{"id":21056,"date":"2014-10-30T11:26:11","date_gmt":"2014-10-30T09:26:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21056"},"modified":"2014-10-30T11:26:11","modified_gmt":"2014-10-30T09:26:11","slug":"receptorul-convulsiv","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/receptorul-convulsiv\/","title":{"rendered":"Receptorul convulsiv"},"content":{"rendered":"

\u00cenc\u0103 din antichitatea aristotelic\u0103 opiniile despre art\u0103, oric\u00e2t de timide, de sumare, au mizat pe \u201emisterele\u201c func\u0163ionale a dou\u0103 concepte estetice: creatorul operei, adic\u0103 artistul, \u015fi contemplatorul acesteia. Este dificil de stabilit cu maxim\u0103 rigoare care dintre cele dou\u0103 concepte a s\u0103rit primul \u00een scen\u0103 \u015fi s-a remarcat, auzindu-i-se vocea de la distan\u0163\u0103.<\/strong><\/em>
\nTreptat, cam de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea \u00eencoace, apele au \u00eenceput s\u0103 se mai limpezeasc\u0103, dar s-au \u015fi complicat foarte mult. Pe de o parte, lansarea de c\u0103tre germanul Alexander Baumgarten a Aestheticii, ca disciplin\u0103 teoretic\u0103 sistematic\u0103, pe de alta, \u00eenchegarea treptat\u0103 a unor metodologii literar-artistice (predomin\u00e2nd cele literare), cu ample \u015fi sofisticate argument\u0103ri de c\u0103tre fenomenologie, structuralism, semiotic\u0103, tematism, textualism etc., \u00een cursul secolului al XX-lea, toate la un loc, cu abord\u0103ri variate, din diverse unghiuri, au lansat teoretiz\u0103ri sistematice, unele cu r\u0103sunet, despre virtu\u0163ile creatoare ale artistului \u015fi despre complicata spiritualitate a contemplatorului operei de art\u0103. C\u00e2t \u015fi despre rela\u0163iile, despre \u201e\u00eenfr\u0103\u0163irea\u201c dintre artist \u015fi contemplator, dar \u015fi despre specificitatea distan\u0163\u0103rii lor.<\/strong><\/em>
\nMult\u0103 vreme, celui ce vine \u00een contact cu opera de art\u0103 i s-a zis contemplator \u015fi spectator. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu aceste dou\u0103 concepte, estetica clasic\u0103 \u2013 mai ales cea german\u0103 \u2013 c\u00e2t \u015fi unele teorii literar-artistice au elaborat un spectaculos edificiu spiritual despre emo\u0163ia estetic\u0103 \u015fi emo\u0163ia artistic\u0103.
\nC\u00e2t\u0103 vreme contemplatorului operei de art\u0103 i s-a spus astfel, el a fost \u00een\u0163eles mai ales ca un privitor pasiv, ca la panoram\u0103, a unei opere create de un \u201eDumnezeu\u201c: Artistul, cu misterele lui insondabile. Cu mici diferen\u0163e de la o concep\u0163ie la alta, emo\u0163ia artistic\u0103 a contemplatorului, oric\u00e2t de dotat\u0103 \u015fi generoas\u0103, nu prea reu\u015fe\u015fte s\u0103 sar\u0103 peste gardul unei gr\u0103dini \u00eenmiresmate, plin\u0103 de flori. Dar cu un grad ridicat de pasivitate, \u00een sensul c\u0103 cel ce amiroase \u015fi contempl\u0103 aceste flori, este doar un spectator admirator, ce se uit\u0103 \u201etr\u0103snit\u201c \u00een gura artistului.
\nApoi, treptat, lucrurile s-au complicat, \u015fi chiar dac\u0103 conceptele contemplator \u015fi spectator n-au disp\u0103rut cu totul, ele s-au retras, tacit, spre c\u00e2te un col\u0163, ca cenu\u015f\u0103resele. \u00cen locul acestor concepte a intrat \u00een scen\u0103, cu mare pomp\u0103 teoretic\u0103 \u2013 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi \u2013 un altul, deosebit de fecund \u015fi ni\u0163el arogant: Receptorul… Cu majuscul\u0103, c\u0103 a\u015fa se tot prezint\u0103 el.
