F\u0103r\u0103-ndoial\u0103, iubirea este cel mai vechi leag\u0103n al fiin\u0163ei, ea exist\u00e2nd nu doar din cele mai \u00eendep\u0103rtate timpuri, ci fiind, mai mult, \u00eens\u0103\u015fi condi\u0163ia de posibilitate a vie\u0163ii, a existen\u0163ei, acea energie misterioas\u0103, acea for\u0163\u0103 de atrac\u0163ie care face ca lumea, ca universul s\u0103 se-nt\u00e2mple, s\u0103 existe, s\u0103 fie. Platon, \u00een Banchetul, spune \u00een acest sens c\u0103 \u201eEros este dintre cele dint\u00e2i zeit\u0103\u0163i c\u0103reia i se supun toate lucrurile, to\u0163i oamenii \u015fi to\u0163i zeii\u201c. Iubirea apare astfel ca un principiu de ordine superior, analog, de pild\u0103, Soarelui \u00een jurul c\u0103ruia se \u00eenv\u00e2rte \u015fi graviteaz\u0103 totul.
\nAcest lucru m\u0103 duce cu g\u00e2ndul la uimitorul fapt c\u0103 aproape nimic nu are o existen\u0163\u0103 de sine-st\u0103t\u0103toare, o existen\u0163\u0103 prin sine \u00eensu\u015fi, autosuficient\u0103, ci, dimpotriv\u0103, fiecare f\u0103r\u00e2m\u0103 de fiin\u0163\u0103 exist\u0103 doar \u00een m\u0103sura \u00een care, nefiindu-\u015fi suficient\u0103, iese din sine \u015fi \u201eparticip\u0103\u201c sau \u00ee\u015fi ia \u201ehrana\u201c, substan\u0163a sau energia din afar\u0103, din exteriorul s\u0103u. Pentru a schi\u0163a deja leg\u0103tura cu entropia, putem face apel la cea de-a doua lege a termodinamicii care spune c\u0103 entropia, ca dezordine, ar putea fi redus\u0103 doar printr-un \u201etransfer de energie exterior sistemului\u201c. Iubirea, ca ceva opus entropiei, ar fi, deci, tocmai aceast\u0103 nonsuficien\u0163\u0103 cauzatoare de deschidere, de ie\u015fire din sine, de participare \u015fi de transfer cu o energie vital\u0103 exterioar\u0103 \u015fi transcendent\u0103.
\nDac\u0103 \u015fi \u00een cadrul naturii exist\u0103 un transfer oarecum spontan \u015fi o participare oarb\u0103 \u015fi incon\u015ftient\u0103 la Eros, ca principiu, ca energie vital\u0103, abia la om acest transfer, aceast\u0103 participare, ca ie\u015fire din sine, din propriul sistem, devine ceva cu adev\u0103rat con\u015ftient, personal \u015fi creativ, d\u00e2nd seama de unul dintre motivele pentru care omul este considerat fiin\u0163a cea mai pu\u0163in entropic\u0103.
\nIubirea este, f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, un schimb, iar la om ea devine un adev\u0103rat schimb de suflete, c\u0103ci cel \u00eendr\u0103gostit iese cu sufletul din sine, din propriul s\u0103la\u015f \u015fi locuie\u015fte \u00een s\u0103la\u015ful celui iubit, el fiind \u201eun suflet mort \u00een propriul corp \u015fi viu \u00een corpul altuia\u201c, dup\u0103 cum, inspirat, spune tot Platon, \u00een Banchetul. Astfel, mort \u00een sine \u00eensu\u015fi, fiecare \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte Via\u0163a, Sursa \u015fi \u00cenvierea \u00een cel\u0103lalt \u2013 exterior. Aceasta ar fi \u00eens\u0103\u015fi esen\u0163a iubirii, \u00eens\u0103\u015fi esen\u0163a vie\u0163ii, aceast\u0103 nonsuficien\u0163\u0103 care te scoate din tine, deschiz\u00e2ndu-te spre cel\u0103lalt \u015fi care, potrivit celei de-a doua legi a termodinamicii, s-ar opune entropiei. De ce atunci iubirea a fost socotit\u0103 mai mereu un lucru periculos, nebunesc \u015fi smintit care r\u0103pindu-te \u015fi fur\u00e2ndu-\u0163i min\u0163ile e generatoare de dezechilibru \u015fi de dezordine ? C\u0103ci lucrurile stau, iat\u0103, exact invers. Iubirea e, dimpotriv\u0103, creatoarea unei noi vie\u0163i, ea e apa vie care d\u0103 un sens \u015fi o \u00een\u0163elegere superioare existen\u0163ei, poten\u0163\u00e2ndu-i \u015fi amplific\u00e2ndu-i toate mi\u015fc\u0103rile \u2013 de la agonie p\u00e2n\u0103 la extaz.
