Sub semnul ne\u00eencrederii existen\u0163iale se na\u015fte o poetic\u0103 a provizoratului. \u015ei nu m\u0103 g\u00e2ndesc la formula clasic acceptat\u0103 prin intermediul filosofiei \u015fi religiei a nefix\u0103rii \u00een spa\u0163iul mundanului, ci la o poetic\u0103 a provizoriului \u00een sensul cel mai acut al no\u0163iunii, ce \u00eembrac\u0103 forma derizoriului oric\u0103rei tentative de consecven\u0163\u0103 existen\u0163ial\u0103 \u00een oricare dintre aspectele cele mai fire\u015fti ale a\u015fa-zisului banal cotidian. De la ne\u00eendeplinirea proiectelor ce presupun efort sus\u0163inut, p\u00e2n\u0103 la anihilarea implic\u0103rii emo\u0163ionale \u00eentr-o rela\u0163ie de iubire de lung\u0103 durat\u0103 (nemaivorbind de luarea \u00een considerare a absolutiz\u0103rii acesteia). De la reticen\u0163a \u00een fa\u0163a schimb\u0103rii \u015fi p\u0103strarea unei pozi\u0163ii confortabile (aparent marc\u0103 a stabilit\u0103\u0163ii, \u00een esen\u0163\u0103 doar \u00eencr\u00e2ncenare e\u015fuat\u0103 de a cuprinde necuprinsul \u00een cli\u015fee sau chiar formul\u0103 a mediocrit\u0103\u0163ii spirituale) p\u00e2n\u0103 la reac\u0163ia contrar\u0103 a re\u00eennoirii \u2013 doar aparente \u2013 numeroaselor elemente ce \u0163in de existen\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 minima aplecare de a le \u00een\u0163elege, de a le aprofunda. De la lipsa implic\u0103rii, form\u0103 a pasivit\u0103\u0163ii \u015fi iner\u0163iei interioare, p\u00e2n\u0103 la dezinteres total. De la lipsa dorin\u0163ei de stabilitate \u00een plan profesional ori personal, la absen\u0163a speran\u0163ei \u015fi la apari\u0163ia refuzului de a tr\u0103i.
\nC\u0103ci nu suntem dec\u00e2t fiin\u0163e supuse trecerii, iar epifaniile nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 zilnic. Nu reprezent\u0103m dec\u00e2t, \u00een cel mai bun caz, pun\u0163i c\u0103tre cer, \u00eencerc\u0103ri nereu\u015fite de a convinge zeii c\u0103 putem \u201ezbura\u201c, c\u0103 ne putem \u00een\u0103l\u0163a. Nu suntem nici aici (pentru c\u0103 planul absolutului ne cheam\u0103) nici acolo (pentru c\u0103 profanul ne atrage); nu suntem nici ini\u0163ia\u0163i, nici complet neofi\u0163i, nici apolinici, nici dionisiaci. Edulcorat de propria fiin\u0163\u0103 inapt\u0103 pentru transcendere, cre\u015ftinismul e practicat \u00eentr-o manier\u0103 ce-l apropie de supersti\u0163ie, iar religiosul se prezint\u0103 \u00een lumini \u015fi umbre. Uit\u0103m de noi c\u00e2nd trebuie s\u0103 ne amintim \u015fi ne propuls\u0103m spre \u0163inte inadecvate, exacerb\u00e2ndu-ne eul atunci c\u00e2nd nu este cazul. Oscil\u0103m \u00eentre umilin\u0163\u0103 \u015fi orgoliu, \u00eentre credin\u0163\u0103 \u015fi necredin\u0163\u0103, \u00eentre lini\u015fte \u015fi zbucium interior, ne\u015ftiind cum s\u0103 ne armoniz\u0103m cu noi \u00een\u015fine \u015fi cu ceilal\u0163i.