\nDeosebirea dintre contemplator \u015fi receptor este esen\u0163ial\u0103. Dac\u0103 primul a fost, teoretice\u015fte vorbind, \u00een\u0163eles \u015fi promovat mai cu seam\u0103 ca un admirator pasiv al operei, a\u015fa, un fel de \u201emur\u0103-n gur\u0103\u201c, receptorul, concept nespus de ambi\u0163ios, profund modern, s-a lep\u0103dat de pasivitatea tradi\u0163ional\u0103 \u015fi \u2013 c\u00e2teodat\u0103 g\u0103l\u0103gios \u015fi arogant \u2013 a \u00eenceput s\u0103 pretind\u0103 c\u0103 \u015fi el e creator. Poate c\u0103 r\u0103sun\u0103toarea teorie a conota\u0163iei artistice nu s-ar fi n\u0103scut \u015fi nu ar fi devenit at\u00e2t de func\u0163ional\u0103 \u00een ansamblul metodologiilor estetice \u015fi literar-artistice din secolul al XX-lea dac\u0103 ea n-ar fi avut drept impuls fundamental ideea creativit\u0103\u0163ii receptorului.
\nReceptorul este un contemplator c\u0103ruia i-au crescut ac\u0163iunile. Dar \u015fi orgoliul… Cam prea mult, \u00eemp\u0103un\u00e2ndu-se cu ceva, ce nu poate avea… Adic\u0103?… Mai toate teoriile din secolul XX \u2013 \u015fi cele dinspre estetic\u0103, \u015fi cele de istorie \u015fi critic\u0103 literar-artistic\u0103 \u2013 ce ridic\u0103 \u00een sl\u0103vi virtu\u0163ile receptorului au tins s\u0103 a\u015feze calit\u0103\u0163ile de creator ale acestuia \u00een contact cu opera de art\u0103, cam pe aceea\u015fi linie, cam \u00een aceea\u015fi \u201eoal\u0103\u201c, cu misterioasele puteri creatoare ale artistului \u00eensu\u015fi. Cu fel \u015fi fel de argument\u0103ri, care de care mai sofisticate \u015fi mai preten\u0163ioase, infatuatul receptor modern a fost \u00eenzestrat, p\u00e2n\u0103 la refuz, cu disponibilit\u0103\u0163i \u2013 zise \u2013 \u201ecreatoare\u201c. Ignor\u00e2ndu-se, \u00een chip surprinz\u0103tor, \u00een procesul amplelor virtualiz\u0103ri conotative, un adev\u0103r, deopotriv\u0103 elementar \u015fi fundamental. \u015ei anume: opera de art\u0103 nu poate avea dec\u00e2t un singur demiurg, un singur \u201eDumnezeu\u201c atotputernic: Artistul. Receptorul este un \u201ecreator\u201c de plan secund, ba chiar secundar. Receptorul \u00ee\u015fi exercit\u0103 \u201ecreativitatea\u201c pe o oper\u0103 gata f\u0103cut\u0103, r\u0103s\u0103rit\u0103 din retortele imagina\u0163iei \u015fi ale fanteziei, Altcuiva. Din p\u0103cate, receptorul, prea plin de sine, iese la podi\u015fc\u0103 \u015fi d\u00e2nd \u201eglorios\u201c din m\u00e2ini \u015fi din gur\u0103 uit\u0103 \u2013 probabil, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea \u2013 c\u0103 dup\u0103 r\u0103zboi mul\u0163i viteji s-arat\u0103.
\nDin cauza acestui exces de \u00eencredere \u00een virtualit\u0103\u0163ile \u201ecreatoare\u201c ale receptorului, uneori \u2013 \u00een zilele noastre \u2013 critici \u015fi istorici literari de prestigiu, \u00een calitatea lor de receptori de art\u0103, bat, c\u00e2teodat\u0103, c\u00e2mpii, neglij\u00e2nd ori sanc\u0163ion\u00e2nd opere de mare valoare. Tocmai pentru c\u0103 se dau prea mari cu gusturile lor \u201ecreatoare\u201c, conotative, p\u00e2n\u0103 \u00een zarea f\u0103r\u0103 limite.
