\u00cent\u00e2mplarea a f\u0103cut ca \u00een anul 2012 s\u0103 m\u0103 aflu la Roland Garros. Primisem o fabuloas\u0103 acreditare, una care acoperea \u00eentreaga durat\u0103 a competi\u0163iei, vreo optsprezece zile, dac\u0103 includem \u015fi precompeti\u0163ia, adic\u0103 perioada calific\u0103rilor. Cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de obicei, norocul se preschimb\u0103 cu rapiditate \u00een nenoroc, astfel \u00eenc\u00e2t, din pricini independente de voin\u0163a mea, nu am putut fi prezent la marele turneu dec\u00e2t patru zile, cele din urm\u0103 ale chenzinei pariziene. Mare lucru nu am apucat s\u0103 v\u0103d, c\u0103ci nu am asistat dec\u00e2t la semifinalele de simplu \u015fi la finalele de simplu, precum \u015fi la finalele de dublu, plus la ultimul act al competi\u0163iei de old boys.
\nSincer, \u015fi nu sunt singurul care g\u00e2nde\u015fte a\u015fa, intervalul cel mai promi\u0163\u0103tor al unui turneu de Mare \u015elem (\u015fi nu numai) este cel care include meciurile de calificare \u015fi tabloul primelor tururi. La un Grand Slam cele mai frumoase momente sunt, de obicei, cele ale primei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. De ce? Simplu, pentru c\u0103, \u00een acea epoc\u0103 incipient\u0103 a turneului, outsider-ii caut\u0103 s\u0103 dea lovitura, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 provoace surprize \u015fi s\u0103-\u015fi taie partea leului, atac\u00e2nd cu dezinvoltur\u0103 pe impozan\u0163ii favori\u0163i. \u00cen primele \u015fapte zile, cam p\u00e2n\u0103 \u00een faza optimilor de final\u0103, se poate \u00eent\u00e2mpla orice. Orice rezultat este practic posibil, a\u015fa c\u0103 \u00een aceast\u0103 cheie s-ar cuveni s\u0103 citim obsedantele declara\u0163ii ale primilor capi de serie, cum c\u0103 \u201eNu \u015ftiu ce o s\u0103 fie, important este s\u0103 trec de prima rund\u0103\u201d. Chiar a\u015fa \u015fi este, nici Nadal, regele ne\u00eencoronat al zgurei, nu poate r\u0103sufla u\u015furat dec\u00e2t dup\u0103 ce se vede \u00een turul al doilea sau, mai probabil, \u00een optimile de final\u0103…
\nDincolo de aceste detalii cu totul reale, ceea ce doresc s\u0103 comunic \u00een r\u00e2ndurile de fa\u0163\u0103 este sentimentul deloc pl\u0103cut al unui G\u00f6tterd\u00e4mmerung pe care l-am tr\u0103it la Paris, \u00een frumosul parc sportiv de la Porte d\u2019Auteuil. S\u0103 m\u0103 explic.
\n\u00centre 2008 \u015fi 2010 am fost prezent c\u00e2te zece zile la Roland Garros. Primisem de fiecare dat\u0103 acreditare \u00een perioada incipient\u0103 a turneului, ceea ce m\u0103 avantaja teribil. Devenisem, e un fel de a spune, un familiar al biroului de pres\u0103, \u00eenv\u0103\u0163asem pe de rost culoarele \u015fi locurile afectate jurnali\u015ftilor, \u015ftiam cum s\u0103 m\u0103 informez, deprinsesem c\u00e2nd e mai bine s\u0103 fac transmisiunile, cum s\u0103 completez rapid formularele necesare interviurilor, \u015ftiam de-acum c\u00e2nd este gratuit\u0103 berea la restaurantul de sub arena Suzanne Lenglen \u015fi c\u00e2nd anume au loc serile tematice na\u0163ionale ori vernisajele la Tenniseum. Eram de-ai casei, cum s-ar spune. (Recunosc f\u0103r\u0103 fals\u0103 modestie c\u00e2t de m\u00e2ndru am devenit \u00een 2010 v\u0103z\u00e2nd c\u0103 Radio Rom\u00e2nia are parte de o acreditare de aproape dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u00een vreme ce reporterul lui Washington Post aproape c\u0103 cer\u015fea zilnic prelungirea permisului de intrare la meciuri. Dar asta nu i se poate imputa bietului Franck, ci \u0163ine de rela\u0163ia dintre \u015fefii francezi \u015fi cei americani.)
\nLa revenirea dup\u0103 doi ani \u015fi beneficiind de acea superacreditare de care n-am putut profita a\u015fa cum s-ar fi cuvenit, nu mic\u0103 mi-a fost nepl\u0103cerea s\u0103 constat c\u0103 lucrurile se cam schimbaser\u0103. \u015ei \u00eenc\u0103 \u00eentr-o direc\u0163ie deloc simpatic\u0103.