\nIubirea a fost pe nedrept socotit\u0103 de sora ei, Ra\u0163iunea, un lucru nebunesc \u015fi ira\u0163ional, deoarece \u201emerge cu picioarele goale, este umil\u0103, f\u0103r\u0103 ad\u0103post, f\u0103r\u0103 culcu\u015f \u015fi f\u0103r\u0103 niciun acoper\u0103m\u00e2nt deasupra ei, dormind pe la u\u015fi, pe drumuri, sub cerul liber \u015fi ap\u0103sat\u0103 \u00eentotdeauna de nevoi\u201c.1\u00a0 Iat\u0103 cum ra\u0163iunea, considerat\u0103 de muritori suprema \u00een\u0163elepciune, iar de zei suprema sminteal\u0103, ceart\u0103 iubirea pentru dezinteresul ei fa\u0163\u0103 de grijile m\u0103runte \u015fi lume\u015fti, pentru nenum\u0103ratele primejdii la care o expune curajul ei nebun, pentru supunerea \u015fi chiar umilin\u0163a fa\u0163\u0103 de cel iubit, pentru hoin\u0103reala ei nead\u0103postit\u0103 de un timp \u015fi spa\u0163iu concret, obiectiv, pentru u\u015fur\u0103tatea cu care se las\u0103 sub cerul liber, supus\u0103 hazardului \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, f\u0103r\u0103 niciun acoper\u0103m\u00e2nt, f\u0103r\u0103 nicio protec\u0163ie, f\u0103r\u0103 nicio siguran\u0163\u0103, iar apoi, \u00een fine, pentru nenum\u0103ratele nevoi care o apas\u0103, iubirii lipsindu-i ve\u015fnic ceva.
\nIubirea apare, deci, ca o stare de permanent\u0103 lips\u0103, de permanent gol \u015fi ea trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la aceast\u0103 stare, la aceast\u0103 condi\u0163ie. Atunci c\u00e2nd, dimpotriv\u0103, iubirea acumuleaz\u0103, se fixeaz\u0103, se institu\u0163ionalizeaz\u0103, se ad\u0103poste\u015fte \u015fi se fere\u015fte de orice primejdii, de orice hazard, de orice \u201ela-nt\u00e2mplare\u201c, ea se transform\u0103 \u00eentr-un \u201esistem \u00eenchis\u201c, se \u00eendestuleaz\u0103, devine sedentar\u0103 \u015fi dob\u00e2ndind totul c\u0103ldura iubirii se stinge pentru c\u0103 nu-i mai lipse\u015fte nimic. Acest lucru echivaleaz\u0103 cu \u201emoartea termic\u0103\u201c a iubirii, adic\u0103 cu entropia ei. A\u015fa cum, tot conform termodinamicii, \u00eentr-un sistem \u00eenchis \u015fi izolat toate for\u0163ele lucreaz\u0103 la ob\u0163inerea unui \u201eechilibru\u201c, a unei uniformit\u0103\u0163i, iar \u00een clipa atingerii acestui \u201eechilibru\u201c nu mai exist\u0103 posibilitatea efectuarii lucrului mecanic \u015fi, prin urmare, toate for\u0163ele din sistem devin sedentare, adic\u0103 supuse entropiei, tot a\u015fa pericolul entropiei care p\u00e2nde\u015fte \u00een iubire, respectiv sedentarismul, \u00eendestularea, obi\u015fnuin\u0163a, specifice siguran\u0163ei \u015fi confortului afectiv, precum \u015fi aplatizarea \u015fi uniformitatea sentimentelor, specifice indiferen\u0163ei genereaz\u0103 un fals echilibru afectiv din care lipsesc diferen\u0163ele, tensiunile, polarit\u0103\u0163ile \u015fi unde nu se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic. Moartea iubirii nu este nimic altceva dec\u00e2t tr\u0103irea plenitudinii indiferen\u0163ei. A\u015fadar refuzul schimbului \u015fi al schimb\u0103rii, \u00eencremenirea \u00eentr-o form\u0103 \u00eenchis\u0103, aparent des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, este de o imuabilitate letal\u0103. Tenta\u0163ia c\u0103ptu\u015firii pere\u0163ilor interiori ai iubirii, a punerii r\u0103t\u0103cirii imanente ei sub egida domiciliului, a c\u0103minului familial, a siguran\u0163ei este echivalent\u0103 cu tendin\u0163a de autoanihilare a iubirii. Astfel, iubirea trece de la insatisfac\u0163ia ini\u0163ial\u0103 \u015fi vie spre faza final\u0103 \u015fi moart\u0103 a satura\u0163iei, a sa\u0163iet\u0103\u0163ii. E foarte adev\u0103rat c\u0103 iubirea se hr\u0103ne\u015fte din precaritatea