{"id":21062,"date":"2014-10-30T11:37:21","date_gmt":"2014-10-30T09:37:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21062"},"modified":"2014-10-30T11:37:21","modified_gmt":"2014-10-30T09:37:21","slug":"de-la-sinteza-epica-la-fictiunea-postmoderna","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-sinteza-epica-la-fictiunea-postmoderna\/","title":{"rendered":"De la \u201esinteza epic\u0103\u201c la fic\u0163iunea postmodern\u0103"},"content":{"rendered":"

Mihai Zamfir, Scurt\u0103 istorie. Panorama alternativ\u0103 a literaturii rom\u00e2ne,<\/em> edi\u0163ia a doua, rev\u0103zut\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, Polirom-Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, <\/strong>Ia\u015fi-Bucure\u015fti, 2012, 528 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\nUnul dintre lucrurile care s-au repro\u015fat de la \u00eenceput Istoriei critice a literaturii rom\u00e2ne a lui Nicolae Manolescu a fost ignorarea sistematic\u0103 a aparatului critic. Prefa\u0163a propunea, nu f\u0103r\u0103 o anumit\u0103 pomp\u0103, un program teoretic care trecea prin fenomenologia lui Gadamer \u015fi Jauss \u015fi se cupla cu metafora m\u00e2inilor lui Escher. \u00cen schimb, con\u0163inutul propriu-zis al Istoriei dezv\u0103luia mai degrab\u0103 un critic autarhic, pus pe judec\u0103\u0163i apodictice, \u00een defavoarea dialogului cu istoria. De aceea, e surprinz\u0103tor c\u0103 volumul lui Mihai Zamfir, Scurt\u0103 istorie. Panorama alternativ\u0103 a literaturii rom\u00e2ne, ap\u0103rut \u00een 2011-2012 (rev\u0103zut \u015fi ad\u0103ugit deja la a doua edi\u0163ie), nu face dec\u00e2t s\u0103-\u015fi asume cu serenitate aceea\u015fi perspectiv\u0103 \u201enaiv\u0103\u201c, gata s\u0103 pun\u0103 \u00eentre paranteze mai bine de un secol de receptare.
\nSintagma \u201eistorie stilistic\u0103\u201c<\/strong>
\nE drept c\u0103, pe de o parte, Istoria lui Zamfir n-are propor\u0163iile \u015fi mizele Istoriei manolesciene, din moment ce opteaz\u0103 pentru o formul\u0103 abreviat\u0103 \u015fi se \u00eencheie, \u00een acest prim volum, cu poe\u0163ii simboli\u015fti. Reiese din scurta prefa\u0163\u0103 c\u0103 \u201ef\u0103r\u0103 divaga\u0163ii inutile, f\u0103r\u0103 tradi\u0163ionalul aparat de istorie literar\u0103, capitolele c\u0103r\u0163ii vor s\u0103 sintetizeze \u00een c\u00e2t mai pu\u0163ine pagini adev\u0103rurile esen\u0163iale despre un autor\u201c. Nici miza teoretic\u0103 a c\u0103r\u0163ii lui Zamfir nu e at\u00e2t de fastidioas\u0103 ca aceea a colegului de genera\u0163ie, din moment ce premisele ei pot fi reduse la inten\u0163ia de a scrie o istorie stilistic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne. I se pare inutil criticului s\u0103 precizeze chiar \u015fi la ce stilistic\u0103 se refer\u0103. \u015ei ar fi fost extrem de important, mai ales c\u0103 no\u0163iunea de stil, vorba lui Antoine Compagnon, \u201eapar\u0163ine vocabularului curent raportat la literatur\u0103, la acel lexic popular de care teoria literar\u0103 \u00eencearc\u0103 \u00een van s\u0103 se elibereze\u201c (v. Demonul teoriei). E deconcertant pentru cititor s\u0103 constate c\u0103, de-a lungul a celor peste cinci sute de pagini ale c\u0103r\u0163ii, istoricul literar nu simte nevoia s\u0103 citeze vreun stilistician, nici s\u0103 