\nNe\u00eendoios, un receptor cultivat, cu gust ales, penetrant, poten\u0163eaz\u0103 valoarea operei de art\u0103 \u015fi deschide, generos, u\u015file ei. Dar nu \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t s\u0103-i intre \u00een cap c\u0103 se poate trage de \u015fireturi cu Artistul-Demiurg. S-a mers p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t \u2013 cum se \u015ftie \u2013 s-a acreditat de c\u0103tre unele variante ale textualismului, mai ales \u00een Fran\u0163a, ideea c\u0103 o oper\u0103 literar\u0103 se poate na\u015fte \u015fi scrie f\u0103r\u0103 autor. Din fericire, astfel de opinii n\u0103stru\u015fnice au intrat repede \u00een neant.<\/p>\n

*<\/p>\n

\u015ei ce-i cu receptorul convulsiv? Ce ne \u00eendrept\u0103\u0163e\u015fte s\u0103 aducem \u00een scen\u0103 atare determinare?
\n\u00cenainte de orice altceva a\u015f spune c\u0103 receptorul convulsiv reprezint\u0103 o deformare \u00een exces, un soi de senzoriomanie a ini\u0163iativelor \u201ecreatoare\u201c ale receptorului. \u00centr-un eseu anterior, intitulat Dialogurile lui Platon \u015fi dilemele identit\u0103\u0163ii frumosului (Cultura, 24.VII.2014), \u00eel citam la un moment dat pe esteticianul italian contemporan Mario Perniola, care propune \u2013 pentru zilele pe care le tr\u0103im \u2013 conceptul de \u201efrumos convulsiv\u201c. Coment\u00e2nd aceast\u0103 sintagm\u0103, ar\u0103tam c\u0103 ea este sugestiv\u0103 \u00een sensul c\u0103 reflect\u0103 o anume orientare a atitudinilor estetice ie\u015fite din \u0163\u00e2\u0163\u00e2ni, ce spulber\u0103 echilibrul spiritual. Mi s-a p\u0103rut totodat\u0103 surprinz\u0103tor c\u0103 un estetician profesionist de talia lui Perniola chiar sus\u0163ine \u015fi promoveaz\u0103 entuziast atare concept ultrag\u0103l\u0103gios.
\nRaportat\u0103 la arta zilelor noastre, sintagma conceptual\u0103 avansat\u0103 de Mario Perniola, face \u2013 cred \u2013 posibil\u0103 perceperea unei alte ipostaze de natur\u0103 estetic\u0103, extrem de g\u0103l\u0103gioas\u0103, chiar agresiv\u0103, cea a receptorului convulsiv.
\nSpre a m\u0103 face c\u00e2t mai bine \u00een\u0163eles, voi relata o p\u0103\u0163anie pe pielea proprie. \u00cen prim\u0103vara lui 2014 cineva m-a invitat la un spectacol muzical \u00een aer liber. Undeva, \u00een Capital\u0103, \u00eentr-un imens spa\u0163iu liber, Taraful din Clejani, dominat \u2013 profund armonios \u2013 de viori, sus\u0163inea un spectacol folcloric de muzic\u0103 tradi\u0163ional\u0103.
