{"id":21013,"date":"2014-10-23T13:48:34","date_gmt":"2014-10-23T11:48:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21013"},"modified":"2014-10-23T13:48:34","modified_gmt":"2014-10-23T11:48:34","slug":"astia-sunt-fericiti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/astia-sunt-fericiti\/","title":{"rendered":"\u201e\u0102\u015ftia sunt ferici\u0163i!\u201c"},"content":{"rendered":"<p>Avea un nume de famile sonor, \u00eel chema Balla. Descendent al unei vechi familii de nobili austro-ungari din Transilvania. \u201eTovar\u0103\u015ful B\u00e2lea\u201c a fost trecut \u00een registru, la \u00eencorporare. De meserie: \u015fofer. Din vechiul arbore genealogic se alesese doar cu incapcitatea de-a duce o munc\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Orice munc\u0103. Familia fusese deportat\u0103, averile pierdute. Tat\u0103l murise alcoolic, b\u0103iatul se r\u0103t\u0103cise pe drum, printre satele din B\u0103r\u0103gan unde avusese domiciliu for\u0163at, printre \u015fcolile pe care nu le terminase. De at\u00e2ta neadecvare se hot\u00e2r\u00e2se s\u0103 plece din \u0163ar\u0103. Trecuse \u00eenot Dun\u0103rea prin 1980. Ceruse azil \u00een Italia, apoi \u00een Olanda. \u00cel primise dup\u0103 mul\u0163i ani de a\u015fteptare. C\u00e2nd s-a v\u0103zut cu actele \u00een regul\u0103, m-a anun\u0163at c\u0103 pleac\u0103 \u00een Ungaria. De ce? S\u0103-\u015fi aduc\u0103 un c\u00e2ine.<br \/>\n\u201eM\u0103i Balla, nu g\u0103se\u015fti \u015fi pe-aici un c\u00e2ine, dac\u0103 tot ai nevoie de unul?\u201c<br \/>\nM-a privit cu \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103.<br \/>\n\u201eAltfel e un c\u00e2ine unguresc\u201c, mi-a spus. \u015ei-n acel moment mi-am adus aminte de picturile din Pinacoteca din Budapesta, care \u00eei \u00eenf\u0103\u0163i\u015fau pe nobilii maghiari la v\u00e2n\u0103toare \u00een Ardeal, \u00eenso\u0163i\u0163i de ogari.<br \/>\nDin Ungaria s-a \u00eentors \u015fi cu o nevast\u0103. O fat\u0103 de proletari, care s\u0103 g\u0103teasc\u0103 bine \u015fi s\u0103 munceasc\u0103 pentru el, fiindc\u0103 el nu era \u00een stare. \u00cen scurt timp li s-a n\u0103scut un copil. Din at\u00e2ta inadecvare \u015fi copilul era ciudat. \u00cenv\u0103\u0163ase singur s\u0103 citeasc\u0103 pe la doi ani \u015fi jum\u0103tate \u015fi-i ie\u015feau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd din gur\u0103 ni\u015fte vorbe de te l\u0103sa perplex. Asta era v\u00e2rsta la care, st\u00e2nd odat\u0103 \u00eentr-un col\u0163 pe du\u015fumea \u015fi juc\u00e2ndu-se cu o ma\u015finu\u0163\u0103, ne-a urm\u0103rit cu coada ochiului spun\u00e2nd bancuri despre Ceau\u015fescu. Dup\u0103 care a rostit, mai mult pentru sine:<br \/>\n<strong>\u201e\u00c3\u015ftia r\u00e2d. \u00c3\u015ftia sunt ferici\u0163i!\u201c<\/strong><br \/>\nDe unde \u015ftia un copil de doi ani \u015fi jum\u0103tate ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii fericit?<br \/>\nE o \u00eentrebare pe care mi-am pus-o de c\u00e2nd am devenit con\u015ftient\u0103 de existen\u0163a mea. \u015ei la care n-am \u015ftiut s\u0103 r\u0103spund niciodat\u0103. Nu \u015ftiu nici acum. Ce \u00eenseam\u0103 s\u0103 fii fericit? Cred c\u0103 e o stare de \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103 divin\u0103, un scurtcircuit cu durat\u0103 limitat\u0103, cu dimensiune astral\u0103. Mai surprinz\u0103toare \u00eens\u0103 dec\u00e2t defini\u0163ia fericirii este descoperirea c\u0103, de fapt, fericirea nu este pentru to\u0163i aceea\u015fi. Ce anume produce scurtcircuitul astral? De ce ne raport\u0103m fiecare \u00een felul lui la \u201edivinitate\u201c?