{"id":20922,"date":"2014-10-21T14:14:06","date_gmt":"2014-10-21T12:14:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=20922"},"modified":"2014-10-21T14:14:06","modified_gmt":"2014-10-21T12:14:06","slug":"gellu-naum-exilul-voluntar-in-inocenta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gellu-naum-exilul-voluntar-in-inocenta\/","title":{"rendered":"Gellu Naum \u2013 exilul voluntar \u00een inocen\u0163\u0103"},"content":{"rendered":"

Ora\u015ful avea o singur\u0103 cas\u0103
\ncasa avea o singur\u0103 \u00eenc\u0103pere
\n\u00eenc\u0103perea avea un singur perete
\nperetele avea un singur ceas
\nceasul avea o singur\u0103 limb\u0103<\/p>\n

\u00cen tot acest timp copiii
\ncre\u015fteau \u015fi puneau o singur\u0103 \u00eentrebare
\npe c\u00e2nd adul\u0163ii nedumeri\u0163i \u015fi superbi
\nsc\u0103deau sc\u0103deau sur\u00e2z\u00e2nd
\n(Athanor 1968)<\/p><\/blockquote>\n

Apar\u0163ine avangardei noastre literare, este prezent \u00een 1938 la Paris pentru a-\u015fi preg\u0103ti un doctorat \u00een filosofie cu tema Studiile lui Ab\u00e9lard, plecat la \u00eendemnul prietenului s\u0103u, pictorul suprarealist Victor Brauner, \u00eei va \u00eent\u00e2lni aici pe Gherasim Luca, Jacque H\u00e9rold (n\u0103scut \u00een Rom\u00e2nia) \u015fi pe \u00eensu\u015fi Andr\u00e9\u00a0 Breton, care-l invit\u0103 s\u0103 publice \u00een celebra revist\u0103 Minotaure.
\nGellu Naum \u2013 c\u0103ci despre acest mare poet rom\u00e2n vrem s\u0103 vorbim \u2013 considerat \u201eultimul suprarealist\u201c, tot a\u015fa cum, dac\u0103 ni se permite al\u0103turarea, se spune despre Eminescu c\u0103 este \u201eultimul dintre romantici\u201c, se va \u00eentoarce \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi va face parte din grupul suprarealist rom\u00e2n, al\u0103turi de Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu \u015fi Paul P\u0103un. La ei \u015fi la experien\u0163ele lor se referea Andr\u00e9\u00a0 Breton c\u00e2nd spunea \u00een 1946: \u201eCentrul lumii s-a mutat la Bucure\u015fti\u201c.
\nChiar dac\u0103 grupul lor s-a destr\u0103mat \u015fi el a fost interzis ani buni din cauza ideologiei staliniste, Gellu Naum a r\u00e3mas fidel concep\u0163iilor sale artistice \u015fi va fi onorat mult mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd ecourile avangardei istorice se vor fi stins de mult.
\n\u00cen 1999 i se acord\u0103 Premiul european de poezie, M\u00fcnster, \u00een\u00a0 2000 este propus pentru Premiul Nobel \u015fi \u00een 2002 i se decerneaz\u00e3 \u201eThe American Romanian Academy Arts Award\u201c \u2013 post mortem.
\nPoate mai degrab\u0103 \u00een spiritul memoriilor \u015fi al biografiilor lovinesciene (Mite \u015fi B\u00e3l\u00e3uca, 1935), a\u015ftept\u00e2nd acea stare \u201emuzical\u0103\u201c de care vorbe\u015fte E. Lovinescu, acea \u201enot\u00e3 muzical\u0103 de baz\u0103\u201c menit\u0103 a provoca o anume \u201estare de con\u015ftiint\u0103 unic\u0103\u201c,\u00a0 vom \u00eencerca s\u0103 d\u0103m seam\u0103, folosindu-ne memoria \u015fi neclintita admira\u0163ie, despre imaginea lui Gellu Naum a\u015fa cum am avut privilegiul de a-l cunoa\u015fte.<\/p>\n

\u201e\u00cemi place drumul lui Naum\u201c, a spus fiul meu dup\u0103 ce, la cinci ani\u00a0 l-am dus \u00een vizit\u0103 la Gellu \u015fi Lyggia Naum. E vorba de trotuarul de pe strada Av. Petre Cre\u0163u, prin al c\u0103rui asfalt r\u0103d\u0103cinile copacilor b\u0103tr\u00e2ni ie\u015feau ca ni\u015fte ramuri ale unor copaci subp\u00e3m\u00e2nteni care urmau s\u0103 le ia locul celor de la suprafa\u0163\u0103, opina tot fiul meu, David.