disting\u0103 \u00eentre diferitele accep\u0163iuni ale stilului. Norm\u0103, abatere, func\u0163ie retoric\u0103, ornament, categorie supraindividual\u0103 \u015fi transistoric\u0103, ce e stilul pentru Mihai Zamfir \u015fi la care dintre numeroasele defini\u0163ii ale lui ader\u0103? Singura precizare, din aceea\u015fi prefa\u0163\u0103, nu face dec\u00e2t s\u0103 sporeasc\u0103 misterul: \u201eCartea este o istorie stilistic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne. Asta \u00eenseamn\u0103 un lucru clar: m-am bazat pe faptul c\u0103 doar stilul determin\u0103 valoarea ultim\u0103 a unui scriitor \u015fi c\u0103 doar originalitatea stilistic\u0103 \u00eei asigur\u0103 acestuia perenitatea. Iar stilul unui autor poate fi redus \u00een cele din urm\u0103 la o formul\u0103 lingvistic\u0103. Tot ceea ce, aparent, \u0163ine de un univers de infinit\u0103 bog\u0103\u0163ie (sub aspectul lumilor \u00eenf\u0103\u0163i\u015fate, al ingeniozit\u0103\u0163ii inven\u0163iei, al viziunii filozofice, al experien\u0163ei biografice etc.) este reductibil la un cifru lingvistic \u015fi se \u00eenchide \u00een el\u201c. De remarcat, a\u015fadar, c\u0103, departe de a servi concretiz\u0103rilor terminologice, stilul se asociaz\u0103 aici \u201eperenit\u0103\u0163ii\u201c, \u201evalorii ultime\u201c \u015fi misticii \u201ecifrului lingvistic\u201c. C\u0103 nu orice autor valabil e reductibil la un \u201ecifru lingvistic\u201c, a\u015fa cum postuleaz\u0103 criticul \u00een prefa\u0163\u0103, reiese chiar din capitolele Istoriei sale, care alterneaz\u0103, de fapt, studiul lingvistic cu observa\u0163iile extra-lingvistice.
\nM\u0103 tem c\u0103 prin \u201estil\u201c Mihai Zamfir nu vizeaz\u0103, \u00een fond, dec\u00e2t accep\u0163iunea de bun-sim\u0163 a \u201eparticularit\u0103\u0163ii\u201c sau \u201especificit\u0103\u0163ii\u201c unui scriitor. Moment \u00een care sintagma \u201eistorie stilistic\u0103\u201c a literaturii rom\u00e2ne devine complet inutil\u0103, iar orizontul teoretic al c\u0103r\u0163ii nu-l dep\u0103\u015fe\u015fte pe cel c\u0103linescian: acela de a redacta \u201eo sintez\u0103 epic\u0103\u201c \u00een care gustul istoricului (suveran, f\u0103r\u0103 apelul la ajutoare metacritice) s\u0103 fac\u0103 ordine printre operele valabile estetic. C\u0103, \u00een fond, istoricul literar se \u00eencrede doar \u00een propria subiectivitate, \u00een cea mai pur\u0103 descenden\u0163\u0103 c\u0103linescian\u0103, reiese din m\u0103rturisirea c\u0103 \u201em-am ferit c\u00e2t am putut de c\u0103rturari \u2013 ca \u015fi de farisei\u201c, dar \u015fi din oferirea cheii de lectur\u0103 a Scurtei panorame: \u201eP\u00e2n\u0103 la urm\u0103, galeria mea de portrete s-a transformat \u00eentr-un fel de roman (postmodern, fire\u015fte!) av\u00e2nd 39 de personaje principale \u015fi sumedenie de personaje secundare. Cititorul s\u0103 ia cartea de fa\u0163\u0103 drept ceea ce p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 este \u2013 o vast\u0103 fic\u0163iune. \u015ei \u00eei urez lectur\u0103 pl\u0103cut\u0103\u201c. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 numaidec\u00e2t c\u0103, de la
\nG. C\u0103linescu la M. Zamfir, nu orizontul teoretic al istoriei literare s-a modificat, ci tipul de nara\u0163iune: de la epopee la romanul postmodern.
