{"id":20980,"date":"2014-10-23T13:03:57","date_gmt":"2014-10-23T11:03:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20980"},"modified":"2014-10-23T13:27:10","modified_gmt":"2014-10-23T11:27:10","slug":"banda-ideologica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/banda-ideologica\/","title":{"rendered":"Banda ideologic\u0103"},"content":{"rendered":"

Ioan Stanomir, Camera obscur\u0103 \u2013 Vis, imagina\u0163ie \u015fi band\u0103 desenat\u0103<\/em>, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2014, 264 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Moto: \u201eUn istoric ar putea sublinia c\u0103 umanitatea este aplecat\u0103 permanent spre distrac\u0163ie \u015fi c\u0103 \u00eenaintea internetului au existat filme, televiziune \u015fi benzi desenate; \u00eenainte de acestea, vodeviluri \u015fi c\u0103rticele de groaz\u0103; \u00eenainte de toate acestea, arta teatral\u0103 \u015fi jocuri violente \u015fi tot a\u015fa, de-a lungul istoriei civiliza\u0163iei \u015fi a distrac\u0163iilor sale\u201d (Jennifer Howard, Times Literary Supplement)<\/em><\/strong><\/p>\n

Spa\u0163iul rom\u00e2nesc pare s\u0103 sufere \u2013 c\u00e2nd vine vorba de interferen\u0163ele media \u00een cultura \u201eoficial\u0103\u201d \u2013 de o atitudine nefireasc\u0103, dat\u0103 de sciziunea \u00eentre elitism cultural \u015fi relativism total (\u00een ultima lor variant\u0103 ele se \u015fi confund\u0103). \u00cen varianta sa de interpretare vag-marxist\u0103, problematica pe care o implic\u0103 fenomenul poate fi descris\u0103 astfel: faptul c\u0103 discrepan\u0163ele sociale uria\u015fe \u00eempiedic\u0103 apari\u0163ia unei plaje reale de consum cultural \u00een variant\u0103 postmodern\u0103 \u00eempiedic\u0103 dezvoltarea organic\u0103 a genurilor. Atunci c\u00e2nd grilele continentale de expunere \u015fi interpretare a fenomenelor nu func\u0163ioneaz\u0103, iar recuperarea secven\u0163ial\u0103 a unor acte culturale (band\u0103 desenat\u0103, roman grafic, consum media, literatur\u0103 de duzin\u0103 \u2013 \u00een accep\u0163iunea pozitiv-social\u0103 a termenului) este o c\u0103ma\u015f\u0103 prea str\u00e2mt\u0103 pentru aceste grile, eseistica trebuie s\u0103 fie prudent\u0103.
\nDac\u0103 deschidem \u201eDBDR\u201d (Dic\u0163ionarul Benzii Desenate din Rom\u00e2nia \u2013 Dodo Ni\u0163\u0103, Aius, 1996) ne vom da imediat seama de propor\u0163iile exegezelor asupra subiectului \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc. \u00cens\u0103 nu doar pentru a eviden\u0163ia leg\u0103tura cu acel \u201ecanon postmodern\u201d pe care o \u00eengro\u015fa Ion Manolescu \u00een 2011 (Benzile desenate \u015fi canonul postmodern, 2011), ci mai ales pentru a configura dimensiunea politicului \u015fi a moralului prin banda desenat\u0103, eseisticii lui Ioan Stanomir \u00een Camera obscur\u0103 \u00eei serve\u015fte stilul narativ \u2013 apropiat chiar de roman. Colec\u0163ia de eseuri a lui Ion Manloescu din Benzile desenate \u015fi canonul postmodern este mult mai tehnic\u0103: pentru a explica relativismele \u015fi reevalu\u0103rile canonice (dezinhibare, huliganism, tehnocultur\u0103) autorul expunea mecanismele noii arte \u015fi le punea fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu istoria literar\u0103. Ioan Stanomir, \u00een schimb, \u00ee\u015fi alege o zon\u0103 destul de nefrecventat\u0103: dac\u0103 ne-am a\u015ftepta ca analiza conceptului de BD s\u0103 survoleze situa\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 sau, dac\u0103 nu, America de Nord, chiar prefa\u0163a