\nGellu l-a \u00eentrebat de \u015fcoal\u0103, de lec\u0163ii, dac\u0103 nu cumva e premiant. Se purta de parc\u0103 erau colegi la \u015fcoli diferite, se \u00eentre\u0163ineau ca doi congeneri \u015fi Gellu \u00eei d\u0103dea doar lui aten\u0163ie, noi, ceilal\u0163i, adul\u0163ii, eram de prisos.
\nC\u00e2nd l-am cunoscut, merg\u00e2nd \u00een vizit\u0103 cu scriitoarea Simona Popescu, buna lor prieten\u0103, a \u00eenceput un fel de poveste ramificat\u0103 (arborescent\u0103!) despre el \u00eensu\u015fi, prieteni \u015fi scriitori, pornind de la o ferm\u0103 antipatie pe care \u015fi-a m\u0103rturisit-o pentru Goethe (care, \u00een opinia lui, nu s-a purtat deloc bine cu Schiller).
\nSimona \u015fi Lyggia nu m\u0103 avertizaser\u0103 c\u0103 nu-i place s\u0103 fie \u00eentrerupt, dar eu, entuziast\u0103, parc\u0103 m-a\u015f fi \u00eent\u00e2lnit cu un prieten din copil\u0103rie, puneam \u00eentreb\u0103ri, comentam, r\u00e2deam, ca \u015fi cum eram pe un teritoriu (o, p\u0103dure… unde e\u015fti?!) \u00een care nu mai speram s\u0103 ajung vreodat\u0103. Ca \u00een copil\u0103rie, f\u0103r\u0103 grija consecin\u0163elor, am avut privilegiul s\u0103 ascult, s\u0103 particip la \u201ejoaca\u201c lui Naum \u2013 acel spectacol de care au fost marca\u0163i, vr\u0103ji\u0163i, poate chiar transforma\u0163i, mul\u0163i vizitatori de-ai lui (nu fusese el numit \u201eMarele \u015eaman al Rom\u00e2niei? Nu venea la el criticul de film, Alex.Leo \u015eerban s\u00e3-l \u201ebinecuv\u00e2nteze\u201c, ca s\u0103 aib\u0103 noroc \u00een c\u0103l\u0103torii?).
\nGellu Naum nu \u0163inea niciodat\u00e3 chei sau bani, nu le \u015ftia valoarea, uneori parc\u0103 intra \u00een panic\u0103 \u015fi-i spunea Lyggiei s\u0103 v\u00e2nd\u0103 ni\u015fte c\u0103r\u0163i vechi dac\u0103 nu mai e de m\u00e2ncare, amintindu-\u015fi de anii de foamete de dup\u0103 r\u0103zboi. Atunci \u00eemp\u0103r\u0163iser\u0103 ei trei \u2013 Gellu, Lyggia \u015fi mama lui \u2013 c\u00e2te un pumn de m\u0103lai din care f\u0103ceau felioare sub\u0163iri, coapte \u015fi pr\u0103jite. Umblau, cum ziceau ei, \u201ehipnotiza\u0163i de foame prin ora\u015f\u201e.
\nCred c\u0103 Naum era cumva exilat, autoexilat, nu \u00een c\u0103r\u0163ile citite sau \u00een vreo zon\u0103 ocult\u0103, nu \u00een anii copil\u0103riei, ci \u00een \u201epielea\u201c \u015fi fantezia acelui copil care \u015ftia s\u0103 opreasc\u0103 furtuna, ca prietenii lui de joac\u0103 s\u0103 ajung\u0103 acas\u0103 \u00een siguran\u0163\u0103. R\u0103m\u0103sese cel care, orfan de tat\u0103 de la doi ani, a crescut printre surori mai mari. Chiar dac\u0103 frumos adolescent sau premiant \u00een costum de \u00eenger (a ap\u00e3rut astfel \u015fi \u00een ziar), a cunoscut fete care l-au iubit, a f\u0103cut \u201eexperien\u0163e mediumnice\u201c ca s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 Iubita, a plecat la Paris unde era \u00een miezul mi\u015fc\u0103rii suprarealiste, Gellu Naum a supravie\u0163uit, \u00eengrozit de politic\u0103, exil\u00e2ndu-se \u00een copilul din el.
