Numele lui Niculae Gheran este \u00een cultura noastr\u0103 contemporan\u0103 o marc\u0103 de prestigiu sau, cum se spune ast\u0103zi, un brand. Sunt foarte pu\u0163ini cei de prin aceast\u0103 parte a lumii capabili s\u0103 duc\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t un mare proiect. Niculae Gheran l-a dus, pentru asta sacrific\u00e2ndu-\u015fi propria crea\u0163ie literar\u0103, propriul talent. A investit aproape o jum\u0103tate de secol de via\u0163\u0103 \u015fi de munc\u0103 asidu\u0103 \u00een edificarea celei mai bune edi\u0163ii critice a unui scriitor clasic pe care o avem p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, Liviu Rebreanu \u2013 \u201eo edi\u0163ie monumental\u0103\u201c (\u015eerban Cioculescu), \u201eexemplar\u0103 sub toate aspectele\u201c (Alexandru Piru). Dar talentul oblig\u0103, cere s\u0103 fie onorat, ilustrat, nu te las\u0103 s\u0103-l neglijezi \u015fi nici s\u0103 te afunzi definitiv fie \u015fi \u00eentr-un univers de o frumuse\u0163e miraculoas\u0103, precum cel rebrenian. Uneori reu\u015fe\u015fte chiar s\u0103-\u015fi ia\u00a0 revan\u015fa, a\u015fa cum, de altfel, s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat \u00een cazul Niculae Gheran \u00eensu\u015fi. Coment\u00e2nd acum c\u00e2\u0163iva ani volumul Cu Liviu Rebreanu \u015fi nu numai, remarcam c\u0103 autorul lui, alerg\u0103tor de curs\u0103 lung\u0103, rememora la sf\u00e2r\u015fitul cursei, din v\u00e2rful performan\u0163ei, etapele drumului parcurs de-a lungul multor decenii: dificult\u0103\u0163ile, inerente p\u00e2n\u0103 la un punct \u00eentr-o asemenea aventur\u0103, lupta cu ignoran\u0163a \u015fi nep\u0103sarea de\u0163in\u0103torilor de diverse dreg\u0103torii \u00eenainte \u015fi dup\u0103 \u201emarea g\u0103l\u0103gie\u201c din decembrie \u201989, pentru care cultura nu \u00eenseamn\u0103 aproape nimic, dar inubliabile erau \u015fi sunt pentru marele editor mai ales generozitatea \u015fi sprijinul unor oameni cu cultul valorilor. Ajuns la linia de sosire, abia tr\u0103g\u00e2ndu-\u015fi sufletul, privirea \u00een urm\u0103 \u00eei dezv\u0103luia ceea ce numea metaforic p\u0103durea pe care a str\u0103b\u0103tut-o, p\u0103durea Rebreanu unde \u201eam dobor\u00e2t mul\u0163i stejari, brazi \u015fi mesteceni\u2026, plin\u0103 de buturugi \u015fi a\u015fchii, care mai de care amintind esen\u0163a materialelor folosite c\u00e2ndva la ridicarea marilor construc\u0163ii. A r\u0103mas \u015fi puiet, teme \u015fi subiecte avute c\u00e2ndva \u00een vedere, date uit\u0103rii din varii motive. Pe c\u00e2t mi-a stat \u00een putin\u0163\u0103, le-am adunat \u00een paginile c\u0103r\u0163ii\u2026 Ce s\u0103 mai spun la apari\u0163ia ultimului tom din seria Opere (textul din care reproduc este datat 29 martie 2005 \u2013 nota mea) care, pe nesim\u0163ite, mi-a leg\u0103nat lenea de a scrie propria mea carte, suflete\u015fte dorit\u0103 mai mult?\/ Momentul m\u0103 ia pe nepreg\u0103tite \u015fi, efectiv, r\u0103m\u00e2n interzis\u201c.