\nS\u0103 o iau pe r\u00e2nd. C\u00e2nd am ajuns \u00een ziua de joi \u015fi am debarcat la sta\u0163ia de metrou Porte d\u2019Auteuil, pe linia 10, spre Boulogne, parcurg\u00e2nd apoi cu pas gr\u0103bit cei 600-700 de metri dintre subteran \u015fi parcul de tenis, am realizat cu stupoare c\u0103 degeaba m\u0103 strecor printre spectatori \u015fi fani, c\u0103ci la o prim\u0103 vedere statutul meu de jurnalist acreditat \u015fi cel de simplu posesor de bilet par a avea aceea\u015fi greutate. Ba \u00eenc\u0103 al meu era \u015fi mai trist, c\u0103ci nu puteam intra \u00een incinta parcului sportiv. De la Poarta Marcel Bernard, pe unde \u015ftiam de obicei c\u0103 se p\u0103trunde \u00een interior c\u00e2t \u00eei prive\u015fte pe gazetari, am fost \u00eendrumat la intrarea cu num\u0103ru13. Bun, mi-am \u015foptit \u00een barb\u0103, cine \u015ftie, o fi vreo problem\u0103. Gr\u0103bit, am c\u0103utat, nu f\u0103r\u0103 efort \u00een mul\u0163imea din ce \u00een ce mai nelini\u015ftit\u0103, poarta cu pricina. De aflat am aflat-o, \u00eens\u0103 nici pe acolo nu aveam dreptul s\u0103 penetrez \u00een Roland Garros. Z\u00e2mbind melancolic, stewardul, un african imens, mi-a indicat s\u0103 iau leg\u0103tura cu un coleg al lui de la poarta 7. Bun-bun, m\u0103 \u00eendrept acolo, iar blonda de la oficiu \u00eemi spune c\u0103 presa intr\u0103 pe la poarta 12. Din ce \u00een ce mai deprimat, ajung acolo, unde m\u0103 lovesc de un nou refuz. \u201eDa, ave\u0163i invita\u0163ie pentru acreditare, dar nu se intr\u0103 pe-aici.\u201d
\nDeja \u00eemi pierdusem r\u0103bdarea, noroc cu un steward t\u00e2n\u0103r, un maghrebian foarte f\u00e2\u015fne\u0163 care, asist\u00e2nd la negocierea mea trist\u0103, \u00eemi spune simplu: \u201e\u015etiu eu, urma\u0163i-m\u0103\u201d. Am revenit, fire\u015fte, la Porte Marcel Bernard, de-acolo de unde fusesem \u00eendrumat complet aiurea \u00een urm\u0103 cu jum\u0103tate de or\u0103. Mai bine mai t\u00e2rziu dec\u00e2t niciodat\u0103, caut s\u0103 dep\u0103\u015fesc momentul nepl\u0103cut, a\u015fa c\u0103 m-am dus glon\u0163 spre cl\u0103direa rezervat\u0103 presei, la biroul de acredit\u0103ri. Acolo, alt\u0103 aventur\u0103, alt tremurici. Abia m-au g\u0103sit pe computer, iar din suvenirurile tradi\u0163ionale \u015fi simpatice (\u015fapc\u0103, tricou, ma\u015fin\u0103-bibelou Peugeot) nu mai r\u0103m\u0103sese nimic, de\u015fi aceste artefacte erau transmisibile doar nominal. Nu c\u0103 n-a\u015f fi putut tr\u0103i f\u0103r\u0103 ele, dar dac\u0103 mi se cuveneau de drept, pourqoi pas? Mais passons…
\nUrc la etaj, l\u00e2ng\u0103 cabinele Radio France, unde \u00eemi place s\u0103 stau, dau s\u0103-mi torn niscaiva Coca-Cola de la dozator, g\u00e2ndind c\u0103 am nevoie de o infuzie serioas\u0103 de cofein\u0103, c\u00e2nd realizez cu stupoare c\u0103 nu am… recipient. Privesc disperat \u00een jur \u015fi descop\u0103r o coal\u0103 A4 pe care cineva scrisese gr\u0103bit cu markerul fosforescent: \u201ePaharele se \u00eenchiriaz\u0103 de la bar pentru un euro\u201d. Ce s\u0103 fac, scot un euro \u015fi-mi iau paharul, ustensil vital. Iau loc la masa presei \u015fi-mi preg\u0103tesc aparatul foto, o mizerie de amator de care m\u0103 folosisem \u015fi \u00een descinderile precedente pentru a capta imagini pentru propria-mi folosin\u0163\u0103 \u015fi pl\u0103cere a amintirii. Nu se juca, abia intrau oficialii \u015fi copiii de mingi pe Philippe Chatrier. Abia dac\u0103 apuc s\u0103 fac dou\u0103-trei poze, c\u00e2nd un ins ro\u015fcovan \u015fi antipatic se a\u015faz\u0103 l\u00e2ng\u0103 mine \u015fi m\u0103 \u00eentreab\u0103 de la ce unitate de pres\u0103 sunt. Dup\u0103 ce afl\u0103, \u00eemi spune cavernos c\u0103 ar trebui s\u0103 citesc anun\u0163urile de pe pere\u0163i. M\u0103 uit \u015fi, ce-i drept, descop\u0103r tot o coal\u0103 A4, scris\u0103 de asemenea cu markerul fosforescent, pe care era inscrip\u0163ionat\u0103 interdic\u0163ia de a fotografia f\u0103r\u0103 acreditare expres\u0103. Era ceva nou, habar n-avusesem, \u00een precedentele trei particip\u0103ri la Roland Garros realizasem sute de fotografii f\u0103r\u0103 s\u0103-mi spun\u0103 nimeni nimic. Acum nu se mai putea.