\nDup\u0103 ce ne-a p\u0103r\u0103sit, m-am tot g\u00e2ndit la c\u0103r\u0163ile \u201epatriotice\u201c pe care le-a scris \u015fi pe care le-a renegat.
\n\u00centorc\u00e2ndu-se dintr-o \u015federe \u00een Germania, mi-a povestit cum a scris acolo un poem cu ni\u015fte femei mici, dr\u00e3gu\u0163e, de por\u0163elan \u015fi cu o pas\u0103re \u2013 o numise Vasile (pronun\u0163a amuzat, nem\u0163e\u015fte Fasile) \u2013 \u015fi era terifiat s\u0103 nu se cread\u0103 c\u0103 face vreo aluzie la premierul de atunci.
\nAm citit de cur\u00e2nd o scrisoare adresat\u0103 lui Dumitru Popescu- Dumnezeu, sup\u0103rat c\u0103 nu i se accepta publicarea cu ilustra\u0163ii a poemului Avantajul vertebrelor. Acolo aminte\u015fte de activitatea lui revolu\u0163ionar\u0103, a fost chiar arestat manifest\u00e2nd \u00eempotriva dreptei legionare, \u00eempotriva fascismului, el fiind de st\u00e2nga. Ca \u015fi Eliade \u00een America, dup\u0103 1990, de\u015fi adulat, premiat, propus pentru Nobel, Naum cred c\u0103 a tr\u0103it cu spaima de a nu fi acuzat pentru \u201ep\u0103catele\u201c proletcultiste din anii tinere\u0163ii. A devenit, traduc\u00e2nd mii de pagini, un mare stilist al limbii rom\u00e2ne \u015fi, protejat de Lyggia, care \u0163inea leg\u0103tura cu \u201eexteriorul\u201c, suferea c\u0103 nu putea publica dec\u00e2t traduceri \u015fi c\u0103r\u0163i pentru copii.
\nEra \u00eensp\u0103im\u00e2ntat de g\u00e2ndul vreunei asocieri cu via\u0163a politic\u0103, marcat de separarea dramatic\u0103 de unii prieteni care acceptaser\u0103 func\u0163ii \u015fi avantaje \u00een regimul comunist, dar nu vitupera, niciodat\u00e3 nu am sesizat vreun puternic resentiment.
\nR\u0103m\u00e2n\u00e2nd f\u00e3r\u0103 prietenii vechi (de pild\u0103, Victor Brauner, cel mai bun prieten al lui), Naum primea pu\u0163ine persoane \u2013 \u00eencepuser\u0103 s\u0103-l caute editori \u015fi critici care, \u00eenainte de premiile internationale, \u00eel\u00a0 ignorau. Nu era dispre\u0163.
\nN-avea deloc dispozi\u0163ie pentru discu\u0163iile despre ierarhii \u015fi lumea literar\u0103, prefera compania unor oameni tineri sau a unor simpli simpli \u0163\u0103rani din Comana. Mondenitatea scriitoriceasc\u0103 \u00een care a fost nevoit s\u0103 se mai \u201earate\u201c nu-i pl\u0103cea defel. Poate nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor era asem\u0103nat unui Shaman \u2013 \u00een imaginarul Zen, succesul e tulburare, g\u0103l\u0103gie, sunete disonante, cor de tr\u00e2mbi\u0163e stridente, un cocktail de confetti sufocante, ca \u00een carnavalurile felliniene.
\nO arm\u0103, o strategie, o conjura\u0163ie impenetrabil\u0103 \u00eempotriva derizoriului, a vanit\u0103\u0163ii \u015fi a scandaloasei g\u0103l\u0103gii a succesului, nu o reprezint\u0103 copil\u0103ria lui Naum \u2013 orfanaj, r\u0103zboi, lipsuri \u2013, ci copilul Gellu.