anun\u0163\u0103 direc\u0163ia diferit\u0103: \u201eCamera obscur\u0103 are \u00een centrul ei o parte din produc\u0163ia de band\u0103 desenat\u0103 din mediul continental european \u015fi din cel latino-american. Autorii selecta\u0163i aici sunt belgo-rancezi, italieni \u015fi argentinieni. Op\u0163iunea exclude, a\u015fadar, fascinantul continent nord-american din care se hr\u0103ne\u015fte tradi\u0163ia prozei grafice\u201d. Mai mult, diferen\u0163ele de stil \u00eentre cei doi autori \u0163in de maniera eseului narativ pe care o propune Stanomir: \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103 o \u0163ar\u0103 f\u0103r\u0103 culori, o \u0163ar\u0103 \u00een care unica nuan\u0163\u0103 ce domina peisajul de fabrici \u015fi uzine era cenu\u015fiul, o \u0163ar\u0103 \u00een care p\u00e2n\u0103 \u015fi curcubeul avea triste\u0163ea unei mire de televiziune alb-negru. \u00cen aceast\u0103 \u0163ar\u0103, fericirea era programat\u0103 cu minu\u0163iozitatea unei \u015farje \u00eentr-un combinat de o\u0163el; z\u00e2mbetele erau dozate, iar copiii care se duceau la \u015fcoal\u0103 nu mai puteau visa, pentru c\u0103 nici m\u0103car \u00een visele lor explozia de culori nu mai putea fi imaginat\u0103\u201d.
\n\u0162intele morale ale pove\u015ftilor<\/strong>
\nEi bine, aceast\u0103 manier\u0103 liric\u0103 \u015fi metaforic-expozitiv\u0103 cap\u0103t\u0103 propor\u0163ii personale. Argumentul cercet\u0103rii (pe c\u00e2t de simpatice sunt toate aceste preludii de basm, captatio) caut\u0103 s\u0103 explice felul \u00een care autorul a fost influen\u0163at de subiectele pe care le trateaz\u0103. Departe de un studiu academic (m\u0103 refer aici la dep\u0103rtarea asumat\u0103 fa\u0163\u0103 de stilul propus de Ion Manolescu), cartea lui Stanomir devine povestea benzilor desenate ca simptom ideologic. Astfel, felul \u00een care diferi\u0163i autori aleg s\u0103 \u00ee\u015fi construiasc\u0103 pove\u015ftile \u0163ine \u2013 pare s\u0103 spun\u0103 Ioan Stanomir \u2013 de dorin\u0163a de a expune concepte politico-sociale la scar\u0103 larg\u0103 prin conven\u0163ia romanului grafic sau a BD-ului. Din moment ce cartea este g\u00e2ndit\u0103 \u015fi construit\u0103 ideologic, mare parte din temele g\u00e2ndirii teoretice contemporane (postcolonialism, r\u0103zboi rece, canon, remodelare postmodern\u0103) sunt c\u0103utate \u00een subsolul arhitectural al nara\u0163iunilor grafice: \u201eDin aceast\u0103 perspectiv\u0103 ce refuz\u0103 \u00abadev\u0103rul\u00bb \u00eenving\u0103torului validat de istorie, pove\u015ftile western din Pif pot fi privite ca parte a discursului postcolonialist\u201d. Dup\u0103 o idee foucauldian\u0103, aceea c\u0103 nu exist\u0103 societate care s\u0103 nu fi interzis ceva, reluat\u0103 oarecum de Ion Manolescu \u00een discu\u0163ia despre codurile de control din SUA \u2013 triumful binelui \u015fi problemele cu obscenitatea \u2013, Stanomir \u00eencearc\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u00een codurile vremurilor \u0163intele morale ale pove\u015ftilor. C\u0103ut\u0103rile unui Corto Maltese sau prototipul de mercenar al lui Fandulla da Lodi (\u201enara\u0163iune cu inspira\u0163ie istoric\u0103, \u00een care se \u00eent\u00e2lnesc v\u00e2na lui Boccccio dar \u015fi penelul lui Machiavelli, Fandulla este fresca Italiei, spa\u0163iul pe care \u00eel invadeaz\u0103 armatele imperiale \u015fi pe care \u00eel fr\u0103m\u00e2nt\u0103 pasiunile politice s\u00e2ngerose\u201d) \u00eel ajut\u0103 pe Stanomir s\u0103 scrie o istorie nuan\u0163at\u0103 a episoadelor.