\nCe c\u0103uta un b\u0103tr\u00e2n ca mine la un atare spectacol \u00een aer liber, unde se \u00eenghesuie de obicei tineretul? Simplu… Ca estetician de meserie am sus\u0163inut prin c\u0103r\u0163ile mele, ori de c\u00e2te ori am avut prilejul, identitatea folclorului muzical rom\u00e2nesc, pentru originalitatea armoniilor sale. \u015ei m-am dus \u015fi eu s\u0103 v\u0103d \u201ela fa\u0163\u0103\u201c \u015fi s\u0103 ascult pe viu Taraful din Clejani, pe care-l admirasem numai din \u00eenregistr\u0103ri… Veniser\u0103 acolo, \u00een acel amurg prim\u0103v\u0103ratec, s\u0103-i asculte pe vesti\u0163ii \u015fi emancipa\u0163ii \u201el\u0103utari\u201c c\u00e2teva mii de oameni, de toate v\u00e2rstele, nu numai tineri. Eram uimit \u015fi \u00eenc\u00e2ntat c\u0103 potop de lume, de la copii p\u00e2n\u0103 la mo\u015fnegi ca mine, \u00eenc\u0103 iubesc cu ardoare identitatea folclorului muzical rom\u00e2nesc… Numai c\u0103, \u00een clipa \u00een care echipa \u015fi-a luat av\u00e2nt, \u00eencep\u00e2nd concertul, uria\u015fa mul\u0163ime a ascult\u0103torilor s-a dezl\u0103n\u0163uit \u00eentr-un urlet apocaliptic, ca \u00een spaimele unui bombardament… Cu m\u00e2inile ridicate c\u0103tre cerul, ce \u00eencepuse s\u0103 se \u00eentunece… Mii de m\u00e2ini spasmodice, ca \u00eentr-o rug\u0103ciune \u00eenfrico\u015fat\u0103, \u015fi r\u0103cnind din guri c\u0103scate \u015fi str\u00e2mbate, ca \u00een picturile lui Bosch… Se desl\u0103n\u0163uise iadul pe p\u0103m\u00e2nt… Receptorul convulsiv intrase, \u201egrandios\u201c, \u00een ac\u0163iune…
\nNu-mi venea s\u0103 cred… M-am furi\u015fat printre convulsiile acelea c\u00e2t mai \u00een fa\u0163\u0103, s\u0103 pot asculta, fie \u015fi par\u0163ial, armoniile viorilor acelor l\u0103utari de rang… Degeaba, \u00eens\u0103.
\nProbabil, mi se va r\u0103spunde: \u201ea\u015fa-i, ast\u0103zi, s\u0103 te obi\u015fnuie\u015fti, nene!\u201c… Da?… P\u0103i, atunci, ne putem, cumva, a\u015ftepta ca, nu peste mult timp, la auzul Sonatei lunii a lui Beethoven, hoarda dezl\u0103n\u0163uit\u0103 s\u0103 destrame zidurile s\u0103lii de concert?… Desigur, Taraful din Clejani nu face posibil\u0103 vreo compara\u0163ie, din nici un punct de vedere, cu o capodoper\u0103 a muzicii clasice. \u00cens\u0103, armoniile muzicii folclorice \u2013 dac\u0103 sunt autentice \u2013 \u00ee\u015fi au \u015fi ele clasicitatea lor, \u00een contact cu care nu te po\u0163i dezl\u0103n\u0163ui haotic, parc\u0103 \u0163i-ar fi s\u0103rit ursul \u00een spinare. Una e s\u0103 se aplaude \u2013 oric\u00e2t de insistent \u2013 \u00een chip clasic, civilizat, la finalul unei piese, al unui concert, \u015fi cu totul alta s\u0103 se zbiere asurzitor, b\u00e2\u0163\u00e2ind convulsiv din m\u00e2ini, din picioare \u015fi din alte p\u0103r\u0163i ale corpului, pe \u00eentreg parcursul execut\u0103rii unei piese muzicale, gener\u00e2ndu-se nu o emo\u0163ie artistic\u0103, ci un bruiaj dezordonat, aberant \u015fi primitiv. La asemenea spectacole cu receptori spasmodici, convulsivi, ai senza\u0163ia c\u0103 te afli \u00eentr-o aren\u0103 s\u0103lbatic\u0103 unde se lupt\u0103 gladiatori sorti\u0163i pieirii.
\nCe se \u00eent\u00e2mpl\u0103, deci?