unui echilibru \u00eentre cele dou\u0103 tendin\u0163e : a r\u0103t\u0103cirii \u015fi pierderii de sine, pe de o parte, \u015fi a c\u0103ut\u0103rii terenului ferm \u015fi a stabilit\u0103\u0163ii, pe de alt\u0103 parte. C\u00e2t\u0103 vreme stabilitatea se arat\u0103 iubitorului doar ca un deziderat, ca un ideal de atins, ca un orizont de aspira\u0163ie, intensitatea sentimentului iubirii r\u0103m\u00e2ne intact. Pericolul cel mai mare \u00een iubire este dorin\u0163a de a-i ocupa \u015fi de a-i umple tot golul, de a o obiectualiza, de a o transforma din stare \u00een obiect, \u00een bun, din pasiunea lui a fi\u00a0 \u00een posesiunea lui a avea, at\u00e2t de frecvent \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een cadrul cas\u0103toriei, ca institu\u0163ie a iubirii. Chiar dac\u0103 iubirea este un proces ireversibil care duce \u00een mod natural la un anume grad de stabilitate, de uniformitate \u015fi de \u201eechilibru termic\u201c, adic\u0103 la un anumit grad de entropie pe care noi nu-l putem\u00a0 \u00eempiedica, tot ceea ce putem face este s\u0103 reducem acest grad de entropie cu ajutorul spiritului \u015fi al creativit\u0103\u0163ii care ca sisteme deschise sunt un antidot redutabil al entropiei.
\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, pericolul entropiei \u00een iubire mai vizeaz\u0103 un aspect, acela legat de problema \u201eschimbului\u201c. Spuneam la un moment dat c\u0103 iubirea este un schimb de suflete \u00een care fiecare suflet se mut\u0103, locuie\u015fte \u015fi \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte izvorului vie\u0163ii \u00een cel\u0103lalt. \u015ei c\u0103 \u00eensu\u015fi acest \u201eschimb\u201c salveaz\u0103 iubirea de entropie. Marele pericol care p\u00e2nde\u015fte aici iubirea este c\u0103 la un moment dat, din dorin\u0163a de a spori apropierea, \u00eendr\u0103gosti\u0163ii se pot \u00eembiba, se pot colora, amprenta \u015fi impregna at\u00e2t de mult unul de altul, \u00eenc\u00e2t fiecare pierz\u00e2ndu-se, anul\u00e2ndu-se \u015fi golindu-se pe sine s\u0103 se umple \u015fi s\u0103-l asimileze pe cel\u0103lalt p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care absen\u0163a oric\u0103rei distan\u0163e s\u0103 \u00eempiedice posibilitatea oric\u0103rui \u201eschimb\u201c. C\u0103ci dac\u0103 fiecare se transform\u0103, la limit\u0103, \u00een cel\u0103lalt \u015fi \u00eel asimileaz\u0103 complet pe acesta, devenind chiar ceea ce asimileaz\u0103, adic\u0103 chiar cel\u0103lalt, atunci celuilalt \u00eei devine imposibil s\u0103 se iubeasc\u0103 \u00een mod direct, nemediat \u015fi nefiltrat pe sine, deoarece acest lucru nu-i mai aduce nimic nou, nu-l mai \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte \u015fi nu-l mai oglinde\u015fte cu lumina, cu perspectiva celuilalt, astfel \u00eenc\u00e2t exist\u00e2nd o singur\u0103, uniform\u0103, lumin\u0103 dispare chiar schimbul de lumini, schimbul de suflete, moment \u00een care iubirea sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een \u00eentuneric. Ea se men\u0163ine vie doar at\u00e2ta timp c\u00e2t exist\u0103 o anumit\u0103 distan\u0163\u0103 at\u00e2t de necesar\u0103 apropierii fa\u0163\u0103 de cel iubit. Simpla prezen\u0163\u0103 material\u0103 a celuilalt, repetat\u0103 p\u00e2n\u0103 la obi\u015fnuin\u0163\u0103, \u00eempiedic\u0103 g\u00e2ndul, imagina\u0163ia s\u0103 lucreze, s\u0103-l \u00eenal\u0163e, s\u0103-l \u00eembog\u0103\u0163easc\u0103, s\u0103-l des\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 \u015fi chiar s\u0103-l \u201evad\u0103\u201c pe cel\u0103lalt, av\u00e2nd loc, paradoxal, o orbire, o ecranare a celuilalt, \u00een ciuda prezen\u0163ei \u015fi apropierii fizice.
