{"id":21005,"date":"2014-10-23T13:41:26","date_gmt":"2014-10-23T11:41:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=21005"},"modified":"2014-10-23T13:41:26","modified_gmt":"2014-10-23T11:41:26","slug":"istorie-biografie-literatura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istorie-biografie-literatura\/","title":{"rendered":"Istorie, biografie, literatur\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Graham Swift, <em>P\u0103m\u00e2ntul apelor,<\/em> traducere de Cristina Poenaru \u015fi Maria-Sabina Draga, Editura Polirom, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Publicat \u00een anul 1983 \u015fi impun\u00e2ndu-l rapid pe autorul s\u0103u drept una dintre vocile cele mai pregnante ale prozei britanice din perioada respectiv\u0103, romanul P\u0103m\u00e2ntul apelor (Waterland) al lui Graham Swift textualizeaz\u0103 multe dintre aspectele noii teorii a reprezent\u0103rii postmoderne, pun\u00e2nd \u00een discu\u0163ie, deopotriv\u0103, numeroase probleme de care au fost preocupa\u0163i \u00een cea mai mare m\u0103sur\u0103 teoreticienii fenomenului istoric \u015fi literar al ultimelor decenii.<br \/>\n<strong>Istorie, biografie, literatur\u0103 \u00a0<\/strong><br \/>\nRezumat\u0103 \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri, cartea este povestea profesorului de istorie Tom Crick, care mai are foarte pu\u0163in p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ar putea s\u0103 ias\u0103 la pensie, dar care afl\u0103, pe de o parte, c\u0103 e pe punctul de a fi concediat (deoarece direc\u0163iunea \u015fcolii unde preda decisese s\u0103 fac\u0103 economie la fondul de salarii, consider\u00e2ndu-l, \u00een plus, demodat, din cauza perspectivei asupra istoriei pe care le-o insufla elevilor s\u0103i), iar pe de alt\u0103 parte c\u0103 so\u0163ia sa a r\u0103pit un copila\u015f dintr-un supermarket. Dar P\u0103m\u00e2ntul apelor se dezv\u0103luie, dincolo de subiectul \u00een sine, drept o amar\u0103 medita\u0163ie at\u00e2t asupra destinului fiin\u0163ei umane \u00eentr-o lume \u00een care \u015ftiin\u0163ele umaniste sunt \u00een declin, c\u00e2t \u015fi asupra raporturilor complicate care se stabilesc, \u00een contextul noilor realit\u0103\u0163i de dup\u0103 cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, \u00eentre istorie, adev\u0103r \u015fi omul menit a le evalua dintr-o nou\u0103 perspectiv\u0103. Combin\u00e2nd discursul literar cu fragmente ce \u0163in de nara\u0163iunea istoric\u0103, romanul acesta evalueaz\u0103, prin intermediul \u00eencerc\u0103rilor lui Tom Crick de a \u00een\u0163elege ce a mers prost \u015fi ce nu a func\u0163ionat \u00een propria sa via\u0163\u0103, actul \u00eensu\u015fi al povestirii, transform\u00e2nd discursul istoric \u00eentr-o formul\u0103 adecvat\u0103 relat\u0103rii metafic\u0163ional-istoriografice pe care autorul o alege ca formul\u0103 dominant\u0103.<br \/>\nP\u0103m\u00e2ntul apelor e \u015fi o autobiografie fic\u0163ional\u0103 a lui Tom Crick, Graham Swift reu\u015find, prin intermediul acestei strategii, s\u0103 spun\u0103 multe despre soarta \u015fi, desigur, posibilitatea existen\u0163ei speciei (literare) \u00eense\u015fi a autobiografiei la finele secolului XX. Prin urmare, f\u0103r\u0103 s\u0103 confunde vreo clip\u0103 istoria personal\u0103 a personajelor sale cu marea istorie, scriitorul le \u00eemplete\u015fte, \u00eens\u0103, la tot pasul: Tom Crick va relata nu doar istoria familiei sale, ci, deopotriv\u0103, istoria