{"id":20984,"date":"2014-10-23T13:07:27","date_gmt":"2014-10-23T11:07:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20984"},"modified":"2014-10-23T13:27:34","modified_gmt":"2014-10-23T11:27:34","slug":"confesiunile-lui-v-a-urechia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/confesiunile-lui-v-a-urechia\/","title":{"rendered":"Confesiunile lui V.A. Urechia"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>V.A. Urechia, <em>Din tainele vie\u0163ei. Amintiri contimporane<\/em> (1840-1882), Ia\u015fi, Polirom, 2014.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Din tainele vie\u0163ei. Amintiri contimporane (1840-1882) de V.A. Urechia este o autobiografie dublat\u0103 de o serioas\u0103 documentare, astfel \u00eenc\u00e2t ceea ce se relateaz\u0103 poate constitui un real suport pentru cercet\u0103rile de natur\u0103 istoric\u0103, volumul dep\u0103\u015find, a\u015fadar, zona de interes a filologilor. Personajul narator pare c\u0103 \u00ee\u015fi atribuie de la \u00eenceput rolul unui simplu observator la numeroasele transform\u0103ri prin care au trecut Principatele rom\u00e2ne, l\u0103s\u00e2nd altora prim planul vie\u0163ii socio-culturale: \u201eDe ce numai oamenii ilu\u015ftri s\u0103 aib\u0103 prin memoriile lor confiden\u0163a vie\u0163ei lor \u015fi nu \u015fi b\u0103rba\u0163ii mai pu\u0163in cunoscu\u0163i pe lume? Dup\u0103 cum nu sunt ilustra\u0163iuni eroii at\u00e2tor romanuri \u015fi nuvele ce zilnic se public\u0103 \u00een toate limbele \u015fi totu\u015fi acele scrieri sunt cetite \u015fi unele au chiar c\u0103utare deosebit\u0103, tot asemenea s-ar putea s\u0103 prezinte oarecare interes \u015fi o pagin\u0103, dou\u0103, din povestea vie\u0163ei mele. (&#8230;). Povestea vie\u0163ei noastre poate s\u0103 intereseze \u015fi istoria contimporan\u0103 prin faptul c\u0103 \u00eemprejur\u0103rile ne-au pus \u00een rela\u0163iune cu cei mai mari b\u0103rba\u0163i ai na\u0163iunei \u015fi c\u0103 am avut nemeritata onoare de a fi colaborator al multora din ei\u201d. Dar \u00een realitate V.A. Urechia a fost foarte aproape de toate evenimentele importante prin care a trecut na\u0163iunea rom\u00e2n\u0103, a stat la baza a numeroase proiecte legislative, a avut un rol central \u00een \u00eentreaga prefacere social\u0103 \u015fi cultural\u0103 a \u0163\u0103rii. El nu doar a stat \u00een preajma unor oameni ilu\u015ftri, ci a fost unul dintre ei, \u00een ciuda faptului c\u0103 istoria i-a conferit un rol mai mic dec\u00e2t ar fi meritat.<br \/>\nDe la \u00eenceput, lucrarea surprinde prin precizia am\u0103nuntelor pe care le ofer\u0103. M\u00e2na sigur\u0103 a memorialistului restituie c\u00e2t se poate de exact scene relevante pentru demersurile sociale, politice, culturale, salv\u00e2ndu-le astfel de primejdia uit\u0103rii. Aceste relat\u0103ri nu sunt deloc aride, paginilor bine documentate imprim\u00e2ndu-li-se dinamism \u015fi, uneori, dramatism. Scheletul acestor memorii pare un adev\u0103rat roman al form\u0103rii. De o aten\u0163ie deosebit\u0103 se bucur\u0103 numeroasele \u015fcoli prin care cel \u00een cauz\u0103 a trecut \u015fi \u015fi-a des\u0103v\u00e2r\u015fit preg\u0103tirea. Nu lipsesc nici numele profesorilor \u00eenso\u0163ite de caracteriz\u0103ri succinte referitoare la voca\u0163ia acestora pentru misiunea pe care o aveau de \u00eendeplinit. P\u00e2n\u0103 la un punct cartea are un caracter autobiografic mai pregnant, fiind mult mai dese referirile la via\u0163a proprie, chiar intim\u0103 a lui<br \/>\nV.A. Urechia. Astfel, \u201eprimele b\u0103t\u0103i de inim\u0103\u201d sunt consemnate cu v\u0103dit\u0103 nostalgie. \u00centregul s\u0103u demers intelectual, \u00eentreaga sa cre\u015ftere a avut la origine un bile\u0163el de amor \u00een care i se promitea c\u0103 va fi a\u015fteptat s\u0103-\u015fi des\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 studiile \u00een str\u0103in\u0103tate pentru a avea \u00een \u0163ar\u0103 un nume mai bun \u015fi mai demn de aleasa inimii sale: \u201ela umbra unui tufi\u015f deschid bile\u0163elul, cu m\u00e2ini tremur\u0103toare, \u015fi citesc trei vorbe: \u00abLucreaz\u0103, ajunge, te a\u015ftept!