\nUnii r\u0103m\u00e2n ca \u00eentr-o poz\u0103, \u00een cea mai reu\u015fit\u0103, ca un fel de statuie, hologram\u0103 a realei lor fiin\u0163e, \u00een portretul v\u00e2rstei lor perfecte. Jung avea \u00een minte un sf\u0103tuitor b\u0103tr\u00e2n, \u00een\u0163elept, care, probabil, i-a \u201edictat\u201c sobrele \u015fi savantele cercet\u0103ri. Al\u0163ii, ca Oscar Wilde, au r\u0103mas \u00eencremeni\u0163i \u00een portretul unui efeb provocator \u2013 pe care, ca \u015fi Kavafis, l-au c\u0103utat apoi mereu dezn\u0103d\u0103jdui\u0163i, \u00eenfrico\u015fa\u0163i, \u00eenvinov\u0103\u0163indu-se, tr\u0103ind ca \u015fi Mishima asemeni unor infractori pedepsindu-se exemplar \u00een numele unei morale \u015fi educa\u0163ii….
\nGellu a r\u0103mas copilul zburd\u00e2nd pe strada Ghiocei, iubindu-se prin gard cu o fat\u0103, \u00eembr\u0103cat \u00een \u00eenger cu premiul I, cu ghiozdanul (primit de la Perpessicius \u2013 era coleg cu fiul s\u0103u), \u00een spinare.
\nTr\u0103ia \u00een \u201ecultul pisicilor\u201c lui, Japonica \u00eel \u00eenv\u0103\u0163ase \u201es\u0103 vad\u0103\u201c. \u00ce\u015fi adusese o prieten\u0103 de la Paris, o p\u0103pu\u015f\u0103 din lemn de teck, o chema Mona, era foarte grea. Avea \u015fi alte \u201ejuc\u0103rii\u201c: c\u0103r\u0163i, poze, scrisori, albume, c\u0103m\u0103\u015fi preferate, pulovere de l\u00e2n\u0103 fin\u0103 \u2013 \u00eemi ar\u0103ta eticheta, erau engleze\u015fti! Avea grij\u0103 s\u0103 nu fac\u00e3 firimituri pe jos \u015fi, \u00eempreun\u0103 cu Lyggia, le spunea prietenilor la plecare: \u201eS\u0103 fii cuminte!\u201c.
\nGellu Naum era un \u201ecopil cuminte\u201c, avea nostalgia matriarhatului, \u015fi-a iubit mama \u015fi surorile, a adorat-o pe so\u0163ia lui, Lyggia, pe care a a\u015fteptat-o, \u201ea recunoscut-o\u201c \u015fi, \u00eentr-o zi, i-a oferit un nuf\u0103r. \u201eMama p\u00e3m\u00e2nt\u201c i-a oferit tot felul de juc\u0103rii vechi (str\u0103vechi!) pe care le g\u0103sea cu nuielu\u015fa de alun\u2026 Astfel de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri apar \u00een romanul Zenobia, numit de Naum \u201eautobiografic\u201c care \u201e\u00eenfl\u0103c\u0103reaz\u0103\u201c imagina\u0163ia \u015fi treze\u015fte la unii admiratori dorin\u0163a de a participa la ini\u0163ieri \u015fi ritualuri; ele \u0163in, cred eu, de puterea fascinatorie a vr\u0103jitorului copil care nu voia\u00a0 s\u0103 ias\u0103 oricum \u00een lume.
\nL-am cunoscut c\u00e2nd avea deja optzeci de ani \u015fi cred c\u0103 izolarea lui nu se datora dec\u00e2t unei intransigen\u0163e f\u0103r\u0103 cusur.
\nA fost protejat de feminitate, de dragostea Lyggiei, de amintirea mamei \u015fi a surorilor lui.
\n\u00centr-o zi, am citit \u00eempreun\u0103 \u00eentr-un calendar cu scriitori cum un critic zicea despre el c\u0103 a fost inteligent, \u201epoate prea inteligent\u201c. Am r\u00e2s teribil. Tot acolo se spunea c\u0103 Naum \u201ea avut un Athanor\u201c (publicase un volum cu acest nume). C\u00e2nd am plecat de la ei, Naum mi-a dat un c\u0103pe\u0163el de creion galben \u015fi mi-a zis: \u201eIa \u015fi tu un Athanor!\u201c.
\nCum s\u0103 nu-\u0163i dore\u015fti s\u0103 r\u0103m\u00e2i copil, s\u0103 nu te autoexilezi al\u0103turi de camaradul de joac\u0103 ce \u00eencearc\u0103, din r\u0103sputeri, s\u0103 opreasc\u0103 furtuna?!