regiunii mla\u015ftinilor. \u015ei va face asta \u00eentreb\u00e2ndu-se, la tot pasul, ce \u00eei determin\u0103 pe oameni s\u0103 spun\u0103 pove\u015fti, s\u0103 istoriseasc\u0103 \u015fi \u00een ce m\u0103sur\u0103 ceea ce, \u00een anumite momente, spunem despre noi \u00een\u015fine ne caracterizeaz\u0103 cu adev\u0103rat sau reflect\u0103 \u00eentru totul adev\u0103rul faptelor petrecute. Dar Graham Swift spune toate aceste lucruri doar indirect, c\u0103ci, la un prim nivel, P\u0103m\u00e2ntul apelor pare un soi de roman poli\u0163ist, menit s\u0103 descopere resorturile ascunse ale faptei necugetate a lui Mary, so\u0163ia lui Tom, cea care ia acas\u0103 un copil dintr-un supermarket \u015fi ajunge, finalmente, \u00eentr-o clinic\u0103 de boli psihice din acest motiv. De aici, rememorarea pe care o face Tom \u00eentregii sale vie\u0163i \u015fi lungii existen\u0163e a dou\u0103 familii care au marcat regiunea mla\u015ftinilor, Atkinson \u015fi Crick.<br \/>\nSensul profund al demersului s\u0103u este, \u00eens\u0103, de a pune \u00een discu\u0163ie raportul dintre adev\u0103r \u015fi fic\u0163iune \u015fi, pornind de aici, ajungem, ca cititori, la sensurile profunde ale demersului lui Graham Swift \u00eensu\u015fi, \u015fi anume de a se raporta, ca autor, la c\u00e2\u0163iva dintre marii s\u0103i predecesori literari, Dickens, cu Marile speran\u0163e, \u015fi Faulkner, cu Absalom, Absalom. C\u0103ci, pentru a-\u015fi spune povestea, Tom Crick are \u00een vedere capacitatea istorisirilor oamenilor \u2013 ori chiar a istoriei \u2013\u00a0 de a spune totul \u015fi de a mijloci, astfel, \u00een\u0163elegerea deplin\u0103 a faptelor din trecut. \u00cen plus, prin modul \u00een care pred\u0103 la \u015fcoal\u0103, devine evident c\u0103 el consider\u0103 c\u0103 istoria \u00eens\u0103\u015fi nu e altceva dec\u00e2t o poveste, Povestea esen\u0163ial\u0103, probabil, menit\u0103 a spune copiilor ce \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi trebuie s\u0103 trag\u0103 din \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din trecut \u015fi ce gre\u015feli s\u0103 nu repete niciodat\u0103. \u00cens\u0103 elevii nu par a \u00een\u0163elege mesajul profesorului, de aici rezisten\u0163a lor fa\u0163\u0103 de ceea ce le spune Crick, cel mai clar exemplu de atitudine refractar\u0103 fiind cel al lui Price, care se face mesagerul tuturor colegilor s\u0103i, doritori doar s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-un \u201eaici \u015fi acum\u201c, f\u0103r\u0103 prea multe ori mari leg\u0103turi cu trecutul, c\u00e2t\u0103 vreme preocuparea esen\u0163ial\u0103 (\u015fi exclusiv\u0103!) a adolescen\u0163ilor este viitorul.<br \/>\n<strong>Istoriografie \u015fi adev\u0103r(uri)<\/strong><br \/>\nPrice atac\u0103 \u00eens\u0103\u015fi istoriografia, consider\u00e2nd fals\u0103 aser\u0163iunea profesorului s\u0103u conform c\u00e3reia fiecare \u00eent\u00e2mplare ar avea o explica\u0163ie logic\u0103. Iar \u00een \u00eencercarea sa de a-i face pe elevi s\u0103-l \u00een\u0163eleag\u0103 cu adev\u0103rat, dar s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi resorturile profunde ale istoriei, Crick \u00ee\u015fi va spune, \u00een fa\u0163a lor, propria istorie, reconstruind, deci, chiar istoria fa\u0163\u0103 de care copiii p\u0103reau a fi at\u00e2t de refractari. Dar Crick se construie\u015fte, prin intermediul demersului povestirii, \u015fi pe el \u00eensu\u015fi, ajung\u00e2nd s\u0103-\u015fi \u00een\u0163eleag\u0103 abia acum p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t existen\u0163a \u015fi trecutul. C\u0103ci, dac\u0103 a existat \u015fi pentru el, \u015fi pentru iubita sa Mary, o epoc\u0103 \u00een care totul era doar iubire \u015fi fericire \u2013 ei tr\u0103ind, pe atunci, \u00eentr-o lume de-a dreptul anistoric\u0103 \u2013, imediat dup\u0103 descoperirea cadavrului unui tovar\u0103\u015f de joac\u0103, Freddie Parr, totul se schimb\u0103, iar cei doi \u00eendr\u0103gosti\u0163i vor c\u0103dea, ei \u00een\u015fi\u015fi, \u00een timp, \u00een istorie \u015fi, mai cu seam\u0103, \u00een mreaja propriilor spaime \u2013 \u015fi vor fi sili\u0163i s\u0103 dea piept \u015fi cu consecin\u0163ele faptelor lor, avortul la care Mary e silit\u0103 s\u0103 recurg\u0103, \u015fi tot ce va decurge de aici, maturiz\u00e2ndu-i, practic, peste noapte, alung\u00e2ndu-i din paradis \u015fi, deopotriv\u0103, \u00eenstr\u0103in\u00e2ndu-i unul de altul \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, pe fiecare de sine \u00eensu\u015fi.<br \/>\nCartea implic\u0103 \u015fi o excelent\u0103 abordare a naturii, privit\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleas\u0103 \u00eentotdeauna prin raportare \u2013 \u00eens\u0103 o raportare care \u015ftie \u015fi poate s\u0103 ia \u015fi necesara distan\u0163\u0103 \u2013 la imaginea neoclasic\u0103 a spa\u0163iului natural, influen\u0163at\u0103 \u00eentotdeauna de ordinea divin\u0103, dar \u015fi la cea romantic\u0103, gata mereu s\u0103 r\u0103spund\u0103 st\u0103rilor suflete\u015fti ale protagoni\u015ftilor, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie uitat\u0103, \u00eens\u0103, nici imaginea universului natural victorian care, oric\u00e2t ar fi putea s\u0103 par\u0103 de ostil uneori, se dovedea \u00eentotdeauna usor de \u015flefuit de voin\u0163a uman\u0103. Importan\u0163a elementului natural, pus \u00een rela\u0163ie cu \u00eent\u00e2mpl\u0103rile ce marcheaz\u0103 via\u0163a personajelor, dar \u015fi cu evenimentele istorice majore, nu este str\u0103in\u0103 de tradi\u0163ia literaturii engleze, dac\u0103 ar fi s\u0103 ne g\u00e2ndim, acum, doar la strategiile utilizate de Wordsworth \u00een Tintern Abbey. C\u0103ci \u015fi \u00een P\u0103m\u00e2ntul apelor, Tom Crick se raporteaz\u0103 la trecutul fericit \u015fi la v\u00e2rsta de aur a inocen\u0163ei, cu deosebirea, esen\u0163ial\u0103, c\u0103 el nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 g\u0103seasc\u0103 alinarea mult dorit\u0103 \u00een viziunea romantic\u0103 a unui Paradis de origine miltonian\u0103, ci trebuie s\u0103 dea piept cu prezentul \u015fi cu toate provoc\u0103rile dureroase ale acestuia. Dar, ca \u00eentr-o ultim\u0103 \u00eencercare de a se ap\u0103ra de acest brutal atac al prezentului, Tom recurge la singura solu\u0163ie salvatoare pe care o poate descoperi \u2013 \u015fi anume la recursul la mecanismele povestirii, capabil\u0103 s\u0103-l sustrag\u0103, fie \u015fi temporar, tiraniei timpului \u015fi nefericirii. Numai c\u0103 \u2013 \u015fi aici e de g\u0103sit una dintre intui\u0163iile cele mai subtile ale lui Graham Swift, care \u00eel individualizeaz\u0103 \u00een contextul prozei postmoderne \u2013 Tom Crick \u00een\u0163elege c\u0103 materialul povestirilor umane nu poate fi, \u00een at\u00e2t de tulburatul secol XX, la fel de u\u015for transformat cum se dovedise a fi universul natural pentru romantici sau chiar pentru victorieni. Astfel \u00eenc\u00e2t, chiar dac\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 este, dup\u0103 defini\u0163ia pe care chiar Crick o d\u0103 la un moment dat, \u201eun animal povestitor\u201c, totu\u015fi, acest lucru nu-l ajut\u0103 s\u0103 reu\u015feasc\u0103 s\u0103 eludeze nici curgerea istoriei \u015fi nici confruntarea dur\u0103 cu adev\u0103rul realit\u0103\u0163ii sale personale.