nd la conducerea \u0163\u0103rii s-a aflat Conven\u0163ia Democrat\u0103, pentru a-\u015fi onora misiunea \u015fi voca\u0163ia de om de \u015ftiin\u0163\u0103. Sunt fapte \u015fi pozi\u0163ion\u0103ri ce \u00eent\u0103resc tu\u015fele definitorii ale unui portret intelectual \u015fi moral.
\n\u00centr-o zi de toamn\u0103 t\u00e2rzie a anului 1976 l-am cunoscut \u015fi eu direct, nu doar din c\u0103r\u0163i, pe Alexandru Zub. Ne-am dat \u00eent\u00e2lnire chiar la Institutul \u201eA.D. Xenopol\u201c de pe Bulevardul Catargi (atunci Karl Marx), din, vai, imediata vecin\u0103tate a cl\u0103dirii unde a avut loc procesul politic \u00een care a fost condamnat. Avea s\u0103 treac\u0103 apoi pe l\u00e2ng\u0103 ea o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103, \u00een fiecare zi, \u00een drumul s\u0103u spre \u015fi de la institut. Venisem pentru un interviu din seria celor ce le-am publicat \u00een Convorbiri literare \u015fi apoi \u00eentr-un volum. Alexandru Zub m-a primit \u00eentr-un spa\u0163iu auster, ticsit de c\u0103r\u0163i, documente, fi\u015fe or\u00e2nduite \u00een cutii etc. Ceea ce m-a frapat, \u00eentre altele, au fost lini\u015ftea din vocea sa, care stimula dialogul fecund, \u015fi frazarea impecabil\u0103. Citisem monografiile Xenopol \u015fi P\u00e2rvan, ca \u015fi studiul consacrat junimismului (Junimea, implica\u0163ii istoriografice) ce tocmai ap\u0103ruse. Retorica sa mi s-a revelat ca fiind a aceluia\u015fi narator de idei \u015fi portretist pe care \u00eel \u015ftiam din c\u0103r\u0163ile amintite, ca \u015fi din alte texte. Alexandru Zub vorbe\u015fte a\u015fa cum scrie \u015fi scrie a\u015fa cum vorbe\u015fte. Stilul s\u0103u este stringent, expresiv \u015fi de o limpezime de cristal. Citindu-l, ascult\u00e2ndu-l, proape c\u0103 t\u00e2nje\u015fti dup\u0103 o striden\u0163\u0103. Mi s-a p\u0103rut firesc s\u0103 aduc \u00een discu\u0163ie \u015fi ideea necesit\u0103\u0163ii ca istoricul s\u0103 fie \u015fi un narator care s\u0103 captiveze nu doar prin con\u0163inut, ci \u015fi prin stil, de vreme ce istoria este, cum invariabil \u00ee\u015fi \u00eencheie o atractiv\u0103 emisiune la TVR un mai t\u00e2n\u0103r confrate al s\u0103u, cea mai frumoas\u0103 poveste: \u201eExist\u0103 \u2013 mi-a spus atunci academicianul de ast\u0103zi \u2013 cercet\u0103tori ai istoriei care cunosc enorm de multe fapte, dar care se exprim\u0103 anevoie \u015fi trag un profit prea mic din travaliul lor. Probabil c\u0103 unii dintre ei sunt victime ale prejudec\u0103\u0163ii de surs\u0103 pozitivist\u0103 c\u0103 forma ar avea o importan\u0163\u0103 minim\u0103. Eroarea mi se pare evident\u0103. Mari istorici au fost, \u00een acela\u015fi timp, \u015fi mari scriitori. Tacit, Vico, Montesquieu, Gibbon, Ranke, Michelet, Toynbee sunt \u015fi capitole de istorie literar\u0103, ca \u015fi Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Kog\u0103lniceanu, B\u0103lcescu, Hasdeu, Iorga, P\u00e2rvan. Citez \u00een acest sens o m\u0103rturisire a lui N. Iorga: \u00abA\u015f fi vrut din partea mea s\u0103 am mai mult talent poetic pentru a fi mai aproape de adev\u0103r\u00bb. Istoricul \u00abplonjeaz\u0103 \u00een epoca pe care o ia \u00een studiu \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-i surprind\u0103 determin\u0103rile intime, pulsul inefabil. Cu c\u00e2t valen\u0163a artistic\u0103 este mai pronun\u0163at\u0103, cu at\u00e2t el are mai multe \u015fanse de a surprinde pulsul epocii \u015fi de a-l comunica cititorilor, contemporanilor s\u0103i. \u015ei nu numai de a comunica, dar \u015fi de a fi conving\u0103tor\u00bb\u201c.