\nPentru a salva, a\u015fadar, iubirea de entropia care o p\u00e2nde\u015fte este necesar s\u0103 exers\u0103m \u00een mod constant arta medierii, a mijlocirii, a echilibrului dinamic dintre apropiere \u015fi dep\u0103rtare. Deosebit de sugestive \u015fi de relevante devin \u00een acest sens cuvintele poetului arab, Kahlil Gibran care vorbind despre iubire scrie: \u201eVe\u0163i fi \u00eempreun\u0103 \u00een chiar memoria t\u0103cut\u0103 a lui Dumnezeu\/ Dar lasa\u0163i spa\u0163ii \u00eentre voi,\/ Iar v\u00e2nturile v\u0103zduhului l\u0103sa\u0163i-le s\u0103 vie \u015fi s\u0103 danseze pe-acolo.\/ Iubi\u0163i-v\u0103 unul pe cel\u0103lalt, dar nu v\u0103 face\u0163i din dragoste o-nc\u0103tu\u015fare\/ Umple\u0163i-v\u0103 unul altuia potirul, dar nu be\u0163i am\u00e2ndoi dintr-unul singur\/ \u00cemp\u0103r\u0163i\u0163i-v\u0103 p\u00e2inea, dar nu m\u00e2nca\u0163i din aceea\u015fi felie,\/ C\u00e2nta\u0163i \u015fi dansa\u0163i \u00eempreun\u0103 \u015fi bucura\u0163i-v\u0103, dar face\u0163i ca fiecare dintre voi s\u0103 fie singur.\/ D\u0103rui\u0163i-v\u0103 inimile, dar nu le da\u0163i pe m\u00e2na celuilalt \u00eenspre p\u0103strare\/ C\u0103ci numai m\u00e2na Vie\u0163ii poate s\u0103 vi le cuprind\u0103\/ Fi\u0163i \u00eempreun\u0103, dar nu foarte aproape\/ C\u0103ci st\u00e2lpii templului stau la dep\u0103rtare unii fa\u0163\u0103 de al\u0163ii\/ Iar\u0103 stejarul \u015fi chiparosul nu cresc unul \u00een umbra celuilalt.\u201c2\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n
NOTE
\n1 Marsilio Ficino, Asupra Iubirii sau Banchetul lui Platon, pp.196-198, Editura de Vest, Timi\u015foara, 1992.
\n2 Kahlil Gibran, Darul Iubirii, pp. 91-92,
\nEd. Herald, Bucure\u015fti, 2004.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"F\u0103r\u0103-ndoial\u0103, iubirea este cel mai vechi leag\u0103n al fiin\u0163ei, ea exist\u00e2nd nu doar din cele mai \u00eendep\u0103rtate timpuri, ci fiind, mai mult, \u00eens\u0103\u015fi condi\u0163ia de posibilitate a vie\u0163ii, a existen\u0163ei, acea energie misterioas\u0103, acea for\u0163\u0103 de atrac\u0163ie care face ca lumea, ca universul s\u0103 se-nt\u00e2mple, s\u0103 existe, s\u0103 fie. Platon, \u00een Banchetul, spune \u00een acest… Cite\u0219te mai mult »Iubire \u015fi entropie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[12545,12544],"class_list":["post-20976","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-entropie","tag-iubirea"],"views":1707,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20976","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20976"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20976\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20976"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20976"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20976"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}