\nE de \u00een\u0163eles, scriam la apari\u0163ia volumului amintit din care am citat aceast\u0103 confesiune, starea pe care o tr\u0103ie\u015fte Niculae Gheran contempl\u00e2ndu-\u015fi edificiul. \u015ei \u00eentrebam: se poate vorbi de o angoas\u0103 a izb\u00e2nzii?! Da, \u00eemi r\u0103spundeam, \u015fi mi se p\u0103rea c\u0103 ea nu putea fi dep\u0103\u015fit\u0103 dec\u00e2t \u00eentr-un singur mod: scriind propria carte dorit\u0103 de mult\u0103 vreme. Era unicul antidot. Cum s-a \u015fi dovedit. \u015ei, \u00eentr-adev\u0103r, f\u0103r\u0103 ca editorul s\u0103 ias\u0103 cu totul din scen\u0103 \u2013 a se vedea, de pild\u0103, r\u00e2vna sa, \u00eempreun\u0103 cu un grup de tineri cercet\u0103tori \u015fi editori c\u0103rora le pred\u0103 \u015ftafeta, privind publicarea vastei coresponden\u0163e a lui Rebreanu \u2013, rolul principal i-a revenit prozatorului a c\u0103rui proprie carte este nu una oarecare, ci Arta de a fi p\u0103guba\u015f, o veritabil\u0103 fresc\u0103 din care au fost publicate p\u00e2n\u0103 acum trei volume \u00eensum\u00e2nd circa 1500 de pagini. \u00cen aceast\u0103 nara\u0163iune-fluviu, prozatorul Niculae Gheran, ajutat de o memorie prodigioas\u0103, dublat de un ironist cordial \u015fi de cunosc\u0103tor profund al limbajului cu delicioase inflexiuni \u015fi elemente de argou ce individualizeaz\u0103 sufletul unui anumit topos,\u00a0 reanim\u0103 cu un condei de fermec\u0103tor povestitor \u015fi fin portretist lumi apuse din epoci ale secolului XX p\u00e2n\u0103 \u00een 1990. S\u0103 scrii \u00eentr-un timp gr\u0103bit ca al nostru, c\u00e2nd \u015fi literatura tinde s\u0103 devin\u0103 un fel de fast-food pentru a corespunde, nu-i a\u015fa!, exigen\u0163elor economiei de pia\u0163\u0103, o ampl\u0103 fresc\u0103 e deopotriv\u0103 un act temerar \u015fi un r\u0103spuns la chemarea unei voca\u0163ii mult\u0103 vreme ignorat\u0103.
\nPrimul volum, ce are ca personaj generic mahalaua de dinaintea epocii totalitare, este o captivant\u0103 poveste din cartierul de Est, cum o caracterizam parafraz\u00e2nd titlul unei celebre compozi\u0163ii muzicale a lui Leonard Bernstein, un cartier pe care Gheran \u00eel reanim\u0103 cu umor \u015fi duio\u015fie, privindu-l dintr-o dubl\u0103 perspectiv\u0103: a copilului \u015fi adolescentului de odinioar\u0103 \u015fi a b\u0103rbatului trecut nu numai printr-o lung\u0103 experien\u0163\u0103 livresc\u0103, ci \u015fi prin multe altele, tr\u0103ite, mult mai decisive \u00een formarea personalit\u0103\u0163ii intelectualului \u015fi scriitorului. Comentatorii acestui prim volum al trilogiei au relevat mai ales pitorescul spa\u0163iului spiritual \u015fi moral al T\u00e2rgului Mo\u015filor, evocat de Niculae Gheran. Ioana P\u00e2rvulescu \u00eel situa ferm \u201e\u00een linia pitorescului balcanic Anton Pann \u2013 Ghica\u201c. Dar dincolo de pitoresc, ceea ce frapeaz\u0103 sunt acordurile grave ale prozei lui Gheran fa\u0163\u0103 cu tragicomedia existen\u0163ei umane dintr-o cosmopolit\u0103 margine a continentului european, o zon\u0103, \u00een noul limbaj de lemn, multietnic\u0103 \u015fi multicultural\u0103. O lume cu o enorm\u0103 poft\u0103 de via\u0163\u0103, care \u00eencearc\u0103 \u015fi chiar reu\u015fe\u015fte s\u0103 sfideze vicisitudinile istoriei \u015fi t\u0103v\u0103lugul ei ce, nu o dat\u0103, strive\u015fte nep\u0103s\u0103tor vie\u0163ile \u015fi destinele oamenilor. Tulbur\u0103toarea und\u0103 de triste\u0163e ce str\u0103bate cartea nu face dec\u00e2t s\u0103 releve \u015fi mai mult noble\u0163ea moral\u0103 a unei oaze de umanitate. R\u00e2dem adeseori datorit\u0103 irezistibilului umor al autorului, dar nu o dat\u0103 printre lacrimi, c\u0103ci scriitorul are abilitatea de a-l implica suflete\u015fte pe cititor \u00eentr-un destin colectiv dramatic \u015fi \u00een spectacolul existen\u0163ial dintr-un areal al unor fecunde interferen\u0163e. \u00cen T\u00e2rgul Mo\u015filor, oamenii tr\u0103iesc, iubesc, mor dup\u0103 un cu totul alt cod dec\u00e2t cele \u00eendeob\u015fte cunoscute, un cod care e numai al lor, cu legi \u015fi reguli ce nu se afl\u0103 \u00eenscrise \u00een tratatele de etic\u0103 sau juridice, altminteri acestea mereu incomplete, mereu amendabile \u015fi pline de porti\u0163e prin care de regul\u0103 scap\u0103 ho\u0163ii, criminalii \u015fi tr\u0103d\u0103torii. O lume, \u00een fine, care fascineaz\u0103, \u00eenc\u00e2t p\u00e2n\u0103 \u015fi Carol al II-lea \u2013 \u201eneam\u0163 de profesie, se adaptase miraculos mitoc\u0103nimii neao\u015fe, mai-mai s-o \u00eenghesuie \u00een corul Patriarhiei\u201c.