\nTabula rasa<\/strong>
\nDatorit\u0103 intui\u0163iei critice inegalabile, dar \u015fi a stadiului istoriei noastre literare (virgine, din multe puncte de vedere), lui G. C\u0103linescu \u00eei d\u0103dea m\u00e2na s\u0103 scrie un roman al literaturii rom\u00e2ne. \u00cen schimb, o asemenea \u00eentreprindere e riscant\u0103 din start azi. Deceniile care s-au scurs, extrem de prolifice pentru critic\u0103, sunt esen\u0163iale pentru receptarea majorit\u0103\u0163ii scriitorilor viza\u0163i de Mihai Zamfir \u015fi a-i relua inocent, \u201ecu ochii cititorului de la \u00eenceputul secolului XXI\u201c, nu e dec\u00e2t o iluzie. M\u0103 tem c\u0103 la baza acestei tabula rasa critice st\u0103 falsa premis\u0103 c\u0103 actualizarea unui autor se face prin eliminarea aparatului critic. Or, Scurta istorie reu\u015fe\u015fte s\u0103 demonstreze, din p\u0103cate, exact faptul contrar: c\u0103 tocmai neasumarea dialogului cu critica anterioar\u0103 (cu excep\u0163ia capitolului despre Eminescu, aceasta e total absent\u0103) e responsabil\u0103 de pierderea inform\u0103 a vocii proprii \u00een discursurile celorlal\u0163i. \u00cen plus, nu \u015ftiu c\u00e2t de etic e s\u0103 apelezi la tot pasul la paradigma Biedermeier \u015fi s\u0103 nu-l citezi niciodat\u0103 pe Virgil Nemoianu, s\u0103 discu\u0163i raportul romantism-clasicism \u015fi s\u0103 nu trimi\u0163i la Paul Cornea sau s\u0103 te prefaci c\u0103 Diminea\u0163a poe\u0163ilor, care a tratat destule dintre numele vehiculate aici, n-a fost scris\u0103 \u00eenc\u0103. Lipsa preciz\u0103rilor \u015fi a delimit\u0103rilor de opiniile critice anterioare face ca senza\u0163ia cea mai puternic\u0103 a cititorului Panoramei alternative a literaturii rom\u00e2ne s\u0103 fie aceea de d\u00e9j\u0155 lu. Apropo, la ce reprezint\u0103 \u201ealternativ\u0103\u201c o construc\u0163ie care \u015fi-a propus, orgolios, s\u0103 ignore istoria recept\u0103rii, neintr\u00e2nd, astfel \u00een concuren\u0163\u0103 cu niciun model anterior?
\n\u201eAlternativele\u201c lui Mihai Zamfir sunt de nuan\u0163\u0103 \u015fi nu modific\u0103 \u00een mod substan\u0163ial nici receptarea curentelor, nici imaginea scriitorilor viza\u0163i. Schimbarea paradigmelor \u015fi r\u0103sturnarea diagnosticelor ar fi reclamat, probabil, o angajare mai acut\u0103 \u00een materia operei. Or, \u00een loc s\u0103 fac\u0103 proba acestei angaj\u0103ri, cele treizeci \u015fi nou\u0103 de micromonografii critice dau impresia de survol\u0103ri gr\u0103bite. Prea comod pentru o istorie stilistic\u0103 a literaturii, criticul nu-\u015fi suflec\u0103 niciodat\u0103 m\u00e2necile pentru a p\u0103trunde \u00een m\u0103runtaiele lingvistice ale textelor, ci prefer\u0103 o diagnosticare din fotoliu, igienic\u0103 \u015fi steril\u0103. E suspect de pu\u0163in close reading \u00een aceast\u0103 \u201eistorie stilistic\u0103\u201c tocmai pentru c\u0103 istoricul pare a alege \u00eentotdeauna calea cea mai scurt\u0103 \u015fi mai pu\u0163in costisitoare spre \u201especificul\u201c scriitorului. Nu-i nevoie mai niciodat\u0103 de disec\u0163ie pentru fixarea diagnosticului; e de ajuns scrutarea atent\u0103 a simptomelor, spune printre r\u00e2nduri istoricul literar.