<br \/>\n<strong>Reinterpretarea literaturii\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0<\/strong><br \/>\nPe de alt\u0103 parte, Swift sugereaz\u0103 c\u0103 ordinea cronologic\u0103 \u015fi leg\u0103turile de cauzalitate, elementele distinctive ale discursului istoric modern, sunt de natur\u0103 a falsifica grav adev\u0103rul autobiografic. Venind, fire\u015fte, pe urmele lui Tennyson \u015fi al poemului acestuia, In Memoriam, Tom Crick \u00ee\u015fi spune povestea vie\u0163ii f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103 seama de cronologie, \u00eencerc\u00e2nd ca, prin acest demers, s\u0103-\u015fi explice aderarea la o serie de convingeri \u015fi la un anumit mod de via\u0163\u0103. Iar dac\u0103, de pild\u0103, Jane Eyre din romanul lui Charlotte Bront\u00eb sau Pip din Marile speran\u0163e de Dickens \u00ee\u015fi povesteau via\u0163a dup\u0103 ce toate lucrurile esen\u0163iale li se \u00eent\u00e2mplaser\u0103 deja, Crick poveste\u015fte tocmai \u00een timpul crizei majore care-i marcheaz\u0103 anii senectu\u0163ii, c\u0103ci Tom, la fel ca \u00eentreaga sa genera\u0163ie \u2013 iar la nivel global, la fel ca \u00eentreaga umanitate contemporan\u0103 \u2013 tr\u0103ie\u015fte, e silit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-o perpetu\u0103 stare de criz\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 timp s\u0103 mai a\u015ftepte ca lucrurile s\u0103 se \u00eembun\u0103t\u0103\u0163easc\u0103, iar el s\u0103 poat\u0103 avea o perspectiv\u0103 mai senin\u0103 asupra evenimentelor relatate. Prin urmare, chiar dac\u0103 reprezint\u0103, la nivel metatextual, o replic\u0103 \u00een cheie postmodern\u0103 pe care Graham Swift o d\u0103 unor opere clasice ale literaturii engleze, de la\u00a0 Jane Eyre la Marile speran\u0163e \u015fi de la Tintern Abbey la In Memoriam, P\u0103m\u00e2ntul apelor reu\u015fe\u015fte s\u0103 aib\u0103 o individualitate remarcabil\u0103 \u015fi s\u0103 propun\u0103 solu\u0163ii ce func\u0163ioneaz\u0103 excelent, at\u00e2t la nivel narativ, c\u00e2t \u015fi la nivelul mai larg al semnifica\u0163iilor. \u00cens\u0103 raportarea la predecesori este clar\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme romanul \u00eencepe cu un epigraf preluat chiar din Marile speran\u0163e: \u201eA noastr\u0103 era \u0163ara mla\u015ftinilor&#8230;\u201c, iar sentimentul de vinov\u0103\u0163ie \u015fi convingerea predestin\u0103rii domin\u0103 prima parte a c\u0103r\u0163ii. La fel, ascensiunea social\u0103 a protagonistului, dar \u015fi suferin\u0163ele provocate diverselor personaje de iubirile \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite sau, dimpotriv\u0103, ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite, care ne duc cu g\u00e2ndul la mereu posibile compara\u0163ii \u00eentre Sarah Atkinson \u015fi Miss Havisham, de pild\u0103, c\u0103ci similitudinile nu se limiteaz\u0103, \u00een romanul lui Swift, doar la personajele de prim rang, ci se extind \u015fi la nivelul celor episodice sau aparent ne\u00eensemnate.