{"id":21046,"date":"2014-10-30T11:11:04","date_gmt":"2014-10-30T09:11:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21046"},"modified":"2014-10-30T11:11:04","modified_gmt":"2014-10-30T09:11:04","slug":"cautati-l-pe-eftimie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cautati-l-pe-eftimie\/","title":{"rendered":"C\u0103uta\u0163i-l pe Eftimie!"},"content":{"rendered":"<p>Cum am v\u0103zut \u00eentr-un num\u0103r precedent, Dacia literar\u0103 r\u0103m\u00e2ne ast\u0103zi una dintre prea pu\u0163inele reviste ale c\u0103rei pagini \u201erespir\u0103\u201d natural, firesc \u015fi f\u0103r\u0103 crampe ostile ori pusee de grea\u0163\u0103 \u00een aerul vechi al trecutului istoric \u015fi na\u0163ional: e, din acest punct de vedere, de o fidelitate exemplar\u0103 Introduc\u0163iei la Dacia literar\u0103, marele program de unire \u015fi regenerare prezentat de Mihail Kog\u0103lniceanu \u00een primul num\u0103r al publica\u0163iei ce a c\u0103zut repede sub cenzura acelui timp, bucur\u00e2ndu-se, \u00een schimb, de o mare \u015fi inepuizabil\u0103 posteritate. Pagini ca acelea dedicate lui Amfilohie Hotiniul din al XVIII-lea veac, precum \u015fi \u201eCronicii de la Fr\u0103t\u0103u\u0163ii Noi\u201d a cronicarului Urechie cu \u201escene\u201d din primul r\u0103zboi mondial \u00eentr-un sat bucovinean de la 1914-1918 urmeaz\u0103 cu rar\u0103 fidelitate porunca lui Kog\u0103lniceanu din amintita Introduc\u0163ie. Se adaug\u0103 elocvent \u00een acela\u015fi num\u0103r aniversar (7-8\/2014) evocarea lui Liviu Papuc a ceremoniilor de omagiere a lui Vasile Alecsandri la 15 octombrie 1906, cu ocazia inaugur\u0103rii impresionantei statui ce domin\u0103 \u015fi azi pia\u0163a Teatrului Na\u0163ional din Ia\u015fi, ca \u015fi paginile lui Traian Diaconescu despre \u201eun hidalgo \u00eent\u00e2rziat\u201d, ilustrul romanist \u015etefan Cuciureanu. De un interes special, chiar excep\u0163ional g\u0103sesc c\u0103 sunt paginile consacrate de Iulian Marcel Ciubotaru unui misterios Eftimie, cronicarul oficial al lui Alexandru L\u0103pu\u015fneanu, ieromonahul de la C\u0103priana asupra originii \u015fi traseului c\u0103ruia istoricii n-au c\u0103zut \u00eenc\u0103 de acord. Exist\u0103 patru egumeni cu numele Eftimie la mijlocul secolului al XVI-lea, unul dintre ei fiind considerat, \u015fi de N. Iorga, \u201edintre cei mai mari oameni de cultur\u0103 ai \u0163\u0103rii Moldovei\u201d din acel secol. Un personaj fabulos \u015fi enigmatic acest Eftimie ce-\u015fi \u201eascunde\u201d identitatea \u015fi fuge p\u00e2n\u0103 azi \u2013 mai ales azi! \u2013 de ochii celor ce-l caut\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 pune m\u00e2na pe el. S-ar prea putea ca \u201e\u00eend\u0103r\u0103tnicia\u201d cu care acest Eftimie \u00ee\u015fi ascunde \u015fi p\u0103streaz\u0103 secret\u0103 identitatea s\u0103 fie un simptom: al fugii trecutului de prezentul din ce \u00een ce mai global \u015fi mai \u201eglobalizant\u201d \u00een care el, acest trecut, nu-\u015fi mai g\u0103se\u015fte locul. Excluziunea istoriei ce a fost din prezentul ce \u201ese face\u201d cu ignorarea contribu\u0163iei \u015fi \u00een lipsa mul\u0163ilor \u201eEftimie\u201d din vremea L\u0103pu\u015fneanului transform\u0103 \u00eentr-o parabol\u0103 profund semnificativ\u0103 aceast\u0103 absen\u0163\u0103 a lor: o parabol\u0103 \u00een care eroii