\nCeea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 sentin\u0163ele \u015fi analizele lui Mihai Zamfir sunt inexacte, ci doar c\u0103 ele sunt, cel mai adesea, doar general exacte. Aproape nimeni n-ar mai putea contesta azi faptul c\u0103 Eminescu \u201eface rapid ordine \u00een limba rom\u00e2n\u0103\u201c, c\u0103 Ion Creang\u0103 posed\u0103 un sim\u0163 lingvistic ie\u015fit din comun (\u201e\u00cen paragraful lui Creang\u0103 nu se repet\u0103 niciun cuv\u00e2nt, lexicul este ales cu grij\u0103 maniacal\u0103, pentru a cuprinde cel mai larg evantai cu pu\u0163in\u0163\u0103\u201c) sau c\u0103 Titu Maiorescu este creatorul scriiturii intelectuale autohtone: \u201eAjungem la ceea ce reprezint\u0103 contribu\u0163ia fundamental\u0103 a criticului la dezvoltarea literaturii noastre: prin studiile sale pe teme literare, dar \u015fi pe teme de moral\u0103 sau lingvistic\u0103, Maiorescu a creat \u00een scrisul rom\u00e2nesc un nou stil, pe care l-am putea numi stilul intelectual. Exact, re\u0163inut, uneori iritant prin alura lui avoc\u0103\u0163easc\u0103 \u015fi prin formularea pedant\u0103, el a reprezentat atunci o mare noutate. Traduc\u00e2nd o analiz\u0103 rece, exprimat\u0103 \u00eentr-o sintax\u0103 impecabil\u0103, utiliz\u00e2nd un vocabular nu foarte \u00eentins, dar de mare acurate\u0163e, acest stil c\u0103p\u0103ta vibra\u0163ie pur literar\u0103, de\u015fi textul \u00een care se \u00eencorpora nu f\u0103cea altceva dec\u00e2t s\u0103 analizeze idei. Se \u00eent\u00e2mpla pentru prima oar\u0103 \u00een literele rom\u00e2ne!\u201c.
\n\u201eStilistica\u201c biografic\u0103<\/strong>
\nMai interesante \u015fi mai curajoase sunt, \u00een schimb, pasajele \u00een care Mihai Zamfir renun\u0163\u0103 la identificarea specificit\u0103\u0163ii unui scriitor \u00eentr-un \u201ecifru lingvistic\u201c, \u00een favoarea urm\u0103ririi unei stilistici biografice. Fragmentele de inteligen\u0163\u0103 ascu\u0163it\u0103 din Scurt\u0103 panoram\u0103 surprind, toate, dinamica dintre text \u015fi personalitatea din spatele ei \u2013 nu \u00een descenden\u0163\u0103 sainte-beuvian\u0103, \u00eens\u0103, ci \u00een siajul criticii de identificare geneveze, interesat\u0103 de \u201efigurile\u201c, \u201etemele\u201c sau \u201eobsesiile\u201c unui scriitor. C\u00e2te sunt, analizele stilistice din Scurt\u0103 istorie nu vizeaz\u0103 at\u00e2t textele, c\u00e2t tipologiile umane din spatele lor. Nu degeaba \u00ee\u015fi propune Mihai Zamfir, dup\u0103 cum m\u0103rturise\u015fte \u00een capitolul despre Creang\u0103, \u201electura exact\u0103 a vie\u0163ii scriitorului\u201c. Reticent la bibliografie \u015fi la aparatul critic, istoricul literar nu ocole\u015fte \u00een schimb cozeriile \u015fi anecdoticul vie\u0163ii literare, de\u015fi \u00eei lipse\u015fte pl\u0103cerea c\u0103linescian\u0103 de a b\u00e2rfi. Detaliile concrete din biografiile scriitorilor sunt atrase \u00eentotdeauna spre configurarea unui model care s\u0103 vin\u0103 \u00een \u00eent\u00e2mpinarea operei. Despre Calistrat Hoga\u015f afl\u0103m, de pild\u0103, c\u0103 \u201epare s\u0103 fi fost un mizantrop \u00eenr\u0103it. Dup\u0103 cum rezult\u0103 din propriile sale descrieri \u015fi comentarii, nu s-a sim\u0163it niciodat\u0103 prea bine \u00een prezen\u0163a oamenilor. Pe drumuri de munte reprezint\u0103 o colec\u0163ie de m\u0103rturii ale mizantropiei transformate \u00een stil de existen\u0163\u0103\u201c. \u00cen micromonografia dedicat\u0103 lui \u015etefan Petic\u0103, criticul noteaz\u0103: \u201eDe\u015fi nu figureaz\u0103 \u00een nicio istorie literar\u0103 printre eminescieni, deoarece specificul literaturii sale e cu totul altul, Petic\u0103 r\u0103m\u00e2ne cel mai eminescian dintre to\u0163i poe\u0163ii rom\u00e2ni, ca traiectorie a vie\u0163ii \u015fi ca stil al existen\u0163ei\u201c.