<br \/>\nDin adolescen\u0163\u0103 am o amintire care m\u0103 face \u015fi acum s\u0103 ro\u015fesc. Eram elev\u0103 la Cluj. Diminea\u0163a plecam cu r\u00e2ndul de fete, de la internat, spre \u015fcoal\u0103. Drumul trecea pe l\u00e2ng\u0103 catedral\u0103. \u0163in minte c\u0103 m\u0103 fofilam pentru c\u00e2teva minute \u00een\u0103untru. \u015fi furam bile\u0163elele l\u0103sate de oameni la icoana Sf\u00e2ntului Anton. C\u00e2t \u0163ineau orele, m\u0103 frigeau parc\u0103, aveau puteri neb\u0103nuite, iradiau din ghiozdan. Ajuns\u0103 dup\u0103 ore la internat, alergam \u00een dormitor. Eram singur\u0103, fiindc\u0103 ceilal\u0163i elevi se duceau la mas\u0103, \u00een sufragerie. Deschideam ghiozdanul. \u00centindeam bile\u0163elele pe pat. \u015ei le citeam cu \u00eenfrigurare. Voiam s\u0103 \u015ftiu ce-i cereau oamenii sf\u00e2ntului f\u0103c\u0103tor de minuni. Ce le lipsea lor ca s\u0103 fie ferici\u0163i? Ce \u00eensemna pentru ei fericirea?<br \/>\nCitirea acelor bile\u0163ele mi-a \u00eentunecat inocen\u0163a. M\u0103 confruntam pentru prima dat\u0103 cu o alt\u0103 realitate. Oamenii nu erau m\u0103re\u0163i \u015fi magnanimi, a\u015fa cum \u00eei credeam eu, a\u015fa cum mi-ar fi pl\u0103cut mie s\u0103 fie. Oamenii erau r\u0103i. Erau ur\u00e2\u0163i. \u015ei de-o prostie f\u0103r\u0103 de margini. Se prosternau \u00een fa\u0163a sf\u00e2ntului \u015fi-i scriau cu o caligrafie \u015fi o ortografie de r\u00e2sul lumii s\u0103-i ajute s\u0103-\u015fi fac\u0103 o scar\u0103 la buc\u0103t\u0103rie. Sau s\u0103-\u015fi cumpere o \u201em\u0103rhaie\u201c cu pre\u0163 bun la t\u00e2rgul de vite de la Flore\u015fti. Femeile erau \u015fi mai cumplite. Se rugau sf\u00e2ntului promi\u0163\u00e2ndu-i sute de prostern\u0103ri, s\u0103 dea vreo boal\u0103 peste nevasta ibovnicului. Sau s\u0103-i moar\u0103 amanta b\u0103rbatului care le \u00een\u015fela.<br \/>\nR\u0103m\u00e2neam mult\u0103 vreme pierdut\u0103, cu ochii pe pere\u0163ii goi. C\u00e2nd ajungeam \u015fi eu la mas\u0103, m\u00e2ncam resturi. \u015ei r\u0103spuns la ceea ce \u00eenseamn\u0103 fericirea tot nu g\u0103seam.<br \/>\n\u00centr-o sear\u0103, \u00een Olanda, a venit pe la noi Michel. Era traduc\u0103tor din englez\u0103 \u00een olandez\u0103. Un om fundamental serios. Mare profesionist, \u00ee\u015fi ducea via\u0163a printre dic\u0163ionare \u015fi c\u0103r\u0163i. Avea un palmares bogat. Tradusese c\u00e2teva zeci de titluri din literatura de referin\u0163\u0103. Michel s-a a\u015fezat \u00een salon pe o canapea. Era t\u0103cut ca o leb\u0103d\u0103. D\u0103dea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd din cap. \u015ei privea \u00een podea. I-am scos vorbele din gur\u0103 cu cle\u015ftele. I se \u00eent\u00e2mplase un lucru absolut deconcertant. Cum, necum, probabil dintr-o eroare, probabil din lipsa unei alte solu\u0163ii, fusese solicitat s\u0103 traduc\u0103 la o \u00eent\u00e2lnire, o reuniune, un simpozion de al c\u0103rui con\u0163inut nu fusese pe deplin informat. Acceptase din rutin\u0103. Fusese luat de o ma\u015fin\u0103 de acas\u0103. \u015ei dus la un loc cu o adres\u0103 necunoscut\u00e3. Se pomenise \u00eentr-o mare hal\u0103, numai aparate de proiec\u0163ie \u015fi postere. \u00cen sal\u0103 erau