\n\u00cen contextul \u00een care receptorului \u201eglobalizant\u201c al artei din zilele noastre i-a intrat \u00een cap c\u0103 el poate orice \u00een contact cu arta, c\u0103 trebuie s\u0103 poat\u0103 orice, \u015fi pe fondul unei despiritualiz\u0103ri masive a culturii c\u0103tre o senzoriomanie devastatoare, convulsiile contactelor cu exprim\u0103rile artei \u015fi-au luat av\u00e2nt. Ele sunt \u201ela ordinea zilei\u201c mai cu seam\u0103 \u00een muzica vedetist\u0103, manelizant\u0103, \u201e\u0155 la Jackson\u201c. Michael Jackson a fost, ne\u00eendoielnic, un geniu, \u00eens\u0103 mi se pare \u2013 risc\u00e2nd s\u0103-i sup\u0103r pe admiratorii s\u0103i \u2013 c\u0103 a fost genial nu at\u00e2t \u00een muzic\u0103, c\u00e2t \u00een armoniile dansului, prea des sc\u0103rpin\u00e2ndu-se, insinu\u00e2nd, undeva \u2013 nu-i a\u015fa ? \u2013 sexy \u015fi \u00eennebunind, pe aceast\u0103 cale, tineretul receptor.
\n\u00cen umbr\u0103 p\u00e2nde\u015fte o \u00eentrebare c\u0103reia nu i se poate \u00eentoarce spatele: toat\u0103 povestea asta cu interven\u0163ia \u201ecreatoare\u201c a receptorului e cumva un soi de \u201eteoria chibritului\u201c? Pentru c\u0103 cei care \u2013 \u00een problem\u0103 \u2013 au ie\u015fit \u015fi continu\u0103 s\u0103 ias\u0103 la \u00eenaintare, nu sunt receptorii \u00een\u015fi\u015fi, ci al\u0163ii le pun \u00een spinare virtu\u0163i \u201ecreatoare\u201c. Adic\u0103 ni\u015fte teoreticieni specializa\u0163i: esteticieni, critici, istorici ai literaturii \u015fi artei \u015fi alte c\u00e2teva categorii de teoreticieni. La anumite tipuri de spectacole muzicale din zilele noastre, la care particip\u0103 mii de oameni de toate v\u00e2rstele \u015fi de toat\u0103 m\u00e2na, manifestarea ca o hoard\u0103 dezl\u0103n\u0163uit\u0103 pe \u00eentreg parcursul spectacolului, de vibreaz\u0103 geamurile ca la cutremur, fire\u015fte c\u0103 atare convulsii nu sunt o consecin\u0163\u0103 nemijlocit\u0103 \u015fi con\u015ftient\u0103 a ideii despre virtu\u0163ile \u201ecreatoare\u201c ale receptorului care s\u0103 fie tr\u0103it\u0103 chiar de c\u0103tre receptorii \u00een\u015fi\u015fi. Mul\u0163i, ba chiar foarte mul\u0163i dintre acei receptori nici n-au auzit vreodat\u0103 de atare idee… \u015ei atunci?… Chestiunea se impune s\u0103 fie subsumat\u0103, nuan\u0163at unei atmosfere senzoriomane a vremii, una deformat\u0103 cultural, din perspectiva c\u0103reia receptorilor artei li s-a inculcat, tacit, convingerea c\u0103 li se poate permite orice, c\u0103 sunt \u015fi ei oleac\u0103 \u201edemiurgi\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cenc\u0103 din antichitatea aristotelic\u0103 opiniile despre art\u0103, oric\u00e2t de timide, de sumare, au mizat pe \u201emisterele\u201c func\u0163ionale a dou\u0103 concepte estetice: creatorul operei, adic\u0103 artistul, \u015fi contemplatorul acesteia. Este dificil de stabilit cu maxim\u0103 rigoare care dintre cele dou\u0103 concepte a s\u0103rit primul \u00een scen\u0103 \u015fi s-a remarcat, auzindu-i-se vocea de la distan\u0163\u0103. Treptat, cam… Cite\u0219te mai mult »Receptorul convulsiv<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[12612,12615,12614,12613],"class_list":["post-21056","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-contemplare","tag-emotia-artistica","tag-estetica-clasica","tag-receptare"],"views":1371,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21056","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21056"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21056\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21056"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21056"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21056"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}