\nGradul de asumare a scrisului, func\u0163ia lui \u00een economia general\u0103 a unei biografii, raportul dintre imaginea de sine configurat\u0103 \u00een oper\u0103 \u015fi imaginea real\u0103 sunt, toate, \u201eteme\u201c preferate ale istoricului literar \u2013 care, absolvit de \u00eendatoririle bibliografice, se simte liber s\u0103 formuleze sentin\u0163e morale cu privire la subiec\u0163ii s\u0103i. Dac\u0103 e o fic\u0163iune, Panorama alternativ\u0103 a literaturii rom\u00e2ne nu e, vai, o fic\u0163iune postmodern\u0103, \u00een care vocea narativ\u0103 \u00ee\u015fi prive\u015fte cu mefien\u0163\u0103 premisele, ci una de secol XIX, \u00een care omniscien\u0163a auctorelui fixeaz\u0103 destinele personajelor. De\u015fi, e drept, un anumit spirit ludic \u00eendulce\u015fte mereu judec\u0103\u0163ile prea ap\u0103sate. Mihai Zamfir se amuz\u0103 s\u0103 constate, la fiecare pas, grandomania lui Maiorescu sau a lui Macedonski, dar \u015fi dorin\u0163a de parvenire a unor Duiliu Zamfirescu, Barbu Delavrancea, B. P. Hasdeu, Al. Odobescu sau Dobrogeanu-Gherea. Istoricul literar deconstruie\u015fte, \u00een relieful unui discurs aparent neutru, c\u00e2teva reputa\u0163ii ale intelectualit\u0103\u0163ii de secol XIX, atunci c\u00e2nd formele f\u0103r\u0103 fond se manifestau acut inclusiv \u00een imaginea public\u0103 a intelectualilor rom\u00e2ni. Spiritul amatoristic mascat de preten\u0163ii enciclopedice se afl\u0103 permanent \u00een vizorul polemic al criticului. De aici, adev\u0103ratele execu\u0163ii, probabil cele mai nete din istoria recept\u0103rii lor, aplicate lui Duiliu Zamfirescu sau B.P. Hasdeu (despre primul afl\u0103m c\u0103 \u201erareori voca\u0163ia profund\u0103 a mediocrit\u0103\u0163ii s-a manifestat \u00een cazul unui scriitor rom\u00e2n cu at\u00e2ta convingere\u201c, \u00een timp ce despre ultimul Zamfir scrie: \u201eA sosit, poate, momentul ca exege\u0163i lipsi\u0163i de geniu s\u0103 aprecieze cu luciditate figura lui Hasdeu \u015fi s\u0103-i m\u0103soare exact dimensiunile\u201c), dar \u015fi palmele ironice cu care istoricul literar m\u00e2ng\u00e2ie cre\u015ftete. Statura lui Al. Odobescu \u00een epoc\u0103 \u2013 \u015fi nu numai \u2013 s-ar datora abilit\u0103\u0163ii criticului \u201ede a se autoproclama specialist \u00een discipline ca \u015fi inexistente la noi \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea, adic\u0103 \u00een istoria artei \u015fi \u00een arheologie\u201c, dar \u015fi unei vie\u0163i ferite de orice griji. Insidios, istoricul literar constat\u0103 c\u0103 Odobescu \u201es-a bucurat de o protec\u0163ie eficient\u0103 din copil\u0103rie p\u00e2n\u0103 la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e: la \u00eenceput, mama, apoi so\u0163ia lui, Sa\u015fa, institu\u0163iile politice \u015fi culturale, ministerele, Academia \u015fi Universitatea, to\u0163i au avut grij\u0103 de Odobescu \u00eentr-o unanimitate pe c\u00e2t de rar\u0103, pe at\u00e2t de impresionant\u0103. \u00cen exact aceia\u015fi ani, c\u00e2nd Eminescu \u015fi Caragiale se aflau la mare distan\u0163\u0103 de luminile rampei \u015fi tr\u0103iau deseori \u00een s\u0103r\u0103cie, lui Odobescu, pururi \u00een avanscen\u0103, \u00eei mergeau toate din plin. O asemenea performan\u0163\u0103 reclam\u0103 nu doar talent, ea reclam\u0103 geniu\u201c.