\n\u00cen deceniile ce au urmat am citit mai ales eseistica de o rafinat\u0103 colocvialitate, pe teme \u015fi subiecte variate, a lui Alexandru Zub, publicat\u0103 \u00een volume sau \u00een periodice de cultur\u0103, ca \u015fi o excelent\u0103 carte de dialog cu Sorin Antohi, intitulat\u0103 Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie \u015fi moral\u0103 \u00een Rom\u00e2nia ce mi s-a p\u0103rut printre cele mai definitorii privind profilul s\u0103u intelectual \u015fi moral. Cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t Zub e mai degrab\u0103 re\u0163inut \u00een a se confesa. Referirile la experien\u0163a carceral\u0103, altminteri discrete, enun\u0163urile, punctele de vedere sunt mereu \u00eenso\u0163ite, a\u015f spune riguros, de analiza lucid\u0103, obiectiv\u0103 \u015fi de respectul pentru adev\u0103r. Istoricul observ\u0103, de pild\u0103, c\u0103 \u201eregimul Ceau\u015fescu, instalat \u00een 1965, n-a fost uniform, c\u0103 protocronismul nu s-a impus de la \u00eenceput, c\u0103 unele erau a\u015ftept\u0103rile din primul deceniu al acestui intersti\u0163iu \u015fi altele dup\u0103 aceea, \u00een momentul c\u00e2nd Ceau\u015fescu a devenit st\u0103p\u00e2nul absolut al statului rom\u00e2n, al partidului, \u015fi a putut s\u0103-\u015fi impun\u0103 dup\u0103 plac voin\u0163a, cu un aparat ce l-a servit cu obedien\u0163\u0103. Trebuie deci s\u0103 facem aceste distinc\u0163ii. Pe de o parte, s\u0103 observ\u0103m c\u0103, \u00een primii ani, a existat o propensiune regenerativ\u0103, de reconsiderare a trecutului, \u00abvalorificarea mo\u015ftenirii\u00bb devenind un program de stat. Aici \u015fi-au f\u0103cut loc oamenii de carte autentici, care au lucrat pe texte, au construit edi\u0163ii p\u00e2n\u0103 la zeci de volume, lucru foarte important pentru o cultur\u0103 relativ nou\u0103 \u00een aceste forme moderne. S-a creat astfel un fundament de care nu s-a putut face abstrac\u0163ie mai t\u00e2rziu, chiar \u015fi \u00een momentele c\u00eend partidul-stat a dorit s\u0103 controleze mai bine domeniul\u201c. \u00cen context, istoricul face trimitere la lucrarea lui Marc Ferro, L\u2019histoire sous surveillance, de unde se poate vedea ce s-a petrecut \u00een privin\u0163a subordon\u0103rii istoriei \u00een Rusia, nu numai \u00een Rusia Sovietic\u0103, ci \u015fi \u00een cea \u0163arist\u0103, dar \u015fi \u00een astfel de condi\u0163ii \u201ea existat \u00eentotdeauna un filon critic, \u015fcoli ce au cultivat libertatea de spirit, rigoarea metodologic\u0103, o adecvare teoretic\u0103 \u00een raport cu c\u00e2mpul disciplinelor despre om \u00een ansamblu. Toate acestea au coexistat, dar \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 prea mic\u0103. De aceea, \u015fi sub regimul comunist (de la noi \u2013 nota mea) a supravie\u0163uit o istoriografie onorabil\u0103, care continua linia lui Xenopol\u201c. C\u00e2t prive\u015fte istoriografia actual\u0103 postdecembrist\u0103 cu ai s\u0103i \u201edemistificatori\u201c, \u00eentre care Lucian Boia, referirile lui Alexandru Zub la \u201ediscursul istoric \u015fi seduc\u0163ia imaginarului\u201c sunt polemice: \u201ePrea mult\u0103 ironie stric\u0103, prea mult negativism stric\u0103, a pune totul \u00een cheie derizorie, atunci c\u00eend omul are nevoie de raport\u0103ri c\u00eet mai solide \u015fi care s\u0103-i asigure o continuitate, este contraproductiv\u201c. \u015ei aminte\u015fte c\u0103 astfel de demersuri le semnala cu \u00eengrijorare, la vremea sa, \u015fi Vasile P\u00e2rvan, autorul Geticii depl\u00e2ng\u00e2nd faptul c\u0103 \u201eprea mul\u0163i \u00een lumea carpato-danubian\u0103 acceptau s\u0103 \u0163op\u0103ie de la o idee la alta, de la un proiect la altul, astfel \u00eenc\u00e2t lucrurile nu se legau, nu aveau minima coeren\u0163\u0103 necesar\u0103 