\u00bb. Soarta mea era fixat\u0103. Nu un \u00abmane, tekel, fares\u00bb \u00eemi ap\u0103rur\u0103 pe zidurile mitropoliei, ci o promisiune de viitor fericit, cum abia puteam spera. Pot spune c\u0103 acelui bile\u0163el datoresc toat\u0103 existen\u0163a \u015fi toat\u0103 lucrarea mea de 50 de ani\u201d. Iar aceast\u0103 lucrare a \u00eensemnat o carier\u0103 ce greu poate fi definit\u0103 \u00eentr-un singur fel, av\u00e2nd \u00een vedere evantaiul larg al preocup\u0103rilor \u015fi abilit\u0103\u0163ilor lui V.A. Urechia. Cert este c\u0103, dup\u0103 cum s-a ar\u0103tat mai sus, a interac\u0163ionat cu foarte mul\u0163i oameni din prima linie a culturii \u015fi politicii rom\u00e2ne\u015fti, demonstr\u00e2nd \u00een repetate r\u00e2nduri calit\u0103\u0163i de coordonator a numeroase proiecte. C\u00e2nd vorbe\u015fte despre \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt, nu uit\u0103 s\u0103 aminteasc\u0103 reforma acestuia realizat\u0103 \u00een mai mul\u0163i pa\u015fi. Deoarece prin natura func\u0163iilor pe care le-a ocupat a avut posibilitatea de a c\u0103l\u0103tori foarte des \u00een str\u0103in\u0103tate, memorialistul face des compara\u0163ii \u00eentre ceea ce se \u00eent\u00e2mpla la acea or\u0103 \u00een \u0163\u0103rile mai civilizate \u015fi situa\u0163ia problematic\u0103 a Principatelor rom\u00e2ne. Trebuie amintit \u015fi faptul c\u0103 V.A. Urechia a ap\u0103rat \u00een repetate r\u00e2nduri cauza rom\u00e2nimii prin numeroase articole ap\u0103rute \u00een presa din str\u0103in\u0103tate, remarc\u00e2ndu-se drept una dintre cele mai importante voci ale con\u015ftiin\u0163ei na\u0163ionale. Autorul \u00eenregistreaz\u0103 totul cu lux de am\u0103nunte. Probabil c\u0103 atunci c\u00e2nd nu-\u015fi aduce aminte ceva cu exactitate apeleaz\u0103 la arhiva personal\u0103 sau la articolele din presa vremii. Este martor la mari evenimente ale societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti din a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea. Printre ele, episodul detron\u0103rii lui Mihail Sturdza, perioada de ocupa\u0163ie austriac\u0103, revolu\u0163ia de la 1848 \u015fi \u00een\u0103bu\u015firea ei, venirea \u00een \u0163ar\u0103 a principelui Carol I, intrarea \u00een \u0163ar\u0103 a armatei ruse\u015fti, unirea principatelor.<br \/>\nScrierea lui V.A. Urechia este un document de epoc\u0103 foarte pre\u0163ios pentru c\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103\u00a0 societatea rom\u00e2neasc\u0103 \u00een plin\u0103 transformare. \u00cen afar\u0103 de evenimentele men\u0163ionate mai sus la care a participat, joac\u0103 un rol activ \u00een \u00eenfiin\u0163area unor institu\u0163ii moderne, printre care Societatea Literar\u0103, viitoarea Academie Rom\u00e2n\u0103, Ateneul, Liga Cultural\u0103 a Rom\u00e2nilor de Pretutindeni \u015f.a. Sunt consemnate \u015fi primele \u00eencerc\u0103ri literare, bro\u015furile Mozaicul literar \u015fi Grinda de aur, precum \u015fi Un vis, pentru care a fost felicitat de Vasile Alecsandri \u015fi de alte personalit\u0103\u0163i ale timpului. Memorialistul \u015ftie s\u0103 creeze tablouri emo\u0163ionante mai ales atunci c\u00e2nd sunt evocate scene care i-au produs o impresie foarte puternic\u0103. \u00cent\u00e2lnirea cu George Sand e una dintre acestea: \u201eDup\u0103 ce lu\u0103 fine ceremonialul prezent\u0103rilor, c\u00e2nd d-na Sand redeveni ceea ce era, o mare observatoare, o ne\u00eentrecut\u0103 pictoreas\u0103 de oameni \u015fi de