\nO istorie contrafactual\u0103<\/strong>
\nDe altfel, cartea lui Mihai Zamfir exceleaz\u0103 \u00een m\u0103surarea permanent\u0103 a statutului social al scriitorilor (lucru deloc de neglijat pentru receptarea lor ulterioar\u0103) \u015fi \u00een imaginarea unei istorii contrafactuale. Subtil\u0103 e, de pild\u0103, paralela dintre destinul deschiz\u0103torilor de drum \u00eentr-ale poeziei, respectiv ale prozei, al lui Vasile Alecsandri \u015fi al lui Nicolae Filimon (primul, \u201eun rege al poeziei\u201c, care s-a bucurat de toate onorurile epocii; al doilea, un func\u0163ionar discret, de succes postum), dar \u015fi cea (ve\u015fnic\u0103!) dintre Eminescu \u015fi Macedonski. Drumurile lor \u00eencruci\u015fate \u00een acela\u015fi an, 1870, la Viena, se despart radical: primul decide s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, din punct de vedere poetic, \u00een spa\u0163iul german hipnotic, \u00een timp ce al doilea se \u00eendreapt\u0103 c\u0103tre zonele mai plastice, dar mai superficiale, ale Mediteranei. Jocul de-a \u201ece-ar fi dac\u0103\u201c \u00eenso\u0163e\u015fte nara\u0163iunea lui Mihai Zamfir de la un cap\u0103t p\u00e2n\u0103 la altul, l\u0103rgind aria de specula\u0163ie. \u201eDac\u0103 ar fi murit odat\u0103 cu Eminescu, Macedonski intra \u00een istoria literaturii noastre cel mult cu statura unui Dep\u0103r\u0103\u0163eanu, indiscret \u015fi agitat, exasperat de ambi\u0163ii f\u0103r\u0103 acoperire\u201c, \u00ee\u015fi imagineaz\u0103 criticul. \u00cen schimb, probabil c\u0103 poezia interbelic\u0103 ar fi ar\u0103tat altfel dac\u0103 Dimitrie Anghel sau \u015etefan Petic\u0103 n-ar fi disp\u0103rut prematur. Ultimul r\u0103m\u00e2ne, dup\u0103 Mihai Zamfir, cel mai mare poten\u0163ial r\u0103mas nemanifestat \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, \u201ecazul ei cel mai tragic\u201c.
\nAstfel \u00eenc\u00e2t se poate spune c\u0103, dac\u0103 nu inoveaz\u0103, cartea lui Mihai Zamfir replaseaz\u0103 inteligent accente: face ordine \u015fi spune r\u0103spicat acolo unde critica \u015fi istoria noastr\u0103 literar\u0103 s-au pierdut \u00een apendice \u015fi \u00een note de subsol. Cine se a\u015fteapt\u0103, \u00eens\u0103, la istorie literar\u0103 actualizat\u0103 bibliografic \u015fi profund\u0103 analitic, a\u015fa cum c\u0103r\u0163ile anterioare ale profesorului bucure\u015ftean ar fi legitimat-o, va fi dezam\u0103git. Panorama alternativ\u0103 a literaturii rom\u00e2ne \u0163ine de o paradigm\u0103 datat\u0103 a genului (greu de g\u0103sit \u00een alte culturi contemporane), \u00een care visul \u201epurist\u201c de a reduce la esen\u0163e, de a cita c\u00e2t mai pu\u0163in \u015fi de a ignora, pe c\u00e2t posibil, contribu\u0163iile anterioare decredibilizeaz\u0103, din p\u0103cate, mare parte din discurs. Multe observa\u0163ii ale criticului, fie c\u0103 \u0163in de \u201estilistica\u201c textului sau a biografiei, neaprofundate \u015fi neintegrate unui circuit critic, r\u0103m\u00e2n frumoase ipoteze de lucru, care ar avea nevoie de clarific\u0103ri ulterioare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mihai Zamfir, Scurt\u0103 istorie. Panorama alternativ\u0103 a literaturii rom\u00e2ne, edi\u0163ia a doua, rev\u0103zut\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, Polirom-Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Ia\u015fi-Bucure\u015fti, 2012, 528 p.   Unul dintre lucrurile care s-au repro\u015fat de la \u00eenceput Istoriei critice a literaturii rom\u00e2ne a lui Nicolae Manolescu a fost ignorarea sistematic\u0103 a aparatului critic. Prefa\u0163a propunea, nu f\u0103r\u0103 o anumit\u0103 pomp\u0103, un… Cite\u0219te mai mult »De la \u201esinteza epic\u0103\u201c la fic\u0163iunea postmodern\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12623,12622,5988,12621],"class_list":["post-21062","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-istorie-stilistica","tag-stilistica-biografica","tag-mihai-zamfir","tag-scurta-istorie"],"views":1497,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21062","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21062"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21062\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21062"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21062"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21062"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}