istoriei na\u0163ionale, \u201eactan\u0163ii\u201d \u015fi \u201escribii\u201d ei \u00eencep s\u0103 se retrag\u0103, se ascund \u015fi o rup la fug\u0103, care \u00eencotro, de cei ce vor s\u0103-i uite \u015fi nu-i mai pre\u0163uiesc. E, desigur, doar ipoteza unei parabole sau pove\u015fti \u00een care se f\u0103cea c\u0103, \u00een mari cohorte sau unul c\u00e2te unul, eroii istoriei, din ce \u00een ce mai \u00eensingura\u0163i \u015fi umili\u0163i de prezentul global ce-i soarbe ca un uria\u015f aspirator de praf \u015fi pulbere, \u00eencep s\u0103 se revolte \u00eempotriva lui \u015fi, ca acest Eftimie misterios \u015fi de neg\u0103sit din al XVI-lea veac, ne \u00eentorc spatele, retra\u015fi \u00een cine \u015ftie ce sih\u0103strie de neg\u0103sit. Fapt este c\u0103, \u00een prezent, pu\u0163ini Columbi se mai nevoiesc cu re-descoperirea \u015fi asumarea acestui trecut cu eroii lui na\u0163ionali dintr-o \u201eAmeric\u0103\u201d din ce \u00een ce mai \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u015fi mai pierdut\u0103. \u201eGlobalizarea\u201d \u2013 spune dna Elvira Sorohan \u2013 \u201espre care suntem manipula\u0163i cu acea political correctness \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat\u0103 de oportuni\u015ftii interna\u0163ionali\u015fti, nu sperie at\u00e2t individul, singular, c\u00e2t preocup\u0103 Statul na\u0163ional redus la o pozi\u0163ie secundar\u0103 de marile puteri, care fac din globalizare un profit. \u00cemi iubesc \u0163ara, limba, cultura na\u0163ional\u0103 \u015fi toate valorile locului&#8230; Dispre\u0163uiesc pe rom\u00e2nii care strig\u0103 c\u0103 s-au s\u0103turat de Rom\u00e2nia. Nu \u0163ara e de vin\u0103, ci v\u00e2ndu\u0163ii care o reneag\u0103, nu fac nimic pentru ea, dar o locuiesc \u015fi \u00eei m\u0103n\u00e2nc\u0103 p\u00e2inea trudit\u0103 de \u0163\u0103ran.\u201d Despre globalizare \u015fi \u201epolitical correctness\u201d care turtesc identitatea na\u0163ional\u0103 \u015fi \u015fterg urmele din ea ale bietului \u201eEftimie\u201d strivit din nou \u201esub vremi\u201d nevoit s\u0103 se ascund\u0103 \u015fi s\u0103 fug\u0103 din istorie, dna Sorohan are vorbe grele, pline de m\u00e2hnire \u015fi am\u0103r\u0103ciune revoltat\u0103: \u201eAtitudine civic\u0103 ar trebui s\u0103 aib\u0103 fiecare rom\u00e2n. Este o atitudine care lipse\u015fte poporului nostru, cum istoria supunerii la r\u0103u o spune. Spiritul civic de revolt\u0103 al scriitorului \u2013 c\u00e2nd acesta exist\u0103 \u2013 a fost singular \u015fi ineficient \u00een raport cu o mul\u0163ime gata de servitute voluntar\u0103, ca \u00een povestea dostoievskian\u0103 a Marelui Inchizitor, o supunere \u00eenso\u0163it\u0103 de vaiere \u00een surdin\u0103, contra puterii politice devenit\u0103 stat. Chiar dac\u0103 scriitorii resping tirania \u00abcorectitudinii politice\u00bb, politicienii o accept\u0103 \u015fi ame\u0163esc poporul cu demagogia ei. \u00cen eseistica occidental\u0103, \u00abpolitical correctness\u00bb a devenit subiect de pamflet. S-a spus mereu \u2013 pe drept cuv\u00e2nt \u2013 c\u0103 avem ce merit\u0103m. Un str\u0103in, Edward R. Murow a lansat o apoftegm\u0103 ce ni se potrive\u015fte ast\u0103zi mai mult dec\u00e2t oric\u00e2nd: \u00abO \u0163ar\u0103 de oi merit\u0103 un guvern de lupi\u00bb&#8230; Bine zicea un \u0163\u0103ran de\u015ftept din zona