discursului solid, credibil, cu o valabilitate c\u00e2t mai durabil\u0103\u201c. Tema manualelor alternative, a celor de istorie \u00een acest caz, e una dintre cele ce nu pot fi ocolite. Alexandru Zub are toat\u0103 autoritatea s\u0103 se pronun\u0163e \u201ec\u0103 nu oricine are competen\u0163a de a se rosti en historien\u201c, discursul profesioni\u015ftilor fiind \u201esingurul legitim\u201c. Apoi, el observ\u0103 \u015fi postuleaz\u0103: \u201eAm sentimentul c\u0103 discursul istoric trebuie s\u0103 fie elaborat la diverse niveluri, \u00een func\u0163ie de adresant, c\u0103 exist\u0103 un discurs pentru erudi\u0163i (care \u00abiese din arhiv\u0103, ca s\u0103 se \u00eenchid\u0103 \u00een arhiv\u0103\u00bb), pentru istoricii de foarte strict\u0103 aplica\u0163ie, care \u00eel folosesc pentru a nuan\u0163a. Discursul public \u00eens\u0103 are alt rost \u015fi trebuie f\u0103cut cu foarte mult\u0103 precau\u0163ie, pentru a nu produce reac\u0163ii anapoda\u201c. Istoricul trebuie s\u0103 fie \u015fi o con\u015ftiin\u0163\u0103 civic\u0103 \u015fi s\u0103 comunice responsabil cu publicul preocupat de istoria na\u0163ional\u0103, acel public care \u201econtinu\u0103 s\u0103 se intereseze de elemente ale tradi\u0163iei noastre istorice\u201c, de\u015fi \u201edispune de nenum\u0103rate alte oferte de amuzament \u015fi de informare\u201c. Spiritul critic nu \u00eenseamn\u0103 autostigmatizare. \u201eAbia dac\u0103 pot s\u0103-mi explic \u2013 m\u0103rturise\u015fte cu o und\u0103 de am\u0103r\u0103ciune Alexandru Zub \u2013 de ce, dup\u0103 1989, s-a creat o asemenea stare de autodenigrare, de acceptare benevol\u0103 a unor imagini excesiv de negative, nejustificate de o corect\u0103 analiz\u0103 a lucrurilor, o stare r\u0103sp\u00eendit\u0103 cu frenezie \u00een mass-media, care a acaparat deja planeta prin distorsiuni \u015fi reduc\u0163ionisme specifice. S-a ajuns ca mai toat\u0103 lumea s\u0103 fie de acord c\u0103 rom\u00e2nul nu e bun la nimic, c\u0103 trecutul lui nu e dec\u00eet o serie de mistific\u0103ri, c\u0103 nu avem de-a face, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, dec\u00e2t cu tentative de a ne construi \u015fi reconstrui un trecut nedemn\u201c.
\nDac\u0103 istoria este magistra vitae, discursul istoricului trebuie s\u0103 fie \u015fi un act de con\u015ftiin\u0163\u0103. Este tocmai modelul pe care \u00eel reprezint\u0103, prin opera \u015fi atitudinea sa civic\u0103, Alexandru Zub, un mare istoric ajuns \u00een aceast\u0103 cea mai frumoas\u0103 lun\u0103 a toamnei la o v\u00e2rst\u0103 care \u00eei relev\u0103 \u015fi mai mult tinere\u0163ea spiritului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen articolul de s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 remarcam \u00eensu\u015firile de fin portretist ale lui Niculae Gheran. Psiholog, ziceam, n\u0103scut, nu f\u0103cut, scriitorul \u015fi editorul descifreaz\u0103 \u00een limbaj, \u00een fizionomie, \u00een gesturi \u015fi ceea ce nu se vede \u00een fiin\u0163a \u201ede h\u00e2rtie\u201ca unui autor. Admirabilele portrete din trilogia Arta de a fi p\u0103guba\u015f o dovedesc cu prisosin\u0163\u0103. \u00cen… Cite\u0219te mai mult »Alexandru Zub, un model intelectual \u015fi moral<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12124],"class_list":["post-21077","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-zub"],"views":1385,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21077","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21077"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21077\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21077"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21077"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21077"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}