\nSecven\u0163e din Arta de a fi p\u0103guba\u015f m-au trimis cu g\u00e2ndul la capodoperele filmografiei neorealiste italiene. C\u00e2t prive\u015fte portretele \u201eoamenilor \u015fi javrelor\u201c ce au dominat via\u0163a public\u0103 a epocii postbelice, dar nu numai a acesteia, ele compun o \u00eentreag\u0103 galerie de caractere \u00een linia unui Daumier, creionate de un fin observator \u015fi de un psiholog n\u0103scut, nu f\u0103cut. La prima lectur\u0103 m-a tentat compara\u0163ia cu cele din jurnalele lui Petre Pandrea, ce nu mi se pare \u00eentru totul for\u0163at\u0103. Pandrea este \u00eens\u0103 gr\u0103bit, nu are r\u0103bdare, noteaz\u0103 febril \u015fi mizeaz\u0103 pe caricatur\u0103 \u015fi pamflet. Dar portretele lui abia schi\u0163ate sunt tot morale. Niculae Gheran nu e, nici el, mai pu\u0163in necru\u0163\u0103tor cu \u201ejavrele\u201c, doar c\u0103 liniile \u015fi culorile din portretele sale sunt \u00eenc\u0103lzite fie de umorul debordant, fie de ironia rareori casant\u0103. Mul\u0163i ilegali\u015fti, al c\u0103ror num\u0103r crescuse aberant, ca \u015fi cel al revolu\u0163ionarilor decembri\u015fti, \u00eenc\u00e2t \u015fi unora \u015fi altora li se potrive\u015fte perfect faimoasa butad\u0103 \u201epu\u0163ini am fost, mul\u0163i am r\u0103mas!\u201c, apar lovi\u0163i de boala suficien\u0163ei paranoice. Ilegali\u015ftii \u015fi revolu\u0163ionarii de ieri \u015fi de azi devin peste noapte competen\u0163i \u00een toate domeniile, mari filozofi, mari scriitori, mari oameni politici, mari conduc\u0103tori de \u0163ar\u0103. Cunosc destui veleitari, unii au p\u0103truns \u015fi \u00een jurii ce acord\u0103 premii literare, destule dame bune \u015fi riguros agramate, c\u0103rora dac\u0103 \u00eendr\u0103zne\u015fti s\u0103 le spui, fie \u015fi cu delicate\u0163e, c\u0103 nu au, cum ar fi zis Alexandru Piru, un personaj c\u00e2t se poate de pozitiv \u00een fresca romanesc\u0103 a lui Niculae Gheran, nici un talent, \u00ee\u0163i scuip\u0103 printre din\u0163i c\u0103 e\u015fti comunist \u015fi-\u0163i bag\u0103 sub ochi certificatul de revolu\u0163ionar. Dar asta a fost o simpl\u0103 parantez\u0103. Revin la ilegali\u015ftii \u015fi revolu\u0163ionarii din fresca lui Niculae Gheran. Figuri luminoase, altele, incomparabil mai multe, \u00eentunecate, chiar sinistre \u2013 precum, de exemplu, Valter Roman sau Leonid Tismeniski, alias Leonte Tism\u0103neanu, acesta din urm\u0103 organizator de celule teroriste \u00een favoarea puterii sovietice, \u00een Basarabia din Rom\u00e2nia \u00eentregit\u0103, ambii kominterni\u015fti cu vechi state de serviciu. Personaje literalmente romane\u015fti populeaz\u0103 fresca lui Gheran: Petru Manoliu, intelectual rasat, victim\u0103 a noilor or\u00e2nduieli, dar \u015fi liderul comunist \u2013 de fapt, cine \u015ftie cu adev\u0103rat ce fel de lider era! \u2013 enigmaticul Emil Bodn\u0103ra\u015f, a c\u0103rui elocin\u0163\u0103 o \u00eentrecea p\u00e2n\u0103 \u015fi pe cea a lui Ion Gheorghe Maurer, \u00een\u0163eleptul \u015fi h\u00e2trul evreu Her\u015fcu din T\u00e2rgul Mo\u015filor sau Belu Zilber, autorul unei