lume, c\u00e2nd ea cu un grai viu colorat, abundant \u015fi plastic, \u00eencepu a ne povesti din subiectele ce-\u015fi propunea s\u0103 scrie, eu \u00eemi \u0163ineam r\u0103suflul ca s\u0103 nu pierd nimic din m\u0103rg\u0103ritarele ce \u00een\u015fira&#8230;(&#8230;) De atunci sunt 46 de ani \u015fi nu pot uita pe George Sand, cum nu pot uita \u015fi lec\u0163iunea ce am primit, c\u0103 o femeie ca toate femeile, ca orice burghez\u0103 \u00eempletind ciorapi ori lu\u00e2nd spuma cu linguroiul de pe oale la buc\u0103t\u0103rie, poate \u2013 c\u00e2nd trebuie \u2013 s\u0103 fie mai ideal\u0103 dec\u00e2t at\u00e2tea zv\u0103p\u0103iate, pretinse poete \u015fi scriitoare, cari nu sunt dec\u00e2t ridicole&#8230;\u201d.<br \/>\nPrin tot ceea ce face, V. A. Urechia se dovede\u015fte a fi un na\u0163ionalist care nu se limiteaz\u0103 la a se confunda cu ni\u015fte sloganuri lipsite de con\u0163inut. \u015etie unde s\u0103 \u00ee\u015fi exercite cel mai des profe\u0163iile de credin\u0163\u0103, anume, \u00een str\u0103in\u0103tate, \u00een \u0163\u0103rile civilizate ale Europei. A ac\u0163ionat dinspre exterior, c\u0103tre interior, aceasta dovedindu-se\u00a0 o strategie ce i-a adus de multe ori succes. Ac\u0163iunile sale nu au fost \u00eentotdeauna aprobate de contemporanii s\u0103i. Pe c\u00e2t a fost de apreciat pentru patriotismul s\u0103u sincer \u015fi pentru alte calit\u0103\u0163i, pe at\u00e2t a fost de criticat pentru unele demersuri ce nu au avut finalitatea dorit\u0103. Leonidas Rados, cel care a \u00eengrijit edi\u0163ia autobiografiei Din tainele vie\u0163ei. Amintiri contimporane, aminte\u015fte \u00een studiul s\u0103u introductiv o parte din criticile ce i-au fost aduse c\u0103rturarului rom\u00e2n. I-a fost repro\u015fat\u0103 graba \u015fi superficialitatea cu care \u00ee\u015fi redacta unele lucr\u0103ri, fapt ce l-a condus la unele erori \u015ftiin\u0163ifice. \u00cen acest caz, oponentul cel mai sever i-a fost chiar prietenul s\u0103u Hasdeu. Un alt exemplu \u00eel constituie faptul c\u0103 studiul de patologie literar\u0103 Be\u0163ia de cuvinte al lui Titu Maiorescu \u00eel viza direct pe memorialist. De altfel, \u00eentreaga polemic\u0103 a lui V.A. Urechia cu junimi\u015ftii a fost centrat\u0103 pe principiile antagonice dintre direc\u0163ia nou\u0103 \u015fi direc\u0163ia veche reprezentat\u0103 de memorialist. Nici Eminescu nu l-a iertat pe Urechia cu privire la activitatea de literat a acestuia. Al\u0163i detractori au fost: N. Iorga, Laz\u0103r \u015e\u0103ineanu, Barbu Delavrancea, criticile fiind perpetuate \u015fi de G. C\u0103linescu.<br \/>\nCa mul\u0163i al\u0163i memoriali\u015fti din secolul al XIX-lea, V.A. Urechia este foarte atent la transform\u0103rile politice din societatea rom\u00e2neasc\u0103. Le puncteaz\u0103 cu precizie, oferind informa\u0163ii foarte pre\u0163ioase de natur\u0103 istoric\u0103. E adev\u0103rat c\u0103 multe dintre aceste transform\u0103ri le restituie \u00een func\u0163ie de persoana sa. Nu uit\u0103 niciodat\u0103 s\u0103-\u015fi aduc\u0103 sie\u015fi laude \u015fi s\u0103 consemneze omagiile ce i-au fost aduse de-a lungul timpului de c\u0103tre diverse personalit\u0103\u0163i ale c\u0103ror nume nu le uit\u0103 niciodat\u0103. De aici, impresia de megalomanie care i-a atras numeroase antipatii \u015fi l-a expus la diverse ironii din partea contemporanilor. Leonidas Rados aminte\u015fte c\u0103 \u201ela sf\u00e2r\u015fitul deceniului VII, V.A. Urechia devenise, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, eroul unui\u00a0 ciclu de relat\u0103ri \u00een revista Traian, ce au drept numitor comun axioma c\u0103 nimic nu se poate construi \u00een Rom\u00e2nia f\u0103r\u0103 participarea bunului patriot \u015fi titratului profesor de literatur\u0103 \u015fi istorie. Nihil sine