Tema \u00eenstr\u0103in\u0103rii \u00een filosofia lui Platon \u015fi \u00een neoplatonism st\u0103 sub semnul imaginii paradigmatice a exilului. Din motive nu foarte clare, sufletul omenesc este sortit s\u0103 plece sau s\u0103 cad\u0103 din patria sa celest\u0103, \u00een care se afla \u00eentr-o stare de fericit\u0103 contemplare a Binelui, pentru a ajunge aici, \u00een aceste \u0163inuturi oarecum str\u0103ine, nu \u00eenainte ca memoria s\u0103-i fi fost supus\u0103, prin na\u015ftere, unei prealabile epur\u0103ri. E vorba de o epurare superficial\u0103, a amintirilor con\u015ftiente, c\u00e2t\u0103 vreme \u2013 \u00een profunzimea ei \u2013 memoria \u00eei r\u0103m\u00e2ne, sufletului c\u0103zut, intact\u0103. \u00centr-adev\u0103r, tot ceea ce se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 vederii omului este rela\u0163ionat cu urma mnezic\u0103 l\u0103sat\u0103 de contemplarea originar\u0103 a realit\u0103\u0163ii arhetipale c\u0103reia lucrul perceput \u00eei corespunde. F\u0103r\u0103 o asemenea memorie metafizic\u0103, fiin\u0163a uman\u0103 s-ar trezi prins\u0103 \u00een cercul sofistic al cunoa\u015fterii \u00eentruc\u00e2t, dac\u0103 nu ar \u015fti nimic, nu ar \u015fti ce s\u0103 cunoasc\u0103, iar dac\u0103 ar \u015fti dinainte \u2013 \u00een mod explicit \u2013, nu ar mai avea nevoie s\u0103 cunoasc\u0103 nimic. Or, tocmai o asemenea memorie pasiv\u0103 ne salveaz\u0103 din toate paradoxele de ordin gnoseologic: ea se activeaz\u0103 \u2013 dar numai pe jum\u0103tate, \u00eentr-un mod confuz, obscur \u2013 odat\u0103 cu perceperea a\u015fa-numitelor realit\u0103\u0163i sensibile.
\nSentimentul str\u0103in\u0103t\u0103\u0163ii omului platonic este st\u00e2rnit de sentimentul straniet\u0103\u0163ii celor v\u0103zute. Nici cu totul familiare, nici pe deplin str\u0103ine, lucrurile pe care le v\u0103d \u00eemi st\u00e2rnesc nel\u0103murirea, uimirea. Dar ce le trebuie lucrurilor sau f\u0103pturilor pentru a-mi st\u00e2rni un asemenea sentiment de uimire metafizic\u0103? Oric\u00e2t de exilat ar fi din punct de vedere metafizic, omul lui Platon cunoa\u015fte \u015fi el sentimentul natural de familiaritate fa\u0163\u0103 de mediul \u00een care s-a n\u0103scut. Oamenii nu sufer\u0103 din fa\u015f\u0103 fiorurile exilului metafizic, iar cei mai mul\u0163i dintre ei nu ajung s\u0103 le cunoasc\u0103 nici atunci c\u00e2nd merg \u00een baston. Exist\u0103 o opacitate teribil\u0103 a vizibilului, o presta\u0163ie tautologic\u0103 a sa, o revendicare ontologic\u0103 a fiindului. \u201eSunt ceea ce sunt\u201c \u2013 pare s\u0103 ne spun\u0103, \u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103, orice lucru pe care-l vedem. Lucrul se pune pe sine \u00eensu\u015fi \u00eentr-o foarte puternic\u0103 lumin\u0103. Foarte mul\u0163i dintre oameni r\u0103m\u00e2n la aceast\u0103 opacitate metafizic\u0103 a lucrului f\u0103r\u0103 s\u0103 observe c\u0103 tocmai atunci c\u00e2nd se pune pe el \u00eensu\u015fi \u00een lumin\u0103 lucrul las\u0103 o umbr\u0103 a sa. Or, tocmai umbra pe care o las\u0103 lucrul st\u00e2rne\u015fte primul fior metafizic \u015fi activeaz\u0103 memoria \u2013 altfel pasiv\u0103 \u2013 a formelor pure, a Ideilor.