\nNici locul, nici momentul nu par a ne apar\u0163ine cu adev\u0103rat. Nici m\u0103car timpul. Ne-am n\u0103scut fie prea t\u00e2rziu, fie prea devreme. Pendul\u0103m indeci\u015fi \u00eentre un atunci (a se citi dup\u0103 preferin\u0163\u0103, interbelic, ori illo tempore, sau pur \u015fi simplu copil\u0103rie, oric\u00e2nd ar fi fost aceasta) \u015fi un acum (evident prea concret, total fracturat de cele anterioare, respir\u00e2nd \u00een grab\u0103 un aer \u201econsumist\u201c de cea mai trist\u0103 \u00eenchipuire), uit\u00e2nd c\u0103 ceea ce \u00eencerc\u0103m s\u0103 refacem nu e un timp al \u00eenceputurilor, o unitate primordial\u0103 certamente inaccesibil\u0103, ci un mod de a tr\u00e3i subiectiv, dar autentic, grefat pe no\u0163iunea antic\u0103 de kalokagathia. Dar \u015fi adev\u0103rul a c\u0103p\u0103tat ast\u0103zi mai multe fe\u0163e, \u00eemprumut\u00e2nd parc\u0103 din ipocrizia celor care-l clameaz\u0103 zilnic. Nu pare a mai exista nici \u00een cazul acestei no\u0163iuni un absolut, c\u0103ci fiecare dintre noi de\u0163ine propriul adev\u0103r despre orice, iar controversele privind un subiect sau altul sunt interminabile. \u00cen ceea ce prive\u015fte binele, \u015fi aici relativizarea conceptului cap\u0103t\u0103 accente cel pu\u0163in bizare, s\u0103 nu spun grote\u015fti de-a dreptul, \u00een anumite circumstan\u0163e. No\u0163iunea de bine ob\u015ftesc, deja perimat\u0103, nu-\u015fi mai face sim\u0163it\u0103 prezen\u0163a dec\u00e2t \u00een discursurile electorale patriotarde \u00eentr-o tentativ\u0103 de persuasiune, la r\u00e2ndul ei, dep\u0103\u015fit\u0103. C\u00e2t despre binele fiin\u0163ei umane, \u00een toate aspectele vie\u0163ii, nu pot spune dec\u00e2t c\u0103 \u00een\u0163elegerea acestei no\u0163iuni este discutabil\u0103 \u015fi chiar \u00eendoielnic\u0103. Ideea c\u0103 po\u0163i face un bine cuiva, pur dezinteresat, e privit\u0103 cu reticen\u0163\u0103 sau \u015fi mai grav, cu suspiciune. De parc\u0103 dintr-o dat\u0103, \u00eentreaga omenire s-ar fi transformat \u00een ma\u015fin\u0103rii lipsite de suflet ce, \u00een mod mecanic, refac acela\u015fi traseu sumbru. \u00cencerc\u0103m atunci s\u0103 recuper\u0103m frumosul din via\u0163a noastr\u0103, s\u0103 re\u00eennod\u0103m firul unei istorii personale ce pare dintr-un alt timp ori s\u0103 cre\u0103m noi \u00eenceputuri, sper\u00e2nd reg\u0103sirea \u00eentru fiin\u0163\u0103. Cu o fiin\u0163\u0103 ce se zbate neputincioas\u0103 la grani\u0163a dintre bine \u015fi r\u0103u, frumos \u015fi ur\u00e2t, adev\u0103r \u015fi minciun\u0103.
\nTr\u0103im \u00een Rom\u00e2nia, dar ne dorim s\u0103 fim altundeva, nici noi nu \u015ftim exact unde. C\u0103ci odat\u0103 ajun\u015fi \u00eentr-alt\u0103 \u0163ar\u0103 t\u00e2njim dup\u0103 meleagurile natale. Nu suntem patrio\u0163i dec\u00e2t de circumstan\u0163\u0103, c\u00e2nd ne sim\u0163im ataca\u0163i, dar nici nu ne ur\u00e2m \u0163ara. \u00cens\u0103 nici n-o iubim \u00eentr-o a\u015fa m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 lupt\u0103m s-o schimb\u0103m. Refuz\u0103m s\u0103 accept\u0103m c\u0103 suntem doar spectatori \u015fi uneori, pentru scurt timp \u015fi f\u0103r\u0103 un plan viabil, devenim actori; dintr-o dat\u0103, spiritul civic pare s\u0103 ne anime toate ac\u0163iunile \u015fi s\u0103 ne justifice existen\u0163a. Dar rezultatele nu se \u00eentrez\u0103resc \u015fi totul se pr\u0103bu\u015fe\u015fte. Nu suntem \u00een totalitate balcanici, dar nici europeni… amestec lingvistic de daco-ge\u0163i \u015fi latini ne afirm\u0103m identitatea orgolios, \u00een timp ce dualitatea oriental-occidental ne populeaz\u0103 mintea cu idei diverse, contradictorii \u015fi utopice…Ne uit\u0103m \u00een jur \u015fi nu descoperim suficiente elemente \u201emioritice\u201c care s\u0103 se situeze pe axa noastr\u0103 identitar\u0103. Disp\u0103rute \u00een europenizarea\/globalizarea ce uniformizeaz\u0103 (afirm\u00e2nd contrariul), concepte precum tradi\u0163ie \u015fi