Urechi\u0103, avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 una din ironiile care s-au lipit de memorialist f\u0103r\u0103 a putea fi dezlipite vreodat\u0103: \u00abS\u0103rman\u0103 Academie Rom\u00e2n\u0103! Trebuie s\u0103 te supui \u015fi tu legii universale, \u00een puterea c\u0103reia nimic nu se face pe fa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului f\u0103r\u0103 un grad de paternitate a d-lui Urechi\u0103!. Congres pan-latin \u2013 Urechi\u0103! Ateneu \u2013 Urechi\u0103! Gr\u0103dina de tir \u2013 Urechi\u0103! Comitet teatral \u2013 Urechi\u0103! Macedonia \u2013 Urechi\u0103! Arheologie \u2013 Urechi\u0103!\u00bb\u201d.<br \/>\n\u00cen ciuda acestor ironii, \u00eendrept\u0103\u0163ite sau nu, ar fi nedrept s\u0103 se piard\u0103 din vedere calit\u0103\u0163ile reale ale lui V.A. Urechia, ca, de pild\u0103, abilit\u0103\u0163ile diplomatice de care a dat dovad\u0103 \u00een mai multe r\u00e2nduri: \u201e\u015etiu, Excelen\u0163\u0103, r\u0103spund eu \u00eentrerup\u00e2nd. Dar ve\u0163i conveni lesne, Excelen\u0163\u0103, c\u0103 guvernul de la Budapesta se impresioneaz\u0103 de prea pu\u0163in lucru. Ce este de a ni se cere nou\u0103 de d-ta \u015fi ce este a v\u0103 cere noi d-tale este s\u0103 respect\u0103m cu scump\u0103tate hotarele fizice ce \u00eemprejur\u0103rile au pus \u00eentre Rom\u00e2nia \u015fi Ungaria. Apoi sper c\u0103 de a\u015fa nerespect n-ave\u0163i a v\u0103 pl\u00e2nge&#8230; \u00centruc\u00e2t d. Colonel Gorjan, public\u00e2nd o hart\u0103 a Daciei \u00een care \u00eenglobeaz\u0103 Ardealul \u015fi Bucovina, poate s\u0103 ne emo\u0163ioneze? Apoi noi de la guvernul Rom\u00e2niei v\u0103 putem ar\u0103ta zeci de c\u0103r\u0163i \u015fi h\u0103r\u0163i ungure\u015fti \u00een care se pomene\u015fte de o Ungarie \u00eentins\u0103 p\u00e2n\u0103 la Marea Neagr\u0103 \u015fi n-am adus nici o reclama\u0163iune\u201d.<br \/>\nA\u015fadar, V.A. Urechia a fost o personalitate controversat\u0103 a timpului s\u0103u, care s-a manifestat \u00een multe planuri \u015fi a adus contribu\u0163ii importante at\u00e2t \u00een domeniul socio-politic, c\u00e2t \u015fi \u00een cel literar artistic. Dup\u0103 cum s-a v\u0103zut, multe dintre ini\u0163iativele sale au fost aspru criticate de contemporani, dar, redescoperite dup\u0103 o vreme, ele fac dovada unui spirit flexibil, p\u0103truns de cele mai bune inten\u0163ii, care a fost dispus \u00eentotdeauna s\u0103-\u015fi recunoasc\u0103 gre\u015felile \u015fi s\u0103-\u015fi asume cu superioritate criticile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>V.A. Urechia, Din tainele vie\u0163ei. Amintiri contimporane (1840-1882), Ia\u015fi, Polirom, 2014. &nbsp; Din tainele vie\u0163ei. Amintiri contimporane (1840-1882) de V.A. Urechia este o autobiografie dublat\u0103 de o serioas\u0103 documentare, astfel \u00eenc\u00e2t ceea ce se relateaz\u0103 poate constitui un real suport pentru cercet\u0103rile de natur\u0103 istoric\u0103, volumul dep\u0103\u015find, a\u015fadar, zona de interes a filologilor. Personajul narator&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/confesiunile-lui-v-a-urechia\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Confesiunile lui V.A. Urechia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12497,12496],"class_list":["post-20984","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-din-tainele-vietei-amintiri-contimporane","tag-v-a-urechia"],"views":1207,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20984","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20984"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20984\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20984"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20984"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20984"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}