Bistri\u0163a-N\u0103s\u0103ud: \u00abNu \u015ftim pe m\u00e2na cui suntem \u015fi \u00eencotro mergem\u00bb\u201d. \u0162\u0103ranul de\u015ftept \u015ftie \u00eens\u0103 ce \u015ftia \u015fi Val\u00e9ry, c\u0103 \u201enici viitorul nu mai e cum a fost\u201d \u015fi, ca \u00een parabola lui Eftimie, fuge din istorie \u015fi nu se mai las\u0103 prins! \u015ei, totu\u015fi, colec\u0163ionarii istoriei ce a rupt-o la fug\u0103 n-au disp\u0103rut. Unul dintre ei este \u015fi Dumitru Vacariu, care r\u0103spunde la \u00eentreb\u0103rile \u201echestionarului cu accente ludice\u201d formulate de mai mult\u0103 vreme de c\u0103tre poetul Lucian Vasiliu \u00een Dacia literar\u0103 \u2013 \u201eSunte\u0163i colec\u0163ionar (de timbre, clopo\u0163ei, carte rar\u0103, art\u0103 plastic\u0103, manuscrise etc.)? Iubi\u0163i pisicile, c\u00e2inii, p\u0103s\u0103rile? Alte pasiuni?\u201d: \u201eAm fost colec\u0163ionar p\u0103tima\u015f de tot ce reprezint\u0103 valori artistice \u015fi culturale privind istoria acestui urgisit neam al meu&#8230; Am fost, zic, dar nu pentru a depozita aceste valori \u00een rafturi \u015fi seifuri personale, ci pentru a le prezenta tuturor iubitorilor de art\u0103 \u015fi cultur\u0103 \u00een muzee reprezentative. Inima mea va r\u0103m\u00e2ne ve\u015fnic al\u0103turat\u0103 de uria\u015fele valori c\u0103utate \u015fi descoperite prin majoritatea localit\u0103\u0163ilor din \u0163ar\u0103 \u015fi expuse \u00een mai multe muzee literare, dar, \u00eendeosebi, la \u00abCasa Dosoftei\u00bb, care g\u0103zduie\u015fte Sec\u0163ia de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 veche \u015fi la Casa Vasile Pogor, cu sec\u0163iile de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 modern\u0103 \u015fi contemporan\u0103. \u00cen aceste dou\u0103 muzee, mai ales, este toat\u0103 colec\u0163ia mea de suflet \u015fi de d\u0103ruire&#8230; Asemenea valori nu apar\u0163iun doar anumitor persoane ci \u00eentregului popor&#8230; S\u0103 pui m\u00e2inile \u015fi s\u0103 te \u00eenchini la unele c\u0103r\u0163i sau alte valori care au apar\u0163inut sau au fost create de mari sfin\u0163i ai neamului nostru, precum: \u015etefan cel Mare \u015fi Sf\u00e2nt, Varlaam, Dosoftei, Ureche, Costin, Neculce, Br\u00e2ncoveanu, Cantemir! Ce alt\u0103 colec\u0163ie de valori de suflet a\u015f mai putea de\u0163ine? M\u0103 consider un om bogat&#8230;\u201d La partea a doua a \u00eentreb\u0103rii, aceea despre iubirea animalelor \u2013 care au \u015fi ele istoria \u015fi literatura lor \u2013 d. Vacariu r\u0103spunde confirm\u00e2ndu-\u015fi patima, cam \u201ep\u0103\u015funist\u0103\u201dsi paseist\u0103 \u00een ochii unora, de colec\u0163ionar \u015fi salvator de \u201evechituri\u201d: \u201emi-s dragi toate viet\u0103\u0163ile p\u0103m\u00e2nte\u015fti, fie ele animale sau plante, atunci c\u00e2nd nu fac r\u0103u nim\u0103nui. \u00cei consider fra\u0163i buni pe C\u00e2tu, c\u00e2inele meu din copil\u0103rie, iedul pe care l-am salvat \u00een p\u0103durea de l\u00e2ng\u0103 cas\u0103, oile \u015fi vitele pe care le-am p\u0103scut p\u00e2n\u0103 am ajuns student \u015fi m\u0103 voi l\u0103uda toat\u0103 via\u0163a cu fr\u0103\u0163ia animalelor, nu \u015fi a fiarelor!