{"id":20986,"date":"2014-10-23T13:10:50","date_gmt":"2014-10-23T11:10:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20986"},"modified":"2014-10-23T13:28:09","modified_gmt":"2014-10-23T11:28:09","slug":"plictisul-scrisului-profesionist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/plictisul-scrisului-profesionist\/","title":{"rendered":"Plictisul scrisului profesionist"},"content":{"rendered":"<p>La \u00eenceputul lui octombrie, anul acesta, Horace Engdahl, membru al Academiei din Suedia \u015fi al Comitetului Nobel, a dat un interviu publica\u0163iei franceze La Croix, unde a f\u0103cut, \u00eentre altele, frapanta afirma\u0163ie c\u00e3 profesionalizarea scrisului e nociv\u0103 pentru destinul literaturii occidentale. Considera\u0163iile sale din acest interviu sunt, de la cap la coad\u0103, destul de dure: literatura actual\u0103 ar suferi de o \u201eform\u0103 de scleroz\u0103\u201d, mai ales c\u00e2nd vorbim de bazinul Vestului european; se constat\u0103 \u201eefectele perverse ale profesionaliz\u0103rii meseriei de scriitor\u201d, legate de feluritele suporturi financiare care l-ar \u201erupe pe scriitor de societatea civil\u0103\u201d \u015fi ar crea \u201eo leg\u0103tur\u0103 nes\u0103n\u0103toas\u0103 cu institu\u0163iile\u201d. Diminuarea distan\u0163ei canonice dintre literatura \u201epropriu-zis\u0103\u201d \u015fi literatura-\u201emarf\u0103\u201d (pentru care critica literar\u0103 ar purta o bun\u0103 parte din vin\u0103) ar fi, putem deduce, un corespondent indezirabil al idealului de egalitate social\u0103, corectitudine politic\u0103 etc. Distinsul academician suedez aminte\u015fte cu aceast\u0103 ocazie c\u0103 alt\u0103dat\u0103 scriitorii tr\u0103iau din meserii mediocre sau din munca de jos \u015fi c\u0103 din aceast\u0103 experien\u0163\u0103 a vie\u0163ii dure a ie\u015fit marea literatur\u0103, pe care continu\u0103, \u00eenc\u0103, s\u0103 o produc\u0103 autori din zonele \u201elibere\u201d de pia\u0163\u0103 (i.e. mai pu\u0163in asistate financiar) ca Asia sau Africa. (Intr\u0103 aici \u015fi o critic\u0103 direct\u0103 a Statelor Unite, acuzate de nombrilism, Engdahl fiind consecvent cu opiniile sale din 2008, c\u00e2nd a f\u0103cut furori declar\u00e2nd c\u0103 literatura american\u0103 e \u201eignorant\u0103\u201d \u015fi \u201einsular\u0103\u201d.) \u00cen fine, Occidentul postmodern, dac\u0103 n-a eradicat inegalitatea social\u0103 (?!), m\u0103car l-a scos pe scriitor din condi\u0163ia de muritor de foame; numai c\u0103, \u00eencadr\u00e2ndu-l profesional \u015fi asigur\u00e2ndu-i buzunarul, \u00eel pune la ad\u0103post \u015fi de marile angoase creatoare. Pe scurt, ce prie\u015fte scriitorului ca individ sau cet\u0103\u0163ean nu prie\u015fte literaturii \u2013 de unde ravisanta concluzie c\u0103 lupta pentru drepturi egale \u015fi bun\u0103stare general uman\u0103 s-ar putea s\u0103 d\u0103uneze artei \u00een general, care se hr\u0103ne\u015fte din traume \u015fi contraste puternice (nu e departe de asta nici teoria din anii 1970 a lui Daniel Bell din Contradic\u0163iile capitalismului, dup\u0103 care apanajul erei capitaliste ar fi kitsch-ul, adic\u0103 arta f\u0103r\u0103 traum\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 \u201eautenticitate\u201d). O concluzie posibil just\u0103 \u2013 dar nu neap\u0103rat \u00een ceea ce prive\u015fte necesitatea (de amorul artei) a contrastelor sociale: adopt\u00e2nd o pozi\u0163ie anti-capitalist\u0103, Engdahl g\u00e2nde\u015fte, totu\u015fi, \u00een spirit capitalist: ca orice liber \u00eentreprinz\u0103tor, ca s\u0103 accead\u0103 \u00een v\u00e2rful canonului, artistul trebuie s\u0103 \u00eenceap\u0103 de la munca de jos. Doar c\u00e3 ra\u0163ionamentul are dou\u0103 efecte perverse: pe de o parte, \u00eei impune scriitorului s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 toat\u0103 via\u0163a acolo, la munca de jos, pentru a nu pierde contactul cu \u201eexperien\u0163a\u201d; pe de alt\u0103 parte, refuz\u0103 literatura aristocra\u0163ilor sau a marilor belferi de ieri sau de azi. Una peste alta, perspectiva e sumbr\u0103 \u015fi, culmea, tocmai din vina progresului: \u00een nu mai mult de zece, dou\u0103zeci de ani, crede academicianul suedez, standardele occidentale se vor rev\u0103rsa \u015fi asupra acelor teritorii \u00een care scrisul \u00eenc\u0103 b\u00e2ntuie liber, genuin, \u015fi-l vor corupe iremediabil. C\u0103 Hegel vorbea de moartea artei ca de un fapt cerut de ordinea lucrurilor \u015fi c\u0103 tot acest deprimism (p\u00e2n\u0103 la un punct, justificat) ar putea g\u0103si un fundament \u00een filosofia lui e una. Dar a-i conferi Nobelul lui Modiano c\u00e2t\u0103 vreme arta \u00eenc\u0103 n-a murit, cu Pynchon, Roth \u015fi Eco a\u015ftept\u00e2nd afar\u0103, pe culoar, nu sun\u0103 a filozofie, ci a buc\u0103t\u0103rie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>La \u00eenceputul lui octombrie, anul acesta, Horace Engdahl, membru al Academiei din Suedia \u015fi al Comitetului Nobel, a dat un interviu publica\u0163iei franceze La Croix, unde a f\u0103cut, \u00eentre altele, frapanta afirma\u0163ie c\u00e3 profesionalizarea scrisului e nociv\u0103 pentru destinul literaturii occidentale. Considera\u0163iile sale din acest interviu sunt, de la cap la coad\u0103, destul de dure:&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/plictisul-scrisului-profesionist\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Plictisul scrisului profesionist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3467,12558,12554,12559,12556,12557,12555],"class_list":["post-20986","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatura-actuala","tag-literatura-occidentala","tag-meseria-de-scriitor","tag-moartea-artei","tag-preofesionalizarea-scriitorului","tag-profesionalizarea-scrisului","tag-scrisul-profesionist"],"views":1920,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20986","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20986"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20986\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20986"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20986"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20986"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}