moral\u0103 cre\u015ftin\u0103 \u015fi-au pierdut ast\u0103zi \u00een\u0163elesul, devenind marginale. Schimbarea de paradigm\u0103 ce a antrenat constituirea marginalului drept centru (\u00een sens bourdieusian) e reg\u0103sibil\u0103 \u00een mai toate structurile vie\u0163ii cotidiene. Consecin\u0163a acestei transform\u0103ri e, \u00een plan spiritual, nu doar angoasa, ori nedumerirea privitoare la pierderea \u201einocen\u0163ei\u201c a paradisului, ci \u015fi o stare de a\u015fteptare a reinstal\u0103rii \u201eordinii\u201c anterioare, ce genereaz\u0103 provizoratul. A\u015ftept\u00e2ndu-l pe Godot, cel ce ar putea reface cercul existen\u0163ei, fiin\u0163a uman\u0103 se obi\u015fnuie\u015fte cu marginalul, ader\u0103 la el (fie \u015fi numai \u00een plan concret) \u015fi confruntat cu o eventual\u0103 revenire, cu o normalitate (chiar provizorie) va alege marginalul, continu\u00e2nd sa viseze la centru \u015fi men\u0163in\u00e2nd astfel acela\u015fi provizorat. Pentru c\u0103 nu suntem adamici \u015fi nici luciferici. Nici logici, nici ilogici. Nici totalmente subiectivi \u015fi \u00een niciun caz obiectivi.
\nSuntem tineri \u015fi dorim s\u0103 fim b\u0103tr\u00e2ni (pentru a accepta c\u0103 provizoriul vie\u0163ii se apropie de final), deci \u00een\u0163elep\u0163i. Nu mai suntem copii, dar nici adul\u0163i, nici maturi, nici imaturi. Nu suntem nici r\u0103i, nici buni. Nici Mitici, nici cioranieni. Nici veseli, nici tri\u015fti. Nici s\u0103raci, nici boga\u0163i. Caragialian spus, nici prea-prea nici foarte-foarte.
\n\u015ei tocmai aceast\u0103 oscilare neproductiv\u0103, aceast\u0103 ezitare primejdioas\u0103 \u00eentre a fi \u015fi a dori s\u0103 fii, \u00eentre real \u015fi posibil, ne \u00eent\u00e2rzie \u00een \u00eendeplinirea unui vis, \u00een continuarea unui demers, \u00een descoperirea unei voca\u0163ii. C\u0103ci ce ne lipse\u015fte nu este doar consecven\u0163a, ci \u015fi pasiunea, ba mai mult capacitatea de a ne con\u015ftientiza posibilit\u0103\u0163ile, \u00eenclina\u0163iile, \u015fi de a ne contura o\u00a0 imagine imuabil\u0103 asupra celor ce urmeaz\u0103 a fi \u00eentreprinse. Nu mai spun c\u0103 ne lipse\u015fte voin\u0163a sau o anume traiectorie spiritual\u0103 (ce ar fi, eventual, construit\u0103 pe baza unor principii), ci c\u0103, mai grav, nu avem \u201eorgan\u201c \u00een a depista corect direc\u0163ia bun\u0103. \u015ei nici entuziasmul at\u00e2t de necesar \u00een consolidarea unei c\u0103i. Caracteriza\u0163i de at\u00e2tea goluri suflete\u015fti, de at\u00e2tea indecizii cum s\u0103 nu ne \u00eendrept\u0103m c\u0103tre colaps? Cum s\u0103 nu ne leg\u0103n\u0103m \u00een b\u0103taia v\u00e2ntului? Cum s\u0103 nu accept\u0103m ca unic\u0103 solu\u0163ie, provizoratul, c\u0103ldu\u0163ul, mediocrul\u2026 \u00een toate?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sub semnul ne\u00eencrederii existen\u0163iale se na\u015fte o poetic\u0103 a provizoratului. \u015ei nu m\u0103 g\u00e2ndesc la formula clasic acceptat\u0103 prin intermediul filosofiei \u015fi religiei a nefix\u0103rii \u00een spa\u0163iul mundanului, ci la o poetic\u0103 a provizoriului \u00een sensul cel mai acut al no\u0163iunii, ce \u00eembrac\u0103 forma derizoriului oric\u0103rei tentative de consecven\u0163\u0103 existen\u0163ial\u0103 \u00een oricare dintre aspectele cele… Cite\u0219te mai mult »O poetic\u0103 a provizoriului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[12543],"class_list":["post-20974","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-binele-fiintei-umane"],"views":1046,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20974","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20974"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20974\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20974"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20974"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20974"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}