\u201d E frate bun cu monahul Eftimie, care \u015fi el se ascunde de sila \u201eglobaliz\u0103rii\u201d profitabile \u015fi a turtirii identit\u0103\u0163ii sub soarele din nou str\u0103lucitor al altui fel de \u201einterna\u0163ionalism\u201d cu puternice ecouri ale \u201emankurtiz\u0103rii\u201d din marele roman al lui Cinghiz Aitmatov: \u201e\u00cen afar\u0103 de casa din Ia\u015fi \u2013 spune d. Vacariu \u2013 ob\u0163inut\u0103 cu multe umilin\u0163e \u015fi sacrificii, nu mai am niciuna. M\u0103 simt \u00eens\u0103 cel mai bine \u00een p\u0103durile copil\u0103riei de la izvoarele Ozanei. Adev\u0103rata mea cas\u0103 e p\u0103durea&#8230;\u201d \u00cen p\u0103dure s-a retras \u015fi ieromonahul Eftimie, cronicarul oficial \u015fi parabolic al lui Alexandru L\u0103pu\u015fneanu. \u015ei-a scris cronica din porunca Voievodului \u015fi apoi s-a ascuns \u00een p\u0103dure, cu istoricii care \u015fi azi mai gonesc pe urmele lui de neg\u0103sit. \u00cen consecin\u0163\u0103, e doar de presupus c\u0103 atunci c\u00e2nd i se va da de urm\u0103, consim\u0163ind s\u0103 ias\u0103 din parabol\u0103, o va face doar pentru a mai transmite \u015fi aminti contemporanilor uituci celebra strigare din nuvela lui Negruzzi: \u201eCapul lui Mo\u0163oc vrem!\u201d. \u015ei va fi r\u00e2ndul lui Mo\u0163oc s\u0103 fug\u0103 \u015fi s\u0103 se ascund\u0103 de ochii lumii \u00een ad\u00e2ncul p\u0103durii, \u00eentr-o gaur\u0103 de \u015farpe sau, mai bine, \u00eentr-o pr\u0103pastie f\u0103r\u0103 fund. Dar \u00eentre fuga \u015fi ascunderea, strategic\u0103, a cronicarului Eftimie \u015fi aceea a Mo\u0163ocului este o unic\u0103 \u015fi mare diferen\u0163\u0103: c\u00e2t o pr\u0103pastie a c\u0103rei ad\u00e2ncime v\u0103 las s-o m\u0103sura\u0163i.<\/p>\n<p>&#8230;Unii, c\u00e2\u0163iva, \u00eel mai caut\u0103, pe fa\u0163\u0103 sau pe ascuns, pe Eftimie. Al\u0163ii, cei mai mul\u0163i, vor s\u0103-l prind\u0103 m\u00e2ine pe Mo\u0163oc \u015fi s\u0103-i ia capul. Cine va izbuti?! \u015ei Val\u00e9ry, care continu\u0103 s\u0103 murmure c\u0103 \u201enici viitorul nu mai e cum a fost\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cum am v\u0103zut \u00eentr-un num\u0103r precedent, Dacia literar\u0103 r\u0103m\u00e2ne ast\u0103zi una dintre prea pu\u0163inele reviste ale c\u0103rei pagini \u201erespir\u0103\u201d natural, firesc \u015fi f\u0103r\u0103 crampe ostile ori pusee de grea\u0163\u0103 \u00een aerul vechi al trecutului istoric \u015fi na\u0163ional: e, din acest punct de vedere, de o fidelitate exemplar\u0103 Introduc\u0163iei la Dacia literar\u0103, marele program de unire&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cautati-l-pe-eftimie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">C\u0103uta\u0163i-l pe Eftimie!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12597,12596,12598,6622,12599,12600,12595],"class_list":["post-21046","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eftimie","tag-dacia-literara","tag-elvira-sorohan","tag-globalizarea","tag-internationalism","tag-poetul-lucian-vasiliu","tag-traian-diaconescu"],"views":1547,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21046","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21046"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21046\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21046"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21046"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21046"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}