\nMici elogii ale tehnoculturii<\/strong>
\nDe observat aici dou\u0103 dimensiuni ale textului: prima \u0163ine de povestirea ac\u0163iunilor \u015fi de trecerea prin grile social-politice a valorii \u015fi semnifica\u0163iei gesturilor protagoni\u015ftilor; a doua \u0163ine de o anumit\u0103 nevoie de legitimare a discursului. Asem\u0103narea imediat\u0103 \u00eentre Stanomir \u015fi Ion Manolescu \u0163ine de maniera \u00een care discursul am\u00e2ndurora coreleaz\u0103 interior cu literatura sau g\u00e2ndirea teoretic\u0103 pentru a justifica validitatea genului: \u201eHugo Pratt poate fi privit drept scriitorul care ofer\u0103 benzii desenate flexibilitatea ludic\u0103 \u015fi rafinamentul intertextual al lui Borges. Odat\u0103 cu Pratt, limitele nara\u0163iunii sunt \u00eempinse p\u00e2n\u0103 c\u0103tre linia \u00een care visul se amestec\u0103 cu ordinea cotidian\u0103, ca \u015fi cum \u00eentregul text ar fi inundat de aroma unui halucinogen \u00eenc\u0103rcat de senzualitate.\u201d; \u201e\u00cen acela\u015fi timp, Pratt este atent la dialectica identitar\u0103 a unui metisaj cultural ce evoc\u0103 textele unor Conrad \u015fi Stevenson\u201d; \u201eDac\u0103 este un detectiv ce colind\u0103 m\u0103rile, Corto este \u015fi rebelul f\u0103r\u0103 cauz\u0103, ce se angajeaz\u0103 \u00een aventur\u0103. Corto \u00eemparte cu primul Malraux, cel din La condition humaine, gustul pentru suspans \u015fi voca\u0163ia \u00eenfrunt\u0103rii r\u0103ului\u201d. Explica\u0163ia poate veni \u00een dou\u0103 moduri: autorul este con\u015ftient c\u0103 \u00een lipsa spa\u0163iului exegetic rom\u00e2nesc discursul trebuie s\u0103 opereze cu paralele \u00een cultura \u201econsacrat\u0103\u201d \u015fi direc\u0163ionate c\u0103tre genurile canonice tocmai pentru ca cititorul s\u0103 nu aib\u0103 impresia unei orecare imposturi. Astfel, nara\u0163iunea devine hermeneutic\u0103, iar istoria pare descifrabil\u0103 mai u\u015for. Dac\u0103 pentru Ion Manolescu \u201eparaliteratura nu ar trebui confundat\u0103 cu literatura \u00abproast\u0103\u00bb\u201d (vorbind despre intrarea \u00een oficialitate a SF-ului \u015fi a romanului poli\u0163ist), Stanomir utilizeaz\u0103 \u00eens\u0103\u015fi precaritatea acestei preconcep\u0163ii pentru a c\u0103uta direct coresponden\u0163ele. Puse l\u00e2ng\u0103 numele lui Casares \u015fi Borges, cele ale lui Hugo Pratt sau Milo Manara cap\u0103t\u0103 sonoritate \u015fi coeren\u0163\u0103. \u201eDictatura imaginii\u201d \u015fi \u201eviteza percep\u0163iei\u201d (Ion Manolescu) sunt astfel secundare \u00een expozi\u0163ia lui Stanomir fa\u0163\u0103 de dimensiunea ontologic\u0103 \u015fi epic\u0103 a romanului grafic. Vr\u0103jit de poten\u0163ialul uria\u015f al postmodernismului (care, iat\u0103, se simte cel mai bine \u00een varianta sa sincretic\u0103), Stanomir ajunge la mici elogii ale tehnoculturii: \u201eSeria de texte av\u00e2nd \u00een centrul ei pe Giuseppe Bergman, serie \u00een care HP este c\u0103l\u0103uza ce ini\u0163iaz\u0103 \u00een arcanele lumii \u015fi dincolo de sim\u0163uri, este triumful unei maniere literare \u015fi vizuale \u00een care se \u00eent\u00e2lnesc realismul magic \u015fi intertextualitatea postmodern\u0103\u201d.