\nUn cal f\u0103r\u0103 \u201eumbr\u0103\u201c ar fi ceea ce este: un cal \u015fi at\u00e2t. Dar un cal are o umbr\u0103 a sa \u015fi astfel nu mai este doar ceea ce este, ci este un cal frumos, un cal mare, un cal puternic sau un cal curajos. Altfel spus, nu at\u00e2t substan\u0163a unui lucru ne produce mirarea filosofic\u0103, ci calitatea sa. Nu prin substantive, ci prin adjective intr\u0103m \u00een filosofie. Nu ne \u00eentreb\u0103m \u00een mod obi\u015fnuit \u2013 \u015fi se pare c\u0103 nici Platon nu o face niciodat\u0103 \u2013 \u201ece este un cal?\u201c sau \u201ece este omul?\u201c sau \u201ece este arta?\u201c sau, \u00eentrebarea tuturor \u00eentreb\u0103rilor, \u201ece este fiin\u0163a?\u201c C\u00e2nd un lucru ne atrage aten\u0163ia asupra sa o face prin calit\u0103\u0163ile sale secunde, prin umbrele pe care le arunc\u0103 \u015fi, abia prin ele, asupra lui \u00eensu\u015fi. Ne vom \u00eentreba deci asupra naturii a ceea ce face un cal s\u0103 fie frumos, asupra frumuse\u0163ii calului, apoi asupra frumuse\u0163ii \u00een general, interes\u00e2ndu-ne mai cur\u00e2nd natura calit\u0103\u0163ii dec\u00e2t substan\u0163a lucrului. Fiecare dialog al lui Platon poate fi pus sub semnul unei \u00eentreb\u0103ri de acest tip: \u201ece este prietenia?\u201c, \u201ece este iubirea?\u201c, \u201ece este pietatea?\u201c, \u201ece este curajul?\u201c, \u201ece este adev\u0103rul?\u201c, \u201ece este frumosul?\u201c, \u201ece este \u00een\u0163elepciunea?\u201c, dar niciodat\u0103 sub semnul unor \u00eentreb\u0103ri precum \u201ece este omul?\u201c sau \u201ece este Zeul?\u201c sau \u201ece este fiin\u0163a?\u201c Ceea ce s-a spus c\u0103 ar \u0163ine locul fiin\u0163ei \u00een filosofia lui Platon \u2013 Binele \u2013 nu face excep\u0163ie de la regul\u0103: \u015fi el este substan\u0163a unei calit\u0103\u0163i.
\nLucrurile nu sunt deci dec\u00e2t pretexte ale umbrelor, suporturi de ordin fizic ale unor esen\u0163e metafizice. Lucrul \u00eensu\u015fi este pus \u00een umbr\u0103 de umbra sa, lucrul \u00eensu\u015fi nu este dec\u00e2t o umbr\u0103 a umbrei sale. Deasupra tuturor troneaz\u0103 Binele \u2013 umbra orbitor de luminoas\u0103. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, c\u00e2nd \u00eencearc\u0103 s\u0103 dea seama de elementele din care se compune universul fizic, Platon recurge tot la umbre, la raporturi \u015fi rela\u0163ii, la forme geometrice.
\nIubirea nu este iubirea pentru un om frumos, ci mai \u00eent\u00e2i pentru frumuse\u0163ea acestui om, apoi pentru frumuse\u0163ea omului, pentru ca \u00een final s\u0103 se reverse asupra frumuse\u0163ii \u00eense\u015fi, asupra frumosului \u00een sine. \u00cencetul cu \u00eencetul, lucrurile \u00ee\u015fi arat\u0103 natura lor adev\u0103rat\u0103: ele nu exist\u0103 dec\u00e2t pentru a face posibile umbrele \u2013 frumuse\u0163ea, adev\u0103rul, binele. Lucrul este condi\u0163ia de posibilitate a umbrei, este purt\u0103tor de umbr\u0103. Umbrele sunt destina\u0163ia final\u0103, ultim\u0103, a \u00eentregului proces cosmogonic. Peretele din pe\u015fter\u0103 \u015fi spectacolul de umbre proiectat peste el reprezint\u0103 \u2013 cu un termen aristotelic \u2013 cauza final\u0103 a \u00eentregului univers.
\nCeea ce descoper\u0103 eroul epistemic din mitul platonician al pe\u015fterii este tocmai o succesiune de condi\u0163ii de posibilitate a umbrelor. Lucrurile \u015fi oamenii exist\u0103 pentru a scoate la iveal\u0103 m\u0103rimea sau micimea, frumuse\u0163ea sau ur\u00e2\u0163enia, adev\u0103rul sau falsitatea, \u00een\u0163elepciunea sau nebunia, adversitatea sau iubirea. Ele exist\u0103 pentru a proiecta umbre \u015fi pentru a ne aminti de umbrele pure, umbrele supreme, umbrele f\u0103r\u0103 obiect, umbrele \u00een sine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Tema \u00eenstr\u0103in\u0103rii \u00een filosofia lui Platon \u015fi \u00een neoplatonism st\u0103 sub semnul imaginii paradigmatice a exilului. Din motive nu foarte clare, sufletul omenesc este sortit s\u0103 plece sau s\u0103 cad\u0103 din patria sa celest\u0103, \u00een care se afla \u00eentr-o stare de fericit\u0103 contemplare a Binelui, pentru a ajunge aici, \u00een aceste \u0163inuturi oarecum str\u0103ine, nu… Cite\u0219te mai mult »Umbra ca transcenden\u0163\u0103 imediat\u0103 a lucrului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[9191,12540,12542,12541],"class_list":["post-20972","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-exilul","tag-filosofia-lui-platon","tag-memorie-metafizica","tag-sufletul-omenesc"],"views":1509,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20972","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20972"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20972\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20972"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20972"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20972"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}