\nBun, m-am edificat pe Chatrier, dau s\u0103 ajung pe Lenglen, acolo unde jucau fra\u0163ii McEnroe \u00een finala legendelor. Am luat-o \u00eens\u0103 gre\u015fit, ocolind pe l\u00e2ng\u0103 terenul 2, spre intrarea de la Porte des Mousquetaires. Am aruncat \u00een treac\u0103t o ochead\u0103 la marea de oameni care a\u015fteptau, avans\u00e2nd foarte \u00eencet. Nu \u00een\u0163elegeam de ce. Apoi am priceput: organizatorii instalaser\u0103, \u00een premier\u0103, ni\u015fte turniche\u0163i ca la metrou, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 controla bagajele spectatorilor de b\u0103uturi \u015fi alimente achizi\u0163ionate \u00een afara parcului. Mi-am scuipat \u00een s\u00e2n \u015fi am mers mai departe. \u015ei asta devenise prohibit.
\nDoar c\u0103 surprizele nepl\u0103cute nu s-au sf\u00e2r\u015fit pur \u015fi simplu. Salivam fericit \u00eenaint\u00e2nd spre arena Lenglen, c\u0103ci era ora pr\u00e2nzului. M\u0103 \u015fi vedem la tribuna rezervat\u0103 presei cu un pahar de bere Carlsberg \u00een m\u00e2n\u0103, privind la stopurile lui Corretja \u015fi la serviciile lui John McEnroe. C\u00e2nd s\u0103 ies de pe culoarul ce d\u0103 spre tribune, un steward \u00eemi spune c\u0103 berea se bea la restaurant, nu \u00een exterior, pe aren\u0103. De\u015fi eram dintre aceia care pun \u00een rucsac paharul de plastic folosit, arunc\u00e2ndu-l apoi la tomberon, f\u0103r\u0103 a-l p\u0103r\u0103si discret printre scaune, am \u00eencercat s\u0103 nu iau personal noua restric\u0163ie. Spre nefericirea mea, nu am reu\u015fit.
\nMi-am b\u0103ut rapid berea \u015fi m-am \u00eentors. Meciul \u00eencepuse, am stat c\u00e2teva minute a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 survin\u0103 pauza \u00eentre ghemurile trei \u015fi patru. Auzeam sunetul mingii lovite \u015fi m-am g\u00e2ndit c\u0103 nimic nu mai era precum \u015ftiam. Faptul c\u0103 dup\u0103 meci, c\u00e2nd p\u0103r\u0103seam arena, am asistat la o conversa\u0163ie destul de dur\u0103 \u00eentre un steward \u015fi un gazetar turc de la H\u00fcrriyet, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor un prieten al meu din anii trecu\u0163i, jurnalistul primind cu nemul\u0163umire repro\u015furile oficialului, mi-a \u00eent\u0103rit convingerea care \u00eencepea s\u0103 se formeze: paradisul a r\u0103mas \u00een urm\u0103 inclusiv la Roland Garros. Era clar c\u0103 nu aveam de ce s\u0103 m\u0103 bucur. Mai c\u0103zuse un mit, birocra\u0163ia \u015fi poli\u0163ia mai cuceriser\u0103 un bastion al libert\u0103\u0163ii, vremurile bune ale boemei apuseser\u0103, iar pragmatismul cenu\u015fiu se l\u0103\u0163ea de-acum \u015fi peste Parcul Muschetarilor. Vorba lui Villon, mais o\u00f9 sont les neiges d\u2019antan…?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cent\u00e2mplarea a f\u0103cut ca \u00een anul 2012 s\u0103 m\u0103 aflu la Roland Garros. Primisem o fabuloas\u0103 acreditare, una care acoperea \u00eentreaga durat\u0103 a competi\u0163iei, vreo optsprezece zile, dac\u0103 includem \u015fi precompeti\u0163ia, adic\u0103 perioada calific\u0103rilor. Cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de obicei, norocul se preschimb\u0103 cu rapiditate \u00een nenoroc, astfel \u00eenc\u00e2t, din pricini independente de voin\u0163a mea, nu… Cite\u0219te mai mult »Nici \u00een sportul alb lucrurile nu mai sunt cum au fost…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10429,720],"class_list":["post-20944","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-povestiri-din-tenis","tag-roland-garros"],"views":850,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20944","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20944"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20944\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20944"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20944"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20944"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}