defini\u0163ii memorabile: comunismul rom\u00e2nesc se situeaz\u0103 \u00eentre Marx \u015fi Caragiale. Dac\u0103 ar fi cunoscut capitalismul de cumetrie autohton, ar fi v\u0103zut c\u0103 acesta se situeaz\u0103 \u00eentre Caragiale \u015fi\u2026 Caragiale. Nu lipsesc, ba chiar au \u00eent\u00e2ietate \u00een Arta de a fi p\u0103guba\u015f, \u00eenaltele fe\u0163e ale vie\u0163ii culturale, cu preponderen\u0163\u0103 ale vie\u0163ii literare. Remarcabile sunt siluetele feminine: Vera Lungu, \u201ea c\u0103rei frumuse\u0163e exterioar\u0103 se maria cu iste\u0163imea frun\u0163ii \u015fi delicate\u0163ea regeasc\u0103 a \u00eentregului comportament\u201c; Cornelia Filipa\u015f, femeie simpl\u0103, \u201efiin\u0163\u0103 luminoas\u0103, devotat\u0103 credin\u0163ei c\u0103 nimic nu-i mai presus dec\u00e2t s\u0103-\u0163i d\u0103ruie\u015fti via\u0163a \u00een folosul celor mul\u0163i\u201c sau Constan\u0163a Cr\u0103ciun, o mare doamn\u0103 care, ca ministru al Culturii, a f\u0103cut mai mult dec\u00e2t to\u0163i mini\u015ftrii Culturii din toat\u0103 perioada postbelic\u0103, p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Arta de a fi p\u0103guba\u015f este nu numai literatur\u0103 de cea mai bun\u0103 calitate, dar are \u015fi o incontestabil\u0103, a\u015f spune, inestimabil\u0103 valoare documentar\u0103.
\nAbia acum \u00eemi dau seama c\u0103 nu m-am aflat niciodat\u0103 face \u00e0 face cu Niculae Gheran. Comunic\u0103m \u00eens\u0103, telefonic \u015fi prin mail, cu sentimentul, cel pu\u0163in \u00een ceea ce m\u0103 prive\u015fte, c\u0103 ne cunoa\u015ftem \u015fi suntem prieteni din vremuri imemoriale. La ceas aniversar, \u00eei doresc mul\u0163i ani rodnici \u015fi \u00eei reamintesc c\u0103 a\u015ftept cu ner\u0103bdare promisul volum al patrulea, subintitulat Bordel nou cu \u015ftoarfe vechi, care va \u00eentregi vasta sa nara\u0163iune nonfiction cu povestea tragicomic\u0103 a istoriei noastre din ultimul sfert de veac.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Numele lui Niculae Gheran este \u00een cultura noastr\u0103 contemporan\u0103 o marc\u0103 de prestigiu sau, cum se spune ast\u0103zi, un brand. Sunt foarte pu\u0163ini cei de prin aceast\u0103 parte a lumii capabili s\u0103 duc\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t un mare proiect. Niculae Gheran l-a dus, pentru asta sacrific\u00e2ndu-\u015fi propria crea\u0163ie literar\u0103, propriul talent. A investit aproape o… Cite\u0219te mai mult »Niculae Gheran, revan\u015fa talentului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4455,12561],"class_list":["post-20990","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-niculae-gheran","tag-rebreanu-editie-critica"],"views":923,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20990","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20990"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20990\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20990"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20990"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20990"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}