<br \/>\n\u00cen plus, dac\u0103 romanul modern era dominat de preocup\u0103ri epistemologice, cel postmodern se dovede\u015fte centrat pe acelea ontologice. Iar dac\u0103, de pild\u0103, un text precum Absalom, Absalom de Faulkner urma logica povestirii poli\u0163iste, bine condus\u0103 de autor p\u00e2n\u0103 la deznod\u0103m\u00e2nt, dominant\u0103 fiind dorin\u0163a protagoni\u015ftilor de a interpreta \u00een mod coerent lumea \u00een mijlocul c\u0103reia tr\u0103iau, \u00een P\u0103m\u00e2ntul apelor toate personajele mediteaz\u0103 permanent asupra destinului uman \u015fi asupra condi\u0163iei umane \u00eentr-o epoc\u0103 marcat\u0103 de conflagra\u0163ii mondiale \u015fi, la nivel personal, de cele mai incredibile secrete, cu reverbera\u0163ii la nivelul vie\u0163ii celor care \u00eei vor urma. Discursul fic\u0163ional pare a \u00eencerca s\u0103 rezolve, de la \u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit, o enigm\u0103 pe care, practic, el \u00eensu\u015fi o creeaz\u0103 \u2013 \u015fi, chiar mai important, o p\u0103streaz\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een finalul c\u0103r\u0163ii. Iar \u0163inutul mla\u015ftinilor, a c\u0103rui atmosfer\u0103 domin\u0103 romanul, se dovede\u015fte a fi o replic\u0103 \u00een cheie postmodern\u0103 a miticului \u0163inut faulknerian Yoknapatawpha: adic\u0103 nu doar un spa\u0163iu bine definit din punct de vedere geografic, ci mai degrab\u0103 o for\u0163\u0103 activ\u0103, capabil\u0103 s\u0103 influen\u0163eze \u00een cea mai mare m\u0103sur\u0103 existen\u0163a locuitorilor care, ca sub un blestem, sunt, practic, incapabili s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 aceast\u0103 zon\u0103, oric\u00e2te avantaje ar putea avea ori g\u0103si departe de ea&#8230; Astfel c\u0103, ceea ce p\u0103ruse a fi, la \u00eenceput, o riguroas\u0103 examinare a mecanismelor profunde ale eului se transform\u0103 \u00een evaluare a modalit\u0103\u0163ilor \u00een care istoria \u2013 din nou, desigur, Marea Istorie \u2013 influen\u0163eaz\u0103 via\u0163a uman\u0103 \u015fi le d\u0103 un curs adesea sinuos p\u00e2n\u0103 \u015fi celor mai (aparent!) previzibile manifest\u0103ri umane.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Graham Swift, P\u0103m\u00e2ntul apelor, traducere de Cristina Poenaru \u015fi Maria-Sabina Draga, Editura Polirom, 2012 Publicat \u00een anul 1983 \u015fi impun\u00e2ndu-l rapid pe autorul s\u0103u drept una dintre vocile cele mai pregnante ale prozei britanice din perioada respectiv\u0103, romanul P\u0103m\u00e2ntul apelor (Waterland) al lui Graham Swift textualizeaz\u0103 multe dintre aspectele noii teorii a reprezent\u0103rii postmoderne, pun\u00e2nd&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istorie-biografie-literatura\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Istorie, biografie, literatur\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3831,12570,12571],"class_list":["post-21005","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-graham-swift","tag-pamaantul-apelor","tag-reinterpretarea-literaturii"],"views":945,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21005","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=21005"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/21005\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=21005"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=21005"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=21005"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}