\nGellu nu mai e! Furtuna s-a declan\u015fat!
\nC\u00e2nd e\u015fti copil \u015fi \u0163i-e fric\u0103, \u00ee\u0163i creezi prieteni imaginari \u2013 a\u015fa cum erau scriitorii citi\u0163i, tradu\u015fi de c\u0103rturarul Naum (a stilizat Originea speciilor \u2013 a lui Darwin!). Obosit peste m\u0103sur\u0103, se odihnea \u00een satul Comana \u00een fiecare var\u0103, printre mla\u015ftini \u015fi oamenii locului.
\nNu copilul Cosette\u00a0 tr\u0103ind \u00een lipsuri, decis s\u0103 se remarce, s\u0103 \u00eenving\u0103 ca adult o societate nedreapt\u0103, ci copilul iubit, care r\u0103m\u00e2ne un magician fiindc\u0103 el crede \u015fi-i face \u015fi pe al\u0163ii s\u0103 vad\u0103 cum lucrurile se pot lega \u00eentr-un mod halucinant numai pentru tine.
\n\u201eLa dict\u00e9e automatiqu\u00e9\u201c, \u201ele hasard objectif\u201c din suprarealism sunt sintagme ale unui mod de via\u0163\u0103. Libertate, poezie, dragoste reprezint\u0103 o triad\u0103 complet\u0103 pe care Naum a ilustrat-o impecabil \u2013 de la gesturile m\u0103surate de a ie\u015fi din lumea somnului (de unde o dat\u0103 s-a trezit brusc \u015fi a schi\u0163at \u00een semitrezie\u00a0 cripticul poem Nigredo), de la formularea clar\u0103 \u015fi indiscutabil\u0103 a principiilor prieteniei (juca cel mai dur joc al adev\u0103rului, g\u00e2ndului, faptei \u015fi cuv\u00e2ntului \u2013 avea, deci, o adev\u0103rat\u0103 mistic\u0103 a prieteniei).
\nOnestitatea copilului este o foarte dur\u0103 povar\u0103 doar dac\u0103 pretinzi\u00a0 c\u0103 e\u015fti adult \u015fi practici o ipocrit\u0103 duplicitate.
\nCopilul-vr\u00e3jitor vorbe\u015fte o singur\u0103 limb\u0103 \u015fi poezia lui Naum, \u00een mod premeditat, nu se las\u0103 u\u015for prad\u0103 exegezei tocmai din acest motiv: ea, poezia, este limbajul codat \u015fi exclusivist, iar al\u0163ii pot s\u0103-l perceap\u0103 cu invidia celor l\u0103sa\u0163i \u00een afara jocului (\u201eCu tine nu m\u0103 joc!\u201c).
\nAduse \u00een spa\u0163iul public, multe dintre cuvintele, credin\u0163ele, declara\u0163iile lui pot fi \u00een\u0163elese gre\u015fit, r\u0103st\u0103lm\u0103cite.
\nUnii sunt b\u0103rba\u0163i sau femei, al\u0163ii androgini sau r\u0103t\u0103cesc \u00een c\u0103utarea perechii, al\u0163ii r\u0103m\u00e2n copii \u2013 precum Gellu \u2013, zei adev\u0103ra\u0163i ai unei realit\u0103\u0163i prime, ai inocen\u0163ei.
\nPoezia sa este o fa\u0163et\u0103 a acestei exuberante \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, grave tr\u0103iri ritualice, a codului copil\u0103riei \u015fi a inocen\u0163ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ora\u015ful avea o singur\u0103 cas\u0103 casa avea o singur\u0103 \u00eenc\u0103pere \u00eenc\u0103perea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singur\u0103 limb\u0103 \u00cen tot acest timp copiii cre\u015fteau \u015fi puneau o singur\u0103 \u00eentrebare pe c\u00e2nd adul\u0163ii nedumeri\u0163i \u015fi superbi sc\u0103deau sc\u0103deau sur\u00e2z\u00e2nd (Athanor 1968) Apar\u0163ine avangardei noastre literare, este prezent \u00een 1938… Cite\u0219te mai mult »Gellu Naum \u2013 exilul voluntar \u00een inocen\u0163\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[12503,5038],"class_list":["post-20922","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-ultimul-suprarealist","tag-gellu-naum"],"views":1267,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20922","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=20922"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/20922\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=20922"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=20922"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=20922"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}