\nAcesta pare a fi mecanismul lui Stanomir. Decuparea c\u00e2torva instantanee are \u00een centru o tez\u0103 a puterii de sintez\u0103 a minoratului, o tez\u0103 a ac\u0163iunilor relevante surprinse de genurile auxiliare: \u201eParaliteratura din care se desprinde \u015fi ciclul Bob Morane devine instrumentul ce captez\u0103 \u015fi exprim\u0103 obsesiile moderne, \u00een aceea\u015fi manier\u0103 \u00een care, \u00een secolul XIX, romanul de mistere comunica cu un nivel al reformelor sociale \u015fi al temperamentului revolu\u0163ionar\u201d. Expus\u0103 explicit \u00een finalul c\u0103r\u0163ii (\u201eproza grafic\u0103 nu este genul minor incompatibil cu demnitatea intelectual\u0103 a cititorului\u201d), teza ne las\u0103 \u00eens\u0103 cu un semn de \u00eentrebare. Oare nu chiar transparen\u0163a total\u0103 a hermeneuticii (faptul c\u0103 mereu corelativul cultural este perfect accesibil) poate transforma procesul de interpretare \u00eentr-unul de bricolaj? Pentru c\u0103 povestea benzilor desenate, expus\u0103 \u015fi tratat\u0103 \u2013 dup\u0103 cum spuneam \u2013 ca simptom al istoriei \u00eei va pune pe g\u00e2nduri pe cei care vor analiza cartea tocmai datorit\u0103 eviden\u0163ei cauzale.
\n\u00cens\u0103, conving\u0103toare \u015fi fluent\u0103, argumenta\u0163ia de eseu (lipsesc notele de subsol, angajamentul narativ este aproape total \u2013 inclusiv datorit\u0103 prologului \u015fi epilogului propus, \u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103\u201d) face ca discu\u0163ia real-teoretic\u0103 s\u0103 capete un argument eficient: pentru c\u0103 singurul repro\u015f care mai poate fi adus genului (BD, roman grafic), acela al neseriozit\u0103\u0163ii stilului, nu mai pare o problem\u0103 c\u00e2nd firul ro\u015fu conceptual este desf\u0103\u015furat cu at\u00e2ta voracitate. Asumat\u0103 ca experien\u0163\u0103 de lectur\u0103, povestea c\u00e2torva personaje ale benzilor desenate poate traduce subiacent istoria secolului al XX-lea. \u015fi nu numai.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioan Stanomir, Camera obscur\u0103 \u2013 Vis, imagina\u0163ie \u015fi band\u0103 desenat\u0103, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2014, 264 p.     Moto: \u201eUn istoric ar putea sublinia c\u0103 umanitatea este aplecat\u0103 permanent spre distrac\u0163ie \u015fi c\u0103 \u00eenaintea internetului au existat filme, televiziune \u015fi benzi desenate; \u00eenainte de acestea, vodeviluri \u015fi c\u0103rticele de groaz\u0103; \u00eenainte de toate acestea, arta teatral\u0103… Cite\u0219te mai mult »Banda ideologic\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12548,12547,12546,12550,12549],"class_list":["post-20980","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-banda-desenata","tag-camera-obscura","tag-ioan-stanomir","tag-stiinte-morale","tag-tehnocultura"],"views":1086,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20980","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20980"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20980\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20980"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20980"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20980"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}