b\u0103rba\u0163i, grupuri-grupuri. Era limpede c\u0103 reprezentau firme diferite. P\u0103reau c\u0103 se cunosc \u00eentre ei. Atmosfera era destins\u0103, se glumea, se f\u0103ceau bancuri, se r\u00e2dea din tot sufletul. La un moment dat, au \u00eenceput lucr\u0103rile. Care au \u0163inut ore \u015fi ore. Michel a trebuit s\u0103 fac\u0103 traducere simultan\u0103. \u00cent\u00e2lnirea s-a terminat seara. \u015ei de la \u00eent\u00e2lnire el a venit la noi. Nu putea s\u0103 vorbeasc\u0103. Nu voia s\u0103 vorbeasc\u0103. Fusese invitat s\u0103 traduc\u0103 la un t\u00e2rg de armament. Firmele produc\u0103toare din lume se \u00eent\u00e2lneau \u015fi-\u015fi expuneau marfa.<br \/>\n\u201eNiciodat\u0103 nu am crezut c\u0103 se poate vorbi despre moarte cu at\u00e2ta cinism\u201c, spunea \u015fi d\u0103dea din cap, cu ochii \u00een podea. \u201eSe l\u0103udau cu produsele lor. Le expuneau \u00abcalit\u0103\u0163ile\u00bb prin grafice, prin proiec\u0163ii, prin filme doveditoare. Unele erau mai competitive dec\u00e2t altele. Unele ucideau mai eficient. At\u00e2\u0163ia mor\u0163i pe minut. At\u00e2\u0163ia kilometri de ac\u0163iune. At\u00e2ta teritoriu infestat. Pe o durat\u0103 de at\u00e2\u0163ia ani.\u201c Se concurau. Se puneau unii pe al\u0163ii \u00een \u00eencurc\u0103tur\u0103, cu \u00eentreb\u0103ri cheie. \u00cen fa\u0163a \u00eentreb\u0103rilor se str\u0103duiau s\u0103 fie exac\u0163i, s\u0103 nu se contrazic\u0103. \u201e\u015fi c\u00e2\u0163i mor\u0163i pe secund\u0103 a\u0163i spus?\u201c Dac\u0103 interpelatul avea un r\u0103spuns inadecvat, \u00eel scoteau din circuit. R\u00e2deau cu poft\u0103 la orice ezitare. Se vedeau st\u0103p\u00e2ni pe situa\u0163ie. Erau ferici\u0163i.<br \/>\nZilnic, privind la televizor buletinele de \u015ftiri, \u00eemi aduc aminte de seara aceea. Stau \u00eenm\u0103rmurit\u0103, ca Michel, dau din cap, m\u0103 uit \u00een podea. Ei sunt, \u00eemi spun! Sau cei care \u00eei reprezint\u0103. Str\u0103bat lumea. \u015ei r\u00e2d. Trec din \u0163ar\u0103 \u00een \u0163ar\u0103. Li se \u00eentind covoarele ro\u015fii. Sunt \u00eent\u00e2mpina\u0163i cu fanfare. \u015ei sunt ferici\u0163i.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Avea un nume de famile sonor, \u00eel chema Balla. Descendent al unei vechi familii de nobili austro-ungari din Transilvania. \u201eTovar\u0103\u015ful B\u00e2lea\u201c a fost trecut \u00een registru, la \u00eencorporare. De meserie: \u015fofer. Din vechiul arbore genealogic se alesese doar cu incapcitatea de-a duce o munc\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Orice munc\u0103. Familia fusese deportat\u0103, averile pierdute. Tat\u0103l&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/astia-sunt-fericiti\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201e\u0102\u015ftia sunt ferici\u0163i!\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[2386,7031],"class_list":["post-21013","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-emigranti-romani","tag-romani-in-europa"],"views":1091,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21013","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21013"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21013\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21013"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21013"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21013"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}